Trăim o epocă îmbâcsită de răutăţi şi infantilism, populată de elemente care greu pot ajunge la rangul de oameni, o epocă a unui dispreţ suveran faţă de carte şi binefacerile ei, faţă de tot ceea ce reprezintă bucurie şi artă, novaţie şi spirit.
Trăim o perioadă de totală imbecilizare creată şi pusă la punct, nu numai de mai marii noştri, pe care nu e corect să-i suspectăm de prea multă inteligenţă, ci şi de ustensile capabile să provoace şi să distorsioneze binele unei Cetăţi, şi m-am referit aici la televiziuni. Toate dornice de profit imediat şi mult, toate dornice să-şi spurce numele alături de invitaţi de trei lei, în emisiuni de doi bani.
Toate scursurile, siliconate şi betonate de la sprânceană la vârful piciorului umplu până la refuz platourile acestor televiziuni şi-şi dau cu părerea şi discută cu princiară detaşare şi înţelegere despre toate năzdrăvăniile care trec prin capul lor, îmbâcsit de seri pe bani şi propuneri deochiate.
Toate sunt VEDETE, încât nu mai ai loc nici la tine acasă, pe fotoliu, de prezenţa lor intempestivă şi nedorită. Toate aceste vedete care împreună nu au citit o carte vin să educe tinerii noştri cu sfaturi privind şansa de a te descurca, fără să ai vreodată vreun job în această societate, care cere, câteodată, şi un pic de decenţă şi raţiune. Acestor făpturi creionate de bisturiu stau contemporanii noştri şi li se închină, sorbindu-le cu nesaţ discuţia poticnită şi de mintea lor înceată şi de operaţia recent făcută la toate buzele.
Nu-i glumă, căci nici privitorul nu este mai presus lor, îi place şi lui şi ca toată bârfa şi clevetirea să fie întreagă se şi uită la următorul episod al unei telenovele fără sfârşit. Până la urmă, aceste inepţii şi oribilităţi ar sucomba dacă nu ar avea spectatori, dar aceştia sunt şi fac deliciul, prin prostia lor, tuturor producătorilor care pun la cale aceste malformaţii. Ne întrebăm de ce unii copii ai noştri nu citesc, nu învaţă, nu fac lucruri utile lor şi familiei.
Cu astfel de vedete de carton, cărora ei le oferă piedestalul, este destul de greu să-l convingi pe tânăr că nu e chiar aşa, mai ales când totul este sprijinit de familie, care abia aşteaptă viitorul episod dintr-o emisiune fără viitor şi deznodământ, aşa cum aşteptam noi pe vremuri, MANNIX, sâmbăta după-amiaza.
Ruşine celor care promovează aceste mizerii, ruşine celor care acceptă să privească, ruşine nouă că nu suntem în stare să demonstrăm că încă există posibilitatea frumosului, ruşine tuturor. Faptul că tăcem şi nu luăm imediate măsuri, ne face complici şi e mai gravă fapta noastră de oameni conştienţi decât a lor.
Până la urmă, cartonatele vedete din asta trăiesc, exact ca şi creatorii lor. Prostia umană este nedefinită, exploatabilă, uşor de găsit şi face bani, de ce să nu trăim datorită ei?! Vai de capul nostru şi al generaţiilor ce încă mai poposesc pe aici! Au şi neşansa prostiei, că nu vor să fie altfel, au şi neşansa îndobitocirii printr-o subcultură de masă. Nu vor dori niciodată să citească o carte şi să-i dea filele, aşa cum se face, pentru că-i mai uşor să dai din cur şi mult mai lesne să-l pupi. ATENŢIE !!! VOM PREZENTA IMAGINI CU UN PUTERNIC IMPACT EMOŢIONAL!!!…
Acestea sunt cuvintele care ar trebui să preceadă fiecare emisiune caricaturistică, cu caricaturi umane, fiecare segment încărcat de nulităţi şi corpuri, de cele mai multe ori, imperfecte.
NU LĂSAŢI COPIII NOŞTRI SĂ VADĂ! Nu au ce. FIE-VĂ MILĂ!!! NU MAI PUTEM!!! Nici noi, nici vecinul de vis-a-vis care mi-a spus alaltăieri cu glas stins: „- Ştiţi domnu’ Dan, am crezut în Bianca. Acum, nu mai cred…” „- Care Bianca ?…” „– Eh, care?… Ştiţi şi dvs., domnu’ Dănuţ, aia cu buze mari şi picioare subţiri…”
Dan Minoiu
