close
Cronică

“Ce importanța are Dacă afară e nor sau e soare Atunci când suntem amândoi…”?

Captura video Youtube

Seara, când plecam de la radio, aproape invariabil mergeam prin Cișmigiu.

Deseori ne opream la “Bibliotecă”, la bere. In zilele de salariu, mâncam la Monte Caro și o ardeam elegant cu niște vin ținut în frapiere, stăteam pe terasă dacă era cald și ne uitam la sălcii, cum se legănau și mângâiau lacul. Stăteam mult, până începeau ospătarii să urce scaunele pe mese, până terminau.
Alteori ne plimbam pur și simplu. Ne opream pe bănci să fumam, ne dădeam in leagăne și mai poșteam câte o sticlă de vodcă cumpărată de la chioșc.
Intr o seară de toamnă ne-a prins ploaia, ploaie rea, la rupere. Am fugit vreo două alei și am văzut un fel de brad, un conifer cu o coroană foarte, foarte deasă și foarte, foarte joasă, hai acolo
ne-am aplecat, am intrat sub el, era ca o un cort, ca o căsuță, era perfect uscat, nici o picătură de ploaie nu ajungea până la noi, era și mai cald, alt anotimp
și o creangă se curbase până spre pământ, aveam deci un fotoliu rustic și comod, covor de ace pe jos și miros de Crăciun
am stat o grămadă acolo, aveam ferestre ca de demisol și vedeam ploaia și bocancii, adidașii ori pantofii cu toc care țopăiau grăbiți printre bălți, încercam să ne imaginam oamenii după mers,
la noi in căsuță era bine, nu ne vedea și nu ne știa nimeni, copacul estompa sunetele, numai ploaia se auzea, numai ploaia, ploaia
și la un moment dat – terminasem sticla – am început să cântăm o piesă cu care tot lucrasem in zilele anterioare, la o reclamă sau la o emisiune, nu mai stiu, ne rămăsese in minte și ne scotea din minți

“Ce importanța are
Dacă afară e nor sau e soare
Atunci când suntem amândoi…”

Era un cântec cu replici, la refren băgam duet
Era in orice caz un cantec cu ploaie, l-am cântat de nenumărate ori, până ne-a ieșit perfect, am râs până la durere de fălci și de stomac,
l-am uitat.

Mulți, mulți ani mai târziu mi-am amintit scena asta și am căutat in minte melodia.
Am întrebat pe toată lumea
Am căutat pe google cuvintele pe care le mai știam
Iar am uitat, iar mi-am amintit, iar am căutat, iar am întrebat
Nimic
Rămăsese așa, un abur de vis, senzația,o dâră de parfum, râsul, bucuria
Până azi.

Azi, pe seară, la birou, lucram ceva, altceva, n-avea nici cea mai vagă legatură cu povestea asta si
de undeva, de niciunde, am știut.
Pur și simplu mi-a venit în minte numele.
Doru Căplescu. Am găsit melodia, am ascultat-o. Deodata știam toate versurile, le-am cântat.
Într-o clipă am călătorit in timp 28 de ani.
Și am rămas acolo o vreme.
Când am plecat acasă eram deja mult mai tânără.

“…nepăsatori la frig și ploi
ne-ar fi de-ajuns doar căldura din noi”

Mâine mă duc in Cișmigiu să caut bradul ăla. Cred că s-a făcut mare.

(Oana Costea)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.