Ieri după amiază, la ora stabilită, ora 17.00, ne-am întâlnit la sediul Filarmonicii noastre dragi şi am purces în sala destinată orelor noastre de Cenaclu. Au răspuns prezent vechi combatanţi, mai noi combatanţi şi invitaţi, Vintilă Ion Fintiş, Preşedintele Societăţii noastre literare, apoi absolut aleatoriu, Raul Sebastian Baz, Marian Zmaranda, Livia Dimulescu, Cati Enache, Avrigeanu Robert Aristotel, Virgil Rădulescu – cel care face ziarul nostru atât de frumos şi bogat, dragul nostru regizor Cătălin Apostol, Florin Manole, Florin Oprea Sălceanu, Dan Minoiu, Chifu Leonida, Mihaela Popescu Taulet, Radu Herşcovici, Laurenţiu Popa.
După ce ne-am ocupat locurile şi ne-am aşezat trupurile obosite de chinul scrierii şi de neputinţa facerii, a urmat, ca de obicei, o Revistă a Presei literare prezentată de Şeful nostru, care a disecat evenimente ale mai multor publicaţii şi reviste.
La rubrica – Un poem la două săptămâni -, s-au prezentat Cati Enache, Dan Minoiu, Mihaela Taulet, Livia Dimulescu care au încântat audienţa cu ultimele lor creaţii. A fost prezentată de către Mihaela Taulet şi o carte uitată, se pare, a nevestei lui Ionel Teodoreanu, carte scrisă în timpul încarcerării acestuia de către Securitatea timpului.
După pauza de ţigară, a lor, s-a trecut la rubrica – Poet în recital, unde colegul nostru, Raul Sebastian Baz, ne-a citit din volumul, în curs de apariţie „Cu faţa la Pământ”. După citire, ne-am aplecat asupra textului, cu păreri şi opinii, ca de fiecare dată.
Dan Minoiu a scos în evidenţă multitudinea de simboluri regăsite în textul prezentat, atât din Biblie, cât şi din oralitatea poporului nostru, sau a altor culturi. Tulburătoare creaţie, s-a pronunţat Cati Enache, o bucurie răstălmăcirea acestor simboluri, iar Florin Manole, a completat-o afirmând că există o tentaţie a repovestirii Bibliei, fiind plăcut impresionat de imaginaţia poetului şi incantaţia scrierii lui, de blândeţea povestirii.
Ioan Vintilă Fintiş a spus că sunt într-adevăr lucruri biblice, rostite cu alte cuvinte, însă totul cu o frumoasă desfăşurare şi curgere. Mihaela Taulet s-a pronunţat asupra segmentului limitat de oameni care poate şi pot înţelege mesajul celor citite, fiind o carte grea care ar trebui, în accepţiunea sa, să-şi dividă simbolurile.
Florin Oprea Sălceanu a rostit că lui i se par cele citite ca o Psaltire, în timp ce Leonida Chifu scoate în evidenţă naraţiunea deosebită a scrierii, cu talent şi măsură, cu dorinţă şi elevaţie. Marian Zmaranda ne transmite că e bine de văzut cum pildele sunt altfel decât în Biblie, că poetul transformă orizontalitatea în verticalitate, că avem de-a face cu un bolero într-un alt spaţiu, totul fiind poveste, bine condusă de autor.
Cătălin Apostol se întreabă şi este susţinut în acestă temere de colegul Dan Minoiu, dacă trebuiesc neapărat un număr limitat de simboluri şi se referă la teama care a avut-o la începutul lecturii, văzând ceea ce se citeşte şi încărcătura de simboluri degajată şi prelucrată.
O poezie inedită cu o încărcătură emoţională inedită, spune el. Radu Herşcovici face un paralelism cu Pasărea Pheonix, iar poetul, însuşi Raul Sebastian, ne reaminteşte că Iisus dă soluţii, că sunt atâtea lucruri nedescoperite încă şi că poate doar o parcurgere în trecut ar putea să restabilească adevărul celor ce nu s-au spus încă, deşi s-au săvârşit.
Într-o bucurie şi o mulţumire a simţurilor, ne-am îmbrăţişat cu toţii în poza de grup şi am purces către cel mai apropiat loc bahic pentru a potoli setea noastră de cunoaştere şi dorinţa noastră de noi experienţe domestice. Până la proxima întâlnire, vă pup pe frunte!
Dan Minoiu
