Bărăganul îți deschide mintea spre frumos, te-ai născut aici, ceva din tine, oriunde te-ai afla, îi aparține.
O fântână a mai rămas
în Bărăgan,
în cale-mi trei erau:
la margine de drm
la margine de lan
și în luncă, de adăpat
un breaz.
Fântâna ce-a rămas
nu are ciutură,
nici lanț,
izvorul este colmatat…
de sete umblă străbunii
strigoi prin Bărăgan,
umblă prigori,
un strop de apă
să cuprindă din mâinile
care-au uitat
o candela s-aprindă.
(6 aprilie 2020, Dan Drăguș)
