Anul 2030.
Ies pe usa, la mine acasa. De fapt e fosta mea casa, acum stau cu chirie in ea. In fata usii predau cheile de la casa familiei careia i-am inchiriat casa cat sunt eu plecat la birou. Ei intra, eu ies in strada si comand o masina. E frig. Primul meu gand e “fuck, trebuia sa-mi fi inchiriat un fes”.
Mi-aduc aminte ca mi-am uitat portofelul. Sun inapoi la usa, nu raspunde nimeni. Sun insistent cateva minute bune, din spatele usii se aude “cred ca tampitul si-a uitat ceva”. Deschide in sfarsit chiriasul. Ma enervez cand il vad imbracat cu halatul meu, dar imi aduc aminte ca eu i l-am inchiriat.
Vine masina, n-are sofer. Pe bancheta din spate gasesc laptopul pe care am avut grija sa mi-l inchiriez din timp. Ajung la birou, urc scarile si intru la receptie. Nu era niciun coleg de-al meu, erau toti necunoscuti. Sun un coleg, imi da noua adresa. Azi nu au putut inchiria biroul nostru, sunt la 3 strazi distanta. Incerc sa gasesc pe aplicatie o masina, primesc mesaj de la robot “boss, suntem toti la priza, nu putem veni”. Intru pe usa la birou in acelasi timp cu trei handralai care carau un xerox de ala mare. Intreb ce e cu asta si aflu ca o colega avea nevoie sa printeze un contract si inchiriase aparatul pentru 5 minute.
Ma apuc de treaba, sun clienti, termin bugetul semnez vreo cateva bilete la ordin si-mi dau seama ce baiat destept sunt ca am stiloul inchiriat pe un an intreg. Pe la pranz se aude forfota pe hol. Deschid usa la birou sa vad ce se intampla. Ma linistesc, erau baietii de la inchirieri aragaz cu butelie care vorbeau intre ei ca se termina contractul de inchiriere la cheia franceza si trebuie sa o returneze. N-am inteles de ce trebuie sa inchiriem ditamai aragazul pentru un sfert de ora. Mult mai eficient ar fi fost sa inchiriem un cuptor cu microunde pentru 7 minute.
Ora 18. Ajung acasa, intru eu, iese chiriasul meu in strada. Am cu mine 12 caserole cu mancare, pentru toata familia. Ne asezam cu totii la masa, nu avem furculite curate. Toate sunt in chiuveta. “Ce-o fi facut domle chiriasul, a mancat fiecare imbucatura cu alta furculita?” Nu-i nimic, mancam cu lingura si le spalam pe toate poimaine, cand ne returneaza vecinul masina de spalat vase. Nu trebuia sa i-o fi inchiriat…
(Costin Staicu)
