Ai fost unul dintre cei mai puternici oameni pe care i-am avut în preajmă. Tu erai acea prietenă pe care știam că o pot chema la orice oră. Tu mereu îmi spuneai că toate au o soluție. Tu mi-ai fost reazăm de atâtea ori, de câte ori am avut nevoie.
Cea mai tristă veste pe care o puteam primi despre tine m-a năucit.
Doar ai plecat, Mia. Tu nu poți muri niciodată. Ai lăsat prea multe în urmă, ai făcut prea multe, ai alinat pe toată lumea, ai încurajat și când nimeni nu mai credea că se poate.
Ești prietena mea din grădiniță. Prima dată am simțit că o parte din copilăria mea a murit, că așa facem când suntem furioși pe destin, simțim că totul cade și în spate și în față, că ne fuge pământul de sub picioare. Apoi am realizat cât de bogată a fost viața mea. Pentru că ai fost și tu în ea.
Îți mulțumesc pentru tot, îți voi duce dorul. Să-ți fie calea luminată!
(Cora Muntean)
