MĂMĂLIGA ne este rudă multora, deci este o rudă comună care nu ne face de rușine dacă o recunoaștem.
Nu merită uitată, mai ales de cei pe care ne-a crescut. Până să apară cultura de porumb, la noi, se făcea mămăligă din mei, dar era prea dulce. Până să apară cartoful străbunii foloseau în bucătărie napul, era prea dulce. Aveau părinții într-un colț de grădină câteva cuiburi.
Napul a intrat într-o proproziție de dicție, o știu de-acăsă: „NAPI ÎȚI DAU PRIN GARD.”…ne încercau cei mari, era un deliciu să te încurci, repetând repede…Mămăliga și cartoful nu pot fi abandonate din bucătăria românească. Ajunși la oraș tot mai căutăm o „mămăliguță” la tocăniță, la o sărmăluță în foaie de varză etc. Am oreșenit mâncărurile țărănești care ne-au crescut.
Cumva de rușine.
Fotografie din cronologia dlui Constantin Mosor.
(Dan Drăguș)
