O legendă despre originea unei icoane, care îl reprezenta pe Iisus, spune că acea icoană a fost pictată chiar de Iisus.
După înălțarea Sa la cer a trimis icoana pe Pământ prin apostolul Tadeu regelui Abgar al Edessei, cetate din Siria (263 – 339 d Hr). Iconografia la noi a apărut odată cu creștinismul, Mircea Eliade scrie despre icoane că „reactualizează miraculosul illud tempus, când Hristos, Fecioara și apostolii trăiau printe oameni”, pe Pământ.
Motivul icoanei în literatura romînească a luat și alte înțelesuri, de pildă înțelesul de ființă iubită și îndrăgită. Sunt exemplificate următoarele motivări:
Nichifor Crainic a arătat că Eminescu a fost un poet creştin şi că Icoana Maicii Domnului l-a inspirit, dedicându-i câteva poezii. Crainic și Edgar Papu au afirmat că temele romantice ale creației eminișciene sunt un “adăstrat, “, un “duh “ creştin așteptat, care iese la iveală după o atentă filtrare a operei acestuia. Sensul icoanei s-a folosit în a reda dragostea de mamă, “ icoană sfântă“. Opera eminesciană, creştinismul şi simbolul Icoanei apare ca parte a identității naţionale, a creştinismul neamului românesc şi a valorile tradiţionale ale naţiunii.( Vezi poezia Rugăciune, etc.)
Alexandru Vlahuţă în poezia “La icoană “ redă un fapt care a dus la blestemarea icoanei. O femeie istovită de muncă pleacă la drum, pe jos, cu copilul în brațe. Copilul istovit de drum îi moare în brațe. Femeia nebună de durere, a constatat nenorocire chiar în faţa unei icoane sfinte. Era, deja, nebună, a început să blesteme icoana.
Ion Pillat în poezia “ Sfârşit de toamnă“ evocă icoana ancestrală ce străbate veacurile:
”Icoana tăinuită ce farmec straniu are!/
Tăcută o şterge veacul, dar tot mai blândă pare/
Cu faţa ei asemeni iubirii ce-a trecut.“
Mihai Sadoveanu în”Baltagul “ subliniază faptul că Vitoria înainte de a pleca să-l caute pe Nichifor se roagă la icoana Sfânta Ana.
Arghezii scrie un volum întreg de articole, în 1929, intitulat”Icoane de lemn “.Titlu sugerează frumuseţea şi sfinţenia tabletelor din această culegere de tablete, introduse în literatură de Tudor Arghezi. Acesta sublinia: „Tableta este o sinteză”; „poate să ia accente de la vers, calităti de la satiră, arome si culori de la poezie”.
Alexandru Iacobescu, poet și prozator, colaborator al revistei Ramuri, 1914-1943, a publicăt în 1926 volumele “Icoane şi privelişti “ şi “Icoane din Bosfor “. Icoana este văzută cu o imagine frumoasă şi sfântă, inclusiv realitatea este percepută prin simbolistica icoanei.
Vasile Voiculescu definește icoanele: ”icoanele sunt roadele contemplării”.
Eroul liric a lui Marin Sorescu se îndreaptă spre icoana sfântă a femeii în faţa lui Dumnezeu. Icoana devine astfel simbolul sfinţeniei şi frumuseţii feminine.
Icoana de ieri mai loc în literatură azi, are loc icoana în școli?
Sunt întrebări la care nu am eu răspunsul.
(2. 2. 2020, Titlu și adaptare text Dan Drăguș)
În fotografie Icoană veche cu Maica Domnului
