Etnicii germani – 75 de ani de la deportarea în URSS (X)
(urmare din ediția 3 aprilie 2020)

Margareta Tudor, Născută Roth, etnic german, a văzut lumina zilei în februarie 1926, în comuna Tătârlaua, lângă Jidvei (județul Alba). ”Acasă mi se spunea Greti. Aici, Margareta”. Are doi copii: o fată, Mariana, și un băiat, Ștefan. ”Copiii sunt o binecuvântare. A existat o perioadă în viața mea în care nu speram să mai fiu mamă”.  

Eternul stagiu sau tinerețea pierdută

Vârsta și originea o ”recomandau” pentru un ”stagiu” în fosta URSS, la ceea ce s-a numit munca de reconstrucție a Uniunii după războiul al doilea. Mondial. ”Pentru unii, stagiul s-a prelungit în eternitate”, constată Greti, plecată, ca toți ceilalți etnici germani deportați, în ianuarie 1945, pe când avea aproape 19 ani. Greti a acceptat, după ce și-a luat anumite precauții, să ne vorbească despre tinerețea pierdută.

”Recensământul” sau Cui să-i spui? Cine te crede?

”Au venit la școală la Tătârlaua, ne-au adunat, au făcut <<recensământul>> (așa îl numește soțul meu, Spiru – s.n.) pe 16 ianuarie. A doua zi, ne-au dus la Cetate, apoi, pe 22, la Blaj, unde ne-au îmbarcat în bou-vagoane, adică vagoane pentru vite. Ne-au dat sobă și puține lemne, dar nu și voie să facem foc, ca nu cumva să ardă vagonul. Dacă ne plângeam de frig, ne spuneau: <<Cum vă e frig, dacă aveți lemne?>>. Am ajuns la Donbas pe 5 sau 6 februarie”. După o clipă de reflecție: ”Eu am spus: <<Nu mai zic la nimeni nimic, numai dacă vine aici. Dacă nu mă crede, îl urc în tren, dar nu în bou-vagon, și-l duc acolo”. Degeaba. Între timp, fața Donbas-ului s-o fi schimbat. La asta au contribuit și ei, etnicii germani. 

Foamea cea mare

Spiru, care nu ratează aproape nicio ocazie de a o zgândări pe Greti, intervine: ”Ia întrebați-o: ce-a mâncat pe Orient Expres? Vagonul restaurant era bine aprovizionat?”. Greti: ”Să n-ajungi vreodată să călătorești cum am călătorit eu și să mănânci cum am mâncat eu atunci! Ne-am luat mâncare de acasă, dar o consumam rațional, să nu se termine înainte de a ajunge la destinație. Ne-au avertizat să luăm hrană pentru atâtea zile și o pătură neapărat, pe care o țineam pe cap. Dar tot nu ne-a ajuns, că a durat călătoria mai mult decât era prevăzut. Am flămânzit în ultimele zile. Sigur, mai era oaia crudă și înghețată, la care s-au referit și alți deportați despre care ați scris, dar cum și cât puteai să mănânci din ea?”.

Viața la minus 25 de grade

Greti confirmă relatările celorlalți etnici germani deportați despre care am scris în edițiile precedente. ”Eram cam 35-40 de persoane într-un vagon. Ne mai ajutam cum puteam. Ne-au decupat un pătrat în mijlocul vagonului, pentru aerisire și nevoi. În unele stații, trenul oprea mai mult și coboram să ne facem nevoile sau să ne mai udăm, că nu putea fi vorba de spălare. Santinela după noi. Ne ducea pe rând pe câmp, să ne ușurăm (Spiru: Era o rânduială. Cum se duc oile la stână”.). Pe 6 februarie, am ajuns în lagăr, la Donbas. Erau temperaturi foarte scăzute atunci, cam minus 25 de grade. Ne-au instalat în niște case dărăpănate. O săptămână am dormit pe dușumea, pentru că nu erau paturile gata. Am dormit ca porcii, pe paie înghețate. Simțeam cum îmi îngheață capul. Nu mai puteam să vorbesc, să mă mișc (Soțul: În schimb, aveau sobe. Calorifere, termopan”. Greti: ”Mai taci din gură, că n-ai fost tu acolo!”. Spiru: ”Mai aveți file, domnule? Că vreau să vă povestesc și eu, mai bine, cum a fost la Moscova, nu mai știu în ce an”).

Satul din lagăr

Greti n-a fost singura din familie ridicată în ’45. ”Eram două fete și doi băieți. Pe sora cea mare au ținut-o cinci luni la Blaj, dar n-au trimis-o în lagăr, pentru că avea copil. Tata și fratele mai mare (dar mai mic decât mine ca vârstă) au fost ridicați în aceeași zi, dar am ajuns în lagăre diferite. Mama a murit când eu aveam 9 ani, iar fratele cel mic 3 ani. Trebuie să știți că a fost tot satul săsesc (Tătârlaua) în lagăr. Numai cei care n-au fost buni de muncă au scăpat. Pe lângă mine, fratele și tata, au mai fost ridicate din neamul meu două mătuși, șapte verișoare și un văr. Trenul cu deportați a trecut prin Ploiești. Aici au schimbat garniturile. Pe noi ne-au pus în garnitura cu șvabii, nu cu ploieștenii”.

Penelopa sau de ce nu te-ai măritat în noaptea aia?

I-am amintit ce mi-au relatat coetnicele sale, Mitzi și Mimi, pe care le-am invitat să-și spună poveștile lor. Unele fete s-au măritat repede, cu cetățeni români, pentru a scăpa de deportare. ”Eu puteam să mă mărit în noaptea aia, dinaintea ridicării, că au venit destui la ușă (Soțul: ”A avut mai mulți pețitori decât Penelopa!”). Preotul a vrut să ne bage într-o fântână, să ne-ascundă, dar am refuzat, deoarece n-am vrut să-i creăm probleme. Nu regretă că n-a apelat la acestă formulă salvatoare? ”Nu m-am măritat pentru că n-am vrut să mă mărit de nevoie. Asta e”, îmi răspunde.

Să nu te-atingi de mătușa ta!

Margareta a lucrat într-o mină de cărbuni, Korlovska, trei ani. ”A venit o comisie și ne-a triat”. Dar de ce la mină? Cu o excepție, colegele ei de suferință din Ploiești pe care le-am chestionat până acum au fost repartizate la alte tipuri de activități, nu într-o muncă destinată exclusiv bărbaților. Pentru o femeie e o muncă prea grea, aproape impracticabilă. Erați voinică?, întrebăm. Greti (zâmbind): ”Așa cum mă vedeți”. Apoi, brusc: ”Aveam ochii buni, acum nu-i mai am. Când plecam sau ieșeam din mină, ne duceau cu paznic, pe jos. Când ajungeam la sediu, ne lăsau să mâncăm, dacă aveam ce. Iarna ne scoteau la curățat zăpada. Să nu cumva să credeți că după ce ieșeam din subteran ne lăsau să ne odihnim! Unii cădeau, dar nu ni se permitea să-i ajutăm. O mătușă a murit în fața mea, dar n-aveam voie să pun mâna pe ea. Pe decedați îi aruncau într-o groapă comună”. 

Cozonacul de sfeclă sau primăvara nu-i ca iarna

Primăvara nu era neapărat o binecuvântare. Dar primăvara nu era ca iarna. ”Ne scoteau la măturat. Uneori, găseam coji de cartofi pe jos. Pentru colegele mele reprezentau o delicatesă. Odată am găsit o sfeclă roșie, pe care am tăiat-o în 12, că eram 12 fete. A fost cozonacul nostru de Paști. Am întâmpinat destule. Și tinerețea noastră acolo am mâncat-o”, mărturisește, cu tristețe în glas. Poate vă întrebați care era principalul fel de mâncare în Donbas. ”Puneau apă într-un cazan, peste care turnau o sticlă de ulei expirat, varză, murături și, uneori, sfeclă, ca să fie ciorba roșie. Mai puneau și câte un cartof, din când în când. De bază mai erau arpacașul și lintea. Apropo: bănuiți de ce ne dădeau numai frunze de varză, nu verze întregi? Deoarece când au adus varza acolo, au făcut-o grămadă. Cine a prins, inclusiv paznicii și ofițerii sovietici, a luat. Dar au rămas foile de deasupra pe jos”.
(Sfârșitul primei părți. Continuarea în ediția 19 aprilie 2020)

                                                                                                        A consemnat Leonida Corneliu CHIFU

Primarul Botoșaniului în genunchi în fața Sfintei Paraschiva, în timpul procesiunii cu Sfintele Moaște.
Doamne ajuta!

(Vlad Ilie)

Ați văzut la TV descinderile Poliției în comuna cu 7.000 de țigani ursari din județul Ialomița – Bărbulești.

Zeci de mașini de poliție și ale Jandarmeriei, cu peste 150 de oameni de intervenție, au pătruns încolonate, în vuiet de sirene, în localitatea unde sute de romi se întorseseră din zonele roșii ale Europei. Asta e metoda forțelor de ordine ca să-i stăpânescă.

În urmă cu 29 de ani, altele erau metodele. Le-am constatat la fața locului, printre ursari, în 1991. E o poveste…

(Simona Ionescu)

Ursarii din Bărbulești, puși cu botul pe labe de Poliție. Viață de ziarist

Ați văzut la TV descinderile Poliției în comuna cu 7.000 de țigani ursari din județul Ialomița – Bărbulești. Zeci de mașini de poliție și ale Jandarmeriei, cu peste 150 de oameni de intervenție, au pătruns încolonate, în vuiet de sirene, în localitatea unde sute de romi se întorseseră din zonele roșii ale Europei. Asta e metoda forțelor de ordine ca să-i stăpânescă. În urmă cu 29 de ani, altele erau metodele. Le-am constatat la fața locului, printre ursari, în 1991.

”Bă, bulibașo – i-a zis răstit colonelul – și voi, prăduitorilor, căscați bine urechile și ochii la mine. Dacă până diseară sau mâine la prima oră, nu vă găsesc aici cu infractorul vostru, vă călcăm, bă! Venim peste voi în fiecare zi, facem percheziții, vă scuturăm să vă meargă fulgii! Nu se poate, bă, să vă bateți joc de polițiștii mei, de jandarmi și de procuror că vă luați voi la cafteală pentru vreo pirandă sau de la prăduială. Vreți război? Păi, băi, facem război că legea e de partea noastră și voi nu o respectați, deși, bulibașo, te-ai angajat în fața mea că stăpânești ursarii! Hai, e presa aici de față, domnul care a făcut poze e de la ziar, de la București, ca și doamna! Ai voștri (n.r. se referea la liderii asociațiilor romilor) țipă la Capitală că aveți drepturi. Noi știm drepturile infractorilor. Le știți și voi. Gata, bulibașo, i-ați oamenii de aici, mergeți acasă și lăsați orașul liniștit. Diseară sau mâine te aștept cu ăla la mine. Dacă nu, intrați la tocător”.

Cam așa i-a amenințat șeful Poliției Urziceni pe ursari. Au plecat din birou spunând ”săru‘ mâna!”. Nu mie, colonelului.

Am stat de vorbă cu comandantul polițiștilor cât am băut o cafea. Ne-a povestit despre ce se petrece în Bărbulești, cu ce probleme se confruntă, cum reușește să-i tempereze și de scandaluri, și de furtișaguri, cum le mai trece cu vederea problemele mici ca să găsească rezolvare, cu ajutorul unora din ei, la problemele mari.

L-am rugat să ne ducă la Bărbulești, să vedem și noi comunitatea romilor, să vorbim cu două-trei familii. Omul nu ne-a refuzat. Ne-a spus doar că, fără ei, forțele statului, nu am putea face vreo vizită acolo. Știam asta de la Sintești de Ilfov, o altă comunitate de romi compactă și greu de stăpânit.

Bărbuleștiul era, în 1991, o adunătură de case dărăpănate, bordeie, cu multă mizerie. Departe de ceea ce am văzut pe imagini acum, când au descins polițiștii în localitatea devenită comună în 2006, cu primar rom, vile, străzi asfaltate…

Ursarii nu muncesc nici acum , nu plătesc taxe, trăiesc şi se pedepsesc după legile lor. Fac copii doar pentru alocaţie şi sunt abonați la ajutorul social. Din 7.000 de ţigani ursari, doar câteva zeci au un loc de muncă, zic statisticile.

Cum și-au făcut vilele? Din cămătărie, din afaceri cu politicieni locali, unii dintre ei arestați laolaltă cu țiganii. Cei mai mulți dintre ei au plecat prin Europa. Cerșit, prostituție, furturi…

Pentru cei rămași în țară, palmaresul infracțional e bogat: cămătărie, șantaj, prostituție, furt, tâlhării…

Iar Poliția Urziceni nu a mai stăpânit situația precum colonelul de acum 29 de ani căruia i-a fost predat infractorul chiar de către bulibașă.

Ba, de-a lungul anilor, au fost cazuri când polițiști și procurori au fost prinși că s-au dat cu ursarii, evoluați între timp în actele infracționale. Evenimentul zilei și restul presei a scris și a filmat despre aceste ”frății”.

(Simona Ionescu – evz.ro)

Astăzi de dimineață la spitalul Victor Babeș

Acesta este micul dejun, din aceasta dimineata, din Spitalul Judetean *** servit de unul dintre pacientii covid
In continuare este mesajul pacientului:

“Neața! M-am hotarat sa postez condițiile din spital pt ca urlu în mine de indignare ,sunt frustrata maxim, cand Statul ne mulge de atâția ani si cand avem nevoie de el ,ca de fiecare dată tb sa ne descurcam singuri.Unde sunt banii nostri, ne am săturat să fim furați si mințiți de zeci de ani ,daca nu acum cand vom lua atitudine.De noi depinde sa schimbam ceva, sa nu-i mai lăsăm să ne calce in picioare.”

(Florin Popa – Ploiești)

(Iulian Marian – București)

Deşi a crescut cu câţiva lei, alocaţia de hrană pe zi pentru un pacient internat în spital nu depăşeşte 15 lei în cazuri extreme. Din acest motiv, bolnavii români internaţi în spital ajung să primească ceai direct din găleţi şi mâncăruri de care abia dacă se pot atinge. Risipa e cuvântul de ordine, alocaţia zilnică de hrană pentru un deţinut român este de 32 de lei.

(Adu Bolcan)

În prezent, marea provocare a producătorilor este desfacerea. Principala activitate a cooperativelor este achiziția și vânzarea produselor membrilor săi către marile lanțuri de magazine.

În Teleorman, Cooperativa Producătorilor de Legume Agrostar a găsit soluția pentru a veni în sprijinul cultivatorilor de cartofi din zonă. A încheiat un contract de barter cu Casa de Comerț Agroalimentar Unirea, primind peste 116 tone de sămânță de cartofi.

Președintele filialei Agrostar Teleorman, Adrian Cristea, spune că producătorii din zona de sud a țării sunt obligați prin contract să livreze, în schimb, 116 tone de cartofi de primăvară în prima fază. Mai mult, întreaga cantitate este cumpărată la prețul pieței.

În acest proiect sunt angrenați peste 100 de fermieri din Contești și Dăbuleni, județul Dolj.

Adrian Cristea a confirmat că, în acest moment, pe fondul instabilității produselor alimentare din piață, Casa Unirea este interesată să achiziționeze o bună parte din producția de cartof timpuriu din zonă. Mai mult, Robescu Eugeniu, un fermier din Pietroșani, județul Teleorman, care administrează o suprafață de 100 de hectare de livadă, se află în atenția acestor cooperative pentru achiziționarea întregii cantități de fructe.

Liderul Agrostar Teleorman consideră că, în momentul de față, produsele românești vor fi la mare căutare, în contextul în care granițele europene se închid, iar tirurile cu marfă sunt blocate în vămi.

(Marius Milea – agro-tv.ro)

Un preot își strigă durerea într-o scrisoare deschisă, transmisă lui Raed Arafat. Rândurile scrise transmit emoție, iar preotul roagă cu insistență șeful DSU să lase Casa Domnului deschisă. Acesta specifică în rândurile scrise că niciodată, nici în război sau epidemie de boli incurabile, Biserica nu a fost închisă.

Domnule doctor, cu stimă, vă deranjează tot un doctor, dar de suflete (din păcate). Dacă vă întrebați cine sunt, sunt preotul care în ziua inundațiilor din Răchita a mers 7 km pe jos de la indicatorul spre Răchita, la Casa Parohială cu soția și copilul în rucsac, noaptea. Ne-am întâlnit pe drum și m-ați stimat atunci pentru dorința mea de a fi aproape de credincioșii mei aflați la ananghie indiferent de greutăți. Ne-am dat mâna, ne-am îmbrățișat și mi-ați urat spor în munca mea, iar la fel v-am dorit în munca dumneavoastră.

Am fost și eu atunci preot în situații de urgență, dar nu mi-am publicat niciodată ajutorul, până acum. Am fost primul care am adus apă și medicamente în Răchita și tot primul care am trimis plase cu alimente în Răchita, Comuna Pianu, în Săliștea de Alba și la Sebesel. Fără diplome sau apariții, fără Felicitari și mulțumiri. De ce? Pentru că la fel ca dumneavoastră mi s-a părut normal! Dumneavoastră ați fost omul venit de departe care cu banii proprii ați cumpărat o ambulanță și ati mers voluntar oriunde a fost nevoie.

Spun acestea pentru că avem funcții diferite dar ajutăm aceeași oameni.
DAR totuși durerea mea e mare pentru că spitalul dvs. funcționează, dar al meu nu. Dumneavoastră puteți fi medic dar eu trebuie să lucrez în izolare. Pacienții mei îmi așteaptă tratamentul dar spitalul e închis iar acasă nu am voie să merg , doar pentru urgențe.

Domnule Arafat, sunt omul care vă stimez enorm de mult, nu sunt genul care să pun bețe în roate dar înțelegeți că mă doare:
-mă doare când Biserica e goală iar autobuzele sunt pline
-mă doare când Biserica e goală iar vămile sunt deschise
-mă doare când magazinele sunt pline iar Biserica e închisă
-mă doare când piețele sunt pline dar Biserica e goală
-mă doare când știu că oficial cel mai mare focar de infecție e Biserica, și nu mall-ul, piața, marketul sau autobuzul.

Vă mai spun ceva, eu am două sate în grijă din mila Domnului. La Bisericile acestea, 99 % din populație sunt cei care îi cunosc pe de rost. 1 la % sunt străini. Deci cu ce e mai contagioasă Biserica decât o piață sau un supermarket unde nu cunoști pe nimeni din cei ce intră sau ies.

Domnule Arafat ați pornit de la 0, la fel și eu în unele momente. Nu vă judec pentru nici o recomandare dată, dar vă rog, deschideți-mi spitalul. Știți bine că medicina are o limită și de acolo intervine Dumnezeu. Ați avut/cunoașteți destule cazuri. Vă rog lăsați-l pe Dumnezeu să lucreze. Lăsați Biserica deschisă pentru oameni nu doar pentru preot. Vă implor! Dacă nu îi dăm voie lui Dumnezeu să lucreze prin preoți și prin oameni, mortalitatea va înghiți lumea!

Domnule Arfat, am credincioși care plâng după tratament dar eu nu pot oficial să merg să îi tratez. Vă asuați cumva responsabilitatea pentru acele suflete care pot deceda netratate?

Cum ați putea dumneavoastră trata un pacient, dacă spital nu aveți, ambulanță nu aveți, iar legal nu puteți ajunge la pacient și nu îi puteți da nici medicament, doar pe sărite?

În războaie, prigoane, boli incurabile, Biserica NU a fost închisă niciodată. De ce acum? De ce acum e închisă și alte clădiri cu factor mai mare de risc sunt deschise ?

Vă rog fiți deschis și opriți durerea lui Dumnezeu și lacrimile noastre. Lăsați-ne și pe noi preoții să vă fim alături, căci doar împreună dăm tămăduire. Și pentru noi preoții e situație de urgență . Ce se va intampla dacă toți medicii se vor infecta (ex Suceava) cine va mai tamadui? Preoții domnule doctor, căci atunci când de la medic nu mai ai șanse, vii la Dumnezeu și dacă ai credință de vei tamadui! Haideți să lucrăm împreună! Noi cu Împărtășania și Liturghia, voi cu toată doctoria și astfel împreună să ne rugăm și să ne dorim ca toți cei din spitale să meargă acasă la familiile lor iar noi preoți și medici să ne îmbrățișăm și să cadem în genunchi mulțumind lui Dumnezeu că împreună am reușit. Încă nu e târziu, dar va fi.

Vă rog ascultați-mă! Eu mă rog pentru dumneavoastră și toți medicii și sper intr-o minune, dar nu se va putea decât împreună!

Al dumneavoastră, împreună umil tămăduitor, preot Roșca Andrei”.

(vecinadeladoi.ro)

Etnicii germani – 75 de ani de la deportarea în URSS (IX)
(urmare din ediția 25 martie 2020)

Continuăm, așa cum am promis, cu povestea doamnei deportate ”Mimi” Dengel, doar pentru că era etnic german. Pe tot parcursul întrevederii noastre, Mimi Dengel a păstrat o atitudine demnă. Nu a vărsat nicio lacrimă, nu s-a lamentat, ba a căutat chiar să întrețină o atmosferă de bună dispoziție. ”Ce să fac? Trebuie să-mi țin moralul, cum o făceam și atunci. Căutam să ne amuzăm și noi, ba de una, ba de altă, pentru a nu cădea pradă disperării”.

Chin pentru chin sau căderea în abis 

Prin urmare, Mimi ne-a relatat și unele întâmplări amuzante. ”Mitzi era brigadiera noastră. Eram cam șase–șapte într-o brigadă. Ofițerii ruși nu știau să țină planul arhitectonic, îl țineau invers. Mitzi ne explica nouă după plan, că știa foarte bine germana. Am lucrat cu Mitzi la descărcat și la săpăturile pentru fundația caselor, la Ariom 14. Mai erau civilii care răspundeau de  șantier. Nici ei nu le prea aveau cu planul. Mitzi înmâna planul invers, cu susul în jos. Ei se uitau și când vedeau că râdem de ei se supărau și plecau. Da´ ce? Numai ei să ne chinuie pe noi? Să-i chinuim și noi pe ei! Hi – hi! Ne mai țineam de șotii și noi”.
Apoi dă curs altei amintiri: ”Uneori mă îmbrăcam în bărbat, îmi puneam mustață, mă strecuram noaptea și trăgeam fetele de picioare. Apăreau la geam ofițerii ruși, alertați de chiotele fetelor. Noi ne strecuram repede în paturi. Prea multe distracții n-aveai. Rușii ne dădeau uneori bilet de voie ca să mergem în alte lagăre, să cunoaștem și alți oameni, dar nu prea ne duceam, că era prea departe. Dar micile șotii nu ne îndulceau prea mult amarul. Se făceau găuri în curtea lagărului, se surpa pământul, că dedesubt se lucra la mină. De multe ori am avut de gând să mă arunc în găuri”.

Ce n-a văzut Parisul

Prin ´46, nemții le-au dat ofițerilor ruși niște barăci pentru locuit. Furam lopeți și târnăcoape. Făceam într-o zi o fundație, apoi soseau barăcile. O să vă mai vorbesc despre asta. Erau barăci cu două camere și bucătărie. Ceva ce n-a văzut Parisul! I-am spus odată lui Mitzi: avem toate meseriile”.

Cu ”țapțarapul” 

Supraviețuirea era o treabă grea la Krivoirog. Pentru a supraviețui, Mimi a trebuit să mai învețe ceva: ”Rusoaicele ne-au învățat să furăm, când lucram afară, la câmp. Întroduceam  cartofi pe cracul pantalonilor, pe mâneci, după care luam pufoaicele pe noi”. Dar nu ajungea să furi cartofi pentru a supraviețui în lagăr. ”Nu am lucrat, după cum v-am relatat, doar la câmp. Și, oricum, figura nu ținea în fiecare zi”. Mimi Dengel a lucrat și la ”autodoroga”, adică la străzi, ”unde săpam șanțuri în care se instalau conducte. Doamne, ce chin și aici! Să sapi iarna, ca femeie, în pământul înghețat! Din păcate, când lucram la șosele, sovieticii nu asigurau necesarul de scule pentru șantier. Iar dacă nu ne făceam norma, nu ne dădeau mâncare. Așa că a trebuit să furăm lopeți și târnăcoape, cum vă spuneam. Sculele le îngropam în curte. Dar se întâmpla să ai ghinion, să le descopere alții și să le ia. Sau le dibuiau rusoaicele când lucram, că mai veneau și ele după lemne. Nu ne-ntreba nimeni de unde avem târnăcoapele. Acolo, dacă nu furai, nu trăiai. Operațiunile noastre purtau numele de ”țapțarap”. Umblam cu țapțarapul, cu furatul adică. Cele care ne indicau de unde să furăm erau chiar… rusoaicele. Când am lucrat la bucătărie – culmea! – nu puteam fura mai nimic. Că furau și ofițerii. Dar tot îi mai fentam. Căutam să-i duc și lui tata. Dar ei mergeau în dormitor și scotoceau. Căutam să-i ajutăm pe deportați. Dacă le dădeam de-un deget, era ceva pentru ei”.

A doua călătorie cu tata

Spre deosebire de majoritatea etnicilor germani care au lucrat în lagărele sovietice, Mimi și tatăl ei au fost eliberați în vara lui 1948 (22 iunie), nu la sfârșitul lui noiembrie 1949. ”Când ne-au dat drumul, ne-au dus repede acasă ca să scape de noi. Gheorghiu-Dej și Ana Pauker s-au înțeles cu sovieticii să le dea drumul celor mai vârstnici. Tata a lucrat în mină, la repararea lifturilor. Era născut în 1900, a murit la la 57 de ani. Avea reumatism la picioare și grave probleme cardiace. A fost internat la <<staționar>>, cum îi ziceam noi infirmeriei. Grav bolnav, tata a zis că nu pleacă fără mine. Comandanții se schimbau ca frunzele. Ultimului îi murise soția și a rămas cu o fiică. Avea ceva milă”. Tatăl a fost dus la locul de îmbarcare, la 30 kilometri distanță de lagăr, dar n-a vrut să se îmbarce. Abia la 11 noaptea, ofițerul de serviciu s-a dus în dormitorul în care se afla Mimi și i-a spus să predea salteaua. ”Pătura și perna erau ale mele. La 11 noaptea mi-a venit rândul. Fratele a venit abia în ziua de Crăciun, în ´48. Când am plecat, mi-au dat 65 de ruble. Ce n-am cheltuit mi-a fost confiscat la graniță. Apucasem să iau niște bomboane. La întoarcere, ne-au oprit la Focșani. Aveam tivul de la fustă cusut cu scrisori de la deportați să le aduc acasă. Bine că s-a terminat, că nu credeam să mai scap vreodată de acolo. Dacă-i întrebam pe ofițeri și pe paznici când plecăm acasă, ziceau: <<Scoro>> și întindeau un cauciuc, <<rizină>>, îi spuneau ei”.

Mai norocoasă decât Dora

Ca și Dorei Dumitru, și lui Mimi i s-au administrat ”anumite injecții” pentru a o steriliza. ”Dar, spre deosebire de biata Dora, asupra mea n-au avut efect. Am fost mai norocoasă. Eu am fată de 51 de ani, Florina. Să știți că la Krivoirog femeile n-au fost abuzate. Dar am avut foarte multe interdicții. Aveam un ofițer tânăr, cam de un metru șaizeci înălțime, parcă-l văd. Scriam și eu câte o scrisoare acasă, dar el îmi spunea: <<Nu mai scrie, că le rupe>>. Fratele meu a reușit să scrie acasă. A ajuns scrisoarea pentru că s-a combinat cu o rusoaică. Așa a aflat fratele meu de noi, că i-a scris mama.
Băiețelul nepoatei, crescut de mine, Andrei îl cheamă, și are șase ani. Îmi fac și eu o ocupație, că dacă aș sta singură în casă m-ar omorî urâtul. Ce să vă mai spun? Am făcut friguri stomacale, un an de zile am zăcut acasă. Făceam temperatură internă. Tata a adus medici de la întreprindere, specialiști germani. Dar le-am dus pe toate. Nu i-aș dori nici celui mai crunt dușman să treacă prin ce-am trecut”.

V-am spus încă o poveste teribilă. Și, mai ales, adevărată.
(sfârșit episodul ”Mimi” Dengel. Urmarea epopeii etnicilor germani din Prahova condamnați la muncă silnică în lagărele sovietice în ediția din 11 aprilie 2020)

                                                                                                                        A consemnat Leonida Corneliu CHIFU

Otrăveşte lumea prin pieţe cu lapte, brânză şi alte chestii produse în ograda lui insalubră. Îşi face singur ţuică la cazan, peste limita de consum propriu calculată de stat, şi mai dă şi cunoscuţilor, furând bugetul pentru că nu plăteşte accize.

Este cel mai al dracului evazionist cu pământul lui de pe urma căruia, dacă îl lucrează, sigur face profit fără a plăti impozit, iar dacă nu-l lucrează privează naţia de roadele lui şi subminează dreptul orăşenilor de a mânca mai ieftin.

Citeste mai departe pe AGROINTEL.ro

(Oana Osman)

Israelul spune că are sub control situația Covid și ni se prezintă ca exemplu în acțiuni!

A avut primul caz pe 20 februarie, iar azi au aproape 5.000 de cazuri.

Turcia a încercat să ignore fenomenul, au raportat primul caz abia pe 9 martie, iar între timp se apropie de 11.000 de cazuri.

Suedia, cea mai ignorantă dintre toate, face spectacol chiar dacă primul caz l-a înregistrat pe 30 ianuarie. Fără măsuri de precauție, au sărit și ei de 4.000 de cazuri!

La fel, Rusia, cât de bățoasă s-a dat, are peste 2.300 de cazuri, cu 501 cazuri raportate doar în ultimele 24 de ore!

În România, mai târâș-grăpiș, am ajuns și noi la vreo 2250 de cazuri – locul 28 în lume!

Iar China, care spune că a scăpat de coronavirus, raportează în medie, zilnic, cam 100 de cazuri confirmate!

Concluzia: oricum ai da-o, e groasă! Nu știu cum scapă omenirea de nenorocirea asta, care ne blochează viața!

Pentru cei care cred că vremea caldă ucide virusul, să vă spun cum stă situația prin țările mai calde: Brazilia – 4661 cazuri, Australia – 4557, Malaiezia – 2766.

Doar un vaccin și un tratament eficient ne mai pot face bine!

(Florin Gongu)

Bucharest. Romania’s health care, consistently ranked as the EU’s worst according to the Euro Health Consumer Index, finds itself unable to cope with the spread of the virus (Photo: andreistroe)

Facing looming medical shortages, and just 12 days into his investiture, Victor Costache last week (26 March) quit as Romania’s health minister – just as the country struggles to contain the coronavirus from spreading.

Costache’s decision came hours after declaring that all two million residents of Bucharest would be coronavirus tested – despite only 16,000 such tests carried out nationwide over the past month.

Succeeded by his deputy minister, Nelu Tataru, Costache’s resignation only highlights the dire situation Romania’s hospitals are in.

Hundreds of doctors and nurses have been contaminated amid a lack of supplies, breach of protocols, poor management as more and more medics complain they are ill-equipped and unable to protect themselves from the virus.

„We are made to go around the hospital before getting in through the same hallway as possibly contaminated patients to make it look as if we take separate entrances. We are allowed one face mask per day, as the stock is currently running out”, a staff member working in a Bucharest hospital told EUobserver

Hospital across the country turn into coronavirus hotspots, as medics are improvising protective gear out of garbage bags, duct-taped to their feet, and face masks made out of toilet paper.

Romania has already passed the 1,000 mark of coronavirus cases, and the first dozens of deaths – yet the lack of testing and local transparency makes it difficult to estimate how many people have been infected.

EU’s worst healthcare

Romania’s health care, consistently ranked as the EU’s worst according to the Euro Health Consumer Index, finds itself unable to cope with the spread of the virus.

Romania spends less on its medical system than any other EU country, as Eurostat ranks it last with only €400 healthcare expenditure per inhabitant, way behind top performers such as Luxembourg, Sweden and Denmark, each with over €5,000 health expenditure per inhabitant each year.

One thing Romania does share with the rest of the EU is the war-like atmosphere of a state in lockdown – an eerie feeling as everything grinds to a halt.

In sharp contrast to the once-busy motorways and parks, that army has been brought onto the streets to aid police in imposing the new restrictions.

Some have voiced disapproval at the move, saying that there is no reasons to have soldiers in full combat gear, with assault weapons, on top of Humvees adding to the feeling of panic.

„They should instead be helping with delivering medical and food supplies, helping the elderly and provide a real aid to society like it happens in other countries, instead of parading around like it’s a celebration for the National Day. My daughter has been having trouble sleeping and she is very anxious because of the feeling of all-out war the police and army has been imposing to neighbourhoods”, senator Vlad Alexandrescu told EUobserver.

The country’s lack of investment in the medical system, widespread corruption, politically-appointed hospital managers and staff shortages (as droves of doctors and nurses left to work in other European countries), severely weakened Romania’s ability to deal with an emergency.

Romania is losing precious group in its fight against the coronavirus.

It remains uncertain how much the army and police presence might help to turn the tide if hospitals and medics are left without supplies and assistance.

(Cristian Gherasim – euobserver.com)

Cercetări noi sugerează că rezultatele sociale și ecologice combinate ale intensificării agriculturii în țările cu venituri mici și mijlocii nu sunt la fel de pozitive cum era de așteptat.

Studiul, condus de cercetători de la Universitatea din East Anglia (UEA) și de la Universitatea din Copenhaga, este primul care reunește cunoștințele actuale despre modul în care intensificarea agriculturii afectează atât mediul, cât și bunăstarea umană în aceste țări.

Intensificarea agriculturii este văzută de mulți în domeniul științei și al politicii ca o strategie emblematică pentru a contribui la îndeplinirea angajamentelor sociale și ecologice globale – cum ar fi stoparea foametei și protejarea biodiversității, așa cum prevăd obiectivele ONU de Dezvoltare Durabilă (SDG) și Acordul de la Paris privind schimbările climatice.

Cu toate acestea, există dovezi limitate privind condițiile care sprijină rezultatele sociale și ecologice pozitive. În încercarea de a aborda acest decalaj de cunoștințe, cercetătorii de la UEA și Copenhaga, care au colaborat cu colegii din Scoția, Franța și Spania, au efectuat o revizuire a 53 de studii existente în ceea ce privește bunăstarea umană și rezultatele serviciilor ecosistemice din intensificarea agriculturii.

În ansamblu, acestea constată că intensificarea agriculturii – definită în general ca activități destinate să crească productivitatea sau rentabilitatea unei anumite suprafețe de teren agricol – rareori conduce la rezultate pozitive simultane pentru serviciile ecosistemice și bunăstarea umană.

Publicând concluziile lor în „Nature Sustainability’’, autorii susțin că intensificarea nu poate fi considerată un simplu „plan” pentru obținerea unor rezultate pozitive social-ecologice.

Cercetătorii au constatat, de asemenea, că este important să se analizeze modul în care se introduce intensificarea, de exemplu dacă este inițiată de fermieri sau aceștia sunt forțați să o implementeze. Schimbarea este adesea indusă sau impusă pentru grupurile de populație mai vulnerabile, care de multe ori nu dispun de suficienți bani sau de securitatea terenurilor pentru a face aceste schimbări să funcționeze. Deținătorii mici, în cazurile studiate, încearcă adesea să treacă de la agricultura de subzistență la agricultura comercială, iar provocările implicate nu sunt în prezent bine reflectate în multe strategii de intensificare.

(cotidianulagricol.ro)

Pentru a limita pandemia coronavirusului, UE susține eforturile oamenilor de știință de a dezvolta vaccinuri și tratamente eficiente cât mai curând posibil.

UE a inițiat un răspuns coordonat pentru a ajuta la combaterea crizei actuale. Finanțarea proiectelor de cercetare și inovare pentru a găsi un remediu la Covid-19 reprezintă o parte vitală a acestui plan.

Combaterea epidemiei actuale

Comisia Europeană a alocat 47,5 milioane de euro pentru 17 proiecte de cercetare în cadrul programului Orizont 2020, programul-cadru al UE pentru finanțarea cercetării.

Cele 136 de echipe de cercetare din întreaga UE și din afara Uniunii care participă la aceste proiecte lucrează la:

• ameliorarea pregătirii și a răspunsului la epidemie prin dezvoltarea unor sisteme de monitorizare mai bune pentru prevenirea și controlarea răspândirii virusului
• teste rapide de diagnostic
• noi tratamente
• dezvoltarea de noi vaccinuri.

Echipele de cercetare vor face schimb de informații legate de rezultate pentru a accelera reacția în domeniul sănătății publice.

Comisia Europeană a mai solicitat, până la sfârșitul lunii martie, propuneri de proiecte de cercetare care să se concentreze pe dezvoltarea de tratamente și diagnostice pentru a face față focarelor curente și pentru a crește nivelul de pregătire pentru viitor. Acestea se încadrează în Inițiativa pentru medicamente inovatoare (IMI) – un parteneriat public-privat între UE și industria farmaceutică, ce este la rândul lui finanțat prin programul Orizont 2020. Se estimează că investiția totală va ajunge la 90 de milioane de euro: aproape jumătate provenind din bugetul UE și restul din industrie.

Pe 16 martie, Comisia Europeană a acordat un sprijin financiar în valoare de 80 de milioane de euro companiei CureVac, un dezvoltator inovator de vaccinuri din Germania, pentru a susține activitatea de cercetare pentru vaccinul împotriva coronavirusului.

Programele deja existente

UE are deja în vigoare o serie de mecanisme de cercetare și finanțare de urgență pentru a face față crizelor de sănătate publică, care au fost mobilizate. Acestea includ, printre altele, PREPARE – un proiect care susține disponibilitatea spitalelor din Europa și sporește înțelegerea dinamicii focarului – și Arhiva Europeană a Virusurilor – o colecție virtuală de virusuri care oferă material cercetătorilor pentru a ajuta la diagnosticare.

De asemenea, UE sprijină start-up-urile și IMM-urile în dezvoltarea de inovații care ar putea fi utile în combaterea pandemiei. Printre inițiativele finanțate se numără un proiect pentru unități specializate de izolare (EpiShuttle) și tehnologia de filtrare a aerului pentru eliminarea particulelor virale (m-TAP).

(europarl.europa.eu)

La câteva zile distanţă de la achiziţionarea a două Concentratoare de Oxigen pentru spitalul CFR din Timișoara, Mitropolitul Banatului a semnat contractul de achiziție a patru echipamente medicale de monitorizare a pacienţilor, utile în cazurile de Coronavirus.

Aparatura medicală în valoare de peste 30.000 de euro va fi donată secției ATI a Spitalului de boli Infecţioase Victor Babeş din Timișoara.

Achiziţia a fost realizată în urma consultării pe care Mitropolitul Ioan a avut-o cu dr. Virgil Musta de la Spitalul de boli infecţioase din municipiu, aparatura fiind recomandată în contextul pandemiei de coronavirus.

Având în vedere cererea mare de aparate, termenul estimat de livrare este de aproximativ 2 săptămâni, a declarat pentru Basilica.ro pr. Cristian Pavel, Consilierul social al eparhiei.

Pe lângă aparatura medicală, Arhiepiscopia Timişoarei a donat o tonă de produse alimentare unor instituții precum Spitalele de Psihiatrie din Jebel și Gătaia şi Cantina socială a Primăriei Timișoara.

Arhiepiscopia a cumpărat şi peste 300 litri de materiale de igienizare pentru folosul unităţilor medicale şi a lăcaşurilor de cult.

Cu toate aceste demersuri, grija pentru cele duhovniceşti nu a fost lăsată pe plan secund, ne-a spus Pr. Pavel.

„Având în vedere limitarea mersului la biserică, Arhiepiscopia a distribuit 5.000 de cărți de rugăciune și tipărituri ziditoare de suflet pentru folosire de acasă”.

Acţiunile demarate de eparhie vor continua în toată această perioadă delicată de pandemie.

„Suntem pregătiți să răspundem după caz tuturor solicitărilor din partea instituțiilor partenere”, a precizat consilierul social.

(basilica.ro)

O masura pornita de la un simplu cetatean pe care l-am intalnit in timp ce ma documentam in sectorul 4 al Bucurestiului.

Omul i-a vazut pe responsbilii de la ADP, imbracati in combinezoane de protectie, care ridicau gunoiul de la cei izolati, si m-a intrebat: „Sunt cu dezinfectarea? Ca si la noi pe scari ar trebui…Nu se face nimic. Le-am spus administratorilor sa dea cu dezinfectant pe manere, pe barile acelea pe care pun mana toti ca să urce…Au zis ca nu au bani sa cumpere”.

Asta se intampla pe 18 martie. A doua zi, Primăria Sectorului 4 a dat comunicat ca ia masuri. Ulterior, si Primaria Capitalei a anuntat.

Cititi si va convingeti:

(Petrișor Cană)

Exclusiv. Risc maxim pentru toți românii care stau la bloc. Pericolul ignorat. Dezvăluiri

Cursurile online iTeach constituie o oportunitate de formare pentru cadrele didactice înscrise pe platforma de dezvoltare profesională continuă iteach.ro (sau suntprofesor.ro). Participarea la cursuri este voluntară, iar rezultatul aşteptat vizează în primul rând dezvoltarea competenţelor şi viziunii moderne ale cadrelor didactice, necesare pentru a face faţă cu succes provocărilor actuale ale profesiei de educator.

Toate cursurile online de pe platforma iTeach sunt gratuite. Doar cadrele didactice și personalul din învățământul preuniversitar au acces pe platforma iTeach.

Cursurile care au suport tutorial sunt reluate cam de 2-3 ori pe parcursul unui an şcolar, în funcţie de disponibilitatea tutorilor. Înscrierile la cursurile fără suport tutorial sunt deschise pe tot parcursul anului; în acest caz, parcursul de formare se desfășoară în ritmul propriu.

Cursurile pentru profesori care se desfășoară exclusiv online nu pot fi acreditate, conform legislației din România. Cursurile de pe platforma iTeach nu sunt acreditate. Acestea pot fi totuși luate în considerare în unele cazuri de către unele comisii de evaluare sau de conducerea școlii – este în întregime la latitudinea comisiei care evaluează dosarele, în funcție de situație.

Unele cursuri online din oferta de pe platforma iTeach sunt parte a unor programe acreditate de formare în format blended learning; în acest caz, înscrierile se fac la instituția organizatoare și participarea la cursurile online este condiționată de prezența la cursurile față-în-față organizate în cadrul programelor acreditate de formare (de obicei, la o CCD).

Cursuri deschise:

1: (DigitalEdu) Colaborarea în clasa digitală

Durata: aprox. 2-6 săptămâni (Cursul este proiectat pentru a fi parcurs în ritmul propriu.)
Înscrieri: deschise/ oricând

Cursul „DigitalEdu: Colaborarea în clasa digitală” oferă cadrelor didactice metode pentru desfăşurarea unor activităţi de colaborare folosind instrumente online care sprijină conexiunile şi comunicarea la nivelul clasei şi dincolo de sala de clasă. La finalul cursului, cadrele didactice vor putea să planifice şi să desfăşoare situaţii educative făcând apel la instrumente şi aplicaţii digitale.

Cursul se desfăşoară prin sesiuni animate în format elearning, exerciţii interactive, activităţi offline pentru aplicarea conceptelor: elaborarea unui Plan de acţiune după un model dat (activitate opțională).

Evaluarea finală constă în parcurgerea unui test disponibil online. Cursul se finalizează cu o diplomă de participare acordată ca urmare a rezolvării cu succes a sarcinilor propuse.

2: (DigitalEdu) Abordări bazate pe proiecte

Durata: aprox. 2-6 săptămâni (Cursul este proiectat pentru a fi parcurs în ritmul propriu.)
Înscrieri: deschise/ oricând

Cursul „Abordări bazate pe proiecte” ajută cadrele didactice să-şi îmbunătăţească înţelegerea abordărilor bazate pe proiecte şi aplicarea acestora în contextul şcolii secolulului XXI. La finalul cursului, cadrele didactice vor şti cum să planifice, să elaboreze şi să implementeze proiecte didactice în activităţile cu elevii.

Cursul se desfăşoară prin sesiuni animate în format elearning, exerciţii interactive, activităţi offline pentru aplicarea conceptelor: elaborarea unui Plan de acţiune după un model dat (activitate opțională).

Evaluarea finală constă în parcurgerea unui test disponibil online. Cursul se finalizează cu o diplomă de participare acordată ca urmare a rezolvării cu succes a sarcinilor propuse.

3: (DigitalEdu) Evaluarea în şcolile secolului XXI

Durata: aprox. 2-6 săptămâni (Cursul este proiectat pentru a fi parcurs în ritmul propriu.)
Înscrieri: deschise/ oricând

Acest curs vă oferă informaţiile şi instrumentele de care aveţi nevoie pentru a implementa noi abordări ale evaluării cu care să răspundeţi nevoilor elevilor secolului XXI.  La finalul cursului, cadrele didactice vor putea să planifice şi să integreze evaluarea în cadrul activităţii curente de instruire, făcând apel la strategii, metode şi instrumente moderne de evaluare pentru a creşte calitatea predării şi învăţării.

Cursul se desfăşoară prin sesiuni animate în format elearning, exerciţii interactive, activităţi offline pentru aplicarea conceptelor: elaborarea unui Plan de acţiune după un model dat (activitate opțională).

Evaluarea finală constă în parcurgerea unui test disponibil online. Cursul se finalizează cu o diplomă de participare acordată ca urmare a rezolvării cu succes a sarcinilor propuse.

4: Proiectarea și desfășurarea activităților de învățare cu suport digital

Durata: aprox. 2-3 săptămâni (Cursul are suport tutorial și este parțial moderat. Poate fi parcurs în ritm propriu.)
Înscrieri: deschise/ oricând

Cursul este desfășurat pe platforma iTeach de Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației.

„Proiectarea și desfășurarea activităților de învățare cu suport digital” abordează dintr-o perspectivă pedagogică instrumentele online și resursele în format digital care pot fi utilizate la clasă. Cursul contribuie la dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice prin oferirea unor exemple și sugestii concrete, utile pentru designul situațiilor educative asociate parcurgerii curriculumului prescris de la disciplina pe care o predau. Nu în ultimul rând, oferă teme de reflecție privind dinamizarea lecțiilor, creșterea motivației elevilor, încurajarea participării și interesului pentru cunoaștere.

Cursul este structurat în două părți – o fundamentare teoretică cu elementele esențiale ale designului instruirii, însoțită de aplicații practice și exerciții colaborative care susțin și dezvoltă competențele de proiectare a activităților de învățare.

Rezultatele așteptate ale învățării vizate de cursul pentru cadrele didactice se concretizează pe trei niveluri:

• Aprofundarea abilităţilor (tehnice) de utilizare a computerului, Internetului și aplicațiilor pentru educație, precum şi de valorificare optimă a potențialului creativ al acestora în activități profesionale;
• Integrarea resurselor în format digital în curriculumul implementat la clasă, prin proiectarea, desfășurarea și evaluarea situațiilor educative asistate de calculator;
• Ameliorarea propriei activități prin reflecție asupra avantajelor și limitelor încorporării noilor tehnologii, din perspectivă pedagogică, în activitatea didactică – predare, învățare, evaluare – și pentru parcursul de dezvoltare a carierei – informare, formare, cercetare, publicare, participarea în comunități virtuale de practică.

Cursul se desfășoară prin: studiu individual al materialelor propuse, reflecție, discuții, seminare online, exerciții practice.

Evaluarea constă în elaborarea a două sarcini de lucru individual – elaborarea unor proiecte sintetice de activități de învățare în care elevii să utilizeze noile tehnologii, la o disciplină pe care participantul la formare o predă. Temele finale sunt evaluate și notate de formator. Media celor două punctaje constituie condiție pentru eliberarea certificatului.

Captură de ecran din cursul pentru profesori „Colaborarea în clasa digitală” – modului 4, lecția 3.

Cursuri reluate ocazional (în funcție de disponibilitatea formatorilor):

1: Introducere în eTwinning

Cursul „Introducere în eTwinning” se adresează cadrelor didactice înscrise pe portalul european www.etwinning.net, care au experienţă redusă în valorificarea Acţiunii eTwinning pentru activităţile didactice sau de dezvoltare profesională. Cursul urmăreşte să-i familiarizeze pe participanţi cu scopurile şi cu misiunea eTwinning, precum şi să le dezvolte capacităţile de bază pentru utilizarea instrumentelor oferite de acest program european.

Se adresează cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, membre ale comunităţii europene eTwinning, care au experiență redusă în derularea de parteneriate şcolare online.

La finalul cursului, cadrele didactice vor putea:

• să elaboreze un proiect semnificativ pentru activitatea de învăţare a elevilor;
• să administreze pagina personală şi să utilizeze instrumentele eTwinning pentru activităţi didactice;
• să iniţieze un proiect eTwinning în parteneriat cu alte cadre didactice din ţările participante la program;
• să respecte normele de conduită şi de bune practici eTwinning;
• să identifice oportunităţile de dezvoltare profesională oferite prin Acţiunea eTwinning;
• să identifice conexiuni posibile şi modalităţi de îmbinare a proiectelor eTwinning şi Comenius, în vederea susţinerii colaborării şcolare şi a dezvoltării profesionale a cadrelor didactice.

2: Utilizarea instrumentelor web 2.0 pentru comunicare și colaborare în proiectele eTwinning

Cursul urmăreşte familiarizarea participanţilor cu aspectele tehnice ale utilizării platformei eTwinning, cu instrumentele colaborative de editare și de stocare, precum şi cu alte instrumente web 2.0 necesare mai ales pentru comunicare şi colaborare în proiectele eTwinning.

Ca rezultate așteptate ale formării, participanţii vor putea:

• să valorifice aplicaţiile, serviciile şi tehnologiile Web 2.0 relevante pentru desfăşurarea unui parteneriat şcolar;
• să se familiarizeze cu aspectele tehnice ale utilizării platformei eTwinning pentru implicarea elevilor în spaţiul de lucru al proiectelor, în activităţi de învăţare variate şi motivante;
• să utilizeze strategii şi metodologii didactice inovatoare care integrează instrumente web 2.0 pentru a îmbunătăţi calitatea proiectelor eTwinning, pentru planificarea, realizarea şi evaluarea unui proiect.
• să exploreze exemple de proiecte şi de activităţi didactice care valorifică în mod creativ instrumentele web 2.0 şi să reflecteze asupra valorii pedagogice a acestora.

3: Promovarea parteneriatelor școlare europene

Cursul se adresează cadrelor didactice înscrise pe portalul european etwinning.net, care au experienţă relevantă în derularea parteneriatelor școlare de tip eTwinning și în promovarea acestei acțiuni europene la nivel local (în instituția proprie, în școli învecinate, în județ etc.). Cursul urmărește să îi familiarizeze cu rolul ambasadorilor și să le dezvolte capacitățile specifice acestor roluri (organizare de evenimente, comunicare a mesajelor cheie privind eTwinning, cunoașterea principalelor întrebări/ probleme care apar în activitatea de diseminare etc.).

Fiecare modul va fi parcurs într-o săptămâna în spațiul virtual. După parcurgerea celor 3 module, cursanții vor primi o temă finală: elaborarea planului unei activități de diseminare și susținerea efectivă a activității de diseminare (care poate fi la școala lor sau asociată altui eveniment la care participă în acea perioadă).

4: Asigurarea calității parteneriatelor școlare europene

Se adresează cadrelor didactice înscrise pe portalul european etwinning.net, care au experienţă redusă în derularea parteneriatelor școlare de tip eTwinning și în completarea formularelor pentru obținerea certificatului național de calitate. Cursul urmărește să îi sprijine în demersul de asigurare și de demonstrare a calității parteneriatelor desfășurate.

La finalul cursului, cadrele didactice vor putea:

• să identifice elementele-cheie ale unui parteneriat;
• să explice beneficiile diferitelor tipuri de parteneriate școlare, din multiple perspective;
• să identifice modalitățile de recunoaștere a parteneriatelor școlare la nivel național și european;
• să explice criteriile generale de analiză a calității proiectelor și să identifice modalități de demonstrare a calității.
• să completeze corect un formular de solicitare a certificatului național de calitate eTwinning.

5: Participarea elevilor în proiecte eTwinning

Cursul online ”Participarea elevilor în proiecte eTwinning” urmărește să ofere cadrelor didactice informații de bază și să le dezvolte competențele necesare pentru a realiza proiecte eTwinning colaborative și pentru a stimula participarea elevilor în cadrul acestora. Astfel, se urmărește atât familiarizarea cu aspectele tehnice ale utilizării platformei eTwinning pentru implicarea elevilor în spațiul de lucru al proiectelor, cât și cu aspectele pedagogice, de proiectare a activităților unui proiect astfel încât să ofere elevilor ocazii variate de implicare și de a-și dezvolta noi competențe.

Cursul presupune o activitate colaborativă, derulată pe perechi, constând în planificarea unui nou proiect. În acest sens, cursanții vor propune o temă de proiect și se vor grupa pe echipe, astfel încât să poată realiza tema finală.

Cursul urmărește:

• sa ofere participanților exemple de proiecte și de activități prin care pot implica elevii în parteneriate eTwinning;
• să îi familiarizeze cu aspectele tehnice ale utilizării platformei eTwinning pentru implicarea elevilor în spațiul de lucru al proiectelor;
• să clarifice diferențele dintre activitățile unilaterale și cele colaborative, oferind strategii eficiente pentru o colaborare reală;
• să evidențieze modalități concrete de încurajare a comunicării și colaborării între elevii echipelor multinaționale de lucru
• să ofere un spațiu de discuții și schimb de idei privind participarea elevilor în proiecte eTwinning.

6: eTwinning: Proiecte internaţionale de colaborare educaţională

Cursul „eTwinning: Proiecte internaționale de colaborare educațională” se adresează cadrelor didactice înscrise pe portalul european www.etwinning.net, care au experienţă semnificativă în elaborarea şi desfăşurarea de parteneriate cu alte şcoli din Europa, în cadrul Acţiunii eTwinning. Pornind de la această premisă, cursul urmăreşte să determine un salt calitativ al parteneriatelor eTwinning – depăşirea stadiului proiectelor de schimb de informaţii şi crearea de proiecte colaborative, în care profesorii şi elevii din diferite ţări nu doar comunică, ci şi învaţă împreună. Cursul cuprinde şase teme organizate astfel încât să îmbine elementele teoretice cu cele practice.

La finalul cursului, cadrele didactice vor putea:

• să elaboreze şi să implementeze proiecte de colaborare relevante pentru elevi ;
• să integreze proiectele eTwinning în curriculum, prin abordări monodisciplinare sau prin abordări integrate;
• să utilizeze instrumentele şi aplicaţiile din cadrul spaţiului virtual al proiectelor (twinspace) semnificativ pentru activitatea de învăţare a elevilor;
• să implice elevii în proiecte eTwinning, începând cu etapa de pregătire a proiectelor;
• să identifice conexiuni posibile şi modalităţi de îmbinare a proiectelor eTwinning şi Erasmus+, în vederea susţinerii colaborării şcolare şi a dezvoltării profesionale a cadrelor didactice.

7: Matematică și competențe social-civice. Valorificare prin eTwinning

Cursul oferă sugestii de utilizare a conținutului matematic pentru reflecții privind legătura dintre matematică și lumea socială, prilejuind experiențe de învățare colaborativă inedite și contribuind la dezvoltarea competențelor social-civice ale elevilor. Concret, cursul vă propune desfășurarea unei activități de învățare cu elevii dvs., doar cu elevii clasei sau în parteneriat eTwinning (la alegere), și aprecierea valorii activității desfășurate, în discuții cu colegii participanți la curs.

Materialele cursului au fost create prin proiectul PiCaM – Project in Citizenship and Mathematics, coordonat de Sheffield Hallam University, din Marea Britanie. Cursul este desfășurat pe platforma iTeach de Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației.

Audiență: Cadrele didactice care predau matematică, educație socială, istorie sau geografie, în învățământul gimnazial.

Modulul 1. Matematică și competențe social-civice

1.1 Corpuri matematice – matematică, educație socială, educație fizică
1.2 Cartografierea lumii noastre – matematică, educație socială, geografie, istorie
1.3 Crearea de jocuri și jucării matematice – matematică, educație socială
1.4 Criza globală și solidaritatea locală – matematică, educație socială
1.5 Fair & Square: pătrate magice, latine și vedice – matematică, educație socială (și, eventual, istorie)
1.6 Transformarea lumii din jurul meu – matematică, educație socială, geografie, istorie, religie
1.7 Aspectul unei țări, în fracții – matematică, educație socială, geografie

Modulul 2. Activități de învățare colaborativă, prin eTwinning

2.A. Alăturarea la un proiect PiCaM, pe platforma eTwinning
2.B. Crearea un proiect PiCaM pe eTwinning

În această lună, iTeach împlinește 10 ani. Este cea mai mare platformă cu resurse și instrumente pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar din România.

Bilanțul perioadei 2010-2020:

• Peste 23.000 de profesori înscriși pe platformă: https://iteach.ro/cadre-didactice.html
• A găzduit 20 de cursuri online gratuite pentru cadre didactice, dezvoltate de ONG-uri, companii, CCD-uri, ISE, Universitatea din București- FPSE
• Peste 20.000 de înscrieri la cursurile online și mai mult de 12.000 de certificate de absolvire emise.

Pentru mai multe informații sau pentru a propune un curs online pentru cadre didactice, contactați coordonatorii programelor de formare iTeach: Olimpius Istrate / Doru Ștefănescu, pe email: echipa [la] iteach.ro

• Pentru a parcurge cursurile online prezentate, accesați contul dvs. sau creați-vă un cont gratuit pe platforma de dezvoltare profesională continuă pentru cadre didactice iteach.ro (sau suntprofesor.ro)
• Pentru cursuri gratuite în limba engleză, vizitați pagina cu recomandări de platforme MOOC: https://cursuri-online.ro/moocs-massive-open-online-courses

Sursa: https://iteach.ro/pagina/21495/

(eduvox.ro)

Omilia Mitropolitului Neofit de Morfou, 20.03.2020: Iubirea desăvârșită alungă frica

Bucură-te, Marie, cea plină de dar! Maica noastră care ne învrednicește și astăzi, în aceste zile grele prin care trecem, să-i cântăm Acatistul în fața icoanei sale făcătoare de minuni din Solea muntoasă. “Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzește-ne pe noi sub Acoperământul tău!”

Arareori s-a auzit acest imn de o mai mare actualitate ca în ziua de azi. Realitatea acestei cântări este de necontestat, pentru că toată nădejdea noastră o punem în Maica lui Dumnezeu, Maria, să ne păzească mereu sub Acoperământul ei în aceste momente în care mulți, foarte mulți, cler și popor, se tem, ne temem, de boli molipsitoare. Și noi, cei puțini, cei puțin-credincioși – pentru că cine îndrăznește să spună că are credința sfinților, când puțina-credință dă târcoale inimii fiecărui creștin și fiecărui om de pe pământ?! Doar Sfinții au credința pe care o caută Dumnezeu, deoarece ei și-au curățat inima, au căpătat minte trează, minte ce se coboară în inimă și se liniștește, se așază acolo și se unește cu inima. Un rezultat al acestei uniri, al acestei însoțiri binecuvântate dintre minte și inimă –repet, atunci când inima se curăță de dorințe, de gânduri și de patimi, adică de bolile sufletului -, [este că] o mare boală a sufletului și a trupului fuge ca un demon. Pentru că nu poate să rămână într-o inimă curată și o minte trează aflată în pocăință, FRICA! Asta este problema noastră azi. Nu boala așa zisă a coronavirusului. Problema noastră este FRICA!

Evanghelistul Iubirii, Sfântul Ioan Teologul, prietenul lui Hristos, ucenicul Domnului, spune că iubirea desăvârșită alungă frica. Cine îndrăznește însă să spună: eu am iubire desăvârșită? Personal, eu nu îndrăznesc să exprim așa o ipocrizie. Mă asemăn mai degrabă apostolului Petru, care atunci când a început să se scufunde în apă, când a înțeles că merge pe apă în fel minunat, imediat ce s-a îndoit, a început să se scufunde. Și atunci i-a zis Hristos acel cuvânt frumos: Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Și în altă parte, auzim cum un alt personaj al Evangheliei striga: “Cred, Doamne, ajută necredinței mele!“

Așadar, fiecare cuvânt al nostru are în el și o urmă de necredință, de teamă. Dar această teamă nu trebuie să ne covârșească. Să fie puțină. Și să existe mereu în noi și un colț care să fie al lui Hristos. Este așa de smerit Dumnezeul nostru că se mulțumește cu un colț al inimii noastre! Dar trebuie să fie curat! Altfel nu va veni Hristos. Dacă toată casa noastră e murdară, dar a rămas un colț în bună stare, Hristos vine cu Duhul Său Sfânt ca să ne curățească și să Se așeze cu smerenie în noi Domnul Slavei, Iisus Hristos. Ajunge ca noi să Îi batem la ușă. Cereți și vi se va da, bateți și vi se va deschide. Ajunge să nu fim căldicei, cum îi spune episcopului din Laodiceea din Apocalipsă: “Am venit și nu te-am găsit nici cald, nici rece, te-am găsit căldicel. De aceea te voi scuipa.”

Hristos nu este doar smerit și Dumnezeul Iubirii, este și Dumnezeul dreptății. De aceea, în aceste clipe când este încercată credința noastră, a tuturor și în primul rand a mea, care zic cuvinte mari, primul lucru sănătos să-l zicem este: “Cred Doamne, ajută necredinței mele!” Anumite colțuri în care se găsește frica există și în inima mea. Asta este sănătos și ortodox [să recunosc], deoarece acesta este duhul smerit. Cel ce se smerește, se va înălța. Și cum se vede duhul smerit?Atunci când îmi recunosc boala, boala inimii mele.

Repet, acum problema nu este coronavirusul și boala molipsitoare, este și asta, dar în mai mică măsură decât felul în care ni se prezintă situația. Desigur că trebuie să avem grijă, chiar dacă are grijă și Dumnezeu de noi. Dar nici asta ce se întâmplă nu este bine, nu este normală această panică, această frică. Toți să ne închidem în casă ca să facem ce? Să trăim online? Adică să adâncim boala care caracterizează epoca noastră? Toate să se întâmple electronic, adică să nu mai trăim, să nu mai comunicăm cu aproapele nostru și să nu ne mai împărtășim cu Dumnezeul nostru? Asta nu se întâmplă doar acum din cauza virusului, se întâmplă de mulți ani, de mai mult de zece ani. Cei mai mulți am uitat cum să comunicăm cu frații noștri și cum să ne împărtășim de Dumnezeu – acesta este adevărul!  Și acum se desăvârșește apostazia noastră și din viața de zi cu zi, care este fratele nostru, și din cea cerească, care este Sfânta Liturghie, sfintele ierurgii și Biserica Dumnezeului Treimic, plină de energia și harul Duhului Sfânt.

Să începem acum, din cauza unui virus, să ne îndoim de puterea Fiului lui Dumnezeu? Și de icoana lui Dumnezeu? Nu doar de cele zugrăvite care se găsesc în bisericile ortodoxe, dar și de aproapele nostru. Orice om este icoană a lui Dumnezeu sau, mai bine zis, este un candidat întru devenire icoană a lui Dumnezeu. Ajunge ca fratele meu și eu să învingem două lucruri: mânia și dorințele (păcătoase). Iarăși vorbim de pocăință, inimă curată zidește întru mine și minte trează [duh drept]. Iarăși, însoțirea inimii și a minții, iarăși, curățirea acelui colțișor din inima noastră în care să poată să Se sălășluiască Hristos. Se pare nu doar că ne îndoim de fratele nostru, ci și de icoanele sfințite la care ne închinăm dintotdeauna, după tipicul ortodox, fie că există coronavirus, fie că există ciumă, holeră, lepră sau orice altă boală molipsitoare. Tipicul spune că la finalul slujbei mă închin la icoana Maicii Domnului și sărut mâna preotului sau a arhierelui. De ce? Pentru că atât icoana, cât și mana arhiereului sunt pline de energii ale Duhului Sfânt.

Și vă zic, orice om, când ne apropiem de el cu milostivire, cu compătimire, cu iubire, cu bună intenție și slujire, nu din interes sau cu invidie, sau antagonism – acestea creeaza microbi, mai întâi duhovnicești și apoi biologici – dar dacă ne apropiem de fratele nostru cu bunătate și milostivire se dezvoltă alte forțe, dumnezeiești, îngerești, cerești. Doamne al puterilor, fii cu noi! Cine este Domnul puterilor? Domnul îngerilor.

Vedeți că i-am cerut sorei Isidora mai devreme să aprindă și lumânările cele mari de sus. Și s-a mirat sora de ce i-am cerut asta. Știe bine tipicul. Acestea de obicei nu se aprind în seara asta. Se aprind doar în timpul Sfintei Liturghii și sunt lumânările îngerilor. Lumânările de jos sunt ale noastre, ale oamenilor. I-am spus să le aprindă și pe acelea, deoarece așa de puțini oameni vin în aceste momente și în aceste zile în biserică, încât avem și mai mare nevoie de prezența îngerilor ca să fim mai mulți. Și, prin harul Domnului, au venit și vin Sfinții Îngeri, deoarece aceștia au iubire desăvârșită care alungă frica si Îl iubesc pe Domnul Iubirii în mod desăvârșit, și Îl slăvesc mereu, fără teamă. Și voi, după ce se va termina slujba, veți merge unul câte unul să vă închinați la icoana Maicii Domnului și, cine vrea și îndrăznește, să sărute și mâna mea, a păcătosului. Să știți că după ce vă veți închina la Maica Domnului, Preacurata – azi cuvintele parcă capătă sensuri noi – veți veni la mine cel molipsit, cel murdar, cel rănit, șchiop, dar Episcop, care are tot Harul Duhului Sfânt – și oricine se închină cu credință, se eliberează de orice rană, de orice molimă, de orice necurăție, de orice virus. Aici să vă văd! Acum a venit momentul în care va da examen credința noastră! Ce credință are fiecare…

A zis odată un intelept teolog, Părintele Ioannis Romanides, care a adormit în 2001, că de acum înainte problema va fi la episcopii noștri, adică la noi, la mine. Mai exact, ce credință vor avea. Și asta deja se vede în aceste zile. Nu este atât de mult problema voastră, cât a noastră, a arhiereilor și a preoților. Ce credință avem! Credem ce scrie în cărțile noastre? În Evanghelie? În binecuvântările Bisericii? Atunci oricare ar fi rana, inclusiv molima, cu credința ne vom închina.

Situația este următoarea: dacă problema este credința noastră, a tuturor, popor și cler, nu putem să judecăm pe nimeni. Mulți vorbesc, puțini fac. Dar măcar să nu judecăm. Că cele ale tale de azi, pot deveni ale mele mâine. Soluția la puțina noastră credință este una, și mi-o asum. Zicea Sfântul meu părinte, Iacov Tsalikis:

“Cum mă vezi pe mine, Neofite, ca îi vorbesc sfântului David și acesta face minuni pentru rugăciunile mele, să știi că în fiecare seară cad în genunchi în fața icoanei lui Hristos si Îi zic: Cred, Doamne, ajută necredinței mele! Întărește credința mea!”

Aveam pe atunci 20 de ani și nu înțelegeam ce zicea Sfântul. Nu înțelegeam cât de importantă este credința la om. Că este cea mai importantă. Toate celelalte sunt pietre pe care le pui peste temelia credinței.

Si un alt sfânt al veacului nostru, Cuviosul Sofronie de la Essex, mi-a spus care este medicamentul fricii. (…) Sofronie era foarte educat, studiase în Franta, Anglia, era cosmopolit, știa să își exprime credința în termeni teologici, și făcea rugăciuni frumoase. O astfel de rugăciune este medicamentul puținei-credințe, adică a bolii secolului nostru, dacă este rostită în duh smerit de noi toți, de la Patriarhi până la arhierei, preoți, monahi și popor:

Hristoase al meu, dă-mi răbdarea și credința Sfinților!

Să o spuneți cât de mult puteți, astfel că veți dobândi o zestre care vă va ajuta să treceți prin zilele grele care vin – care deja au venit. Căci cele ce se vor întâmpla de acum înainte vor fi, dupa cum a zis Sfântul Paisie, valuri-valuri. Grecii nu vor avea așa de multe de tras, vom avea și noi destule ca să ne fie încercată puțina noastră credință, ca să îngenunchem, să plângem și să Îi zicem:

Hristoase, dă-mi răbdarea și credința sfinților, dă-mi lacrimi de pocăință și mărturisire.

Astfel, când vom dobândi credința sfinților, răbdarea și lacrimile sfinților, atunci va dispărea și puțina credință și frica cea care naște puțina-credință. Si atunci vom înțelege ce vrea sa spuna apostolul iubirii când zice: “Iubirea desăvârșită alungă frica.”

Să aveți bună putere! Vă doresc ca aceste zile ce urmează să le petreceți în rugăciune și post.Bisericile noastre din mitropolia Morfou sunt deschise, să veniți să vă rugați și să vă împărtășiți cu Trupul și Sângele lui Hristos, Care a învins moartea, Care a învins diavolul și păcatul, adică frica.Opusul iubirii nu este ura, așa cum ne-a învățat Europa, ci este frica. Orice vă face să vă temeți, să știți că este insuflat de forțe demonice! Și nu sunt întâmplătoare, ci sunt foarte înșelătoare și viclene aceste săgeți pe care dușmanul le îndreaptă către inima noastră în aceste zile și ore. Când trage ispita aceste săgeți ale fricii, și ale puținei credințe, și lașității? În ajunul Duminicii Sfintei Cruci, adică mâine, în ajunul Buneivestiri a Maicii Domnului, a celei care s-a facut pod între Cer și pământ ca să se învingă moartea și diavolul, în ajunul Paștilor. Așa să știți! Nu este deloc întâmplător! Pentru că acela care face toate acestea, diavolul (…), de aceste lucruri se teme: de Sfânta Cruce, de numele Maicii Domnului – Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! -, de Învierea Domnului – ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos.

Toate acestea se întâmplă ca să nu auzim Hristos a Înviat! Adevărat a înviat! Ca să nu avem Paști cu pace noi, ortodocșii, ca să nu avem Înviere! Asta e ce îi arde – pe noua ordine mondială, duhurile din văzduh și pe anumite slugi ale acestora de pe pământ. Noi, cei puțini, nu trebuie să le facem pe plac. Dar nu cu egoism! Nu cu judecăți. Cu acea rugăciune pe care v-am spus-o: Hristoase, dă-mi răbdarea și credința Sfintilor!

Și atunci vom avea Sfânta Cruce ca întărire, o vom avea pe Maica Domnului ajutătoare și vom avea Învierea lui Hristos în clipa morții noastre, ca să trecem în Viața Veșnică a Tatălui, a Fiului, și a Duhului Sfânt!

(ortodoxinfo.ro)