Leonard Doroftei – la aniversare (n. 10 aprilie 1970)
Ultimele două minute ale dialogului cu Leonard Doroftei, înaintea decolării acestuia spre Canada
Astăzi, campionul european, mondial și dublu medaliat cu ”bronz” la Jocurile Olimpice Leonard Doroftei împlinește 52 de ani. Scurtul interviu care urmează a fost realizat în urmă cu 25 de ani (decembrie 1997) pe Aeroportul Otopeni, cu puține minute înaintea plecării sale spre Canada, unde urma să semneze un contract cu Interbox, moment care va consemna trecerea lui Doru la profesionism. Nu se va opri până nu va câștiga titlul mondial.
Tentația de a da piept cu Necunoscutul
Reporter: Leonard, privind nițel îndărăt, cum îți apare viața ta?
Leonard Doroftei: Am fost un băiat care nu prea știa ce cale să apuce în viață, dar căruia boxul i-a oferit un sens. La început l-am practicat din plăcere, apoi din nevoie, apoi iar din plăcere, apoi iar nevoie, și uite-așa, s-a îmbinat plăcerea cu nevoia. Acum este iarăși o plăcere eu aflându-mă la un început de drum.
R.: Spre ce te îndrepți, Leonard?
L.D.: Către un domeniu necunoscut, dar am avut întotdeauna tentația de a da piept cu Necunoscutul. Sper să mă-ncânte, să mă atragă (domeniul – n.r.) și să-i pot face față, pentru că este un altfel de box, cu alte reguli, în care nu mai ai protecție, poți să lovești oricum.
R.: În situația aceasta și emoțiile soției tale vor fi cu atât mai mari.
L.D.: Sper să le depășim împreună. Să avem grijă unul de celălalt, pentru că, mă gândesc, până la urmă banii se vor duce și ceea ce este mai important, sănătatea, nu se știe dacă o voi mai avea.
R.: Să câștigi cît mai mulți bani, Dorule, să fii sănătos și să știi să ți-i gospodărești, asta-ți dorim!
L.D.: Vă mulțumesc pentru gândul dvs. bun. Sper să iau deciziile cele mai bune.
R.: Sper să dai dovadă de aceeași înțelepciune de care ai dat și până acum, că nu degeaba și se spune ”Moșu”.
L.D.: Mă flatați…
R.: Dar o rugăminte tot am avea: să ne mai dai și nouă câte o veste de pe-acolo, că suntem tare curioși să vedem cum va evolua destinul tău de-acum înainte.
L.D.: Promit! Vă doresc și dvs. multă sănătateși vă mulțumesc că sunteți alături de mine. Sunteți, de fapt, singurii ziariști care m-ați însoțit. Prietenul la nevoie se cunoaște, recunosc. (urmare în ediția de mâine)
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
