close

Promovate

PromovateSocial

Fundația Comunitară Prahova oferă finanțări de peste 60.000 de lei pentru proiecte științifice ale tinerilor

tineri-vacanta

Fundația Comunitară Prahova oferă finanțări nerambursabile pentru proiecte educaționale care stimulează pasiunea pentru științe în rândul copiilor și tinerilor, valoarea totală a fondurilor acordate prin program fiind de 63.500 de lei.

Fiecare proiect selectat poate beneficia de o finanțare între 1.000 și 12.000 de lei, cei interesați beneficiind și de instruire și consultanță pentru scrierea și implementarea proiectelor, potrivit unui comunicat al Fundației Comunitare Prahova transmis marți.

“Științescu așteaptă proiecte care să-i implice activ pe copii și tineri (clasele V — XII) în activități care să le trezească interesul pentru științe. Activitățile se vor desfășura în perioada septembrie 2017 — ianuarie 2018, în municipiul Ploiești”, se precizează în comunicat.

Conform aceleiași surse, la acest fond, denumit “Științescu”, pot aplica organizații nonguvernamentale, inclusiv asociații studențești, asociații de părinți sau asociații ale școlii, unități de învățământ, și grupuri de inițiativă. Toate documentele completate trebuie să fie trimise până la data de 31 august 2017.

“De cunoștințele în științe, tehnologie, inginerie și matematică depinde capacitatea noastră de a dezvolta produse mai noi și mai eficiente, de a ne îmbunătăți sănătatea, de a găsi surse de energie mai curate și mai eficiente, de a proteja mediul. Credem că apropierea deliberată și senină a elevilor către aceste domenii, apropiere pe care vrem să o facilităm prin acest program, este un prim pas spre un viitor în care vrem să privim cu încredere”, a declarat Bianca Daniță, coordonator program.

Programul este susținut de Romanian — American Foundation și în alte zone din țară, prin competiții similare de proiecte desfășurate de fundațiile comunitare locale.

Fondul “Științescu” este implementat în județul Prahova de Fundația Comunitară Prahova, în parteneriat cu Romanian — American Foundation și Federația Fundațiilor Comunitare din Romania.

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Cea de-a XVIII-a ediţie a Festivalului Internaţional „Enescu şi muzica lumii” la Sinaia

afisEnescu2017-august

Festivalul International “Enescu si muzica lumii“ se deschide prin cea de-a XVIII-a editie catre varietate si inedit, oferind un  regal al artelor frumoase in care sunetul, imaginea si ambientul se imbina pentru ca muzica sa atinga si sa faca sa vibreze sufletul si spiritul unui public tot mai tanar.

Cea de-a XVIII-a editie isi propune ca unul dintre conceptele directoare ale Festivalului International “Enescu si muzica lumii” sa fie acela de tinerete, ce capata o multitudine de sensuri in functie de unghiul din care este privit. Festivalul aduce pe scena artisti consacrati din toata lumea, dar pune mai ales in lumina tineri talentati care prin studiu si pasiune aduc un suflu nou in interpretarea marilor clasici. Aceasta editie ce se distanteaza de canoanele si rigorile de la editiile trecute, dar care ramane totusi puternic ancorata in eleganta si armonia specifice muzicii clasice, se deosebeste de cele precedente prin interesul pe care il acorda cuceririi publicului tanar prin imbinarea recitaturilor de muzica cu pictura si proiectia de foto-video in spatii neconventionale.

Festivalul International “Enescu si muzica lumii” isi afirma inca din titlu deschiderea spre varietate, iar cea de-a XVIII-a editie vine sa intareasca aceasta idee prin includerea in programele muzicale a unui numar impresionant de lucrari din perioade diferite, apartinand unor stiluri variate, interpretate de artisti din toata lumea. Festivalul aduce publicul in afara salilor de concert, in spatii ce completeaza prin atmosfera specifica mesajul emotional al muzicii. Concertele sustinute in aer liber, in libertatea oferita de spatiul citadin sub forma parcurilor sau in biserici ofera publicului o noua perspectiva asupra muzicii clasice, prin impresia oferita de muzica traita odata cu tumultul vietii de zi cu zi, prin conectarea lumii imaginare a creatiei artistice cu lumea reala.

Festivalul International “Enescu si muzica lumii” se adreseaza iubitorilor de muzica, specialisti sau simpli melomani, cu deschidere catre universul unic al emotiilor artistice, oferit de viziunea unor mari artisti ai vietii muzicale romanesti si internationale. Asadar cea de-a XVIII-a editie isi insuseste din maiestria interpretativa a acestor personalitati, imbinata cu entuziasmul tinerilor interpreti, capatand el insusi o personalitate proprie marcata in egala masura de eleganta stilului clasic si de inedit. Printre artistii prezenti la cea de-a XVIII-a editie se afla nume mari pe plan international, alaturi de importanti artisti romani : Marin Cazacu, Gabriel Bebeşelea, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Valentin Gheorghiu, Liviu Prunaru, Andrei Licareț, Ștefan Aprodu, Elisabeth Leonskaja. Invitata specială a Festivalului „Enescu și muzica lumii” de la Sinaia va fi, pe 22 august, Orchestra Națională de Tineret a Olandei.

Vezi Programul AICI

Festivalul International “Enescu si muzica lumii” isi demonstreza inca odata caracterul dezvoltator prin organizarea unor cursuri de maiestrie de exceptie. Cativa dintre artistii ce ne vor incanta cu arta lor interpretativa vor impartasi tinerilor muzicieni romani din stiinta, cultura si maiestria pedagogica. Asa cum George Enescu, aici la Sinaia, a contribuit la formarea si dezvoltarea unor mari artisti, unii dintre cei mai renumiti interpreti si pedagogi vor sustine cursuri de maiestrie pentru tinerii muzicieni romani, continuand aceasta traditie, ce vor transforma orasul Sinaia in capitala muzicii si a tineretii.

mai mult
ActualitatePromovate

Idei în Agora: Inintelighenția. Intelectuali și politică în România – Dorin Tudoran în dialog cu Sorin Antohi

idei-in-agora-1

Idei în Agora

Inintelighenția

Intelectuali și politică în România

Dorin Tudoran în dialog cu Sorin Antohi

9 august 2017, orele 18:00, Casa Filipescu-Cesianu

Kakopatia, kakistocrația, distrofia…

Afirmația Politica e o târfă! nu poate aparține decât unui intelectual. De câte ori trădează, membrii intelighenției fie dau vina pe alții, fie, mult mai comod, abstractizează vinovăția. Și cu o abstracțiune cine se poate lupta? Dacă politica este cu adevărat o târfă, trebuie să aflăm și cine sunt proxeneții, “peștii” ei.

Mai priceput decât oricine în a simula sinceritatea, abia în politică intelectualul este, fără să știe, cât se poate de sincer. Patima, orbirea, certitudinea că el și ai lui au dreptate absolută scot din el sinceritatea absolută. Ce îl ajută să devină odios este capacitatea delirantă de a întoarce lucrurile pe față și pe dos, până construiește, din sofisme seducătoare, o lume paralelă cu cea reală.

Societățile promovate de asemenea făurari sunt, de cele mai multe ori, nimic altceva decât kakopatii (distopii). Liderii acestor societăți consolidează kakistocrațiile – sistemele în care pârghiile și manetele sunt puse în mâinile celor mai puțin calificați. Când eșecul nu mai poate fi ascuns, proxeneții, peștii politici strigă cei dintâi: “Politica e o târfă!”

Distopia devine politic-ereditară, declanșează distrofii iar acestea din urmă sfârșesc prin a necroza mușchiul moral al societății. În final, cei care deplâng cel mai zgomotos “starea națiunii” sunt exact cei care au isterizat discursul public până au înlocuit dialogul social cu monologuri doctrinare dintre cele mai agresive.

Moștenirea lăsată de asemenea redemocratizări la minut consolidează cadavrul din debaraua națională, făcându-l cu adevărat inoxidabil.

Dorin Tudoran

—————————————————————-

Intelighenția, privilighenția, inintelighenția…

Prima a fantasmat utopii și a făcut ori a însoțit revoluții din care s-au născut invariabil distopii. A doua a profitat cinic de tiraniile moderne, le-a furnizat mijloacele hegemoniei simbolice, eventual a “rezistat prin cultură”. A avut uneori iluzia că-și poate controla controlorii, s-a lăsat distribuită în roluri de apologeți ai (meta)stazei naționale și de figuranți ai unor reforme și revoluții înscenate. A treia descinde în mare măsură din cea de-a doua și este mai sofisticată. În același timp, e mai perplexă, mai sectară, mai (lup-)moralistă, mai clasistă, mai hedonistă, mai dandy, mai narcisică, mai inautentică, mai virulentă. Are alibiul democrației, pe care a învățat s-o simuleze, iar dacă poate cuvânta se justifică etic, estetic, cultural, teologic, filozofic – de pildă, tiranofilia minoră devine luptă pentru Adevăr, Bine și Frumos — sau cel puțin ideologic, patriotic și geopolitic. Și, sperînd să iasă din confuzie, aderă mimetic și năuc la dogmele Occidentului, parcurgându-le cu flexibilitate tot spectrul, chiar creînd hibrizi contraintuitivi (e singura lor creativitate). Fără convingere, dar nu fără ocazionale accese exhibiționiste care amintesc de cele ale convertiților ratați, ale celor care nu pot crede în nimic.

De la aceste gânduri începe dialogul meu și al publicului cu Dorin Tudoran, una din rarele figuri care nu intră în tabloul de mai sus.

Sorin Antohi

Dorin Tudoran este poet, eseist, jurnalist, analist politic, blogger și activist civic. Născut în 1945 la Timișoara, a absolvit în 1968 Facultatea de Limba și Literatura a Universității din București. Autor notoriu și figură proeminentă a opoziției față de regimul Ceaușescu, Tudoran a trimis în 1984 la Radio Europa Liberă un eseu curajos despre condiția intelectualului român (publicat apoi în română, franceză și engleză) și a devenit membru afiliat al PEN Clubului francez. În același an, alături de Géza Szőcs și Károly Király, a adresat Națiunilor Unite un apel care critica anumite teze șovine ale autorităților comuniste românești și tratamentul aplicat minorităților etnice. La cererea președintelui Ronald Reagan și a Congresului SUA, Tudoran a fost autorizat să părăsească România în 1985, după o grevă a foamei de 40 de zile și ani de persecuții. Trăiește din 1985 în zona metropolitană a capitalei americane. Între 1988 și 1992 a fost membru în Comitetul Executiv al PEN Clubului American – Writers in Exile, alături de Czesław Miłosz and Vasily Aksyonov; redactor onorific, East European Reporter (1988); și redactor internațional la Vocea Americii. Autor a peste 20 de cărți, Tudoran a primit, între altele, Premiul Național de Poezie “Mihai Eminescu” – Opera Omnia (2009). A înființat și a fost redactorul-șef al mai multor publicații: AGORAMERIDIANDemocracy-at-Large. După ce a servit între 1993 și 2000 ca Director pentru România și Republica Moldova al Fundației Internaționale pentru Sisteme Electorale (IFES), a fost Director Principal pentru Comunicare și Cercetare și membru al Echipei Executive în cadrul aceleiași instituții (2000-2008). În perioada 2009-2012 a lucrat pentru World Learning ca director al Programului Democracy Fellows. În prezent, Tudoran este cercetător asociat la Foreign Policy Research Institute (FPRI), Philadelphia, și membru permanent în juriul Premiului Internațional de Poezie “Janus Pannonius”, Budapesta. A ținut conferințe și a citit din opera sa literară în toată lumea.

Sorin Antohi este istoric al ideilor, eseist, traducător. A făcut studii de Engleză, Franceză (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași) și Istorie (EHESS, Paris). A predat mai ales la University of Michigan, Ann Arbor; Universitatea din București; Central European University, Budapesta – unde a fost și pro-rector academic, șef de departament, director fondator al Pasts, Inc. Center for Historical Studies; a făcut cercetări, între altele, la institute de studii avansate (Stanford, Berlin, Essen, Viena). A coordonat proiecte și rețele de cercetare, colecții de carte; a fost în conducerea unor instituții, organisme profesionale (între altele, membru în biroul Comitetului Internațional de Științe Istorice), publicații, fundații; a (co)organizat conferințe, seminarii, școli de vară. A ținut conferințe și comunicări în peste treizeci de țări. A publicat cinci volume de autor (unul la Paris), șase de convorbiri (cu: Adrian Marino, Mihai Șora, Alexandru Zub, Moshe Idel, Virgil Nemoianu, Cioran și Luca Pițu), șapte coordonate (unele în colaborare), șase traduse din franceză și engleză (în colaborare cu Mona Antohi), precum și texte de mai mică întindere.

Idei în Agora Ideas in the Agora

Program dedicat analizei spiritului public, realizat de Muzeul Municipiului București în parteneriat cu Asociația Orbis Tertius / A Treia Lume — care asigură conținutul. Întâlnirile au formate diferite (conferințe, colocvii, seminarii, dezbateri publice etc.), propunând un dialog viu și deschis între curente, mișcări, personalități, viziuni despre lume, teorii, ideologii aflate în consens, rezonanță, tensiune ori conflict. Discuțiile sunt accesibile și prin live streaming, fiind apoi arhivate și folosite ca punct de plecare pentru publicații virtuale și tipărite.

Intelectualii publici și universitarii, politicienii și oamenii de afaceri, studenții, întregul public educat încearcă astfel să înțeleagă împreună lumea în care trăiesc. În singurul mod posibil: prin dezbaterea critică a ideilor.

Prima întâlnire: Marx and Marxism: Utopia, Dystopia, History. Gregory Claeys talks to Sorin Antohi (21 iunie 2017, Casa Filipescu-Cesianu). A doua întâlnire: De ce este România cum este? Specificul național ca excepționalism. Vintilă Mihăilescu în dialog cu Sorin Antohi (2 iulie 2017, Casa Filipescu-Cesianu).

O.C.

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Jazz Rock Festival Câmpina 2017

JAZZ-ROCK-FESTIVAL

În acest week-end, la Câmpina are loc cel mai tare festival de jazz din oraș. Normal, veți zice, doar e singurul. Așa și e, întrucât nici oameni nebuni să bage bani în așa ceva, cum face Liviu Briciu, nu veți găsi prea mulți.

Nebunia lui Liviu Briciu a dat, însă, roade, și – lăsând gluma de o parte – Jazz Rock Festival se află la a 7-a ediție, ceea ce înseamnă că organizatorul nu s-a învățat minte, deși se jură de fiecare dată că nu mai face. Jazz-ul e, însă, boală grea, chiar mai rea decât microbul acela care adună oamenii pe stadioane și-i face să se încaiere pentru culorile uneia sau altea dintre echipe. Și nimeni n-a reușit (poate nici n-a vrut)  să-i găsească un leac. Ba mai mult, de câteva ediții s-au mai găsit și cei din administrație să-i dea apă la moară, susținând o parte din cheltuielile festivalului.

Cei bolnavi de jazz se vor strânge așadar din nou la Ștrandul Tineretului din Câmpina să asculte și să respire trei seri la rând muzica preferată, aplaudându-i pe artiștii care vin cu bucurie la manifestarea de la Câmpina, pe care n-o laudă degeaba enciclopedia ambulantă în materie de jazz numită Alexandru Șipa (Maestre, mă aștept să dați like articolului și să-l distribuți, să-l vadă toți prietenii de pe facebook, indiferent pe ce meridian se află și ce limbă vorbesc!).

E adevărat că organizatorul n-a reușit nici anul acesta să-l aducă la Câmpina pe Chick Corea (eu zic că la un moment dat, dacă trăiește americanul destul să poată strânge Briciu banii de onorariu, tot îl vedem pe Chick la ștrandul de la intrarea-n oraș), dar asta nu mă deranjează, mai ales că pe Corea l-am ascultat deja, alături de The Vigil, la Barcelona. Pe Koszika & The Hotshots, Irina Popa cu Kiba Dachi Experience  sau Alex Calancea Band n-am avut, însă, ocazia. Până în weekendul acesta, când vin la Câmpina, ba mai mult, Calancea își lansează și albumul girat de A&A Records, “Basul capricios”, vineri, avându-i alături pe Al. Șipa – producător artistic și pe Andi Enache, producătorul executiv al albumului și realizatorul singurei emisiuni dedicate jazzului din spațiul prahovean, „Jazz & Blues Avenue” de la WYL FM. Dacă veți vedea și un stand cu CD-uri cu muzică de jazz de la A&A Records, nu vă mirați, mai bine cumpărați ce vă place de acolo, e una dintre puținele ocazii când găsiți laolaltă atâtea titluri reprezentantive pentru acest gen.

Despre festival, programul complet, ce, unde și cum, aflați mai multe pe site-ul lor , că eu nu vreau să-i fac reclamă gratis și de-aia nu vă spun nici prețul biletelor și abonamentelor (oricum costă nimica toată). Cel mai bine ar fi totuși ca, indiferent că vă place sau nu genul, să dați o fugă la Câmpina. Cu riscul să vă îndrăgostiți de jazz. Dar n-ați fi nici primii, nici ultimii, așa că lăsați grijile deoparte și bucurați-vă de atmosfera de la Jazz Rock Festival Câmpina 2017. Sau, cum spune Andi Enache, „Jazz do it!”.

Claudius Dociu

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Zilele Culturii la Bușteni – Ediția a X-a

busteni2

Zile Culturale ale Buşteniului „Sărbătoarea Sfinxului” va debuta vineri, 4 august 2017, la ora 17.00, la Centrul Cultural „Aurel Stroe” din Buşteni, unde vor fi lansate două cărţi: „Zeii de mucava” semnată de Iuliana Marciuc, în care povestește despre lumea televiziunii, precum și „La hotarele posibilului”, despre ufologie, autor Alecu Marciuc.
Aflate la cea de-a X-a ediție, Zilele Culturii la Buşteni vor încânta publicul, aşa cum, de altfel, au făcut-o pe parcursul celor 10 ani, cu spectacole pentru toate vârstele şi din genuri artistice cât mai variate (spectacole de teatru pentru adulţi şi copii, spectacole de umor, spectacole de muzică clasică, recitaluri camerale şi concerte simfonice, spectacole de muzică de jazz şi blues şi spectacole de muzică folk, expoziţii diverse).
În cadrul Zilelor Culturii se vor desfășura şi patru festivaluri: Festivalul de Muzică şi Cultură Tradiţională Indiană, Festivalul de Folclor „Magia Sfinxului”, Festivalul Concurs de Canto Clasic „Opera Start” şi Festivalul de Muzică Pop pentru Copii şi Adolescenţi „Sfinxul de Aur”.

E.S.

mai mult
PromovateRepere

Mircea Eliade: “Nu cred că se află ţară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute cu atât a frenezie defectele și să-şi bată joc de trecutul lui!”

Mircea-Eliade

A apărut, acum de curând, o nouă modă printre tinerii intelectuali și scriitori; a nu mai fi români, a regreta că sunt români, a pune la îndoială existența unui specific național și chiar posibilitatea inteligenței creatoare a elementului românesc. Să ne înțelegem bine: tinerii aceștia nu depășesc naționalul pentru a simți și gândi valorile universale, ei nu spun: “nu mai sunt român pentru că sunt înainte de toate om, și cuget numai prin acest criteriu umiversal și etern”.

mircea-eliade-anii-60

Tinerii aceștia nu disprețuiesc românismul pentru că sunt comuniști, sau anarhiști, sau mai stiu eu ce sectă social universală. Nu. Ei pur și simplu, regretă că sunt români, și ar vrea să fie (o mărturisesc) orice altă nație de pe lume, chinezi, unguri, nemți, scandinavi, ruși, spanioli; orice, numai români nu.

S-au săturat până în gât de destinul acesta de a fi și a rămâne român. Și caută prin orice fel de argumentare (istorică, filosofică, literară) să demonstreze că românii sunt o rasă incapabilă de gândire, incapabilă de eroism, de probleme filosofice, de creație artistică, și așa mai departe. Unul dintre ei se îndoiește atât de mult de realitatea unui neam românesc războinic, încât își propune să citească Istoria Imperiului Otoman a lui Hammer, ca să verifice dacă într-adevăr s-au luptat vreodată românii cu turcii, și i-au învins! Altul crede că orice creier care contează în istoria și cultura “românească” nu e de origine română: Cantemir, Kogălniceanu, Eminescu, Hașdeu, Conta, Maiorescu, Iorga, Pârvan etc. etc. – toți, dar absolut toți sunt streini.

Sunt slavi, evrei, armeni, nemți, orice; dar nu pot fi români, românii nu pot crea, nu pot judeca; românii sunt deștepți, sunt șmecheri, dar nu sunt nici gânditori, nici creatori.

Dacă le pronunți vreun nume despre care se știe sigur că e românesc, au alte argumente.

Este din Oltenia? Sânge sârbesc. Este din Moldova? Moldova întreagă este slavizată. Din Transilvania? Sânge unguresc. Cunosc câțiva moldoveni care spun cu mândrie: am sânge grecesc, sau: “strămoșu-meu a fost rus”. Singura lor șansă de a fi oameni adevărati este de a-și dovedi că originea lor nu este curat românească.

Nu cred că se află țară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie rușine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-și bată joc de trecutul lui și să mărturisească în gura mare, că ar prefera să aparțină, prin naștere, altei țări.

Toți tinerii aceștia au de făcut obiecții neamului românesc. Mai întâi, spun ei, românii sunt deștepți și asta îi împiedică să aibă drame interioare, să cunoască profunzimile sufletului omenesc; îi împiedică să aibă probleme. Cine nu are probleme sufletești, cine nu capătă insomnii din cauza meditațiilor și agoniilor, cine nu e în pragul nebuniei și al sinuciderii, cine nu ajunge pentru zece ani neurastenic, cine nu uită: “Neant! Agonia! Zădărnicia!”, cine nu se dă cu capul de pereți ca să afle “autenticitatea”, “spiritualitatea” și “viata interioară” acela nu poate fi om, nu poate cunoaște valorile vietii și ale culturii, nu poate crea nimic. Românii sunt deștepți – ce oroare! Unde poate duce deșteptăciunea? La ce-ti folosește faptul că poți cunoaște, superficial realitatea – când îți lipseste facultatea de a imagina probleme, îți lipseste boala prin care poți întrezări moartea și existența, îți lipsesc înseși elementele dramei lăuntrice? Tinerii aceștia sunt supărati pe neamul românesc pentru că românii nu au drame, nu au conflicte și nu se sinucid din disperare metafizică. Tinerii au descoperit o întreagă literatură europeană de metafizică și etică a disperării. Și pentru că disperarea este un sentiment necunoscut românului (care a rămas, în pofida atâtor erezii și culturalizări, drept credincios Bisericii Răsăritene), tinerii intelectuali au dedus stupiditatea iremediabilă a acestui neam. Tot ce nu se găsește în Pascal, în Nietzsche, în Dostoievski și Heidegger – și toate aceste genii au elaborat o gândire impenetrabilă structurii gândirii românești – tot ce nu se găsește în nebunia unui biet om din Germania, în viziunile unui rus și în meditațiile unui catolic în veșnică îndoială nu înseamnă nimic, nu are valoare filosofică, nu are valoare umană.

Alimentați de lecturi europene, mimând drame europene, voind cu orice preț o spiritualitate care să se asemene chiar numai exterior cu spiritualitatea occidentală sau rusă – tinerii n-au înțeles nimic din geniul acestui popor românesc, bântuit de atâtea păcate, având nenumărate lipsuri, dar strălucind totusi cu o inteligență și o simțire proprii. Tinerii au reacționat împotriva curentului de acum zece-doisprezece ani, pornit de la “Gândirea” și “Ideea europeană” (Pârvan, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic; publicatiile lui N. Iorga) care proclamase “autohtonismul”, “specificul etnic”, în artă și în gândire și încercase cea dintâi filosofie ortodoxă prin crearea tipologiei românești. Cauzele acestei reacțiuni (care a început prin a fi pur spirituală, pentru a ajunge în deplin nihilism, negație a istoriei, relativism în cultură, disolutia conceptelor critice etc.) sunt mult prea interesante și prea aproape de noi ca să ne încumetăm să le discutăm în acest articol. Dealtfel nici n-am încercat azi să cercetăm întreg fenomenul “a nu mai fi român”, ci numai să denunțăm câteva din aberațiile ultimei mode intelectuale.

Acei care disperează de destinul de a se fi născut români, judecă strâmb meritele și defectele poporului. Ei vor problematică, îndoială, eroism – iar poporului român îi e cu totul străină îndoiala și despre eroi are o conceptie cu totul familiară. Pentru un tânăr intelectual credinta și îndoiala au valoare filosofică, deschid căile meditației prin “probleme”; pentru un țăran român, nu există îndoială, el crede firesc (“asa cum curg apele, sau cresc florile”), fără “probleme” (țăranul român este realist; vezi colecțiile de proverbe, ca să înțelegi cum a reacționat el contra încercărilor de idealism, de criticism, aduse de popoarele cu care a intrat în legătură).

Intelectualii au despre eroi o conceptie morală sau magică; și într-un caz, și în altul, ei judecă individualist, iar la limită, demoniac. Am arătat altădată ce cred românii despre eroii neamului; ceea ce cred și despre personagiile biblice și apostolice, că trăiesc într-un rai ca un plai românesc, că gândesc la nevoile lor, familiale, ca și în viață, coboară pe pământ în ceasuri grele, stau de vorbă cu oamenii într-un limbaj familiar etc. Eroii, așa cum sunt înțeleși de popor și eroii așa cum sunt închipuiți de intelectualii tineri – nu au nimic – de-a face între ei. Unii au un eroism pe care li-l dă viata asociată, ceilalti concep un eroism etic, de probleme, de drame și conflicte.

Apoi, tinerii intelectuali judecă totdeauna un popor prin ce creează, nu-l judecă prin ceea ce este, prin supraviețuirea lui. A “crea” este o concepție individualistă; a fi așa cum a lăsat Dumnezeu, este adevărata axă a “spiritualității” poporului. În concepția poporului, nimic nu se creează, nimic nu se face; lucrurile vin și pleacă, lucrurile se întâmplă. Dar aceasta este o problemă prea complicată pentru a o rezolva aici. Este adevărat că poporul românesc suferă de multe păcate, este adevărat că ne lipsesc multe axe – dar aceasta e condiția noastră umană, acestea sunt posibilitățile noastre de a atinge universalitatea. Putem pleca de la ele, sau le putem ignora, pur și simplu. Dar nu e nici cavaleresc, nici eficace – să ne fie rușine că ne-am născut români, numai pentru simplul motiv că nu găsim în valentele românești ceea ce vrea Chestov sau Dostoiewski.

Mircea ELIADE

(Preluare din Vremea, an VI, nr. 304 din 10 Septembrie 1933)

mai mult
ActualitatePromovate

Tur istoric – „Un secol și ceva de istorie ploieșteană”

tur-ploiesti
„Un secol și ceva de istorie ploieșteană” este o plimbare printre case din alte vremuri și povești din epoci diferite. Organizatorii vor vorbi despre orașul cosmopolit din urmă cu un veac și despre minoritățile care i-au marcat existența, puteți vedea unde au locuit Țarul Rusiei și alți membri ai curții imperiale și urmări destinele unor oameni care au cunoscut totalitarismele secolului XX.
Turul va avea loc duminică, 6 august, de la ora 16:00, punctul de întâlnire fiind clădirea Conpet (construcția de sticlă și oțel de lângă fosta Policlinică cu plată) de la rondul I al Bulevardului Independenței.
Aproape doi km vor fi parcurși în circa două ore, iar punctul de final va fi în apropierea hotelului Prahova.
Pentru a păstra o dimensiune optimă a grupului, locurile sunt limitate.
Turul costă 20 de ron, iar înscrierea se poate face prin e-mail la contact@DezvoltareUrbana.org.
Turul istoric este organizat de Asociația pentru Educație și Dezvoltare Urbană în cadrul proiectului Republica Ploiești.
mai mult
Agenda culturalăPromovate

Festivalul „George Enescu” – Bilete disponibile la concerte susţinute și în Ploiești

enescu

Peste 3.000 de artişti străini şi români, în peste 80 de evenimente la Bucureşti şi în alte şapte oraşe din ţară, inclusiv Ploiești, numeroase concerte la care biletele sunt încă disponibile şi 37 de lucrări de George Enescu în interpretări de top, în Festivalul ”George Enescu”, ce va avea loc în perioada 2 – 24 septembrie.

Tema celei de-a 23-a ediţie a Festivalului ”George Enescu” este lumina.

Cu un nou directorat – Zubin Mehta, preşedinte onorific, şi Vladimir Jurowski, director artistic – festivalul pune într-o nouă lumină muzica şi creaţia lui George Enescu, muzica clasică şi muzica contemporană.

Ca parte a acestui demers, festivalul va valorifica noi moduri de expresie a muzicii şi a creativităţii artistice, prin tehnologie, prezentând lucrări cunoscute într-o nouă abordare, şi va oferi publicului posibilitatea să se bucure de un număr record de lucrări semnate de George Enescu (37) – două dintre acestea fiind în premieră în festival.

Concertele care vor fi susţinute de Anne-Sophie Mutter, cea mai aclamată violonistă a momentului, Nikolai Lugansky, un pianist rus multi-premiat, şi orchestre de top ale lumii, se numără printre evenimentele la care biletele sunt încă disponibile.

Anne-Sophie Mutter revine pe scena Festivalului ”Enescu” şi va concerta la Sala Palatului, pe 8 septembrie, alături de Pittsburgh Symphony Orchestra. Considerată o vedetă a muzicii clasice, violonista şi-a făcut debutul în lumea muzicală în anul 1976, sub bagheta legendarului Herbert von Karajan. La ediţia 2017 a festivalului, Anne-Sophie Mutter va interpreta ”Concertul în la minor pentru vioară” de Dvorak.

Pianistul rus Nikolai Lugansky, laureat al celebrei competiţii Ceaikovski, vine în premieră la Festivalul ”Enescu” alături de Orchestra Naţională a Rusiei. Concertul va avea loc pe 4 septembrie, la Sala Palatului. În deschiderea serii va fi interpretată şi o lucrare de George Enescu: poemul simfonic Isis.

Dirijorul italian Antonio Pappano va aduce în festival o nouă interpretare a ”Simfoniei Nr.3 cu Cor”, de George Enescu. Considerată o rugă pentru pace compusă de Enescu după cel de-Al Doilea Război Mondial, simfonia va fi interpretată de Orchestra E Coro dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia pe 21 septembrie, la Sala Palatului. Pappano s-a hotărât să abordeze această lucrare enesciană după ce a ascultat-o la Londra, sub bagheta lui Vladimir Jurowski.

Zubin Mehta şi Israel Philharmonic Orchestra vor susţine două concerte la ediţia din acest an a festivalului. Mai sunt bilete disponibile doar pentru concertul din data de 17 septembrie, de la Sala Palatului, când solist va fi violonistul Leonidas Kavakos.

În ceea ce a devenit deja o tradiţie, celebra Royal Concertgebouw Amsterdam Orchestra va încheia Festivalul ”George Enescu” 2017 cu două concerte, care vor fi susţinute pe 23 şi pe 24 septembrie.

În seara de 24 septembrie, concertul susţinut de Royal Concertgebouw Amsterdam îl va avea ca solist pe unul dintre cei mai aclamaţi violonişti români în plan internaţional – Liviu Prunaru – care este şi concert-maestru al Royal Concertgebouw Amsterdam. El va interpreta pe scena Sălii Palatului inclusiv ”Capriciul Român pentru vioară şi orchestră” de George Enescu.

Muzica clasică face pact cu noile tehnologii

Trei opere celebre, printre care şi ”Oedipe”, de George Enescu, vor avea proiecţii multimedia live, iar bilete sunt încă disponibile.

”Oedipe”, considerată cea mai amplă şi mai de succes lucrare a compozitorului George Enescu va deschide în premieră ediţia 2017 a festivalului, la Sala Palatului, pe 2 septembrie.

La pupitrul London Philharmonic Orchestra se va afla dirijorul Vladimir Jurowski.

Este pentru prima dată când o lucrare enesciană de o asemenea importanţă va deschide festivalul, iar opera în concert va avea proiecţii multimedia live – direcţia multimedia fiind asigurată de Carmen Lidia Vidu.

Celelalte două opere în concert care vor avea proiecţii multimedia live sunt ”Mathis der Maler”, director multimedia Carmen Lidia Vidu – pe 13 septembrie, la Sala Palatului, sub bagheta dirijorului Lawrence Foster -, şi ”Damnaţiunea lui Faust”, pe 20 septembrie, cu John Nelson la pupitru şi avându-l ca director multimedia pe regizorul Petrikă Ionescu.

37 de lucrări de George Enescu în interpretări de top

Printre concertele la care sunt bilete disponibile se numără şi câteva care au lucrări de George Enescu în program.

Pianistul Kirill Gerstein va interpreta pe 15 septembrie, de la ora 22.30, la Ateneul Român, în cadrul seriei ”Concertele de la Miezul nopţii”, ”Sonata I pentru pian în fa diez minor op.24” de George Enescu.

Pe 20 septembrie, la Ateneul Româna, ansamblul Les Dissonances va interpreta ”Suita nr. 1 pentru orchestră în Do major op. 9” (1903) de George Enescu. Din programul după-amiezii mai fac parte şi lucrări de Sibelius şi de Bartok.

Muzica contemporană, vedeta festivalului

La ediţia 2017, Festivalul ”Enescu” aduce o serie de concerte la Sala Radio, dedicată exclusiv muzicii contemporane – Muzica Secolului XXI. Treizeci dintre cei mai influenţi compozitori contemporani vor veni în premieră la Bucureşti pentru a discuta cu publicul despre muzica lumii în care trăim.

Publicul poate asculta lucrările compozitorilor contemporani în concertele din această serie, la Sala Radio, şi să se întâlnească cu unii dintre compozitori la Forumul Internaţional al Compozitorilor, unde accesul va fi liber.

Mai mult, unii dintre compozitori vor fi prezenţi chiar pe scenă, cum va fi cazul lui Zygmunt Krauze, în vârstă de 79 de ani, care îşi va interpreta ca solist propriul concert pentru pian.

De asemenea, compozitorul Magnus Lindberg va fi prezent în sala de concert când Orchestra Filarmonicii Moldova din Iaşi sub bagheta dirijorului Adrian Petrescu îi va interpreta lucrarea ”Era”.

Printre invitaţi se numără compozitorul Eliot Goldenthal, laureat al premiului Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră pentru filmul ”Frida”, cu Salma Hayek.

Biletele individuale pentru Festivalul Enescu 2017 s-au pus în vânzare joi dimineaţa, de la ora 10, online pe site-ul eventim.ro, precum şi în reţeaua Eventim din ţară şi din străinătate. Printre evenimentele pentru care s-au epuizat biletele într-un timp record se numără trei concerte din cadrul seriei Mari Orchestre ale Lumii, 11 concerte din cadrul seriei Recitaluri şi Concerte Camerale şi trei concerte din cadrul seriei Concertele de la Miezul Nopţii.

P.M.

mai mult
ActualitatePromovate

Trei angajați ai Castelului Cantacuzino din Bușteni au ajuns la spital cu arsuri produse în timpul unui eveniment

castelul-cantacuzino

Trei persoane care sunt angajați ai Castelului Cantacuzino din stațiunea prahoveană Bușteni au fost transportate, sâmbătă seară, la spital după ce au suferit arsuri produse de un lichid fierbinte în timpul organizării unui eveniment, în cauză fiind deschis un dosar penal.

Potrivit datelor furnizate de purtătorul de cuvânt al Serviciului Județean de Ambulanță Prahova, George Duță, echipajele medicale au interveni la Castelul Cantacuzino pentru a prelua trei persoane care prezentau arsură produsă de un lichid fierbinte, acestea fiind angajați ai obiectivului.

Cei trei au răni pe mâini și picioare, victimele fiind doi bărbați de 48, respectiv 21 de ani și o femeie de 28 de ani.

Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, Marian Popescu, a declarat, pentru AGERPRES, că cei trei s-au accidentat în timp ce transportau apă fierbinte pentru un dispozitiv cu abur, în contextul desfășurării unui eveniment.

În cauză a fost deschis un dosar de cercetare penală, Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova urmând, de asemenea, să facă verificări, a precizat sursa citată.

mai mult
DocumentarPromovate

105 ani de la nașterea părintelui Nicolae Steinhardt (Nicu-Aurelian Steinhardt), eseist și scriitor

Untitled

Părintele Nicolae Steinhardt (Nicu-Aurelian Steinhardt: numele la naștere) este autorul volumului “Jurnalul fericirii” – “una din primele zece cărți ale deceniului de după 1989. Prin ea, Steinhardt a intrat în programa școlară și în atenția facultăților de litere”, notează “Dicționarul scriitorilor români”, 2002.

“Suprarealismul e de la Paris, delirul o fi bun la Zurich, la cafenea. Aici nu-i acolo. Aici se oprește trenu-n gară, nu gara la tren. Aici e țara lui Ion, a Fanarioților și a lui Soarbe-Zeamă, aici Vlad Țepeș i-a tras pe solii turci în țeapă, nu le-a spus ‘trageți întâi dumneavoastră, domnilor englezi’, iar Petrache Carp i-a arătat lui Vodă Carol că porumbul se mănâncă cu mâna, aici e pe viață și pe moarte, aici nu e decor sofisticat și suprem de nebunatic, nu-s draperii și delicii, nu-i paradis ori iad artificial, aici e ca la dugheană, ca la tejghea, ca la obor; ca la proces de clironomie; nu-i cu giuvaericale, e cu pietre, cu bolovani (și dintr-odată gândul mă poartă spre Brâncuși, țăran hotărât care-și cioplește materialul cu gesturi mari de cosaș). Aici e scăldătoarea Vitezda: te arunci ori ba. Aici, acum, acum, acum. Aici te declari băiete, aici, pe loc, alegi” — “Jurnalul fericirii”.

S-a născut la 29 iulie 1912, în comuna Pantelimon de lângă București, fiul lui Oscar Steinhardt, inginer, și al Antoanetei (născută Neuman). Clasele primare le-a urmat în particular și la școala “Clemența” din București (1918-1922), iar liceul la “Spiru Haret” (1922-1929).

De origine evreiască, s-a convertit la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava, și-a luat numele de fratele Nicolae, și s-a călugărit după punerea sa în libertate.

Părintele Nicolae Steinhardt a lăsat și o scurtă autobiografie, iar, potrivit propriilor sale note, la liceu a fost singurul dintre elevii de confesiune mozaică înscris la cursurile de religie creștină (http://www.crestinortodox.ro).

Licențiat al Facultății de Drept a Universității din București (1934), tot aici și-a luat și doctoratul, în 1936. După aceea, până la izbucnirea războiului a continuat studiile la Paris și în Anglia.

A fost avocat în Baroul Ilfov (1934-1948), funcționar la diverse întreprinderi și instituții (1949-1959), muncitor necalificat (1964-1969). În ianuarie 1960 a fost arestat.

Despre împrejurările care au dus la arestare, Nicolae Steinhardt spunea în notele sale că s-a împăcat greu cu regimul introdus în 1947. A suferit alături de atâția alții, a fost dat afară din casă și barou și a dus-o foarte greu din punct de vedere material și sufletesc.

În anul 1959, grupul de prieteni pe care îl avea de câțiva ani a început să fie arestat, și Nicolae Steinhardt a fost chemat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării și punându-i-se în vedere că, dacă refuză, va fi arestat și implicat în “lotul intelectualilor mistico-legionar”.

Îndemnat cu putere de tatăl său, chiar certat pentru așa zisa sa nehotărâre, a refuzat să fie martor al acuzării; a fost arestat și judecat în cadrul “lotului mistico-legionar Constantin Noica — Constantin Pillat” și condamnat la 12 ani muncă silnică pentru crimă de uneltire împotriva orânduirii sociale a statului.

A fost eliberat în anul 1964, după peregrinări prin închisorile Jilava și Gherla. La 15 martie 1960 a fost botezat creștin ortodox în camera 18, de la Jilava, de către ieromonahul basarabean Mina Dobzeu. Părintele Mina a ținut să dea botezului acestuia un caracter ecumenic și i-a poftit la mica ceremonie clandestină pe cei doi preoți greco-catolici, aflați în celulă, spune părintele Nicolae.

Două decenii mai târziu, în 1980, a primit haina monahală, fiind călugărit de arhiepiscopul Teofil Herineanu. Își va petrece ultimii nouă ani la Mănăstirea de la Rohia, din Maramureș, unde a avut ascultarea de bibliotecar.

Debutul său a avut loc în “Revista burgheză” (1934). A colaborat cu articole și eseuri la “Revista Fundațiilor Regale”, “Universul literar”, “Victoria”, “Libertatea”, “Tribuna poporului”, “Secolul 20”, “Convorbiri literare”, “Viața Românească”, “Revista de istorie și teorie literară”, “Ethos” (Paris) etc. Debutul editorial a avut loc în 1934, cu volumul “In genul… tinerilor”, semnat cu pseud. Anthistius. Autor al mai multor volume de eseuri: “Între viață și cărți” (1976), “Incertitudini literare” (1980), “Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului” (1982), “Critică la persoana întîi” (1983), “Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte” (1987), “Prin alții spre sine” (1988). A tradus din Alain, Anderson, Barlow, Kipling ș.a. A primit Premiul de critică al Asociației Scriitorilor din București pe 1980.

“A scris despre literatură, artă, morală, istorie și religie; despre scriitorii vechi și noi, români sau străini; era competent în teologie, deși fără studii speciale, ca și în teatru și muzică. Informația lui Steinhardt este uriașă. El pare a ști totul despre toate. O memorie excepțională îi furnizează, în orice clipă, ori de câte ori are nevoie, datele necesare și îi permite să facă orice conexiune dorește (…) Stilistic, Steinhardt este volubil până la contagiune, stăpân pe o limbă română foarte personală, în care arhaismele fac casă bună cu neologismele sau cuvintele cele mai recente, iar topica mlădiază fraza după reguli numai de el știute. O limbă ‘înțeleaptă’, îți vine să spui, cu un eminescianism, chiar dacă nu numaidecât și veche, după cum arătam. Cultura acestei limbi este la fel de frapantă ca și cultura, în general, a eseistului”, arată “Dicționarul scriitorilor români”, 2002.

Părintele Nicolae Steinhardt s-a stins din viață la 30 martie 1989. După moartea sa, chilia în care a viețuit ca monah a fost amenajată ca un mic muzeu, în care se păstrează lucrurile sale personale: manuscrise, cărți, icoane, tablouri, precum și mobilierul.

În anii din urmă, din inițiativa episcopului Maramureșului și Sătmarului, Justin Sigheteanul, Mănăstirea Rohia a alcătuit un grup de specialiști format din: Virgil Bulat, George Ardeleanu, Florian Roatiș, Ștefan Iloaie și Macarie Motogna care să lucreze la editarea operei integrale Nicolae Steinhardt.

M.Z.C.

mai mult
FilmPromovate

Caravana Filmelor NexT ajunge și la Sinaia

teatrultc

O selecție de 16 scurtmetraje din toate colțurile lumii vor fi prezentate, începând de joi, în șapte orașe din țară, în cadrul celei de-a patra ediții a Caravanei Filmelor NexT, a informat un comunicat al organizatorilor.

Programul caravanei, care se desfășoară în perioada 27 iulie — 23 august, va cuprinde orașele Baia Mare (27 — 29 iulie), Cluj-Napoca (31 iulie, 1 și 2 august), Vatra Dornei (4 — 6 august), Oradea (8 — 10 august), Sinaia (12 — 14 august), Brașov (17 — 19 august), Arad (21 — 23 august).

Filmele care vor fi prezentate au fost reunite în trei programe speciale: Scurtmetraje românești de la NexT (cinci scurtmetraje), Seară de Oscar (cinci scurtmetraje) și Best of NexT 2017 (șase scurtmetraje).

În cadrul programului de Scurtmetraje românești de la NexT vor fi aduse în fața spectatorilor cele mai aplaudate scurtmetraje românești de la ediția din 2017 a festivalului: întâmplări de familie rupte din viață și povești de dragoste cu întorsături neașteptate, spuse pe scurt, cu multă imaginație, iar programul Seară de Oscar va prezenta cele cinci scurtmetraje de ficțiune nominalizate la Premiile Academiei Americane de Film în 2017.

Best of NexT 2017, o retrospectivă cu cele mai ele mai iubite filme de la NexT 2017, va prezenta comedii, animații, călătorii în spațiul cosmic sau pe tărâmuri magice, filme de groază și filme ca-n viață, toate scurte, cât să guști în două ore din tot ce are cinematograful mai bun de oferit.

Cea de-a patra ediție a evenimentului continuă misiunea Caravanei de a aduce filmele NexT în fața unui public nou, în afara Bucureștiului, în orașe unde posibilitățile de vizionare a filmelor de scurtmetraj sunt reduse, iar alternativele de vizionare a filmelor în aer liber sunt puține sau inexistente. Evenimentul este dedicat întregii familii și este creat sub conceptul de picnic și cinema sub clar de lună.

Intrarea la toate proiecțiile este liberă.

Caravana Filmelor NexT este un proiect organizat de Societatea Culturală NexT, finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, Centrul Național al Cinematografiei, Primăria Municipiului Brașov, Primăria Municipiului Vatra Dornei.

A.P.

mai mult
ActualitatePromovate

Simpozion de Artă Contemporană la Predeal, la care participă pictori din șase țări

simpozion

Simpozionul Internațional de Artă Contemporană intitulat “Culori la Cota 1107”, care are menirea de a introduce Predealul pe lista obiectivelor turismului cultural, se desfășoară în perioada 28 iulie-7 august, informează într-un comunicat de presă transmis de Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Predeal.

“Obiectivul principal aflat în vizorul echipei internaționale de pictori va fi Mănăstirea Sf. Nicolae din Predeal. Timp de 10 zile pictori din Italia, Bulgaria, Ucraina, România, Republica Moldova, Slovenia, vor explora trasee culturale din zonă și vor picta secvențe din peisajul orașului stațiune Predeal. În timpul simpozionului va avea loc și o conferință dedicată obiectivelor Patrimoniului Mondial UNESCO din Transilvania, cât și importanței promovării obiectivelor culturale de interes național sau regional. Evenimentul va avea și o zi dedicată exclusiv studierii picturii Mănăstirii Sf. Nicolae din Predeal și publicării unui material dedicat acest monument istoric”, se arată în comunicat.

În timpul simpozionului, copiii din Predeal vor avea acces gratuit la un atelier deschis pe întreaga perioadă a evenimentului, în fiecare zi cursul fiind ținut de un pictor din cele șase țări participante.

Expoziția dedicată peisajelor din orașul Predeal și Mănăstirii Sf. Nicolae va călători prin țările de origine ale participanților, promovând astfel Predealul, potrivit sursei citate.

mai mult
ActualitatePromovate

La Mulți Ani minunați, Miki Vieru!

miki1

Astăzi, este ziua de naștere a colegului nostru Mihai (Miki) Vieru. Asociația culturală 24 PH Arte, Cenaclul I.L. Caragiale și redacția îi urează în cor „La Mulți Ani!” cu multe împliniri pe plan personal, profesional și artistic!

Miki Vieru – Poet, eseist. Asistent universitar.

Data naşterii: 27 iulie 1974.

Studii: 1993-1997 Facultatea de Litere şi Ştiinţe din cadrul Universităţii de Petrol şi Gaze, Ploieşti, secţia Română Engleză; 1995-1999 Facultatea de Litere şi Ştiinţe, din cadrul aceleiaşi universităţi, secţia Engleză – Franceză; 1998 – The Advanced English Language and Literature course, Saint Andrews University, Scotland; 2003-2005 masterat în Civilizaţie europeană, Universitatea Oradea; 2006-2009 doctorand pe literatura română contemporană, Ion Stratan. Perimetre de exprimare ale generaţiei 80. Lirica lui Ion Stratan; 2010 – dr în literatură română contemporană. Activitatea: 1998-1999 profesor la Liceul Al. I. Cuza, Ploiesti; 2002-2006 preparator titular la catedra de actorie a Facultăţii de Muzică, Universitatea Oradea; 2002 – martie 2003 asistent de producţie TVS.

Debut cu poezie în „Suplimentul cultural al Informaţiei de Prahova”, octombrie 2000. Colaborează la revistele: „Familia”, „Tomis”, „Vatra”, „Tribuna”, „Feedback”. Din 2006 prezent în revista literară virtuală „Tiuk” (www.tiuk.reea.net) cronică de întâmpinare, poeme, anchete literare. Membru al Uniunii Scriitorilor din 2013.

CĂRŢI PUBLICATE: Thermidor@Ketamidor, Editura Bibliotecii Judeţene „Gh. Şincai” Oradea, Editura Revistei Familia, 2003 Gheorghe Mocuţa, Literatura vestului apropiat. Dicţionar biobibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad Uniunea ScriitoriloArraddin România – filiala Acasă Membrii filialei Galerie foto 7/27/2017 Vieru http://www.uniuneascriitorilorarad.ro/usr/57_Vieru.htm 2/6 Leul greu, Editura Brumar, Timişoara, 2005 Hai Ku Miki, Editura Brumar, 2007 Shinobi, Editura Brumar, 2008 Aer în iarbă, Editura Casa de Pariuri Literare, 2012

LUCRĂRI COLECTIVE: Boema delirului lucid, Colocviul Tinerilor Scriitori, 2006 (volum colectiv) Literatura tânără, ShiNoBi, Colocviul Tinerilor Scriitori, editia a II-a, Cluj, 2007

LUCRĂRI UNIVERSITARE: – 1999 „John Fowles – The Pastiche” – 1997 „Puncte manieriste de reper in peisajul literaturii occidentale – 1996 „Marivaux – comme interface du roman post- modernist” – 1995 „Rituri şamanice în Oltenia” – 1995 „Unirea tuturor registrelor simbolului şarpelui”; – 1994 Etnologie, mitologie si folclor „Mandala – Ingeri Simetrici”; (Lucrări susţinute pe parcursul studiilor universitare şi prezentate la Radio România Cultural, 1994-1995)

mai mult
IstoriePromovate

Ziua Imnului Național al României, celebrată de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova

drapelul-national-si-imnul

Simbol definitoriu  al statului român, imnul reprezintă, alături de sigiliu, stemă și drapel, sinteza valorilor și idealurilor naționale.

Sărbătorită, în fiecare an pe 29 iulie, Ziua Imnului Național al României va fi celebrată de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, prin organizarea de matinee muzeale, în cadrul secțiilor sale din Ploiești și din județ, ce vor marca însemnătatea și solemnitatea sărbătorii:

Muzeul Memorial ‘Cezar Petrescu’ Bușteni, Str. Tudor Vladimirescu, nr. 1,

joi, 27 iulie, ora 11.00 — ‘Imnul Național—origine și semnificație;

Muzeul ‘Conacul Pană Filipescu’, comuna Filipeștii de Târg,

vineri, 28 iulie 2017—’Istoria și semnificația imnului’;

Muzeul Memorial ‘Paul Constantinescu’ Ploiești, Str. Nicolae Bălcescu, nr.15,

sâmbătă, 29 iulie 2017, ora 11.00—’Ziua Imnului Național’;

Muzeul ‘Casa Domnească’, comuna Brebu,

sâmbătă, 29 iulie 2017, ora 11.00—’Povestea Imnului’.

Ideea redobândirii demnităţii naţionale rămâne determinantă în cucerirea libertăţii şi unităţii naţionale, în numele unei descendente nobile şi al unui trecut eroic.

Deșteaptă-te, române!‘, simbol al unității Revoluției Române de la 1848, a devenit Imn Național, începând din anul 1990, iar prin Legea nr. 99 din 1998, data de 29 iulie a fost proclamată Zi a Imnului Național al României.

Versurile poemului ‘Un răsunet’, care-l au ca autor pe poetul și militantul pașoptist Andrei Mureșanu (1816-1863), au fost adaptate melodiei mobilizatoare compusă, probabil, de Anton Pann (1793-1854) și au răsunat pentru prima dată sub denumirea ‘Deșteaptă-te, române!’, în 1848, în șcheii Brașovului.

În perioada 1991-1994, ‘Deșteaptă-te, române!’ a fost și imnul național al Republicii Moldova, înlocuit fiind în 1994 cu ‘Limba noastră’. Simbol al conștiinței, unității și demnității naționale, al libertății și independenței, Imnul Național este jurământul responsabil al prezentului în fața trecutului eroic și al viitorului ce trebuie clădit.

Ideea unui imn naţional s-a născut încă din 1840  în Principatele Române, când era cântat mai ales la festivităţile oficiale unde apărea domnitorul ţării. În anul 1881, cu prilejul încoronării regelui Carol I, poetul Vasile Alecsandri a scris textul „Imnului regal român”. Imnul s-a cântat în mod oficial pentru prima dată în România în anul 1884, la încoronarea regelui Carol I.

Imnul regal a fost înlocuit în 1948 de “Zdrobite cătuşe”, apoi de ,,Te slăvim, Românie !”  şi de imnul comunist “Trei culori”. Acestuia i-a luat locul după Revoluţie “Deşteaptă-te, române !”.  Versurile şi aranjamentul îi aparţin lui Andrei Mureşanu, iar Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului. Cu toate acestea, Gheorghe Ucenescu, un dascăl la primul gimnaziu românesc braşovean susţinea că el este autorul muzicii.

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 şi 11.

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

M.I.

mai mult
Grupul de la PloieștiPromovate

O nouă seară literară a Cenaclului „I.L. Caragiale” Ploiești

Cenaclul literar „I. L. Caragiale” Ploiești nu a luat vacanță, continuând tradiția întâlnirilor bilunare la Clubul „Jazz Cafe” din municipiu, până când Filarmonica „Paul Constantinescu” își va relua stagiunea.

Astfel, luni, 24 iulie, într-o companie plăcută, reuniunea prezidată de Ioan Vintilă Fintiș și Florin Manole a fost un nou prilej de învățăminte literare, protagonistul întâlnirii fiind Robert Aristotel Avrigeanu.

Deschiderea evenimentului literar a fost făcută de Marian Zmaranda care, în stilul său caracteristic, a prezentat romanul lui Andrei Platonov, „Cevengur”, publicat la 60 de ani după scriere şi la mai bine de 30 după moartea autorului, un roman care va marca pentru totdeauna istoria literaturii.

Marian Zmaranda a precizat că volumul „Cevengur” a fost considerat de mulţi distopie, antiutopie, primind calificări dintre cele mai puţin stabile. De fapt, o mare problemă pentru receptarea acestui roman este dată de tendinţa de a-l cataloga. Totuși, rămâne unic, aparţine unui gen propriu şi respinge, pe rând, orice încercare de asemănare. Este povestea unor oameni singuri între oameni, drama naţiunii umane şi comedia erorilor de care nicio fiinţă de pe faţa pământului nu poate fi scutită. Oamenii mor cu multă simplitate şi se nasc în moduri dintre cele mai neînţelese, natura e încremenită – deşi soarele e, pentru o bună perioadă, singurul muncitor din zorii socialismului –, iar viaţa s-a mutat în idei. Din acest suflet de idei al unei omeniri bolnave îşi ţese Platonov povestea şi eroii, impresionând prin simplitatea cu care alcătuieşte din cuvinte simple vastul tablou al naturii umane, pe care autorul rus o pătrunde în cel mai personal mod cu putinţă. Poate tocmai de aceea, povestea acestor personaje îi va rămâne în minte veşnic vie, alături de puzderia de episoade tragi-comice care dau forţa firului epic al romanului. Concluzia finală fiind că această „cronică” a condiţiei umane, Cevengur, este istoria care schimbă suflete, stoarce lacrimi şi declanşează, în acelaşi timp, homerice hohote de râs.

Pentru prima dată în cadrul cenaclului nostru, Robert Aristotel Avrigeanu a lecturat „Matematica Spiritului”, un eseu despre filosofia spiritului omenesc, dintr-o perspectivă personală, din care cităm: „cum matematica are parametri ficși, dar în același timp ea a evoluat odată cu formele de expansiune a timpului,  pornind de la suma simpla 1+1 = 2 și ajungnd la ecuații și forme multiple de adunări, atingând în cele din urmă matematica pură”, tot la fel și „sufletul uman, odată cu evoluția și terminologia expansională a tendințelor moderne, s-a multiplicat în el însuși, căpătând unghiuri și oglinzi multiple ce nu pot intra într-o definiție șablonată.”

O selecție din poeziile lui Robert Aristotel Avrigeanu a fost recitată în stil inconfundabil de colega Mihaela Cătălina Popescu Taulet, care  a făcut încadrări stilistice și a avut și unele recomandări. Totodată, poetul Ioan Vintilă Fintiș, Florin Manole, Vladimir Chiper și Marian Zmaranda au mai expus considerentele lor față de creațiile poetice prezentate.

Președintele Cenaclului literar „I. L. Caragiale” Ploiești, Ioan Vintilă Fintiș, a citit pasaje din volumul „Retragerile (Poemul simfonic), publicate recent într-o revistă literară, comentate ulterior de către Ana Alice Neculea, Corneliu Leonida Chifu și Florin Manole, dar născând și controverse, pe cât de animate, pe atât de constructive, între Mihaela și Marian.

O seară frumoasă, desfășurată sub semnul colegialității literare, atât ca recomandări, dar și ca aprecieri, cenaclier vorbind, o seară a schimbului de păreri, de cărți, de reviste literare, de autografe.

Cenaclul „I. L. Caragiale” Ploiești este organizat sub tutela Asociației non-profit „24 PH ARTE” Ploiești, editor al revistei culturale 24pharte.ro.

Virgil Rădulescu

mai mult
DocumentarPromovate

1941 – Eliberarea Basarabiei și a nordului Bucovinei

Antonescu

Angajarea României în al doilea război mondial (22 iunie 1941) – în baza apartenenţei la Pactul Tripartit (23 noiembrie 1940) şi a deciziei personale a generalului Ion Antonescu – a vizat refacerea integrităţii teritoriale a ţării, grav afectată în vara şi toamna anului 1940, când Basarabia, partea de nord a Bucovinei şi ţinutul Herţa, partea de nord-vest a Transilvaniei şi Cadrileterul (circa 100.000 kmp şi 7.000.000 de locuitori, reprezentând aproximativ 33 % din teritoriu şi din populaţie) au fost ocupate succesiv de către Uniunea Sovietică, Ungaria şi Bulgaria. Analizând contextul geo-strategic şi situaţia României după rupturile teritoriale din vara anului 1940, generalul Ion Antonescu, noul conducător al statului, a considerat că refacerea integrităţii teritoriale a ţării nu se putea realiza fără sprijinul Germaniei, la acea vreme cea mai mare putere militară din Europa.

În pofida tuturor nemulţumirilor apărute la diferite niveluri ale societăţii româneşti, determinate de regimul politic nazist şi de rolul decisiv jucat de Reich în răşluirea teritorială a României, Ion Antonescu a promovat, fără reţinere, din primele momente ale preluării puterii în stat, o politică de apropiere faţă de Germania – începută de regele Carol al II-lea, în vara anului 1940. Hitler fiind interesat de poziţia strategică importantă pe care o deţinea România în sud-estul Europei şi de marile rezerve de petrol de care aceasta dispunea, a luat în calcul participarea românească la războiul împotriva Uniunii Sovietice, cu toate că i-a acordat un rol secundar în planurile de război concepute.

În acest context, la 22 iunie 1941, atunci când Germania a atacat Uniunea Sovietică, generalul Ion Antonescu şi-a asumat singur responsabilitatea angajării ţării în război şi a cerut militarilor români, prin în celebrul ordin „Ostaşi, vă ordon: treceţi Prutul!” să dezrobescă din „jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi” şi să readucă „în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali al Bucovinei”.

Deşi nu fusese consultat în legătură cu declanşarea ostilităţilor militare, regele Mihai I a trimis generalului Ion Antonescu (în prima zi de luptă) o telegramă prin care îşi exprima acordul cu acţiunea întreprinsă şi ura militarilor români „sănătate şi putere ca să statornicească pentru vecie dreptele graniţe ale neamului”. Declaraţii de adeziune la acţiunea întreprinsă de conducătorul statului au făcut şi liderii principalelor partide politice, reprezentanţii Patriarhiei şi Academiei Române, precum şi ai altor instituţii reprezentative ale statului, precum și foarte mulţi dintre comandanţii de mari unităţi române, care şi-au exprimat sentimentele patriotice şi şi-au mobilizat subordonaţii prin înflăcărate chemări la îndeplinirea datoriei faţă de ţară. „Este faza sfântă a reclădirii României Mari, zguduită atât de puternic de ultimele cataclisme – aprecia, în acest sens, generalul Ioan Sion, comandantul Diviziei 1 blindate. Mai mult ca oricând, astăzi, Ţara are nevoie de întreg sacrificiul nostru pentru a o face să retrăiască iarăşi între vechile ei hotare. Este idealul nostru, al tuturora, este idealul Patriei. Acest gând, adânc săpat în sufletul nostru, trebuie să constituie singurul crez pentru care toţi românii trebuie să luptăm”. „Ţara ne cheamă la lupta sfântă pentru dezrobire fraţilor din Basarabia şi Bucovina”, consemna și generalul Gheorghe Rozin, comandantul Diviziei 13 infanterie. La rându-i, generalul aviator Gheorghe Jienescu, ministru Secretat de Stat al Aerului, îndemna: „Tineret zburător: ţara întreagă aşteaptă de la voi întreg sacrificiul. A sosit ziua marilor înfăptuiri. Daţi faptei voastre motiv de legendă. Le-aţi făcut şi în timp de pace. Sunt sigur că le veţi face fără şovăire şi în timp de război, pentru a merita încrederea pe care Regele, Conducătorul şi Ţara au avut-o întotdeauna în voi. Tineret zburător: sună buciumile şi codrii răsună, urue cerul. În cântec de motoare, cântecul naţiunii, la arme, la manşe. Cu Dumnezeu înainte!”.

În cadrul Armatei „micile nemulţumiri – releva o sinteză a Corpului 3 armată – au dispărut şi fiecare este gata şi aşteaptă cu înfrigurare să-şi facă datoria faţă de ţară pentru restabilirea graniţelor noastre strămoşeşti… La toţi se poate vedea satisfacţia că, în sfârşit, au ocazia să arate opiniei publice că nu ei sunt vinovaţi de dezastrul de anul trecut şi să refacă prin munca şi jertfa lor România Mare a drepturilor noastre”. Mulţi comandanţii de unităţi şi mari unităţi sau simpli ofiţeri şi-au exprimat sentimentele prin sugestive declaraţii prin care şi-au mobilizat subordonaţii la îndeplinirea datoriei faţă de ţară.

Un mare aport în această lupta a avuto  stare de spirit în rândurile civililor, voluntariatul căpătând un caracter de masă, un mare număr de persoane, inclusiv din rândul ofiţerilor de rezervă şi din retragere solicitând reâncadrarea în armată. Numărul mare de cereri l-a determinat pe generalul Constantin Pantazi, ministrul Apărării Naţionale, să dea un comunicat prin care să roage populaţia „să nu mai facă astfel de cereri” şi să recomande ca fiecare “să-şi facă datoria în sfera de acţivitate, acolo unde se găseşte, contribuind astfel mai bine şi uşurând efortul pe front”.

Între voluntari s-au aflat tineri şi bătrâni, intelectuali şi oameni de rând. Numeroşi au fost şi militarii răniţi care, după vindecare, au refuzat să fie evacuaţi în ţară sau să efectueze concediul legal de recuperare, cerând să fie trimişi din nou pe front pentru „a-şi face datoria până la capăt”. În acest context, naţiunea română şi armata sa au acţionat exemplar pentru eliberarea teritoriilor răpite de sovietici cu un an în urmă.

1.139.594 oameni a fost înscrişi în planurile de mobilizare la 22 iunie 1941. Iniţial, acţiunile militare desfăşurate pe frontul românesc până la 2 iulie 1941 (împotriva armatelor 9, 18 şi independentă de Litoral) au avut un caracter de acoperire strategică, fiind concretizate prin constituirea unor capete de pod la est de Prut, în Basarabia, şi prin mici pătrunderi realizate în partea de nord a Bucovinei. Victoriile obţinute de armatele feldmareşalului Gerld von Runstedt la nord de mlaştinile Pripetului şi retragerea forţelor sovietice spre Uman au determinat (2 iulie 1941) trecerea la ofensiva propriu-zisă (ipoteza „München”), în cadrul căreia lovitura principală a executat-o Armata 11 germană.
Armata 3 română (comandant: generalul Petre Dumitrescu) a acţionat, în subordinea Armatei 11 germane, în nordul Bucovinei pe direcţia Storojineţ – Cernăuţi – Hotin, eliberând la 5 iulie Cernăuţiul – capitala istorică a Bucovinei, străveche cetate a lui Ştefan cel Mare. Revenirea trupelor române pe străvechile plaiuri bucovinene a fost primită cu bucurie de români. La 4 iulie 1941, la Tărnăuca, menţiona jurnalul de operaţii al Batalionului 10 vânători de munte, „steagurile şi culorile naţionale româneşti fâlfâie în bătaia vântului celei mai mari bucurii. Bătrâni, femei, copii, cu braţe pline de flori, cu ochii înlăcrimaţi de bucurie strigau din piepturile lor româneşti: Trăiască armata română, Trăiască România! Şi sărutau arma ostaşului român care i-a dezrobit. Au fost clipe de înălţare, clipe care au întărit curajul şi au îndârjit pe ostaşii români. Pretutindeni, prin satele pe unde am trecut, aceeaşi bucurie, aceeaşi veselie, aceleaşi manifestări româneşti curate”. Vestea eliberării Cernăuţiului (5 iulie 1941) a provocat în toată ţara un entuziasm „de nedescris”, după cum aprecia presa vremii. „Copii soldaţilor care au intrat în capitala Bucovinei acum 23 de ani – se arăta în ziarul „Universul” – intră azi, la rândul lor, în Cernăuţi, fraţi de sânge şi de suflet, cu pasul sprinten, cu ochi tineri, cu fruntea sus … Ne închinăm cu recunoştinţă adâncă şi sinceră pietate în faţa tuturor acelora care, prin sacrificiul lor, ne-au dat acest ceas istoric”.

Aceeaşi bucurie au manifestat românii bucovineni şi în timpul înaintării trupelor noastre spre Hotin, fosta cetate de hotar a lui Stefan cel Mare, eliberată la 8 iulie 1941. Elogiind jertfa vânătorilor de munte, care au reuşit “să înfigă din nou steagul românesc zidurile bătrânei cetăţi a lui Ştefan cel Mare”, generalul Petre Dumitrescu consemna următoarele în ordinul de zi dat pe Armata 3: “Mulţi dintre ostaşii acestei brigăzi îşi dorm somnul de veci pe aceste câmpuri de bătaie. Onoare lor! Să nu-i uităm!”. După eliberarea Hotinului, trupele române din zonă au fost dirijate spre zona Moghilev, în vederea participării la forţarea Nistrului şi a străpungerii liniei fortificate „Stalin”. Înaintând pe drumuri desfundate de ploi, uneori sub focul artileriei sovietice de dincolo de fluviu, dar primite pretutindeni cu „flori, pâine şi sare”, chiar de către populaţia satelor locuite de naţionalităţi, brigăzile 1, 2, 4 mixte munte şi 8 cavalerie au ocupat în timp util dispozitivul ordonat. Armata 11 germană (comandant: generalul Eugen von Schobert), în compunerea căreia au acţionat şi numeroase mari unități române, a eliberat partea centrală a Basarabiei, la nord de masivul Corneşti. Cooperarea de luptă româno-germană a avut ca rezultat înfrângerea trupelor sovietice din zona Bălţi și din masivul Corneşti, precum și ajungerea rapidă pe Nistru. Chișinăul – capitala Basarabiei – (și zona înconjurătoare) a fost eliberat (16 iulie 1941) prin acţiunea conjugată a Corpului 54 armată german (în compunerea căruia au acţionat şi trei divizii române), care a manevrat dinspre nord şi nord-vest, şi a Corpului 3 armată român, care a acţionat ofensiv dinspre sud-vest.

În timpul acţiunilor eliberatoare, sublocotentul Ştefan Marinescu din Divizia blindată română a înălţat pe turla bisericii “Sfânta Treime” tricolorul românesc. Seara, în jurul orelor 18, în oraş au pătruns şi primele elemente ale Diviziei 72 infanterie germane. Imediat, generalul Erik Hansen, comandantul Corpului 54 armată german, a menţionat următoarele într-o radiogramă trimisă generalului Ioan Sion: “Felicit divizia pentru frumosul success pe care l-a avut la cucerirea capitalei Basarabiei şi voi raporta conducătorului statului în acest sens”.

Eliberarea Chişinăului a constituit un prilej de bucurie pentru întreaga țară. Relevând semnificaţia momentului ziarul „Universul” consemna: “Hotarele ciuntite acum un an au fost reîntregite de ostaşul neînfricat al României. După Bucovina eliberată de sub jugul străin acum două săptămâni, iată că, numai după alte câteva zile cealaltă provincie robită – Basarabia a revenit la matcă”.

Momentul a oferit lui Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc, prilejul de a adresa un memoriu generalului Ion Antonescu prin care îşi exprima bucuria şi satisfacţia pentru că ,,am recâştigat două provincii frumoase şi că am readus milioane de suflete româneşti la vatra strămoşească”, acţiune în care ,,jertfa sângelui scump al armatei noastre glorioase a reparat ruşinea pe care cârmuitorii inconştienţi de pe vremuri au adus-o ţării noastre”. În continuare, liderul naţional-ţărănist se pronunţa împotriva continuării războiului pe teritoriul sovietic, apreciind că ,,ar fi prea pretenţios să credm că continuarea războiului germano-rus ar depinde de colaborarea noastră, precum este nu mai puţin pretenţios să proclamăm noi; România, război sfânt contra Rusiei, pentru organizarea ei internă, de stat şi socială.

Eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei s-a făcut prin lupta eroică a trei armate (1 şi 4 române şi 11 germană, cu 10 corpuri de armată – 7 române: 2, 3, 4, 5, 11, de munte şi de cavalerie şi 3 germane: 11, 30 şi 54 armată), care au avut în compunere 20 de divizii (14 române şi 6 germane), 3 brigăzi de munte, 4 brigăzi de cavalerie, 2 brigăzi de fortificaţii şi numeroase elemente neîndivizionate române. Trupelor terestre li s-au adăugat forţele Aeronauticii şi Marinei militare.

În cele 35 de zile de lupte armata română a angajat 473.103 militari (18 361 ofiţeri, 17.286 subofiţeri şi 437.456 trupă). Pierderile înregistrate (până la 31 iulie) s-au ridicat la 24.396 militari (5.011 morţi, 13.987 răniţi şi 4.487 dispăruţi. Un rol decisiv în restabilirea graniței pe Nistru a avut Armata 11 germană, Ion Antonescu (și nu numai el) recunoscânt, chiar atunci, că fără contribuție germană Basarabia și nordul Bucovinei nu puteau fi reîntregite. Bucuria a fost imensă în întreaga ţară.

Pretutindeni, pe imense pancarte, se putea citi „Români, dreptatea învinge!”, dar şi „Nici o brazdă nu se uită!”. Aluzia la Transilvania ocupată de unguri era evidentă. Aceasta cu atât mai mult cu cât, conducând lupta pentru consolidarea graniţei răsăritene a ţării, Ion Antonescu a avut în permanenţă privirea îndreptată şi spre Ardeal, transmiţând refugiaţilor transilvăneni (12 septembrie 1941): „Nici o brazdă românească nu se uită”.

I.T.

mai mult
1 160 161 162 163 164 172
Page 162 of 172