Am să schimb toamna cu vara
Pe la Finta mai de vale
Pe un scut de iarbă deasă
Unde-i moartea mai frumoasă
Iar frunza din plop mireasă
Creșteau oi
Plângând ciobani
Trecu-tau Domne prea mulți cai
Tăiați și aruncați în rai
Parcă ar fi nouă poveste
A copilăriei
Care nu mai este
Lângă o apă
Care încă mai îmi curge
Prin sânge
——————
În anii 60…când s-a trecut la mecanizarea agriculturii, zeci de cai au fost măcelăriți pe malul Ialomiței de unu, care se numea Ștefan al Sandi..Tragic moment…Avea un hanger și când trecea lua numai ficații de la cai…Și acum pe malul gârlei, mai găsești câte un os de cal…
(Ioan Vintilă Fintiș)
