close
Poezie

(Re)întoarcerea fiului risipitor…

Mihai Vieru (foto) s-a născut în anul 1974 la Ploiești. Este absolvent al Colegiului Național „Mihai Viteazul” și al Universității din Ploiești (Facultatea de Litere și Științe, specializarea engleză-română). Este traducător, publicist, doctor în Litere cu o lucrare despre opera poetică a lui Ion Stratan. În prezent este asistent la Facultatea de Arte a Universității din Oradea, unde-i instrumentează pe mai tinerii dumisale discipoli (și studenți), într-ale limbii engleze (în cadrul departamentului de muzică al sus pomenitei instituții). Și, credem noi, după cîte-l știm, că și-ntr-ale altor minunății nefilologice! Aferim! 
 
A debutat cu volumul de poeme Thermidor@Ketamidor  (Editura Biblioteca revistei Familia, 2003). A mai publicat volumele:  Leul greu (Editura Brumar2005), Hai-ku Miki (Editura Brumar2007), ShiNoBi (Editura Brumar2008) și Aer în iarbă (Edtura Casa de pariuri literare2012). Este prezent cu poeme în antologiile taberei de creație de la Săvîrșin, Poate ne vedem (Editura Mirador, 2010) și Deranj (Editura Nigredo, 2011).
  
El despre el:
„Scriu poezia pentru a continua să trăiesc şi o trăiesc pentru a continua să scriu. Că e esenţială ca discurs, e riscant pentru receptarea ei la mase largi, dar e ca şi cum ai avea pretenţia să ai un neam de ieromonahi; că e prizabilă, e discutabil; că e o modalitate de defulare sau refulare e numai un prim palier. Cred că, pînă la urmă, se leagă de limba română şi de dorinţa continuităţii în această limbă, de dezvoltare a ei şi de vocaţia frumosului reflectat prin limbă.”  (Bogdan Stoicescu)
vom  tăcea (versiune)
să treacă îndesată din buzunarele de ceas
în cele din miocard 
o pelerină sugerează vântul cu rafale în LA minor –
zdrobind zăpada umerilor încinsă cu şnurul frigului emoţiilor
te-am văzut prima oară
din acest cocon fluturele se despachetează pe aripi 
ţie îţi va trece repede.
eu am să-mi târăsc un picior pe stradă 
jupuit de vremea simplă câinoasă cu ciocuri albe de măzăriche sărată
în timp ce se organizează salvarea mea 
eu nu cooperez
într-un sfârşit
am să cad într-o groapă cu stele
vei zâmbi la fel de frumos
când o să mă întrebe dumnezeu 
am să-i spun despre tine
că eşti chelneriţă in italia.
 
am sosit stop trebuie să plec stop mai am o bucată de viaţă stop
de împachetat
aşa începe totul: bun venit sărut fata ai văzut CE
frumos plouă  ca niciodată îmi place ZICEAI TU
e momentul
apoi repede ai ajuns acasă mi-ai zis
am prins 14-le care de obicei nu se poate prinde CĂ
de câte ori stau în staţie şi mă uit a doua oară 
EA NU mai E ACOLO ochii ei albaştri sunt albaştri albaştri
pe degetul ei mic se învârte scrisul IISUS 
MÂNTUIE
lebăda mâinii am văzut-o acum câteva zile în palme am
MÂINILE
LUI ESCHER
nimic nu apune în frumuseţe în afară de cum ardem NOI
în ficare respirare, cu fiecare şi, din păcate, nu imortalizăm
suficient
abia de scoatem UN ZÂMBET
ce se spune când primeşti răvaşe? 
bless you ca la strănut sau TOT UN ZÂMBET
îl trimisei pe zâmbet. e foarte fain lebădoiul mână
ai observat că lebădoiul e O MÂNĂ?
vezi mâinile lui escher. eu
EU AM CREZUT CĂ AI MÂINI CLASICE. 
 
(din Ieri Park – extended version)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.