Dragii mei,

Asa arata acum micul paraclis de la Manastirea Sf. Filimon unde este staret Pr. Valerian – unul din ucenicii Pr. Ghelasie.

Parintele face eforturi mari pentru mica sa manastire. Unul din eforturile sale este acela de a sta de vorba cu multa lume care zice ca vrea mantuire.

Este genul de parinte un pic mai aspru cand este vorba despre hotararea de a te mantui.

“Poti sa postesti?
– Nu parinte ca ma doare stomacul.
– Taticule te doare 2-3 zile apoi intri in normal si te ajuta Hristos si nu te mai doare. Fii hotarat!
– Dar de rugat noaptea, poti?
– Cum sa ma rog noaptea? A doua zi merg la lucru.
– Ai incercat macar? Sa vezi ca o sa merga si o sa ai si mintea limpede la lucru.”

Si tot asa!

Indrazneala la rugaciune poate fi furata oricand daca nu facem NICI UN EFORT ca sa facem pasi spre Domnul.

Postul si rugaciunea sunt armele noastre pentru ca blocheaza orice pofte, ganduri si orice lucrare a lui Mikiduta.

TATICULE, MAI CAUTA-MA CAND TE HOTARASTI CA VREI MANTUIRE! Este o vorba a sa.
MANTUIREA VINE PRIN CRUCE, TATICULE, NU PRIN ALTCEVA.

Doamne ajuta!

(Cătălin Rusu)

Ieri, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) al MAI din Republica Moldova a avut o misiune transfrontalieră SMURD în România. Angajaţi ai Serviciului Mobil de Reanimare şi Descarcerare al Republicii Moldova au adus o persoană traumatizată în urma unui accident de circulaţie produs în România.

Conform datelor IGSU, un bărbat în vârstă de 48 de ani, cetățean al Republicii Moldova a suferit diverse traumatisme.

Pentru preluarea pacientului a fost mobilizat un echipaj SMURD din ţara noastră care a fost trimis la Braşov. Pe parcursul drumului, persoana a fost monitorizată constant de medici și paramedici.

Pacientul a fost adus în siguranță la Chișinău, fiind ulterior internat la Institutul de Medicină Urgentă din capitală pentru ulterioare îngrijiri medicale. Bărbatul a suportat traumatismele în urma unui accident produs pe 4 iulie în Romînia.

Potrivit IGSU, de la începutul anului 2019 au fost efectuate 5 misiuni transfrontaliere SMURD.

(Cristina Pendea – curentul.md)

Cele trei filme finaliste care concurează pentru premiul pentru filmul LUX 2019 sunt: Cold Case Hammarskjöld, The Realm and God Exists, Her Name is Petrunya.

Filmele finaliste, alese din 10 candidate, au fost dezvăluite pe 23 iulie la Roma:

• Cold Case Hammarskjöld – Mads Brügger (Danemarca/Norvegia/Suedia/Belgia)
• God Exists, Her Name Is Petrunya – Teona Strugar Mitevska (Macedonia de Nord/Belgia/Slovenia/Croația/Franța)
• The Realm – Rodrigo Sorogoyen (Spania/Franța)

Cold Case Hammarskjöld de Mads Brügger, regizor danez

Ați citit teorii conspirative despre moartea lui Dag Hammarskjöld? Secretarul General al ONU, din Suedia, a murit într-un accident de avion suspect, în 1961, în timp ce se îndrepta către negocierile de încetare a focului în scopul de a rezolva un conflict în Katanga, Congo, unde interese economice masive erau puse în joc.

Hammarskjöld a fost un politician progresist care a vrut să împiedice țările occidentale precum Marea Britanie și Franța să-și restabilească influența în Africa, după ce coloniile și-au câștigat independența. Documentarul lui Mads Brügger aduce lumină asupra misterului. Acesta analizează revendicările din trecut și face treptat descoperiri noi și uimitoare. Acest film provocator ne reamintește și de multe dintre problemele de astăzi. Chiar dacă prezintă multe practici înșelătoare din politică, filmul este, în același timp, profund uman și vesel. Este a treia oară în istorie Premiul LUX când un documentar se numără printre cele trei filme finaliste.

God Exists, Her Name Is Petrunya de un regizor din nordul Macedoniei, Teona Strugar Mitevska

Ce se întâmplă atunci când o femeie participă la o întrecere rezervată în mod tradițional doar bărbaților și reușește să obțină o cruce sfântă pe care un preot ortodox o aruncă într-un râu? Petrunya face tocmai asta și înfurie atât bărbații, cât și preotul, care implică poliția în acest caz. Deși inițial nu era o feministă, Petrunya refuză să cedeze la rugămințile de a întoarce crucea și lupta pentru drepturi egale. „De ce nu am dreptul la un an de noroc?”, întreabă ea făcând referință la „premiul” pentru câștigătorul întrecerii.

The Realm de regizorul spaniol, Rodrigo Sorogoyen

Cât de departe va merge un om hotărât să facă orice pentru putere? Acest film de aventuri, plin de adrenalină urmărește un caz de corupție politică. Povestea include moartea unui politician de succes și a domniei lui, care ar fi părut să existe pentru totdeauna.

Filmele europene în cinematografele din UE

Premiul pentru film LUX este un premiu oferit de deputații europeni pentru a promova filmele europene și pentru a le oferi posibilitatea de a circula dincolo de piața lor națională și de a concura mai bine cu filmele americane ce domină pe piață. De aceea, cele trei filme finaliste sunt subtitrate în toate cele 24 de limbi oficiale ale UE. Dacă nu reușiți să le vedeți într-un cinematograf din apropiere în următoarele câteva săptămâni, atunci sigur veți avea posibilitatea să le urmăriți în timpul Zilelor Filmului LUX, în toamnă, când acestea vor fi prezente în peste 50 de orașe ți în diverse festivaluri de film.

Filmul câștigător va fi desemnat de deputații europeni și premiul va fi acordat pe 27 noiembrie în timpul sesiunii plenare de la Strasbourg, în prezența producătorilor de film.

(europarl.europa.eu)

Bunicul meu, ajuns la bătrâneţe, se afla cu o nepoţică a lui, o verişoară a mea deci, singuri, la un fânaţ al lor, foarte departe de casă.

Într-o seară el i-a spus fetiţei:
Ionuţă, eu în noaptea asta am să mor. Tu să dormi liniştită că n-o să se întâmple nimic. Mâine dimineaţă, cum te scoli, guşti ceva ce găseşti pe acolo, apoi te duci la vaci şi le dai drumul din ţarc să iasă la păscut. Oile nu le deschizi, le laşi închise în staul, să nu dea un lup peste ele. Atunci tu te duci, treci părăul, acolo este o pădure mare, te tot duci pe cărare până dai de o poiană. De pe muchea aceia de deal vezi Răchitova. O iei în jos şi te duci până ajungi în sat. Te duci acasă şi le spui că eu am murit, să vină după mine.

Şi totul s-a desfăşurat după tipic.

(Cătălin Daniel Manole)

Biblioteca Județeană a ”sădit” arborele genealogic Eminescu

Cu ani în urmă, scriam, sub acest titlu, despre o inițiativă rodnică a Bibliotecii Județene ”Nicolae Iorga” din Ploiești. Este vorba despre realizarea unor ”arbori” genealogici ai marilor scriitori, clasici și moderni, literați sau istorici din cultura română. Prima astfel de ”epură” genealogică era destinată familiei Eminovicilor. Scriam atunci:
”Într-un dreptunghi de 2,10/1,70 metri se află, în portrete și date biografice, strămoșii cei mai îndepărtați, rubedeniile contemporane ale poetului și ”urmașii urmașilor” acestora, până în contemporaneitatea cea mai strictă”.

Dinspre partea lui Matei

Putem spune că este deopotrivă o lucrare de artă – prin cromatica discretă, dar vie în același timp, prin ingeniozitatea așezării sub formă ”arboricolă” a întregului neam eminovician – dar și o contribuție științifică, de istorie literară.

Un întreg colectiv al Bibliotecii Județene ”Nicolae Iorga”, secția de ”Carte documentară”, a lucrat, timp de mai bine de o săptămână, la înlăturarea legendelor, adevărurilor apocrife, prejudecăților, falselor atribuiri, stabilind cu acribie cursul din amontele cel mai îndepărtat (străbunicul pe linie paternă – secolul XVII – până la stră-strănepoții poetului din partea lui Matei, unul dintre frații lui Eminescu), care ne sunt ”contimporani”. Astfel, este trecută în arbore, cu fotografie, cea care s-a stins în urmă cu peste două decenii în Germania, și anume Yolanda Eminescu, o distinsă șefă de catedră în materie de drept internațional, la universitățile din Berlin și Bremen.

Eminescu la 37 de ani

Arborele a comportat anumite dificultăți în stabilirea iconografiei adecvate la mulți dintre frații sau nepoții lui Eminescu. Imaginile iconografice au iscat îndelungi și dure controverse: este cel adevărat sau este un alt frate sau altă soră? Câțiva dintre mulții copii ai lui Gheorghe și ai Ralucăi Eminovici au murit de mici. De aici dificultățile și responsabilitatea opțiunii pentru un portret sau altul.

Nu poți să nu remarci coerența și armonia incintei expoziționale din holul mare al bibliotecii. Arborele genealogic Eminescu este flancat de cele patru portrete ale poetului, în mărime apreciabilă, omologate de marii eminescologi. Surpriza o reprezintă chipul cvasinecunoscut al lui Eminescu la 37 de ani.

Noaptea

Vizitatorii au avut o surpriză dintre cele mai întristătoare, mai adâncitoare în ei înșiși cu putință. Facies-ul poetului, aflat după a doua criză de obnubilare mintală (1883, 1886), revelă o surpare lăuntrică ireversibilă. Privirea mândră, când liric–blândă, când oțelit–sfredelitoare a lui Eminescu este acum goală, pierdută în zări pe care doar intuițiile lui de geniu puteau să le întrezărească prin noaptea care se înstăpânea decisiv în el. Ochii sunt ca niște cratere stinse, chipul – cu palori selenare – învederând adipozități și oboseală care cere din adâncuri un infinit repaus.
După nu multă vreme, într-un alt articol, mai consemnam:

La Biblioteca Județeană a ”răsărit” și arborele genealogic Caragiale

Bunicul din Idra și Karaboa, străbunicul

”Biblioteca Județeană ”Nicolae Iorga s-a îmbogățit cu încă un ”arbore”. Este deja realizată și expusă în holul mare genealogia aproape completă a marelui clasic Caragiale pe distanța temporală de la bunicul dramaturgului pe linie paternă, venit din insula Idra, din ”arhipelagul” grecesc, și de la străbunicul pe linie maternă, neam de prosperi negustori brașoveni (Karaboa se numea)”.
Ca și la încrengătura familială a Eminovicilor, această panoramare a unui neam întreg a fost realizată cu multă acribie științifică, dar și cu reale valențe plastice și artistice.

Oglinda neagră

S-a urmărit deopotrivă interesul științific, de istorie literară, dar și desenul artistic, agreabil, nedidactic.

Caragiale tinde să fie, după ultimele articole și studii critice, mai ”contemporan” cu noi (dacă sintagma poate comporta un comparativ de superioritate) decât Eminescu. Acești poli ai spiritului românesc – lirismul înalt, de gravă reflecție al lui Eminescu și satira ”inclementă” a lui Caragiale (”Oglindă neagră”, așa s-ar traduce numele său) – nu mai au căutare într-o lume fără nici un Dumnezeu.

Un îndemn

Din păcate, acești ”arbori”, cărora li s-a adăugat, la un moment dat, și cel al lui marelui cărturar Nicolae Iorga, nu mai există în holul Bibliotecii Județene. Poate că aceste realizări ar trebui reactualizate periodic și scoase, din când în când (măcar la câte un deceniu distanță), la iveală în holul Bibliotecii Județene, ca posibilă incitare la lectură și ca o cercetare de istorie literară.   

                                                                                                                          Leonida Corneliu CHIFU

Uniunea Europeană va oferi Republicii Moldova granturi în valoare de 40 de milioane de euro.

Guvernul a adoptat astăzi un proiect de Hotărâri prin care s-a adoptat inițierea negocierilor și semnarea acordurilor de finanțare cu Comisia Europeană, transmite Știri.md cu referire la tv8.md.

„Primul acord se referă la sprijinul acordat pentru consolidarea supremației legii, pentru sprijinirea mecanismelor anti-corupției și reformarea justiției. Acest acord de grant este în mărime de 8.9 milioane de euro.

Al doilea acord de finanțare pe care intenționăm să-l semnăm cât de curând este în sumă de 23,5 milioane de euro și vine pentru susținerea regiunilor locale. Au fost identificate aceste regiuni împreună cu UE. Va fi finanțare pentru Administrația Publică Locală, dar implementată cu sprijinul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.

COSTIN LUPU
Din volumul Noua Licaonie

Templul judecăţii
(unde se menajează afecţiunea şi verbul)

Licaonia albă şi înveşmântată de chiar
prematura piele de femeie a Reginei,
de prematura ei ieşire din spume.
Marea Câmpie I-a câştigat trupul
şi trupul se-ntoarce în lăsatul moleşitor
al Copilăriei.

Dănţuieşte-ţi Licaonia Regina.
Ea perseverează în iubire
adăugând la şiragul împlinirii
chip în marmoră.

Judecătoare a ochilor noştri
dând glorie mângâierii,
dar Doamne, neisprăvită:
Vrăjitoare şi Cap de Copil
uimită de Armăsarul jefuind destinderea
Iepei,
nepătrunsă regina, nepătrunsă Evlavia.

Licaonia dănţuind,
Zeul
Cap de onoare Soarelui
care ne hotărăşte mereu rătăcind
pe un câmp neţărmurit
adormit în chiar verdele său.

Zeul rămas singura afecţiune a sângelui
spirit înregistrat de castanii în floare
ornând liniştea Licaoniei
Zeul care pune sfârşit durerii cuvintelor
care vede memoria eternului în iubirea
eterului.

Licaonia, templu unde
se menajează afecţiunea şi verbele.
Nedăruit, după Moarte exist.
Executat în şfârşit de un Laur.

Dimineaţă adormind în mişcarea
verdelui pe iarbă şi verdele
calculată poziţie a liniştii,
în dimineaţă Regină a culorii,
misterioasă – răspunzând
de miasmele morţii, în Templu-ţi
se judecă vorbirea trupului meu.

Evlavia tremură,
sfârşeşte-n oglinzile Zidului…

Dragii mei,

Toata lumea cauta FERICIREA. Sunt tot felul de lozinci aruncate pe piata care in esenta se rezuma la cateva formulari:

Fericirea se dobandeste prin efort. Fericirea inseamna realizare. Fericirea inseanma sa dobandesti ceva (case, masini, etc). Fericirea inseamna sa fii cu cineva (casatorit sau nu). ETC.

Nu trebuie sa fii geniu ca sa-ti dai seama ca ORICARE din aceste obiective odata atinse o sa ne tina o perioada si apoi o sa vrem ALTCEVA.

Iar nu trebuie sa fii doctor in stiinte ca sa-ti dai seama ca acestea nu sunt “acum si pururea” asa cum zicem in Ortodoxie si ca oricare din ele sunt legate de lumea asta in care cel mai sigur lucru cand ne nastem este ca vom muri.

L-am intrebat o data pe Pr. Ghelasie , la Frasinei mai exact langa celebrul sau butoi – Parinte cum sa fac sa fiu fericit?
Raspunsul a fost GENIAL si a constituit pentru mine un ENORM pas inainte in intelegerea trairii Ortodoxiei. Sper sa fie si pentru voi. A zis Parintele:

“Mai taticule, Hristos ne-a zis in predica de pe munte Fericirile, dar ca sa-ti fie mai clar o sa-ti dau 2 directii;
1. SA NU AI NICI UN FEL DE ASTEPTARI DE LA OAMENI SI DE LA LUMEA ASTA! Nici Hristos nu a avut. Nu a cerut RECIPROCITATE sau APRECIERE pentru minunile pe care le-a facut. Desi stia ca va fi badjocorit, vandut de apropiati si rastignit a continuat sa faca minuni din DRAGOSTE. Dragostea e FARA CONDITII. MERGE PANA LA JERTFA. Cand o sa traiesti asta (LIPSA ORICAREI ASTEPTARI) o sa fii foarte fericit pentru ca TOT ce va veni de la oameni si lume o sa ti se para o modalitate de a te incununa de la Hristos pentru viata vesnica.
2. SA AI CURAJUL SA VEZI CINE ESTI IN FATA LUI HRISTOS. Taticule, oamenii vor sa para ce nu sunt si in ochii lor si in ochii altora, CONSTIENT SAU NU. Incearca sa-si justifice pacatele, sa vada pacatele altora, sa spuna ca cu puterea lor fac anumite lucruri desi Hristos a zis ca fara El nu putem face nimic si multe altele. NU-SI RECUNOSC ADANCA FIRE PACATOASA, ADANCA NESTIINTA SI ADANCA NEPUTINTA. Cand o sa ai curajul sa fii sincer cu tine ai sa te poti face ALTAR al lui Hristos, si o sa vina EL sa te transforme intr-un mod mai bun decat orice ti-ai fi imaginat tu. N-ai idee ce fericire o sa simti atunci!”

Icoana prezinta modul cum au trecut la Hristos apostolii.

Ce credeti despre cele 2 directii?

Doamne ajuta sa putem implinii!

(Cătălin Rusu)

Arsenie Papacioc (n. 13 august 1914, Misleanu, Perieți, Ialomița, România – d. 19 iulie 2011, Techirghiol, România) a fost un duhovnic ortodox român.

Din anul 1976, a fost duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol. Părintele Papacioc a trecut prin pușcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, Nicolae Bordașiu și alții. A fost arestat și condamnat sub regimul mareșalului Ion Antonescu, în 1941, pentru participare la rebeliunea legionară și apartenența la Mișcarea Legionară. S-a călugarit în 1946, după eliberare și s-a nevoit la Mănăstirea Antim din București până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost grațiat în 1964 de la închisoarea Aiud.

Arsenie Papacioc a fost numit la moarte de către Realitatea TV drept unul dintre cei mai importanți duhovnici ai ortodoxiei române.

Biografie
Părintele Arsenie, pe numele său civil Anghel Papacioc, s-a născut în 1914 ca al șaptelea copil al lui Vasile și Stanca. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieți din județul Ialomița.

În 1932 a absolvit Școala de Arte și Meserii din București și la 18 ani a devenit membru al Mișcării Legionare, activând într-un cuib din orașul Slobozia. În decembrie 1933 a revenit în București pentru a participa la tabăra legionară de la Bucureștii Noi, unde se construia “Casa Verde” – sediul central al mișcării. După satisfacerea serviciului militar, Anghel Papacioc pleacă la Brașov, unde se angajează la fabrica de armament “Malaxa”, unde lucra, în calitate de maistru șef, fratele său, Radu.

În decembrie 1938 este internat lagărul de la Miercurea Ciuc. După abdicarea regelui Carol al II-lea și instaurarea regimului legionar, Anghel Papacioc devine șef de plasă (conducător legionar imediat subordonat șefului de județ) la Zărnești, și primar la Zărnești din octombrie 1940. După rebeliunea legionară din ianuarie 1941 a fost judecat și condamnat la 6 ani de închisoare. În 1942, după ce trece granița spre Iugoslavia, este prins de patrulele germane și predat grănicerilor români, este judecat de Tribunalul Militar pentru trecere frauduloasă a frontierei și condamnat la șase ani de închisoare. Este încarcerat la Aiud, până în septembrie 1946. În ianuarie 1947 pleacă la mănăstirea Cozia, unde starețul Gherman Dineață îl primește ca “frate”. În 1948 e trimis la schitul Cioclovina, care aparținea de mănăstirea Tismana, unde a stat până în luna ianuarie 1949 când, la cerere, a plecat la mănăstirea Sihăstria, unde era stareț arhimandritul Ilie Cleopa. Aici a stat până în luna septembrie 1949, când a fost trimis la mănăstirea Antim – Institutul Biblic, la atelierul de sculptură. A fost rânduit călugăr, sub numele de Arsenie și a slujit aici până în iunie 1950, când a plecat la mănăstirea Slatina. De aici a fost arestat în 1958 și condamnat la 20 de ani de închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale. A trecut prin închisorile din Brașov, Aiud și Jilava, fiind eliberat în 1964.

După ce a primit preoția, Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamț. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici a fost arestat și dus la Suceava, ținut în anchetă nouăzeci de zile, bătut și chinuit pentru acuzații fără nici un suport real. După ani de detenție la închisoarea de la Aiud, a fost eliberat și i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici a ajuns, în 1976, la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol.

„Am fost al șaptelea copil la părinți, născut în 1914, la 15 august, comuna Perieți, satul Misleanu, județul Ialomița. Părinții se numeau Vasile și Stanca. Tata a fost agent sanitar peste șase sate și a contribuit masiv la constructia Bisericii din sat. Mă cheamă Papacioc. Pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei, și de aici vine numele. Era aromân și i s-a spus: «Popa cu cioc» – Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Și bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia și s-a instalat pe Ialomița, unde era câmpie. Satele erau rare…”
—Părintele Arsenie Papacioc – mărturie despre sine

În 2006, Arsenie Papacioc a suferit o intervenție chirurgicală, încheiată cu succes. A fost internat în urma unei hernii de disc.

Convingeri teologice
Despre ecumenism, Arsenie Papacioc a afirmat: „Sunt împotrivă! Pe viață și pe moarte împotrivă! Ce ecumenism?”

Cronologie
15 august 1914 – s-a născut în satul Misleanu, com. Perieți, din județul Ialomița.
1941 – a fost arestat și condamnat, sub regimul mareșalului Ion Antonescu, pentru apartenență la mișcarea legionară.
1946 – este eliberat din închisoare și se călugărește. Își face anii de ucenicie monahală la Mănăstirile Cozia și Antim din București.
1947 – se retrage într-o pădure și trăiește ca un pustnic aproape doi ani.
1949 – este călugărit la Mănăstirea Sihastria, sub ascultarea duhovnicilor Arhimandritul Cleopa Ilie, în calitate de stareț, si Ieroschimonahul Paisie Olaru.
1949-1950 – este sculptor la Institutul Biblic.
1951 – este hirotonit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. Poartă numele de Părintele Anghel.
1952-1958 – este preot la Mănăstirea Slatina-Suceava.
1958 – este arestat din nou, pentru ca facea parte din grupul “Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani muncă silnică, a fost grațiat în 1964 de la Închisoarea Aiud.
1965 – este numit paroh în comuna Filea de Jos, din eparhia Clujului; a mai fost preot și duhovnic la Mănăstirile Căldărușani, Dintr-un Lemn și Cernica.
1969 – 1970 – este stareț al Mănăstirii Cheia-Prahova;
din 1976 – este duhovnicul Schitului Sfânta Maria-Tomis, întemeiat de Patriarhul Justinian la Techirghiol
2011 – moare pe 19 iulie.

Cărți
Convorbiri duhovnicești – 2 vol. (1984-1986)
Ne vorbește Părintele Arsenie (2004)
Veșnicia ascunsă într-o clipă (2004)

Distincții
A fost decorat în noiembrie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.

(Wikipedia)

Sfantul Proroc Iezechiel; Cuviosii Rafael si Partenie de la Agapia

Sfintii Cuviosi Rafael si Partenie de la Agapia sunt praznuiti pe 21 iulie. Canonizarea lor a fost aprobata de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta de lucru din 5 – 7 martie 2008. Proclamarea canonizarii Sfintilor Rafael si Partenie a avut loc pe 5 iunie 2008, la Manastirea Neamt, cu prilejul sarbatorii Inaltarii Domnului.

Cuviosul Rafael s-a nascut in satul Bursucani, din tinutul Barladului. A fost monah la Agapia din Deal, in secolul al XVI lea. Din documente reiese ca Sfantul Ierarh Dosoftei i-a cinstit moastele. In vechile pomelnice este numit “Fericitul staret Rafael”. Dumnezeu a lucrat in chip minunat prin el, atat in timpul vietii pamantesti, cat si dupa trecerea sa la cele vesnice. Parti din moastele sale se pastreaza in manastirile din Moldova.

Cuviosul Partenie a trait in secolul al XVII lea. Din relatarile Sfantului Dosoftei, reiese ca Partenie a fost contemporan cu mitropolitul Moldovei. Potrivit Traditiei, Sfantul Partenie a sihastrit in muntele “Scaunele”. Se ruga toata ziua, iar noaptea, in timp ce rostea rugaciunea lui Iisus, impletea cosuri. Dormea foarte putin. A trecut la Domnul in anul 1660. Moastele sale au darul tamaduirii.

Sfantul Proroc Iezechiel a fost fiul lui Buzi, un preot din cetatea Sarira. Iezechiel a fost luat in captivitate babilonica in vremea lui Nabucodonosor. A fost contemporan cu prorocul Ieremia. Insa, Iezechiel prorocea si invata poporul evreu luat rob in Babilon, spre deosebire de Ieremia care invata poporul si prorocea la Ierusalim.

In Babilon, lui Iezechiel i se fac diverse descoperiri. La raul Chebar, Iezechiel a vazut cerurile deschizandu-se, si un nor mare si un val de foc, care raspandea in toate partile raze stralucitoare; iar in mijlocul focului stralucea ca un metal in vapaie. Si in mijloc am vazut ceva ca patru fiare, a caror infatisare semana cu chipul omenesc. […] Toate patru aveau cate o fata de om inainte, toate patru aveau cate o fata de leu la dreapta, toate patru aveau cate o fata de bou la stanga si toate patru mai aveau si cate o fata de vultur la spate (Iezechiel 1: 4-5, 10). Fata de om arata pe Hristos intrupat in chip de om; fata de leu arata dumnezeirea Lui; fata de bou arata jertfa Lui, iar fata de vultur arata invierea si inaltarea Lui.

Intr-o alta vedenie, Sfantul Proroc Iezechiel a vazut invierea mortilor. Prorocul a vazut o vale plina de oase uscate si moarte, asupra carora pogorand Duhul lui Dumnezeu, ele s-au trezit la viata si s-au ridicat pe picioarele lor. El a mai vazut in duh si cumplita distrugere a Ierusalimului, cand mania lui Dumnezeu i-a ucis pe toti, in afara de aceia insemnati cu litera greceasca Tau, care corespunde literei noastre T, si care simbolizeaza Crucea.

Tot astazi, Biserica facem pomenirea:
– Sfintilor Cuviosi Simeon si Ioan Pustnicul
– Sfintilor trei mucenici din Nilitina;
– Sfintilor Mucenici Iust si Matei;
– Sfantului Mucenic Evghenie;
– Sfintilor Mucenici Teodor si Gheorghe;
– Sfintilor Mucenici Teodor, Trofim si alti treisprezece;
– Soborului Sfantului Mucenic Acachie, la Eptascala;
– Soborului Sfantului Elevtrie, aproape de Xirolof.

(crestinortodox.ro)

20 iulie – Ziua Aviației Române – Monumentul Eroilor Aerului, Piața Aviatorilor

(Sandu Zamfirescu)

Crucea Eroilor Neamului de pe Muntele Caraiman

(fotografie din anii ’30)

La cât de puțin – spre deloc- mă ocup de grădină in ultimii ani, e aproape îngrijorător cât de bine se descurcă singură.

E colorată, cam sălbatică, anul ăsta am mâncat un pumn de vișine, cu restul s-au ospătat coțofenele, gladiolele, ei, cu ele e altă poveste, nu mi-am propus să am gladiole in curte, nu prea îmi plăceau
dar
in urmă cu vreo 10 ani, la hornbach, erau niște pungi abandonate prin rafturi, pline cu bulbi ciudați, mi-a fost milă de ei, i-am cumpărat fără să am habar ce sunt,
din vara următoare a fost spectacol
toate culorile, an de an, și-au făcut datoria de flori
nu le-am făcut niciodată nimic,
la fel și trandafirii
unul s-a făcut măceș, alții erau galbeni, mari și-au devenit tufe roz,
ceilalți sunt portocalii și obraznici,
caprifolia a fost un fir stingher și aproape uscat, găsit pe stradă, un an nu s-a intamplat nimic, eram convinsă ca s-a uscat,
pe urmă a explodat.
flox-ul are 100 de ani de viață, a venit de la Olanesti, dar pare că-i convine și aici,
florile de piatră erau semințe in niște plicuri de carton în supermarket, nu le-am dat nicio șansă.
Pe balansoar am stat de vreo trei ori vara asta. Azi ar fi fost a patra, dar a început ploaia.
Să văd după, poate mai creste sau mai înflorește câte ceva.

(Oana Costea)

Sfantul Ilie a trait in Regatul de Nord al lui Israel, in vremea domniei regelui Ahab.

Sfantul Ilie a fost fiul preotului Sovac din Tesvi (din neamul lui Aaron) si a trait cu mai bine de 800 de ani inainte de Hristos. Vechiul Testament istoriseste despre faptele lui minunate in cartile numite Regi. Este ales de Dumnezeu sa certe aspru pe regele Ahab si pe cei care-l urmau pe calea paganeasca a adorarii lui Baal.

Sfantul Ilie a fost hranit in chip minunat de corbi pe cand era retras la paraul Cherit si de un inger pe drumul spre Muntele Horeb; datorita rugaciunii sale, Dumnezeu opreste ploaia timp de trei ani si jumatate; inmulteste faina si uleiul vaduvei din Sarepta Sidonului si il invie pe fiul ei; a chemat foc din cer prin care a ars jertfa adusa de el lui Dumnezeu; a inlaturat cultul zeului Baal; l-a vazut pe Dumnezeu in isihie, (vantul linistit); a fost ridicat in carul de foc si s-a aratat la Schimbarea la Fata a Mantuitorului de pe muntele Tabor.

Sfantul Ilie este reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie in gura pesterii sale (hranit de corb), fie in carul de foc (in care a fost rapit la cer). Sfantul Ilie este socotit si protoparintele monahismului crestin.

Tot astazi, facem pomenirea:
– Sfantului Ilie, patriarhul Ierusalimului;
– Sfantului Flavian al II-lea, patriarhul Antiohiei;
– Sfantului Ilie Chavchavadze (cel Drept), din Georgia;
– Innoirea Bisericii Botezatorului Ioan, de la Manastirea Studion, din Constantinopol.

(crestinortodox.ro)

După ce Simona Halep le-a prezentat ieri românilor trofeul de la Wimbledon, Patriarhul Daniel i-a acordat azi campioanei nostre cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române – ”Crucea Patriarhală” – în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Reşedinţa Patriarhală.

“Simona este pentru mulţi tineri astăzi un simbol al hărniciei, perseverenţei şi speranţei. Ne bucurăm să scoatem în evidenţă că toate realizările domniei sale sunt expresia talentului cultivat prin efort susţinut, prin efort constant.

Pe lângă toate acestea însă, Biserica, dragă Simona, preţuieşte foarte mult faptul că mărturisiţi în public prin semnul Sfintei Cruci credinţa creştină ortodoxă şi prin aceasta arătaţi că reprezentaţi cu fidelitate poporul român credincios, jertfelnic şi talentat. Vă dorim ani mulţi, cu sănătate şi bucurie şi mult ajutor de la Dumnezeu!”, i-a urat patriarhul la oferirea distincţiei, potrivit basilica.ro.

Câştigătoarea turneului de la Wimbledon a mulţumit pentru distincţia primită, mărturisind că este onorată şi în acelaşi timp foarte emoţionată.

“Totdeauna mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a oferit şi pentru familia în care am crescut. Mă bucur că sunt româncă, mă bucur că sunt pe acest pământ şi sper să bucur cât mai mulţi oameni şi copii, să-i inspir să reuşească şi ei ceea ce-şi doresc. Slavă Domnului şi Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toţi!”, a spus Simona Halep, la ceremonie.

Pe lângă Crucea Patriarhală, Simona Halep a primit de la patriarhul Daniel o Biblie “Centenar”.

La eveniment au fost prezenţi părinţii Simonei Halep şi alţi apropiaţi ai campioanei, precum şi consilieri patriarhali.

(digisport.ro)

Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Golășei, lângă Târgu Bujor, în prezent cartier al acestui oraș – d. 19 iulie 1919, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

În timpul primului război mondial a îndeplinit funcții de comandant de divizie și de armată, în campaniile anilor 1916 și 1917. Pentru modul cum a comandat trupele din subordine în Prima bătălie de la Oituz, A doua bătălie de la Oituz și Bătălia de la Mărășești a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, și clasa II, fiind unul din cei patru ofițeri români decorați cu această clasă, alături de generalii Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Gheorghe Mărdărescu.

Pentru o scurtă perioadă a fost ministru de război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă, în perioada 24 octombrie – 28 noiembrie 1918.

A murit în iulie 1919, din cauza unei boli infecțioase cu evoluție galopantă, fiind înmormântat la Mărășești. Ulterior, osemintele sale au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărășești.

Biografie

Eremia Grigorescu s-a născut în familia unui învăţător de ţară dintr-un sat de lângă Târgu Bujor, fiind cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei. A urmat şcoala primară şi gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Galaţi, între 1870-1878, iar ulterior Liceul Naţional din Iaşi, între 1878-1881. În pofida dificultăţilor materiale cauzate de decesul timpuriu al tatălui său, reuşeşte să-şi finalizeze studiile gimnaziale şi liceale. După susţinerea bacalaureatului s-a înscris la Facultatea de Medicină şi de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Iaşi.

Pentru a se putea întreţine în facultate a fost nevoit să dea meditaţii, prilej cu care a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari. Acest fapt l-a determinat să renunţe la studierea medicinei şi să aleagă cariera militară, în urma admiterii în anul 1882 la Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie, din Bucureşti.

La terminarea şcolii militare se va căsători cu Elena Arapu, la 15 noiembrie 1886, devenită între timp profesoară de matematică, în urma absolvirii Universităţii din Iaşi (a fost prima femeie absolventă a acestei universităţi). Împreună au avut cinci copii: Traian, viitor general de artilerie, Romulus, deputat liberal, fost ofiţer demisionat din armată la gradul de căpitan, Aurelian, inginer, Lucreţia – căsătorită cu profesorul universitar Ioan Ursu şi Margareta – căsătorită cu viitorul colonel medic Constantin Mihăilescu.

În perioada primului război mondial, o cunoaşte pe Elena Negropontes, în conacul căreia din Oituz, fusese instalat comandamentul Diviziei 15 Infanterie. Din această relaţie s-a născut la Bârlad, la 20 noiembrie 1917, un copil, Dan Ulise Grigorescu, devenit peste ani un apreciat artist fotograf. În anul 1918 Eremia Grigorescu a divorţat de soţie şi s-a căsătorit cu Elena Negropontes, recunoscând totodată şi copilul.

în anul 1919, cu puţin înaintea morţii generalului, Elena şi Eremia Grigorescu au fost naşi de căsătorie a căpitanului de artilerie Ion Tâmpeanu cu cea care avea să devină celebra Elena Lupescu.

La 29 august 1924, generalul Grigorescu a fost reînhumat în sarcofagul central din Mausoleul de la Mărăşeşti. Pe placa tombală este înscrisă inscripţia: „Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaş făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz şi Caşin: «Pe aici nu se trece»”.

Cariera militară

După absolvirea şcolii militare de ofiţeri cu gradul de sublocotenent, Eremia Grigorescu a ocupat diferite poziţii în cadrul unităţilor de artilerie (comandant de subunitate în Regimentele 2, 6, 10, 11, 9 şi 1 Artilerie, Director al Pulberăriei Armatei) sau în eşaloanele superioare ale armatei: director al Artileriei în Ministerul de Război (1903-1907), comandant al Şcolii de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină (1907-1910), director al Direcţiei personal din Ministerul de Război (1910-1914), comandant al Brigăzii 3 Artilerie, comandant al Diviziei 14 Infanterie (1915); comandant al Diviziei 15 Infanterie (1915-1917); comandant al Corpului 5 Teritorial (1916).

În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcţiile de comandant al: Diviziei 15 Infanterie în perioada 14/27 august 1916 – 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917, Corpului II Armată, în perioada 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917 – 28 decembrie 1916/10 ianuarie 1917, Corpului IV Armată, în perioada 1/13 ianuarie – 11/24 iunie 1917, Corpului VI Armată, în perioada 11/24 iunie – 30 iulie/12 august 1917 şi Armatei 1 în perioada 30 iulie/12 august – 1/13 iulie 1918.

S-a distins în mod special în cursul Primei bătălii de la Oituz şi celei de-a doua bătălie de la Oituz, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 15 Infanterie, fiind unul dintre primii generali decoraţi cu acest ordin (al doilea decret pentru generali, împreună cu generalul Paraschiv Vasilescu).

După Bătălia de la Mărăşeşti, a vorbit armatei şi a rostit aceste cuvinte memorabile:

„Timp de aproape două luni, prin rezistenţa îndârjită ce aţi opus cu piepturile voastre la Mărăşeşti şi Muncelu năvălirii duşmanului cotropitor, aţi făcut să se întunece visurile de cucerire uşoară a părţii ce ne-a mai rămas din scumpa noastră ţară. La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, aţi smuls biruinţa cea mare, aţi făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noştri, aţi atras admiraţia lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat şi măreţ, o ţară românească a tuturor românilor.”

A fost decorat:

„Pentru dispoziţiunile judicioase date în ordinele de operaţiune contra unui duşman mult superior în număr, infiltrând trupei prin energia şi curajul său personal, încrederea în victorie.”
Înalt Decret no. 3055 din 27 octombrie 1917

Pentru modul cum a condus Armata 1 în Bătălia de la Mărăşeşti din vara anului 1917 a fost decorat cu clasa II a ordinului Mihai Viteazul .

„Pentru vitejia şi destoinicia cu care a reuşit să stăvilească ofensiva germană de la Mărăşeşti, în vara anului 1917, luând comanda armatei în condiţiuni foarte grele.”
Înalt Decret no. 227 din 12 februarie 1918

Lucrări

• Arma model 1893. Raportul Nr. 402 înaintat Comitetului consultativ al Infanteriei, de Maiorul E. Grigorescu, directorul Pulberăriei Armatei. Bucureşti (I. V. Socecu), 1902
• Studiul balistic al armei model, 1893 de Maiorul E. Grigorescu, Diectorul Pulberăriei Armatei. Bucureşti (I. V. Socecu), 1902
• Tunul revolver Hotchkiss (1885-1886)
• Calculul probabilităţilor cu aplicare la gurile de foc (1898)

În colaborare:

• Conferinţe asupra Studiului Balistic al Armei Model 1893 de Profesor: Maior Grigorescu Eremia. Adjutor: Căpitan Vladescu Ioan. Craiova (Ştab. Industrial de Arte Grafice Ralian şi Ignat Samitca), 1904

Decoraţii

• Ordinul Coroana Romaniei – mini.png Ordinul „Coroana României”, în grad de ofiţer (1911)
• Ordinul Steaua Romaniei – mini.png Ordinul „Steaua României”, în grad de ofiţer (1912)
• Medalia Avantul Tarii – mini.png Medalia „Avântul Ţării”, (1914)
• Medalia Bărbăţie şi Credinţă, cu distincţia „Campania din Bulgaria 1913” (1913)
• Medalia Serviciul Credincios mini.png Medalia „Serviciul Credincios” (1914)
• Ordinul Mihai Viteazul mini.png Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 27 octombrie 1916
• Ordinul Mihai Viteazul mini.png Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa II, 12 februarie 1918
• Ordinul Coroana Romaniei – mini.png Ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de mare cruce
• Ordinul Steaua Romaniei – mini.png Ordinul „Steaua României”, cu spade, în grad de mare cruce
• Crucea-Regina-Maria clasa I – revers.png Crucea „Regina Maria”
• Ordinul Legiunea de Onoare, în grad de mare ofiţer (Franţa)
• Ordinul Sfântul Stanislas, clasa I (Rusia)
• Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa IV, Ianuarie 1917 (Rusia)
• Ordinul Sfânta Ana, cu spade, în grad de mare ofiţer, (Rusia)
• Ordinul „Companion of the Bath” (Marea Britanie)

Recunoaşteri

În prezent Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă din Sibiu se numeşte „General Eremia Grigorescu”.

Mai multe străzi din diferite localităţi şi un cartier din Cluj-Napoca îi poartă numele. Un monument al său se găseşte în cimitirul eroilor din Oituz iar la Timişoara a fost ridicată o statuie, operă a sculptorului Oscar Späthe.

În 1918 a primit o sabie de onoare oferită de împăratul Japoniei, având inscripţia „Voi sunteţi care scrieţi istoria Ţării”. O altă sabie de onoare i-a fost oferită, în noiembrie 1918, de corpul profesoral din Universitatea din Iaşi, având inscripţia: „Generalului Eremia Grigorescu, care a făcut scut de apărare Ţării, pecetluind vechea faimă a Neamului Românesc cu sângele bravilor ostaşi pe care i-a condus în luptele de la Oituz şi Mărăşeşti”.

(Wikipdia)