close

Creștinătate

Creștinătate

Punerea pietrei de temelie pentru biserica Mănăstirii Cenicientos

teme

Duminică, 19 noiembrie 2017, a fost zi de aleasă bucurie și binecuvântare pentru obștea monahală de la mănăstirea ortodoxă română cu hramurile Nașterea Domnului și Soborul Maicii Domnului, localitatea Cenicientos, Spania. Bucuria a fost prilejuită de sfințirea (punerea) pietrei de temelie pentru construirea bisericii mănăstirii. După slujba de punere a pietrei de temelie a urmat Sfânta Liturghie arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Episcop Timotei, al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, și Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale, având alături un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Marc a tâlcuit pericopa evanghelică a duminicii. Trebuie să ne cultivăm bogăția sufletească față de aproapele prin fapte bune pentru ca să ajungem în Împărăția lui Dumnezeu. Să fim atenți și foarte lucizi ca să nu ne pierdem bogăția interioară și să nu ne lepădăm de Dumnezeu. Să ne grăbim înspre Dumnezeu și să-I cerem iertare ca astfel să fim buni chivernisitori sufletești și mergători pe calea vieții înspre Împărăția cerurilor.

La finalul slujbei Preasfințitul Timotei a adresat credincioșilor prezenți îndemnul de a-și păstra vie credința rămânând mereu aproape de Biserică, deoarece așa vor fi mereu aproape de Dumnezeu. În încheiere Preasfinția Sa a mulțumit maicii starețe Serafima Beko și obștii monahale a mănăstirii, preoților slujitori și credincioșilor veniți din împrejurimi pentru acest eveniment deosebit de important pentru mănăstirea Cenicientos.

Biroul de presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei

mai mult
Creștinătate

21 noiembrie – Intrarea Maicii Domnului în Biserică (Vovidenia) – Tradiții și obiceiuri

intr

Prăznuirea Intrării Maicii Domnului în Biserică este celebrată atît de crestinii ortodocsi, cît si romano-catolici, an de an, pe 21 noiembrie, si marchează un moment important din viata copilei de trei ani, cea care avea să devină mama Mîntuitorului Iisus Hristos si anume ziua în care părintii ei, dreptii Ioachim si Ana, au adus-o la Templul din Ierusalim, după făgăduintă.

Sarbatoarea Intrarea Maicii Domnului in Biserica este cunoscuta in popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia. Este sarbatoarea in  amintirea zilei in  care,  potrivit traditiei, Sfintii Ioachim si Ana au adus pe fiica lor Maria, in varsta de trei ani, la templu. Ea va ramane la templu pana la varsta de 15 ani, ca una care, inca inainte de zamislire, fusese harazita Domnului, de catre pa­rintii ei.

Nasterea si copilaria Fecioarei Maria nu sunt prezentate in Evanghelii sau in alte carti ale Noului Testament. Amanunte despre aceste etape ale vietii sale sunt consemnate intr-o apocrifa din sec. al II-lea, cunoscuta sub numele de “Evanghelia dupa Iacov” sau “Protoevanghelia”.

Sfintele carti bisericiesti istorisesc ca Ana, cea pururea pomenita, care mai toata viata ei a fost stearpa, luand indemn din Cartea Sfanta la cele ce s-au petrecut cu cealalta Ana, care era si ea stearpa – maica Prorocului Samuel, il ruga impreuna cu barbatul ei Ioachim, pe Stapanul firii sa le daruiasca lor un prunc. Ei fagaduiau ca daca le va implini cererea, il vor inchina lui Dumnezeu. Si asa a nascut Sfanta Ana pe ceea ce s-a facut pricina mantuirii neamului omenesc – pe Nascatoarea si pururea Fecioara Maria. Iar cand ea a implinit trei ani, a fost luata de catre parintii ei, dusa la templu si incredintata preotilor. Astfel,  arhiereul Zaharia, a dus-o in Sfanta Sfintelor, locul  unde  o data pe an intra doar el. Fecioara Maria a ramas acolo timp de doisprezece ani.

Sarbatoarea Intrarea Maicii Domnului in Biserica a existat inainte de sec. al VI-lea

Exista o mentiune a ei din sec. al IV-lea, facuta de Sf. Grigorie de Nyssa. Sf. Andrei Criteanul (sec. al VII-lea) vorbeste si el despre aceasta sarbatoare ce se tinea la Ierusalim. In sec. al VIII-lea, patriarhii Gherman si Tarasie au rostit cate o predica in cinstea acestei sarbatori. Se pare ca data de 21 noiembrie reprezinta data sfintirii unei biserici cu acest hram in 543. Biserica a fost construita de Iustinian cel Mare langa zidul ruinat al templului. In Apus, sarbatoarea a fost adoptata mult mai tarziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o petru prima data la Avignon, in 1374. Ea s-a raspandit in sec. XV-XVI, in timpul papilor Sixt al IV-lea si Sixt al V-lea.

Obiceiuri de sarbatoarea  Intrarea Maicii Domnului in Biserica
Numele de Vovidenie provine din slavona si inseamna “ceea ce se face vazuta”. Traditia populara spune ca, de Vovidenie se deschid cerurile, iar animalele incep sa vorbeasca. In aceasta zi se aprind lumanari, mai ales pentru cei adormiti si se impart pomeni. Este bine ca lumanarile si focul sa arda toata noaptea. Seara e buna si pentru previziuni meteorologice. Daca in noaptea de Vovidenie este senin, anul viitor va fi secetos, iar daca ninge, va fi o iarna bogata in zapada. Tot in popor, aceasta sarbatoare este asociata metaforei luminii, prezenta in diferite legende si superstitii. Astfel, sarbatoarea este cinstita pentru a avea o vedere buna si a nu fi lipsit de lumina ochilor. Simbolurile luminii sunt candela, lumanarea, soarele, focul. Tot in ziua de Vovidenie, copiii pun in vase cu apa crengi de mar. Tinute la lumina si caldura, ele inmuguresc si infloresc, fiind folosite in noaptea de Anul Nou drept sorcove. In colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, margaritar. Ne intrebam ce mar ar putea face in decembrie flori dalbe? De ce tocmai măr, de ce tocmai flori? Pentru ca batranii nostri stiau de la batranii lor ca acea joarda a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceasta va inflori pana de Nasterea Domnului, inseamna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a daruit crenguta flori dalbe.

Ziua intrarii in Biserica a Fecioarei Maria, numita Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia, corespunde in Calendarul popular cu celebrarea unei naprasnice divinitati a lupilor, Filipul cel Schiop sau Filipul cel Mare (21 noiembrie). Local, in Bucovina, se credea ca in aceasta zi s-ar fi nascut Domnul Hristos. Sarbatoarea de Ovidenie impreuna cu Filipii de Toamna, Noaptea Strigoilor, Santandrei si Sannicoara (Mos Nicolae) formeaza, in perioada 13 noiembrie – 6 decembrie, un scenariu ritual de innoire a timpului, probabil Anul Nou dacic. In noaptea de Ovidenie, cand se credea ca se deschide Cerul si vorbesc animalele, se priveghea la lumina unei lumanari incolacite o strachina cu apa de leac. Tot atunci se faceau farmece si descantece, se afla ursita, se efectuau observatii si previziuni meteorologice. Pentru copiii morti nebotezati si pentru oamenii inecati si morti fara lumanare li se faceau in aceasta zi praznice si li se imparteau pomeni. Intrucat se credea ca in noaptea de Ovidenie strigoii circulau fara opreliste, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile usilor, vatra si cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul. Pentru protectia vitelor impotriva animalelor salbatice se interzicea orice activitate legata de prelucrarea lanii si pieilor de animale. De la Ovidenie pana la Sangiorz, femeilor le era interzis sa mai spele rufele la râu.

Creștin-Ortodox

mai mult
Creștinătate

153 de ani de la infiintarea Eparhiei Dunării de Jos

sigla_arhiep_dunarii_de_jos

Înfiinţarea Eparhiei Dunării de Jos a fost determinată de cerinţele istorice ale vremii, în urma Unirii Principatelor Române. Eparhia Dunării de Jos a fost înfiinţată la 1864, prin Decretul nr. 1617 din 17 noiembrie, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în condiţiile în care, după înfăptuirea istoricului act al Unirii Principatelor Române, la 1859, se impunea şi în plan bisericesc o mai bună organizare administrativă.

Această eparhie a devenit astfel „simbolul unităţii religioase şi naţionale a românilor“, prin îngemănarea „ca într-o singură za“ a judeţelor basarabene – Ismail, Cahul şi Bolgrad – cu unul moldovean – Covurlui (azi Galaţi) – şi unul muntean – Brăila.

Episcopul care a ctitorit Eparhia Dunării de Jos cu numele ei de astăzi este ilustrul şi învăţatul Episcop Melchisedec Ştefănescu, care vine la cârma Dunării de Jos în 1864, mai întâi ca locţiilor, apoi ca episcop titular.

Eparhia cuprindea atunci judeţele Covurlui, Brăila, Ismail şi Bolgrad, iar după încheierea Războiului de Independenţă, la 1878, judeţele din sudul Basarabiei vor intra în componenţa Rusiei, sediul Episcopiei mutându-se la Galaţi.

Un an mai târziu, în 1879, eparhia primea, în schimb, judeţele Tulcea şi Constanţa. Pentru o scurtă perioadă de timp, Episcopia Dunării de Jos va administra şi judeţele Durostor şi Caliacra din Cadrilater.

Din 1990, episcopia cuprinde judeţele Galaţi şi Brăila, iar 2009, la data de 27 septembrie, prin hotărârea Sfântului Sinod, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Eparhia Dunării de Jos a fost ridicată la rang de arhiepiscopie.

De asemenea, este demn de amintit faptul că cel dintâi episcop al Dunării de Jos, ilustrul cărturar şi marele patriot Melchisedec Ştefănescu, între anii 1857-1859, pe când era arhimandrit, a stăruit cu timp şi fără timp la unirea Principatelor Române, folosind cu multă înţelepciune atât catedra, cât şi amvonul. El lua ca temelie a unirii românilor cuvintele despre unitate ale Mântuitorului din Evanghelia după Ioan 17, 21; el dovedea, prin cuvânt şi faptă, că unirea fraţilor români, de acelaşi neam şi limbă, de aceeaşi credinţă şi trăire creştină, este o datorie evanghelică sfântă, după modelul unităţii treimi-ce şi al sfinţilor din ceruri. Unitatea românilor, spunea el, va duce nu numai la întărirea naţională şi la risipirea vrajbei dintre fraţi, dar, în aceeaşi măsură, şi la întărirea Ortodoxiei româneşti.

Numeroasele mărturii arheologice, dintre care se remarcă crucea de sidef şi fibula de aur cu inscripţia Innocens, descoperite la Bărboşi, aproape de Galaţi, într-un mormânt creştin datat din secolul al III-lea, cimitirele creştine din perioada secolelor VII-XI, precum şi toponimele şi hidronimele păstrate în documentele de epocă atestă continuitatea aşezărilor şi tradiţiilor creştine până la întemeierea statelor feudale româneşti.

V.M.

mai mult
Creștinătate

Postul Nașterii Domnului (Postul Crăciunului)

craciun

Postul Nasterii Mantuitorului sau Postul Craciunului, asa cum este cunoscut de catre toti credinciosii este tinut cu strictete de credinciosii in intreaga lume. Prin intermediul acestui post Dumnezeu ne da putinta curatarii trupesti si sufletesti.

Acesta inchipuie ajunarea timp de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, dar si postul patriarhilor din Vechiul Testament. La fel precum cei de atunci asteptau venirea Mantuitorului pe Pamant cu post si rugaciune, asa se cuvine ca toti credinciosii sa astepte si sa intampine prin ajunare Mielul lui Dumnezeu nascut din Fecioara Maria.

 

Acest post tine 40 de zile, incepand cu data de 15 noiembrie si sfarsind la 25 decembrie, lasand sec in seara Sfantului Filip, pe 14 noiembrie. Totusi, daca aceasta zi cade fie miercurea, fie vinerea, postul incepe inca din seara zilei de 14 noiembrie. In acest post credinciosii ar trebui sa consume mancaruri de post (in lipsa de idei, puteti vedea aici o colectie de retete pentru post).

In acest post se obisnuieste ca toti credinciosii sa posteasca de carne, branza si oua, in timp ce lunea miercurea si vinerea se consuma mancare fara ulei (de exemplu, cartofii fondanti) si fara vin. In zilele de marti si joi se face dezlegare la untdelemn si vin. Mai mult, sambetele si duminicile, pana pe 20 decembrie inclusiv se dezleaga de untdelemn, peste si vin.

Daca in zilele de luni, miercuri si vineri Biserica Ortodoxa praznuieste vreun sfant mare, insemnat in calendar cu cruce neagra, crestinii pot consuma untdelemn si vin; iar daca hramul bisericii sau vreo sarbatoare insemnata in calendar cu cruce rosie rosie atunci se face dezlegarea si la peste. In zilele de marti si joi credinciosii pot consuma peste, vin sau untdelemn.

In ziua de Ajun se mananca abia seara si doar: grau fiert indulcit cu miere, covrig, turte din faina si poame deoarece cu seminte a ajunat si Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilor, care au prevestit si asteptat Nasterea Mantuitorului. De Craciun, indiferent de ziua in care cade se mananca de dulce.

Se mananca untdelemn si se face dezlegare la vin in datele de 16, 22, 23, 24, 25 si 30 noiembrie, dar si pe 4,5,6,7,9, 12, 13, 17 si 20 Decembrie, daca aceste zile cad lunea, miercurea sau vinerea, deoarece in aceste zile Biserica praznuieste Sfintii mai importanti.

Se face dezlegarea la peste pe cand Biserica Ortodoxa praznuieste Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, pe 21 noiembrie, indiferent daca aceasta sarbatoare va cadea miercurea sau vinerea.  Daca doriti cateva sugestii de retete cu peste avem o colectie din care puteti alege ceea ce vi se potriveste.

De asemenea, credinciosii pot manca peste in zilele de luni, miercuri si vineri ale acestui post, doar daca in aceste zile cade hranul bisericii din enoria noastra.

Nu in ultimul rand, se face dezlegare la peste in zilele cu sfinti insemnati, dar si in zilele de 16, 22, 23, 24, 25, 30 Noiembrie si 4, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 17 Decembrie daca zilele acestea cad Marti sau Joi. Cu atat mai mult, cand Martea sau Joia se intampla hramul bisericii.

Unul dintre cei mai apreciați preoți creștin ortodocși din Mitropolia Ardealului, Constantin Necula, spune că a posti înseamnă a iubi, iar cei ce nu pot posti de mâncare, să refuze “să își mănânce aproapele”.

“Dacă m-ar întreba cineva ce înseamnă a posti, aș spune că nu există cuvinte pentru a explica iubirea. A posti înseamnă a iubi. A iubi pe Dumnezeu și pe tine, omul, trup și suflet. A iubi pe om, aproapele și departele tău. A nădăjdui că iubirea aceasta nu te confuzează, nu te așază îndoielnic în colțurile confuze și sincretiste ale lumii. A posti înseamnă să stai mereu de partea lui Dumnezeu care stă de partea omului”, a declarat marți, pentru Agerpres, preotul Constantin Necula.

Acesta îi sfătuiește pe credincioși “să refuze să fie tâlhăriți și uciși de Irozii noilor minciuni”.

“A posti înseamnă a pregusta din exercițiul fundamental al Învierii. O să spuneți că acesta-i Postul Crăciunului… Am să vă spun că așa este și totuși cântăm ‘Florile-s dalbe, flori de măr’. Iar merii înfloresc primăvara, semn al anotimpului Învierii. De pe culmea păstorilor din Betleem, din înaltul cerului de unde Îngerii vestesc Nașterea lui Hristos, din frângerea de munte ce este Peștera Betleemului se vede culmea Golgotei, Învierea dând sens Nașterii. Așa cum Împărtășania dă sens Postirii. Fiți curajoși și încercați să vă descoperiți Dumnezeul Cel Viu. Nu lăsați să vi se fure bucuria Crăciunului ori nădejdea Învierii. Refuzați să fiți tâlhăriți și uciși de Irozii noilor minciuni, care induc frica și duc spre ucidere orice gând de pruncească strălucire. Stați limpeziți de lumina Stelei, cu Magii, intelectualii smeriți ai căutării adevărate”, a mai spus Constantin Necula.

Totodată, el a afirmat că sinceritatea față de Dumnezeu este unul din sentimentele care ar trebui să-l însoțească pe orice credincios pe parcursul Postului Nașterii Domnului.

“Și dacă nu puteți posti de mâncare, refuzați să vă mâncați aproapele. Fiți sinceri cu Dumnezeu. Atât. Curajoși, sinceri și limpeziți de nădejde. Post cu Dumnezeu. Atentul nostru Antrenor de performanță”, a mai afirmat Constantin Necula.

Marți este Lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului.

Calendarul Ortodox

mai mult
Creștinătate

Mormântul Sfântului Apostol Filip, descoperit în Turcia

filippo

„Sfântul Filip a venit la Hierapolis şi a fost omorât de romani din cauza faptului că răspândea creştinismul în regiune. Sfântul Filip este considerat un martir. Această descoperire ne-a produs o mare emoţie. Filip este menţionat în Biblie şi este foarte important că i-am găsit mormântul, iar acest lucru va avea un ecou puternic în toată lumea.”

Potrivit Agenţiei de presă Anatolia, citată de AFP, în 2011 a fost descoperit mormântul Sfântului Apostol Filip, unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. O descoperire importantă pentru lumea creştină şi pentru arheologie a fost adusă la lumină de o echipă de arheologi, condusă de profesorul italian Francesco d’Andria, în Pamukkale, vechiul oraş Hierapolis, din vestul Turciei, specialiştii susţinând că este vorba de mormântul unuia dintre Sfinţii Apostoli, respectiv Sfântul Apostol Filip.

Coordonatorul echipei, italianul Francesco d’Andria, a declarat că această descoperire a venit după mai mulţi ani de căutări.

„L-am găsit în sfârşit sub dărâmăturile unei biserici, pe care le-am scos la lumina zilei în urmă cu o lună”, a explicat arheologul d’Andria. Specialistul a precizat că echipa sa a păstrat mormântul intact, însă „într-o zi, el va fi deschis, fără îndoială”. Biserica este localizată în Pamukkale, cunoscută drept Hierapolis în Antichitate, unde Sfântul Apostol Filip a suferit moartea martirică.

„Sfântul Filip a venit la Hierapolis şi a fost omorât de romani din cauza faptului că răspândea creştinismul în regiune. Sfântul Filip este considerat un martir. Această descoperire ne-a produs o mare emoţie. Filip este menţionat în Biblie şi este foarte important că i-am găsit mormântul, iar acest lucru va avea un ecou puternic în toată lumea”, a mai spus d’Andria.

Sfântul Apostol Filip este prăznuit la 14 noiembrie. El nu trebuie confundat cu Sfântul Filip, unul din cei 7 diaconi, sărbătorit la 11 octombrie. Sfântul Apostol Filip era din Betsaida Galileii, cetatea Sfinţilor Apostoli Petru şi Andrei. Sfântul Apostol Filip a propovăduit Evanghelia Mântuitorului Hristos şi în Sciţia Mică, Dobrogea de astăzi, el fiind cel de-al doilea Apostol care a adus Cuvântul Mântuitorului pe pământul românesc.

În prezent, moaștele Sfântului Apostol Filip, dar și ale Sfântului Apostol Iacov se află în Biserica Sfinţilor Apostoli din Roma. Galeria foto poate fi văzută aici.

mai mult
Creștinătate

MINUNI din viața și după moartea SFÂNTULUI IERARH GRIGORIE PALAMA

sfinti

Fericita viata ai petrecut in lume, si acum te veselesti impreuna cu multimile celor fericiti si pre pamantul celor blanzi ca un bland locuiesti, Ierarhe Grigorie“.

(Stihira de la Laude, Duminica a doua din Postul Mare, Glas 1)

Stai acum impreuna cu cuvantatorii de Dumnezeu langa scaunul Celui preaindurat, fiind asemenea cu dansii si intocmai la obiceiuri, preaintelepte Grigorie, mai intai sezatorule pre scaunul Thessalonicului, podoaba ierarhilor, stralucit impodobit fiind cu slava arhieriei, si slujind acum lui Dumnezeu”.

(Canonul Utreniei, cantarea a 8-a, Glas 4, Duminica a doua din Postul Mare)

VEDENIA UNUI SOBOR CERESC

Un pustnic athonit s-a rugat ca Dumnezeu sa ii descopere locul ceresc in care ajunsese dupa moartea sa Sfantul Grigorie Palama. A vazut in vedenie un sobor minunat, din care faceau parte Sfintii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur, dimpreuna cu Sfantul Grigorie al Nissei, cu Sfantul Chiril al Alexandriei si cu o multime de sfinti cuvantatori de Dumnezeu. Acestia voiau sa dea o marturisire de credinta. In sfarsit pustnicul i-a auzit pe toti cum ziceau: “Nu ne este cu putinta sa intarim aceasta hotarare fara Grigorie, Ierarhul Thessalonicului“.

Sfintii au trimis un slujitor la Sfantul Grigorie Palama si acela i-a transmis: “Nu este cu putinta ca soborul sa intareasca hotararile sale fara a te avea de fata“.

Cand Sfantul Grigorie Palama a venit, ceilalti ierarhi l-au asezat la loc de cinste, langa Sfintii Trei Ierarhi. Si sfantul a intarit prin cuvantul sau marturisirea sinodului…

Aceasta minune ne ajuta sa intelegem de ce Biserica a randuit ca Sfantul Grigorie sa fie praznuit intre cei trei noi mari ierarhi, alaturi de Sfantul Fotie cel Mare si Sfantul Marcu al Efesului.

Este o datorie pentru fiecare crestin, dar mai cu seama pentru orice seminarist, student teolog, diacon sau preot sa citeasca vietile acestor mari eroi ai credintei cu luare aminte. Pentru ca, lepadand marturia acestor sfinti, ne lepadam de Insusi Hristos care a vorbit prin ei…“.

(Danion Vasile, pe coperta cartii “Viata si nevointele celui intre sfinti Parintelui nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Thessalonicului”, Editura Egumenita)

cei-trei-sfinti-noi-ierarhi.jpg

Vedenia cu laptele si vinul

“In al treilea an la Sf. Savva, pe cand Grigorie era cufundat in rugaciunea mintii, se pare ca a fost cuprins de un somn usor in care a avut aceasta vedenie. Se facea ca tinea in mana un potir cu lapte curat, atat de plin incat dadea pe dinafara. Apoi laptele s-a preschimbat in cel mai ales vin din care iesea o mireasma minunata. Vinul curgea asa de imbelsugat incat mainile si vesmintele erau ude, patrunse de minunata mireasma. De indata ce Sf. Grigorie a simtit mirosul, s-a umplut de sfanta bucurie. Apoi i s-a aratat un tanar stralucitor care a spus: “De ce nu impartasesti si altora aceasta minunata si imbelsugata bautura? De ce o lasi sa se reverse fara folos? Oare nu stii ca este darul si ca atunci cand se revarsa nu se mai sfarseste?” Atunci Grigorie a intrebat: “Dar daca nu sunt oamenii care sa o caute cu vrednicie sau macar sa o ceara?” Ingerul a raspuns: “Chiar daca acum nu este nimenea ca sa o caute cu dorire, tu totusi trebuie sa-ti faci datoria fara a sta pe ganduri si sa nu cumva sa nu o imparti. Trebuie sa dai Stapanului talantul incredintat tie. Stii preabine porunca data si despre talantul ce a fost dat slujitorului nevrednic si ce s-a intamplat cu el!” (Mt.25, 14-30). Apoi ingerul a plecat, lasandu-l pe Grigorie invaluit in lumina, stand multe ceasuri si cugetand la cele spuse.

Sf. Grigorie a talcuit vedenia astfel: Laptele insemna darul obisnuit al cuvantului, pe intelesul inimilor simple ce cauta povatuire duhovniceasca. Prefacerea laptelui in vin insemna ca, la vremea potrivita, Hristos ii va cere sa invete cele mai inalte adevaruri ale credintei crestin-ortodoxe. Incredintat de aceasta vedenie si povatuit de Duhul Sfant, Grigorie avea curand sa inceapa sa scrie. Mai tarziu el a descoperit vedenia ucenicului sau Dorothei“.

sf-grigorie-palama.jpg

Tamaduirea ieromonahului cu dureri de cap

“Intr-o manastire din Thessalonic era un ieromonah care s-a avantat in lupta pentru dobandirea virtutii. Stand acolo, nevoitorul cucerniciei a fost incercat de o boala. Era o boala grea, cunoscuta ca algocefalee sau durere de cap cronica. Starea lui era asa de grava incat, fara un anume leac, moartea ar fi fost aproape sigura. Desi moartea a fost amanata o vreme, durerea de cap nu a incetat. La inceput durerile apareau din cand in cand, cam o data pe luna. Cu vremea insa simptomele bolii se aratau de doua sau trei ori pe luna. Mai apoi durerea revenea des si tot mai puternica. Starea aceasta a durat vreme de sapte ani fara contenire, ba chiar inrautatindu-se. Bolnavul parea ca isi pierduse simtirile, vazandu-se ca este tulburat dupa felul cum gemea. Din nou, moartea parea de neocolit, dar de data aceasta bolnavul nu mai voia niciun tratament medical sau medical. Cum avea sa se termine aceasta boala? Ieromonahul nu mai avea nicio nadejde sa scape cu viata. Socotind ca boala sa il va duce la moarte, si-a indreptat gandurile numai asupra vietii viitoare. Cu suspine si lacrimi catre Dumnezeu, cauta o pocainta adevarata. Se invinuia pe sine pentru nepurtarea sa de grija si pentru gresalele sale, dar se si temea, caci nu avea cui sa impartaseasca mahnirea lui sau pe cineva care sa se roage pentru tamaduirea sufletului sau.

Atunci si-a adus aminte de o veche cunostinta, un prieten, raposatul Arhiepiscop Grigorie Palama. Si-a amintit de sfintenia ierarhului si de felul cum pastorea turma sa plin de dumnezeiasca insuflare. Ii parea tare rau ca nu fusese de fata cand fericitul barbat se mutase la Domnul. Atunci s-a gandit intru sine: “Daca m-as fi aflat acolo, ca sa aud cele din urma cuvinte ale sale si sa primesc sfanta sa binecuvantare, aceasta amintire mi-ar fi ocrotire si arma de aparare“. Deci jelindu-si starea nenorocita, ieromonahul a adormit si indata a avut o vedenie pe care a istorisit-o astfel: “M-am vazut in altarul bisericii Sf. Dimitrie cel minunat. Acolo am zarit un stralucit ierarh care statea inaintea Sfintei Mese si savarsea sfintele Taine. Atunci am ingenuncheat inaintea lui si l-am rugat sa-mi dea sfanta sa binecuvantare. Insa el parea sa nici nu auda cererea mea, caci mintea ii era cu totul cufundata in slujirea Tainelor si atentia indreptata asupra Sfintei Mese. Dar dupa scurta vreme el s-a intors catre mine si si-a pus dreapta pe crestetul meu, chiar in locul unde ma durea mai tare. Apoi a facut semnul Sfintei Cruci si din degetele sale parca a curs ulei sfintit cu care mi-a uns fata“.

Aceasta a fost vedenia ieromonahului. Cand s-a trezit din somn, orice urma de deznadejde, mahnire si intristare a pierit. Nu a mai suferit de dureri de cap ori de altceva. Deci a multumit din inima Domnului si slujitorului Sau, Grigorie”.

(din: “Viata si nevointele celui intre sfinti Parintelui nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Thessalonicului, Editura Egumenita )

viata-si-nevointele-sf-grigorie-palama.jpg

mai mult
Creștinătate

13 noiembrie – Ziua Bibliei

sfant

Pe 13 noiembrie, creştinii din România sărbătoresc Ziua Bibliei. Este o zi în care, indiferent de confesiunea de care aparţinem, cu toţi ar trebui să ne îndreptăm inimile spre cuvântul lui Dumnezeu care ni s-a revelat nouă, oamenilor, ca să ne fie spre iluminare şi mântuire. Cuvântul lui Dumnezeu care s-a descoperit oamenilor sfinţi în chip dumnezeiesc, iar ei l-au fixat în scris pentru a rămâne veşnic în mijlocul oamenilor, în sufletul şi în inima lor.

”Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea.”

Dincolo de lucrurile în care, între creştini, sunt puncte deosebitoare, Biblia rămâne cuvântul lui Dumnezeu  care ne uneşte, care ne apropie, în care trebuie să ne regăsim împreună, căci în acest cuvânt Îl aflăm pe Dumnezeu Tatăl – Creatorul şi Atotţiitorul, pe Dumnezeu Fiul – Mântuitorul întregii lumi, Cel ce s-a întrupat şi s-a făcut om ca şi noi şi pe Dumnezeu Sfântul Duh – Sfinţitorul întregii existenţe.

Biblia este mai mult decât o carte importantă pentru cultura umanităţii. Scrisă pe parcursul a aproape 1500 de ani prin revelaţie dumnezeiască, fiecare pagină de-a sa înseamnă “paşii” lui Dumnezeu prin lume, printre oameni. Biblia înseamnă Iubirea lui Dumnezeu pentru noi! Biblia înseamnă lumină, bunătate, înălţare. Unire între noi şi unire cu Dumnezeu.

Însuşi Domnul a zis: “Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 5,35). Cuvântul Bibliei este veşnic. Va dăinui peste timp şi ne transpune şi pe noi, muritorii oameni, în eternitatea lui Dumnezeu.

În fiecare an, Societatea Biblică Interconfesională organizează o „Zi a Bibliei” prin acţiuni specifice, pentru a promova Cuvântul lui Dumnezeu în mediile sociale din ţara noastră, spre a-l face cunoscut tuturor oamenilor, căci toţi avem nevoie de lumina lui Dumnezeu!

În cadrul ședintei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 14-15 noiembrie 2006, acesta a hotărât, la propunerea PS Damaschin Coravu, instituirea Zilei Bibliei pe 13 noiembrie.

B.O.

mai mult
CreștinătatePromovate

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

La-multi-ani-de-sfintii-Arhangheli-560×339

In fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica cinsteste Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil si a tuturor Puterilor ceresti celor fara de trupuri. Deci, pe 8 noiembrie nu ii praznuim doar pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, ci pe toate cetele ingeresti care nu s-au despartit de Dumnezeu.

Lumea ingereasca a fost creata de Dumnezeu din nimic, nu din ceva preexistent si nici din fiinta Sa. Referatul biblic despre creatie nu vorbeste in mod precis despre crearea ingerilor. Sfintii Parinti afirma ca la creatie nu se vorbeste explicit despre ingeri din doua motive:  evreii, inclinati spre idolatrie, ar fi cazut usor in ratacirea idolatra a popoarelor vecine si ca in cartea Facerii se urmareste numai infatisarea inceputului lumii vazute.

In ceea ce priveste ierarhia ingereasca, Dionisie Areopagitul vede cetele ingeresti in numar de noua, asezate in cate trei grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stapanii; Incepatorii, Arhangheli, Ingeri. Biserica si-a dat consimtamantul asupra acestei ierarhii prin introducerea ei in pictura bisericeasca.

Pentru ca ingerii sunt netrupesti, la ei nu se poate vorbi de sex si nici de o transplantare a speciei (Fac 6,2), deci, ei nu se casatoresc, nu se inmultesc (Matei 22,30) si nici nu mor (Luca 20, 35-36). Ingerii isi transmit unii altora propriile lor ganduri si hotarari fara sa rosteasca cuvinte. Insa, pentru indeplinirea slujbei lor, pot lua infatisare omeneasca (II Reg 6,17), pot sa vorbeasca, sa manance, sa apara imbracati si uneori purtand aripi (Fac. 32,25; Luca 24, 4; Matei 28,3; Apoc 14,6).

Lucrarea principala a ingerilor este aceea de a-l intari si sustine pe om in a transfigura lumea.

Sarbatoarea Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil

Aceasta sarbatoare a fost la origine o simpla aniversare anuala a sfinti­rii unei biserici a Sfantului Arhanghel Mihail, ridicata la termele lui Arcadius din Constantinopol. Astfel, ea apare in cele mai vechi sinaxare ca fiind o sarbatoare numai a Arhanghelului Mihail. Mai tarziu ea a de­venit o sarbatoare comuna a tuturor Sfintilor Ingeri.

In Mi­neiele ortodoxe intalnim alte patru zile liturgice consacrate pomenirii Sfintilor Arhangheli sau unor minuni facute prin pu­terea lor:

– Pe 6 septembrie, se savarseste pomenirea unei minuni facute de Sf. Arhanghel Mihail, la Chones, in  Colosse din Frigia;

– Pe 26 martie, a doua zi dupa praznicul Buneivestiri, praznuim Soborul (Adunarea) mai-marelui voievod Gavriil;

– Pe 13 iulie, praznuim al doilea Sobor al Ar­hanghelului Gavriil, care este la origine ziua sfintirii unei bi­serici vestite a Sfantului Arhanghel Gavriil;

– Serbarea Arhanghelului Gavriil din Adin, in ziua de 11 iunie (fara slujba), cand se comemorea­za aparitia acestui sfant Arhanghel la o chilie din Sf. Munte (Adin), un­de el ar fi invatat pe un calugar sa cante pentru prima oara partea de la inceput a Axionului Sfintei Fecioare : Axion esti, adica : Cuvine-se cu adevarat… ; faptul s-ar fi intamplat prin sec. X, iar serbarea a ramas pana azi limitata la manastirile atonite.

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

Sfantul Arhanghel Mihail

In limba ebraica, numele sau inseamna “Cine este ca Dumnezeu?”. El este cel care “striga”: “Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut. Ca cine este ca Dumnezeu?”, si asa s-a intocmit soborul, adica adunarea si unirea tuturor ingerilor. Pe seama sa se pune si calauzirea lui Lot si a familiei acestuia la iesirea din Sodoma, precum si protectia speciala a poporului lui Israel. Ii scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, il sprijina in lupta pe Ghedeon, il mustra pe vrajitorul Valaam si il elibereaza din inchisoare pe Sfantul Apostol Petru. Conform Scripturii, toti mortii  vor iesi din morminte la glasul trambitei Sfantului Arhanghel Mihail. 

In iconografie, Arhanghelul Mihail este reprezentat purtand in mana o sabie de foc, semn ca el pedepseste pacatul. Sfantul Arhanghel Mihail este pomenit in cartile Vechiului Testament ca fiind prezent mai ales acolo unde Dumnezeu pedepseste nedreptatea. Din acest motiv Arhanghelul Mihail se arata a fi un inger al dreptatii Dumnezeiesti.

Sfantul Arhanghel Gavriil

In limba ebraica, Gavriil inseamna “barbat-Dumnezeu”. Numele sau contine concentrat vestea ca Dumnezeu Se va face barbat, ca va asuma firea omeneasca. Vesteste Sfintilor Parintilor Ioachim si Ana nasterea Maicii Domnului, ii descopera lui Zaharia nasterea Inaintemergatorului. Pastorilor le arata ca li S-a nascut Prunc, pe Iosif, logodnicul Mariei, il intareste ca sa nu se indoiasca de nimic, calauzeste Sfanta Familie in Egipt si aduce femeilor mironosite vestea Invierii Domnului.

Arhanghelul Gavriil este reprezentat in iconografia ortodoxa purtand in mana o floare de crin alb, ca simbol al bucuriei si binecuvantarii. Arhanghelul Gavriil este ingerul bunatatii si milostivirii lui Dumnezeu.

Ceata ingereasca inferioara se arata luminatoare celei superioare

Parintele Dumitru Staniloae marturiseste pe baza sfintelor noastre predanii, ca Arhanghelul Gavriil este singurul caruia i s-a descoperit misterul intruparii Fiului lui Dumnezeu. Astfel, desi nu face parte din ceata ingerilor aflata in prima triada si nemijlocit langa Dumnezeu, se face luminator al acesteia. Ii invata pe cei ce ii sunt superiori sa “ridice portile vesnice”, ca Cel ce S-a imbracat in trup pentru negraita iubire de oameni, sa urce si sa stea mai presus de toata Incepatoria si Puterea.  Cele mici sunt facute mari prin har. Aceasta o spune si Sfantul Apostol Pavel: “Acum, zice, s-a facut cunoscuta prin Biserica, Incepatoriilor si Stapaniilor, intelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu” (Ef. 3, 10).

Ziua din saptamana consacrata ingerilor este lunea.

La Mulți Ani celor ce poartă numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil!

Adrian Cocosila

mai mult
Creștinătate

Biserica de lemn din Ciutești

biserica-ciutesti

În localitatea Ciutești,  raionul Nisporeni, Republica Moldova se mai păstrează o modestă bisericuță de lemn, dar care face parte din categoria monumentelor de importanță națională. Lăcașul are peste 200 de ani, fiind sfințit conform documentelor istorice în anul 1802, însă construcția a fost finisată mult mai devreme. 20160820_123558.jpg

Biserica ține Hramul Arhanghelului Mihail și este amplasată pe o coastă de deal în cimitirul satului.20160820_124434.jpg

Legenda spune că biserica a fost ridicată de către șapte familii care locuiau în apropiere. Locul a fost ales pe o porțiune împădurită, iar biserica a fost construită în jurul unui trunchi stejar. Din lemnul aceluiași trunchi a fost și sculptat altarul, iar rădăcinile copacului sunt și acum sub biserică. Din exterior pot fi observate bârnele de stejar pe care este construit lăcașul.

Din documentele țariste de evidență ecleziastică aflăm că în 1858 biserica și clopotnița nu erau într-o stare chiar bună.  Lăcașul nu avea alte construcții adiacente, cum ar fi casa preotului, care era construită de obicei în alte sate. Totuși, biserica era asigurată cu tot ce era necesar pentru a activa. La acea vreme preotul acestui lăcaș era Vasile a lui Toma Bejan, fiu de preot. Alături de preotul paroh, aici slujea un dascăl și un paracliser.

La 1863 biserica avea doar 6 desetine de pământ, fiind o proprietate modestă pentru acele timpuri. 8.jpg

Inițial biserica era acoperită cu șindrilă, scândurile fiind aranjate în așa fel încât alcătuiau un ornament frumos. Bătrânii spun că șindrila nu a fost meșteșugărită în apropiere, ci a fost adusă din Carpați, din zona Barhomet. Ulterior, aproximativ prin anii 60 ai secolului trecut,  biserica a fost acoperită cu foi de ardezie care au rămas până în prezent.

Biserica și-a menținut practic aspectul inițial, fiind reparată doar de câteva ori. Pereții erau acoperiți cu tencuială din var și nisip. Ulterior, pentru a repara fisurile, a fost folosit și lutul.

În interior lăcașului s-a conservat aspectul de acum o sută de ani.20160820_124127.jpg

Odată cu edificarea bisericii de piatră din centrul satului, vechea biserică de lemn a fost închisă. În prezent, biserica de lemn se află într-o stare avansată de degradare şi necesită de urgenţă lucrări de consolidare şi renovare.

Cu siguranță, restabilirea acestui lăcaș sfânt cu o valoare istorică deosebită, ar include localitatea Ciutești în traseele turistice din această zonă.

Despre Biserica de lemn din satul Ciutești a fost realizat documentarul ,, Rădăcinile Pristolului”, pe care vi-l recomandăm spre vizionare.

mai mult
Creștinătate

8 noiembrie – Sfinţii Arhangheli MIHAIL şi GAVRIIL. Tradiţii şi superstiţii despre sărbătoarea îngerilor

Arhangheli-Mihail-si-Gavriil

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt sărbătoriţi de creştinii ortodocşi pe 8 noiembrie. Cunoscuţi drept conducătorii oştilor de îngeri, aceştia sunt patronii spirituali ai Jandarmeriei Române. Sunt reprezentaţi purtând săbii, ca simbol al biruinţei, şi sunt călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre rai. Se spune că fac trecerea de la venerarea sfinţilor şi a moaştelor la cultul îngerilor.

Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil datează din secolul al V-lea. La început, a fost o simplă aniversare a sfinţirii unei biserici a Sfântului Mihail, aceasta fiind ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol. Cu timpul, acest praznic a ajuns să se adreseze şi Sfântului Gavriil, ca apoi să devină sărbătoarea închinată tuturor Sfinţilor Ingeri.

Sfântul Arhanghel Mihai înseamnă în limba ebraică, „Cine este ca Dumnezeu?”. El este cel care „striga”: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum întuneric s-a făcut. Cine este ca Dumnezeu?” – şi asa s-a întocmit soborul, adică adunarea şi unirea tuturor îngerilor. Pe seama sa se pune şi călăuzirea lui Lot şi a familiei acestuia la ieşirea din Sodoma, precum şi protecţia specială a poporului lui Israel. Îi scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, îl sprijină în luptă pe Ghedeon, îl mustră pe vrăjitorul Valaam şi îl eliberează din închisoare pe Sfantul Apostol Petru. Conform Scripturii, toţi morţii vor ieşi din morminte la glasul trâmbiţei Sfântului Arhanghel Mihail.

Arhanghelul Mihail este considerat căpetenia oştilor cereşti-îngereşti, acela care, la sfârşitul lumii, va lupta cu diavolul şi despre care se spune că nu stă în Rai decât în Vinerea Mare şi de Paşti, în restul timpului fiind în misiune pe pământ.

Sfântul Arhanghel Gavriil înseamnă în limba ebraică, „bărbat-Dumnezeu”. Numele său conţine concentrat vestea că Dumnezeu se va face bărbat, că va asuma firea omenească. Gavriil este arhanghelul bunelor vestiri. El a vestit lui Ioachim şi Anei, că o vor avea pe Maria, deşi erau bătrâni. De asemenea, Arhanghelul Gavriil a vestit-o pe Fecioara Maria că îl va naşte pe Iisus, Gavriil a rostit cel dintâi numele lui Isus Hristos şi l-a înştiinţat pe Zaharia de naşterea fiului lui, Înaintemergatorului, Ioan Botezătorul, a vestit păstorilor că în Bethelem s-a născut Mesia. Sfântul Gavriil ocroteşte fecioarele, mamele şi pruncii şi duce rugăciunile la Dumnezeu.

Arhanghelii din calendarul bisericesc ortodox sunt conducătorii cetelor de îngeri și sunt reprezentați cu aripi și purtând săbii, ca simbol al biruinței asupra răului. Mai mult decât atât, ei sunt călăuzele sufletelor celor adormiți în drumul lor spre Rai.

Obiceiuri, legende, superstiţii

Conform tradiţiei, în ajunul sărbătorii se oficiază slujba de priveghere, seara, la care sunt prezenţi ierarhul locului şi credincioşii. În unele locuri, privegherea durează toată noaptea, fiind însoţită de litie, acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, citirea moliftelor, miezonoptica, psaltirea şi alte citiri şi cântări.

În această zi, după slujba religioasă, se citesc rugăciuni de dezlegare pentru cei prezenţi, după care preotul se dezbracă de veşmintele preoteşti şi le pune peste credincioşi, gestul având leac pentru multe boli, în special cele mintale.

În folclorul religios românesc, dintre cei doi arhangheli, mai venerat este Mihail. Se spune că el poartă cheile raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este hărăzit să mai trăiască, fiind şi un stăpânitor al văzduhului, alături de proorocul Ilie.

De Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt strict interzise îndeletnicirile casnice, cine nu se spune acestei reguli fiind sortit să aibă parte de mare chin înaintea morții.

În ceea ce-l privește pe Arhanghelul Mihail, acesta, se spune că poartă cheile Raiului, este un vrednic luptător împotriva diavolului și veghează la căpătâiul celor bolnavi. Dacă acestora le este scris să moară, Arhanghelul Mihail stă la capul lor, în partea dreaptă. Se crede că în stânga stă diavolul, gata să însface sufletul celui care trece în neființă, iar Arhanghelul Mihail are menirea de a-l salva pe muritor de la aceasta, retezandu-i Necuratului capul cu sabia. Încăperea, se spune că se umple de sânge, motiv pentru care totul trebuie spălat și curățat în camera respectivă. Dacă bolnavilor le este dat să trăiască, atunci Mihai stă la picioarele lor.

Pentru ca atât Sfântul Mihail, cât și Sfântul Gavriil sunt văzuți ca păzitori ai oamenilor de la naștere până la moarte, în credința populară se spune că ziua de 8 noiembrie este cea mai nimerită pentru a aprinde o lumânare, pentru a fi călăuzit spre Rai în viața de Apoi. Aceasta, pentru că, potrivit folclorului, cei doi sfinți participă și la Judecata de Apoi.

Totodată, Arhanghelii sunt considerați în regiunile de munte drept ocrotitori ai oilor, așa ca în această zi, se face o turtă din făină de porumb, simbol al fertilității. Dacă turta cade cu fața în sus, atunci ciobanii vor avea parte de miei, dacă ea cade cu fața în jos, atunci înseamnă că oile vor fi sterpe.

În sâmbăta dinaintea zilei Sfinților Mihail și Gavriil se fac praznice pentru pomenirea morților, iar finii merg la nași cu colaci. Ziua de 8 noiembrie mai este numită „Năpustitul areților” sau „Vara Arhanghelilor” care ține doar o zi.

De unde vine prima denumire? De la obiceiul ciobanilor de a amesteca berbecii 9areții cu oile în această zi; berbecii se ”năpustesc” asupra oilor pentru împerechere și, de aici numele de „năpustitul areților”. Pe lângă „Vara Arhanghelilor” mai sunt încă 3-4 zile mai călduroase, între 8 noiembrie și 25 decembrie, denumite ”vara iernii”.

În popor, se spune despre Arhanghelul Mihail că are putere asupra Soarelui și a Lunii, pe care le eliberează din puterea dracilor, atunci când aceștia le fură (eclipse). De asemenea, se spune că are putere asupra soției lui Scaraotchi, Mamareaua, care vrea să dea drumul la ger pe pământ, dintr-odată; Arhanghelui Mihail o ține și dă drumul gerului pe îndelete, ca să se obișnuiască oamenii cu el.

A.B.

mai mult
Creștinătate

Arhim. Zacharia Zaharou a conferenţiat la Mănăstirea Sf. Tihon, SUA

Zacharia-Zacharou-SUA

Renumitul Arhim. Zaharia Zaharou a vizitat recent Mănăstirea şi Seminarul Sfântul Tihon din Statele Unite ale Americii. În faţa unui public numeros format din monahi, elevi seminarişti şi credincioşi, ucenicul parintelui Sofronie Saharov a susţinut două conferinţe cu tematică spirituală.

Prima prezentare a duhovnicului mănăstirii „Sf. Ioan Botezătorul” din Tolleshunt Knights, Anglia, intitulată Despre preoţie, a fost adresată mai mult viitorilor clerici, iar a doua a avut ca temă situaţia creştinismului în zilele noastre.


Arhim.  Zaharia s-a născut și a crescut într-o familie ortodoxă din Cipru. A studiat chimia la Londra, iar apoi s-a îndreptat către Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, devenind ucenic al Parintelui Sofronie Saharov.

A studiat apoi teologia la Institutul Sfântul Serghie din Paris. A tradus numeroase cărți din limbile rusă și greacă. Este autorul volumelor Lărgiți și voi inimile voastre! și Omul tainic al inimii: Cultivarea inimii în Antropologia Ortodoxă.

În data de 5 septembrie 2015, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, i-a oferit Părintelui Zaharia Zaharou Crucea Patriarhală, în semn de apreciere pentru activitatea sa îndelungată, rodnică și folositoare Bisericii și societății.

Sursa: Orthodox Christianity

mai mult
Creștinătate

Moșii de toamnă – Pomenirea morților. Tradiții și obiceiuri

carte-mosi

Sambata, 4 noiembrie, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea mortilor. Pomenirea din aceasta zi, este cunoscuta si sub denumirea de Mosii de toamna. Tinand seama ca nu stim unde se afla cei morti, ne rugam atat pentru cei din iad, cat si pentru cei din rai.

De ce facem pomenire mortilor?

Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo “adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului “adormit”, intelesul care il asociaza cu invierea. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: “Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.

Pomenirea mortilor

In ziua de Mosi se savarseste Sfanta Liturghie

La Proscomidie, preotul scoate din prescura miridele pentru morti si le asaza sub Sfantul Agnet, rostind numele mortilor de pe pomelnicele ce i-au fost aduse. In cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul Lui Hristos de pe Sfantul Disc.

Sambata, ziua de pomenire a mortilor

Sambata e ziua in care Mantuitorul a stat in mormant cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorat la iad, ca sa elibereze din el pe toti dreptii adormiti. Biserica face pomenirea celor adormiti sambata si pentru ca aceasta zi premerge duminicii – ziua Invierii – numita si cea dintai zi a noii creatii sau a opta zi, ziua vesniciei.

In spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi

Simion Florea Marian mentiona in lucrarea “Trilogia vietii”, “ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi”. Cuvantul “mosi” vine de la “stramosi”, si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul “mosi” sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: “Mosii de primavara” (de Macinici), “Mosii de vara” (sambata dinaintea Rusaliilor), “Mosii de toamna” (in prima sambata din luna noiembrie), “Mosii de iarna” (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).

Adrian Cocoșilă

În biserici au loc slujbe şi se împart pachete cu mâncare celor săraci. În plus, se aprind lumânări care semnifică atât lumina credinţei, cât şi a faptelor bune ale celui comemorat.

Tradiţia spune că în această zi e bine să fim împăcaţi cu toţi oamenii, să fim îmbrăcaţi curat, iar femeile să aibă capul acoperit. De asemenea, în această zi nu este bine să spălăm haine, să coasem, să facem curăţenie sau renovări.

mai mult
Creștinătate

Pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur

ioan

Duminică, 12 noiembrie, începând cu ora 20.00, vom prăznui pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur cu priveghere de toată noaptea. Slujba va fi transmisă în direct pe www.ortodoxradio.ro.

”Rugăciunea este pricină de mântuire, pricină pentru nemurirea sufletului; este zid tare al Bisericii, pavăză neclintită, înfricoşătoare dracilor, iar nouă, celor dreptcredincioşi, mântuitoare.” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre rugăciune).

Sfîntul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia în anul 354. Tatăl lui, Secundus, a fost mare comandant de oşti în armata imperială [Stratilat], iar mama lui s-a numit Anthusa. Fiind dotat cu geniu intelectual şi studiind în profunzime filozofia greacă, tînărul Ioan a văzut la sursă cît de nesatisfăcător şi în final, de dezgustător este păgînismul elenist. Prin studiu şi trăire el a văzut că numai Credinţa Creştină răspunde setei neostoite de adevăr a sufletului şi minţii omeneşti, şi a îmbrăţişat-o cu ardoare. Tînărul aristocrat Ioan a primit Sfîntul Botez din mîinile marelui Meletie, Patriarhul Antiohiei, precum mai tîrziu au primit şi părinţii lui Ioan Sfîntul Botez. După moartea părinţilor lui, Ioan s-a tuns monah şi s-a dăruit pe sine tuturor asprelor nevoinţe călugăreşti. El apoi a scris celebrul tratat Despre Preoţie, iar după ce l-a încheiat, i s-au arătat lui în vedenie Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel care i-au prorocit o viaţă de mare misiune, de mare har, şi de mare suferinţă. Cînd a fost să fie hirotonit întru preot, îngerul lui Dumnezeu s-a arătat simultan lui Ioan şi Patriarhului Flavian (succesorul Sfîntului Meletie la Scaunul Patriarhal al Antiohiei). Pe cînd Patriarhul oficia slujba hirotoniei, mulţimea a putut vedea un porumbel alb strălucitor zburînd deasupra capului celui care se hirotonea, Ioan. Covîrşitorul său har de înţelepciune, de viaţă ascetică, şi de putere în cuvînt, a făcut ca Sfîntul Ioan să fie chemat a fi Patriarh al Constantinopolului de către împăratul Arcadie.
Ca Patriarh al Marii Cetăţi el a păstorit Biserica lui Dumnezeu timp de şase ani, cu o ardoare a sfinţeniei şi o înţelepciune poate fără egal în Istoria Bisericii. El a trimis misionari la celţii păgîni şi la sciţi şi a desfiinţat simonia [compararea preoţiei cu bani] în Biserică, scoţînd mulţi episcopi din scaune, care fuseseră hirotoniţi astfel. El a extins larg lucrările caritabile în Biserică şi a alcătuit rînduiala Dumnezeieştii Liturghii care îi poartă numele. El i-a ruşinat cu putere pe eretici, a dat pe faţă nelegiuirile împărătesei Eudoxia care otrăveau viaţa publică şi moralitatea poporului, şi a dăruit Bisericii tezaur nepreţuit şi nesecat de scrieri, omilii, predici, şi tîlcuiri la Sfintele Scripturi, izvorîte din mintea şi gura lui de aur. Poporul creştinesc l-a adorat, invidioşii l-au urît de moarte, iar nelegiuita Eudoxia l-a alungat de două ori în exil. Sfîntul Ioan Gură de Aur a petrecut în exil un total de trei ani, şi în exil a şi murit, în satul Comana din Georgia, în ziua Praznicului înălţării Sfintei şi de Viaţă-Făcătoarei Cruci, la 14 septembrie, anul 407. Mai înainte de săvîrşirea lui, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel i s-au arătat iarăşi, precum i s-a arătat şi Sfîntul Sfinţit Mucenic Vasilisc (Episcopul Comanilor, pomenit în ziua de 22 mai), în a cărui biserică a şi primit pentru ultima oară Sfînta împărtăşanie. Ultimele lui cuvinte rostite pe pămînt au fost acestea: Slavă lui Dumnezeu pentru toate. Rostindu-le, sufletul sfînt al acestui Mare Sfînt al Bisericii a ieşit din trup şi s-a înălţat către Domnul. Capul Sfîntului Ioan Gură de Aur odihneşte în Biserica Adormirii Maicii Domnului de la Moscova, iar sfântul lui trup se află azi în Italia, la Vatican.
I.G.

mai mult
Creștinătate

Arhiepiscopul Justinian Chira – un an de la trecerea la Domnul (28 mai 1921 – 30 octombrie 2016)

arhiescop

„Este foarte important să păstrăm unitatea în duh în Biserică. Nu să ne credem mai deștepți și să facem breșe în interiorul Bisericii. Să nu facem dezbinare sub nicio formă. Dacă nu ești lămurit cu o problemă, întreabă, întreabă mai multe persoane. Întrebarea nu are greșeală. Asta am auzit-o de la mama mea. Cu toate puterile noastre să iubim dreapta credință, căci, iubind dreapta credință, iubim Adevărul, Îl iubim pe Hristos. Biserica ce se numește astăzi Ortodoxă este Biserica autentică, cea una, sfântă, sobornicească și apostolică. Are toată învățătura clară și limpede, fără niciun fel de erezie sau de greșeală. Asta-i frumusețea! Cultul nostru este atât de frumos! Fiecare cântare exprimă o învățătură de credință profundă. Nu-i nimic la întâmplare. Să fim fericiți, de mii de ori fericiți că suntem dreptcredincioși. Biserica Ortodoxă nu e în pericol. Doamne păzește! Suntem în pericol noi, căci noi suntem păcătoși. Dar instituția divino-umană care este Biserica nu este în pericol, fiindcă ea este condusă de Însuși Domnul Iisus Hristos.”

Arhiepiscopul Justinian Chira

mai mult
Creștinătate

Despre Halloween și Luminație – interviu cu părintele Protopop Ioan Buftea

Protopop-Ioan-Buftea

În timp ce în alte zone ale lumii se sărbătorește la sfârșitul lunii octombrie Halloween-ul, considerată o sărbătoare în care spiritele celor plecați din această lume se reîntorc pe pământ, românii sărbătoresc pe data de 1 Noiembrie „Luminația” sau „Ziua Morților”.

An de an, pe data de 1 Noiembrie, credincioșii catolici, greco-catolici, ortodocși, protestanți, reformați din Transilvania, Banat și Maramureș celebrează „Luminația”, considerată a fi o sărbătoare a morților. Se spune că în această noapte sufletele morților vizitează lumea celor vii. În această noapte, cimitirele se transformă în adevărate oaze de lumină datorită lumânărilor aprinse pentru cei morți.

De la sărbătoarea Halloween-ului la celebrarea Luminației (Ziua Morților), trecerea pare că s-a făcut aproape pe nesimțite. Totuși, de la o noapte sub semnul beznei și al ororilor la cea a luminii și a rugăciunii, de la chefuri și voie-bună, la plânsete, jale și morți, trecerea este cam bruscă. Tocmai de accea am decis să-l întrebăm pe părintele protopop și preot paroh în parohia „Sf. Nectarie din Dej”, Ioan Buftea, despre acest subiect.

Parinte, ce reprezintă pentru Biserica Ortodoxă „Ziua Morților” sau „Luminația”, cum este cunoscută ea în această parte a țării?

Ziua celor adormiți sau a celor morți reprezintă o zi în care creștinii, în mod deosebit prin rugăciune, își amintesc de cei adormiți, de cei trecuți din lumea aceasta, și fac aici o paranteză, cei care pleacă din lumea aceasta nu sunt trecuți în neființă, ci sunt trecuți într-o altă viață. Tocmai de aceea Biserica Ortodoxă face rugăciuni și pentru cei vii, dar și pentru cei adormiți. Știm foarte bine că rugăciunea străbate cerul și pământul. Tocmai de aceea Biserica noastră a rânduit mai multe zile în care să se facă pomeniri pentru cei adormiți, nu doar o singură zi din an. Prin rugăciune spuneam că noi putem străbate cerul și pământul, iar omul crează o legătură vie cu Dumnezeu prin această stare de rugăciune. Tocmai de aceea noi nu putem să-i uităm pe cei dragi nouă, care au plecat din lumea aceasta, știind foarte bine că ei, chiar dacă din punct de vedere fizic s-au întors în pământ, sufletul lor se întoarce la Dumnezeu, Acela care L-a creat pâna la urma pe om.

De ce obișnuiesc oamenii să dea pomană în această zi și ce reprezintă de fapt acest gest?

Referitor la pomană, omul este foarte bine să fie milostiv. Milostenia este o virtute pe care creștinul trebuie s-o dobândească pe parcursul vieții pamântești. Mântuitorul a și spus că „fericiți sunt cei milostivi, că aceia se vor milui”. Ideal ar fi ca cel care traiește pe acest pământ să facă pomană cât este în viață, însa noi facem pomană și pentru cei care s-au mutat din lumea aceasta. Foarte frumos se spune încă din Vechiul Testament, în Cartea Tobit, capitolul 12, versetul 9: „Mila curăță tot păcatul”. Chiar dacă cel care s-a mutat de pe acest pământ poate n-a apucat să facă prea multă pomană, facând noi – cei care am rămas pe acest pământ – pomana pentru cei adormiți ne ajutăm în primul rând pe noi, îi ajutăm și pe cei cărora le facem pomana pentru că, făcând pomană pentru cei adormiți sau făcând milostenie în numele celor adormiți, se creează o legătură specială de comuniune între cel care dăruiește și cel care primește. Cel care primește are datoria morală de a se ruga pentru cel care s-a mutat de pe acest pământ și repet, rugăciunea este foarte importantă. Rugăciunea străbate cerul și pământul și cu cât se roagă mai mulți oameni, cu atât sufletul are o mai mare ușurătate pentru că noi credem în puterea rugăciunii.

Știm cu toții că pe data de 1 Noiembrie se sarbătorește „Luminația”. De ce se sărbătorește „Luminația” în această zi și nu în oricare altă zi din an?

Trebuie de la început să facem o precizare. În Biserica Ortodoxă nu este o singură zi de prăznuire sau de pomenire a celor adormiți. La fiecare Sfântă Liturghie se pomenesc și cei vii și cei morți, pe același disc. Se scoate câte o părticică, sau câte o miridă cum spunem noi, deci oamenii sunt obișnuiți să aducă prescură la altar, să aducă pomelnic cu cei vii și cu cei adormiți, iar preotul îi pomenește și pe cei vii și pe cei morți. Deci, la fiecare Liturghie se fac pomeniri și pentru cei adormiți. Mai mult de atât, în Biserica Ortodoxă s-au orânduit mai multe zile de pomenire, în mod deosebit sâmbăta, care este o zi specială în care noi ne amintim de cei adormiți. De ce sâmbăta? Pentru că Domnul Hristos S-a pogorât în mormânt tocmai într-o zi de sâmbăta și a dezlegat legăturile iadului. Pe lângă ziua de sâmbătă, în care ne amintim de cei adormiți sau facem pomeniri pentru cei adormiți, sunt Moșii de Vară, sunt Moșii de Iarna și, în anumite perioade după ce cel adormit se mută din lumea aceasta, creștinii obișnuiesc să facă parastase: la 6 săptămâni, la 6 luni, la un an. Majoritatea fac din an în an și își aduc aminte de cei adormiți sau de cei dragi care s-au mutat din lumea aceasta. Acum referitor la 1 Noiembrie. Trebuie sa știm că Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică sărbătoreau „Duminica Tuturor Sfinților” în prima duminică după Rusalii. Papa Grigore al III-lea a schimbat această sărbătoare și a mutat-o pe data de 1 Noiembrie. Tot atunci s-a hotărât în Biserica Catolică să se facă pomeniri pentru cei adormiți. Trăind în Transilvania, și știm foarte bine care a fost trecutul aici, pe acest teritoriu, și mai ales în zona noastră, s-a încetățenit această tradiție ca la 1 Noiembrie să se facă pomeniri pentru cei adormiți. Nu este rau că este o zi specială pe 1 Noiembrie când se fac pomeniri pentru cei adormiți. Până la urmă, rugăciunea ajută și nu ne poate încurca cu nimic. Însă este bine de știut că în Biserica noastră sunt și alte zile de pomeniri, de exemplu „Sâmbăta lui Lazăr” când se fac pomeniri pentru cei adormiți (…) Nu încercăm să supărăm nici noi pe nimeni și nici alții să ne supere pe noi, s-a găsit această soluție ca la 1 Noiembrie ortodocșii, catolicii și reformații să facă pomeniri pentru cei adormiți. Nu este un lucru rău în a-i pomeni într-o anumită zi pe cei adormiți, însă nu-i de dorit să fie doar o singură zi pe an în care noi să mergem în cimitir.

Părinte, vă propun să ne îndreptăm acum atenția și spre influențele exterioare ale acestei sărbători. Românii, am observat cu toții, în urmă cu câțiva ani au adoptat Halloween-ul, care se sărbătorește în fiecare an pe data de 31 octombrie, cu o zi înainte de „Luminație”. Există influențe religioase într-o asemenea sărbătoare?

E delicată această întrebare. Această sărbătoare nu știu cum a intrat și la noi în România, într-o țară aproape 100% creștină, însă e adevărat că noi încercăm să acceptăm anumite lucruri dar în clipa în care se lovește foarte mult în familie sau se lovește în copii, sau într-o sărbătoare în care până la urmă (…) persoanele dragi nouă sunt luate în derâdere, vedeți aceste măști, anumite carnavale care se fac, anumite petreceri care se fac cu ocazia acestei sărbători. Mai grav este că această sărbătoare, sau așa-zisă sărbătoare, a pătruns chiar și la școală, iar copiii se deghizează. Binențeles că Biserica noastră nu poate fi de acord cu astfel de sărbători, îi respectam pe toți, însă trebuie să știm că este o sărbătoare păgâna, o sărbătoare a celților. Ei sărbătoreau la 1 Noiembrie trecerea în noul an, având doar două anotimpuri – vara și iarna. Sărbătoreau trecerea în noul an la 1 Noiembrie și atunci încercau prin anumite ținute, anumite măști, oarecum, să alunge anumite spirite. Repet, această sărbătoare nu are nimic de-a face cu „Ziua Morților” și este dureros dacă unii confundă această sărbatoare în care noi ne amintim de cei adormiți, cu sărbătoarea aceasta care, nu știu de unde a venit, cred că de undeva de peste ocean, cred că din America, iar creștinii noștri trebuie să fie atenți, că nu tot ce vine de dincolo este foarte bun (…).

Ce părere aveți despre superstițiile care sunt lansate în cotidian cu ocazia Halloween-ului?

Referitor la aceste superstiții, este bine de reținut și de știut pentru fiecare dintre noi că Biserica nu încurajeaza astfel de lucruri și ca să fiu și mai bine înțeles, daca îmi permiteți, o să citesc ceva din Vechiul Testament. (…) Dumnezeu prin gura lui Moise spune foarte clar referitor la cei care ghicesc sau cei care prezic. Se spune în cartea Deuteronom, în capitolul 18, versetul 10 până la 12, aceste cuvinte: „Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiu sau pe fiica lor prin foc, nici prezicători sau ghicitori sau vrăjitori sau fermecători, nici descântători, nici chematori de duhuri, nici mag, nici cei ce grăiesc cu morții, căci urâciune este în fața Domnului tot cel ce face acestea, și pentru această urâciune îl izgonește Domnul Dumnezeu de la Fața Sa”. Deci este foarte limpede că Biserica nu încurajează astfel de lucruri și credincioșii noștri știu foarte bine că nu este de dorit să meargă pe la anumiți oameni care, oarecum ei se gândesc, că știu viitorul sau ne-ar știi trecutul nostru. Noi nu putem încuraja asemenea practici oculte, care până la urmă n-au nicio legatură cu Dumnezeul nostru, care este un Dumnezeu viu, un Dumnezeu care ne iubește și un Dumnezeu care nu ne vrea răul, ci un Dumnezeu care întodeauna așteaptă de la noi să ne întoarcem și așteaptă să ajungem acolo de unde am plecat, și anume lângă El.

Vreau să vă mai întreb despre tradițiile care au loc odată cu această sărbătoare, despre slujba religioasă din cimitire. Ce reprezintă această slujbă?

În această perioadă credincioșii merg înainte la morminte și le pregătesc, le curăță, aduc anumite flori specifice acestei perioade, se aprind candele, se aprind lumânări. Trebuie să amintim că lumânarea reprezintă Învierea Domnului, lumina pe care Domnul Hristos a adus-o prin Învierea Sa. Noi, Biserica, în această perioadă mergem la mormintele credincioșilor și facem pomeniri pentru cei care s-au mutat din lumea aceasta. Se face o slujbă de pomenire, o rugăciune de dezlegare, ați pomenit și de acea pomană, se face și pomană. Înainte de a merge în cimitir preoții intră în biserică și săvârșesc Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, se face un parastas de obște, adică un parastas pentru toți cei adormiți, după care se merge și la mormânt. Dacă sunt de sfințit cruci, se binecuvintează crucile care s-au așezat la mormânt. Și aici un aspect foarte important, credincioșii noștri, la mormânt, întodeauna pun o cruce. Crucea nu este altceva decât semnul biruinței asupra morții. Se sfințește Sfânta Cruce, se binecuvintează și se stropește cu aghiasmă.

Un mesaj de final?

Ne rugăm Domnului Hristos, Cel care a biruit moartea, să îi mângâie pe toți cei care s-au despărțit de ființe dragi. Îl rugăm pe Domnul Hristos ca pe toți cei care au adormit în nădejdea Învierii să îi odihnească Dumnezeu într-un loc luminat, într-un loc de verdeață, acolo unde nu există nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Pentru toți cei care ne ascultă, referitor la această sărbătoare, și anume „Pomenirea pentru cei adormiți”, este bine să ne aducem aminte de cei dragi, ori de câte ori putem, și să mergem la cimitir pentru că din mormânt putem face un loc de pelerinaj, un loc în care să ne reculegem, un loc unde să aprindem o lumânare și să spunem o rugăciune pentru toți cei care s-au mutat din lumea aceasta. Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți!

dej24.ro

mai mult
Creștinătate

1 Noiembrie – Luminația sau Ziua Tuturor Sfinților

Ziua-Tuturor-Sfintilor-Luminatia

Sărbătoarea Tuturor Sfinților sau Toți Sfinții, cunoscută și ca Luminația, este o sărbătoare creștină în care sunt sărbătoriți toți sfinții, cunoscuți și necunoscuți.

În bisericile occidentale, cea Romano-Catolică, cea Anglicană, cele protestante, sărbătoarea se ține în ziua de 1 noiembrie din calendarul gregorian.De precizat că nu toți protestanții practică cultul sfinților, însă unele biserici luterane celebrează totuși această sărbătoare.

În Biserica Romano-Catolică Sărbătoarea Tuturor Sfinților precedă cu o zi Comemorarea Credincioșilor Răposați, a cărei solemnitate a fost fixată pe 2 noiembrie, la două secole după crearea sărbătorii Toți Sfinții.

În bisericile orientale, anume cele ortodoxe și cele greco-catolice, prima duminică după Rusalii este Duminica Tuturor Sfinților, echivalentul sărbătorii Tuturor Sfinților din calendarul apusean.

În bisericile ortodoxă și greco-catolică ziua săptămânală pentru pomenirea generală a celor adormiți este sâmbăta. Din toate sâmbetele unui an bisericesc, două sunt consacrate în chip special pomenirii generale a morților: sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne și sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt. Ele se numesc în popor Moșii (de iarnă și de vară) pentru ca în ele facem pomenire părinților, moșilor și strămoșilor răposați.

În zonele de interferență apuseană credincioșii ortodocși și greco-catolici fac Pomenirea celor adormiți/ Luminația în ziua de 1 noiembrie, la biserică, iar la cimitir în după-amiaza sau în seara aceleiași zile.

În Biserica Romano-Catolică Pomenirea Tuturor Credincioșilor Răposați are loc la 2 noiembrie. Mai demult ziua morților era reportată pe 3 noiembrie, dacă 2 noiembrie cădea într-o zi de duminică (formă extraordinară a ritului roman).

Conform traditiei, in noaptea Luminatiei, portile dintre cele doua lumi se deschid si numai acum cei plecati dintre noi pot veni sa ne viziteze. Din acest motiv, proverbul popular “despre morti, numai de bine” se respecta cu sfintenie, cel putin la cimitir. Interesant este faptul ca indiferent de religie, credinciosii ies in intampinare rudelor si prietenilor adormiti, cu flori si lumanari.

Potrivit tradiției Bisericii Romano-Catolice și Greco-Catolice, o parte din sufletele celor morți care nu au fost sfinți ajung în purgatoriu unde se curăță de păcate pentru a putea intra în rai. Chiar dacă este sărbătoare catolică, Ziua Morților este celebrată și de preoții ortodocși care, la cererea familiilor, vin la cimitir pentru a oficia slujbe de pomenire pentru sufletul răposaților. Oricum ar fi, Luminația este o zi deosebită, o zi de suflet pentru creștini, prilej de meditație și de rugăciune, de respect pentru cei morți.

De obicei, credincioșii merg în ziua precedentă la cimitir, la mormintele rudelor și executa activități administrative: smulg și aruncă buruienile, mătură și spală, se primenește crucea, se pun flori, candele și lumânări.

P.D.

mai mult
1 38 39 40 41 42 45
Page 40 of 45