Mă văzui cu Neculai. Mă rog lumea îl știe de Cabral, da’n buletin îl cheamă și așa, prietenii știu.
Nu mă văzusem cu el din octombrie anu’ trecut, de când am stat la o șuetă pe care am dat-o și la ziar. Mai că nu m-a recunoscut cu fo douășcinci de kile mai „finuț”.
Pănă nu l-am apelat cu „Nicule” se uita la mine ca la un strigoi. S-a spart de râs: „Bă, tu ești, să mor io!”. Băiat mișto.
În sfârșit apar și o într-o poză cu unu’ pe lângă par ca un bebeluș
(Mihnea-Petru Parvu)
