Ce caută, în nopțile care urmează, cei care se îngrămădesc să asculte ritmurile repetitive ale muzicii electronice?
Pe lângă divertisment, cred că e și ceva mai profund. Oamenii nu caută doar ieșirea din griul cotidian, ci și transa, adică ieșirea din sine (ek-stasis), fiindcă natura umană nu suportă să fie închisă în strânsoarea cărnii, captivă în materie, ci tânjește să evadeze.
Așa cum unii oameni își petrec nopțile în priveghi, se adună la procesiuni, lăcrimează și se simt transportați la liturghie, sau închid ochii și ridică mâinile cântând despre Iisus, alții își vor consuma în aceste zile, altfel, aceeași nevoie spirituală.
Cei care iau în derâdere faptul religios își bat joc, fără să știe, de ei înșiși, căci tiparele profunde ale naturii umane sunt religioase.
Extaza dionisiacă și cea mistică creștină au manifestări psiho-somatice similare. Fiecare dizolvă și recreează, în felul ei, corpul uman și social.
Asemănările se opresc aici, iar diferențele sunt esențiale: experiența dionisiacă e mai degrabă dizolvantă, cea creștină e structurantă. Prima transportă spre nimic, a doua spre ceva. Din prima, iese un om stimulat până la epuizare, dar nesatisfăcut, din a doua – un om nou, renăscut. Când se termină, experiența Untold te restituie banalului; cea creștină te transformă definitiv și îți oferă un sens care te hrănește mereu.
Adrian Papahagi
