Cenaclul I.L. Caragiale

Dragul meu…. Da! Tu… vezi un vârf de deal!
Eu?! Nu!
Vãd o vale ( prãpastie!) .
Loc în care ne prãvãlim d’olaltã!
Şi buni, şi rãi, veseli/trişti, optimişti au ba….
De ce?!
Simulãm cã trãim!
Ne prefacem cã….
… de fapt…..
Noi nu ne bucurãm de nimic?
Nu ne ïntristeazã abolut orice suferința a unui semen?!
Nu vezi cum IERI a dispãrut complet din istorie/ viața noastrã?!
BUCURIILE TALE – cele despre care spui încep sã le simt ca pe un fel de pradã,
furate, luate cu japca, furate de un pirat… haiduc ( ?!).
Nu’s prea vesel, optimist acum…. cre’ cã l’aş face şi pe Moş sã plângã
dar…. cu toate astea îl aştept!

Ștefan Canursch

Via Dan Drăguș

Într-o zi în care
literele nu se așezau
am renunțat la mine.
Dincolo de aceasta
nu știu
Poate ascult despre un război
și nu mă mai mir
de nimic
sau mă prelungesc
cu tăcere.

Petroșanu Diana
Publicat în antologia literară ” Sub semnul integratorului” 2020

Cenaclul ”I.L. Caragiale” Ploiești nu se va mai reuni luni, 29 noiembrie 2021, ora 15, ci – probabil – lunea următoare, pe 6 decembrie, același an, aceeași oră. Asta pentru că, în perspectiva zilei de 1 Decembrie (națională), Filarmonica ”Paul Constantinescu” (gazda noastră) își va închide – temporar – porțile. Nu fiți triști! Ne vom revedea, totuși. O săptămână trece repede.

Chifu Leonida Corneliu – purtător de cuvânt al Asociației Culturale 24PHarte

Ascultă, copilul meu,
Cântecul mării.
Ascultă-l şi vei auzi,
Atunci când
Stelele se scaldă în lumina albă a mării,
Când briza dinspre seară-şi dă
Fecioria digului,
Când pescăruşii
Sfâşie cu disperare
Aerul
A dor.

Vei auzi, atunci,
Şoaptele de dragoste
Spuse,cândva, demult,
Cu mii de valuri în urmă,
Iubitei tale mame…

de Cristian Botez (volum în pregătire)

Mi-e toamnă azi
când plouă-ncet,
cu picuri mici
ca niște lacrimi
și ma așez pe-o bancă-n parc,
să mai văd frunza care pică.
Mi-e toamnă chipul tău brăzdat,
mi-e toamnă râsul
care plânge,
mă-ntorc la toamnele ce-au fost
să mai petrec un timp
cu tine,
apoi renunț câte puțin
la toamna asta efemeră,
ca să ascult cum cântă un crin
in glastra de pe etajeră.

Luminița Bratu

gânduri se duc
se tot duc…
nici în timp
nici în amintire
precum luciul apelor
precum valurile
mestecate de mări

doar naufragiile
mai scot corăbii
din oameni
ca niște coaste
abandonate de suflete

Cristian Balint

Sunt spirite puternice
Care rămân
Coloană vertebrală peste Infinități
Sunt învățături
Ce deschid Calea
Spre Ființă
Sunt amintiri
Vii
Ce insuflă putere
Rămașilor
Să dea viitor
Pașilor de neam
Sunt lacrimi
Ce țes
Căi de suflet
Între suflete
Sunt Învățători
Care pleacă
Ceruți fiind
De alte țărmuri
Veghindu-ne trăsătura
De caracter
Și de arcuș…

Sunt – Cornelia Prisacariu, Ploiești, joi 18 noiembrie 2021, orele 05.28 a.m. – in memoriam domnului profesor Adrian Ceapă

Ședința de lucru a Cenaclului “I. L.Caragiale”, 15 nov. 2021

Ana Nedelcu felicitări dragi! O altfel de poezie, un alt joc metaforic de cuvinte. Seară frumoasă. Cenaclul, lucrările citite în această seară au fost o încântare.

TIMPUL nu ar fi existat dacă oamenii nu l-ar fi băgat în seamă. Animalele, de exemplu, nu își măsoară timpul, nu bagă timpul în seamă și îs tare drăgălașe și fericite.

GÂNDURILE pentru suflet, pentru inimă sunt acele gânduri cărora trebuie să le ținem lumina aprinsă, pentru ale vedea. Lumina aceasta o au creatorii de cuvinte, creatorii de artă.

FEMEIA ține în palmă boabe de cleștar, strălucirea ochilor de bărbat.

Dan Drăguș
Foto: Contact de Vassily Kandinsky (1924)

Am prins luna
de un colț
și am atras-o în dreptul inimii
Căutam apoi să potrivesc stelele
prea mulți colți
mă dureau
în locuri de-abia știute
Am tras draperia
peste ochiul noptii
și am plecat
fără să îmi pese.

Petroșanu Diana

John Milton (n. 9 decembrie 1608, Londra – d. 8 noiembrie 1674, Londra)

Lui Shakespeare

Îi vom slăvi lui Shakespeare osul sfânt,
Clădindu-i vraf de pietre pe mormânt?
Sau cere-se ca moaştele-i să stea
Sub piramida care-mpunge-n stea?
Moştenitor al faimei, te îmbie
Asemenea plăpândă mărturie?
Mirarea şi uimirea-ne nu-s oare
Statuia ta mereu dăinuitoare?
În ciuda artei cea cu trudnic pas
Curg stihurile tale, şi popas
În inimi face delficul tău vers
Din cartea ta cu slova de neşters.
Lăsându-ne de fantezie goi,
Ne faci de marmur’stane tu pe noi;
Şi-astfel, atât ţi-e cripta de măreaţă,
Încât şi regi o ar plăti cu-o viaţă.

Via Stamate Constantin

autumnală

covor în calea ta
pe trotuar
oriunde
te-ncurcă la umblare,
la privire,
îi zici gunoi.
– mătură și dispar
în tomberon.

frunzele știu să moară,
înfrunzesc
la primăvară….

(26 octombrie 2021, Dan Drăguș)

deodată
se aude o pasăre
cu cioc galben
cântând îmi
merge la inimă

pământul
reavăn al grădinii
să iau zborul
înaltul cerului
seară de seară

în mireasma
nopții dorul ce
noroc resemnarea
umple trăiesc
din gând înţelept

aerul răcoros
să cânt la rănile zidite
în noi plutesc ca
discuri limpezi
viorile neașteptate

omul s-a născut
din praf și țărână
lui Christos
și …vinul, pâinea
trupul și sângele

(Ana Urma)

170. În suflete, tangoul cântă
Ca frunza, toamna…
E dansul iubirii
Nespuse și
Nesupuse
Haosului interior
Din care brațe apar
Ce poartă-n palme
Inimi
Ce inimi ating
Și mângâie tristețea
Și o transformă
Cu vraja eternului aici
Din râu
În pârâu
Și-o susură
Prin fiecare fibră
Neantului…
În suflete, tangoul cântă
Ca frunza-n toamnă
O notă
O altă notă
Și încă o notă
Însumează portative
Ce nasc viață
Din viață
Strigând cerului
Singurătatea lumii
Țipând lunii
Singurătatea lumii
Urlând universului
Singurătatea lumii
Conștientizând lumii
Singurătatea lumii
În suflete, tangoul cântă
Printre frunze, toamna…
O lume piere
Și-o altă lume
Prin inimă,
Regina timpului nescurs,
Renaște.

În suflete – Cornelia Prisacariu,

Ploiești, joi 28 octombrie 2021, orele 05.24 a.m