Ceea ce văd azi în SUA am văzut deja, de mai multe ori, in Franța.
În 2004, când doi adolescenți fugărițide poliție s-au ascuns intr-un transformator EDF și unul dintre ei a fost electrocutat. Timp de câteva săptamâni, numaram în fiecare dimineață mașinile incendiate în periferii, era un fel de competiție, părea că Parisul a luat foc. Chiar așa spuneau corespondenții din lumea întreagă.
Din nou, doi ani mai târziu, când premierul de atunci, Dominique de Villepin, a încercat să impună “le contrat premier embauche” ( un prim contract pe durată limitată pentru tinerii care intră în viața activă). Periferiile s-au revărsat asupra Parisului, îmi amintesc de confruntările violente de pe Esplanade des Invalides, zburau pietrele de pavaj in toate părtile, era sa iau una direct in cap.
Va amintiți, desigur, de vestele galbene care au devastat Champs Elysée si restul Parisului in urmă cu doar un an.
Și – eu nu am cum să îmi amintesc, dar văd inca rezultatele – revolta din 1968 care a dus la demisia lui Charles de Gaulle. Consecințele sociale si politice pe termen lung nu au fost întotdeauna fericite dar au facut sa avanseze istoria.
E prea devreme sa vedem ce consecințe va avea revolta din SUA însă, pentru prima dată, ea pare să contagieze și alte țări. De vină o fi și coronavirusul…
(Marcela Feraru)
