Tricou, tricou
ăla de curte, cu găuri, cu care tund trandafirii,
ăla pătat cu vopsea roșie, de pe vremea când pictam,
ăla cu urme de vopsea de păr la gât,
cel gri pe care mi-a sărit ulei,
ăla lălâi, negru,
ăla maro cu care n-am să ies vreodată nici până la poartă, altul cu un imprimeu penibil, rochița gri de plajă sfâsiată de bucuria câinilor,
pantaloni de trening cu genunchi dubli, pantaloni de trening gri deschis cu găuri, pantaloni de trening gri închis cu care am vopsit gardul, pantaloni de trening care-mi sunt prea mari,
șosete desperecheate și niște hanorace tăvălite,
astea-mi sunt ținutele de izolare
nu m-am mai pieptănat de 2 zile (3, da’ zic așa ca să nu mă fac de râs)
azi mi s-a agățat șnurul de la gât în păr, n-am mai putut să-l desfac, a trebuit să-l tai,
oscilez între momente de mega-ultra nervozitate aiurea și altele în care sunt exact legumă,
de unde, până acum, mâncam pe fugă, în picioare, dimineața m-am trezit că-mi aranjez o farfurie
și după-amiază am ieșit, vitează, în curte, să lucrez
am rezistat 15 minute, mi s-a făcut frig și mi-a amorțit un picior.
Adineauri am zis să fac repede un joc, Candy Crush m-a certat că am lipsit 7 zile, n-am avut rabdare să termin nivelul.
S-a stârnit vântul, mi-am mai aprins o țigară, nu-mi pot aminti parola de la iPhone ca să instalez o aplicație, mai am cafea
și mai am și de lucru.
Nu știu ce zi din săptămână e și începe să nu mă mai intereseze.
Mă duc să mi schimb tricoul, îmi pun unul frumos, galben. Îl am de vreo 15 ani.
(Foto/Text Oana Costea)
