Privesc spre cer cum norii albicioși se plimbă alene,
Iar soarele cu raze aurii își face drum spre asfințit
În suflet simt același dor ce vrea să mă îndemne,
Să cred că dragostea cu lacrimi calde mi-am plătit.
Din așteptări mi-am tot clădit mereu doar vise,
Pe rând am pus în ele dragoste și drag de tine
În ochi mei senini sunt lacrimi de tristețe-atinse,
Ce-mi răscolesc iubirea pură ce- o păstrez în mine. .
Nu pot să cred că tot ce-a fost tu vrei să dai uitării,
Când ști căci din iubire pentru tine am știut să iert
Mai sper că nu e prea târziu și-n urmă întristării,
Cu o îmbrățișare și cu un sărut iubite am să te cert!
Suflet Pereche Maria Ioana
