Monarhie

O expoziție dedicată Casei Regale, care surprinde relația acesteia cu Clujul și care conține imagini și documente inedite din viața monarhilor României a fost deschisă vineri la Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga”.

Expoziția are ca scop redescoperirea unor lucruri uitate sau chiar neștiute de către români despre acțiunile Casei Regale.

Numeroasele fotografii cuprinse în expoziția “Casa Regală a României în viața Clujului”, unele necunoscute sau puțin cunoscute, extrasele din presă care mărturisesc despre o lume trecută, dar în care sunt implantate rădăcinile prezentului, precum și alte documente importante ilustrează acele momente în care Casa Regală s-a implicat în viața comunității clujene în perioada 1919-2016.

“Prin intermediul câtorva sute, cred, fotografii, extrase de presă, documente, multe foarte interesante și inedite, am încercat să documentăm peste 15 importante vizite regale, prima dintre ele având loc imediat după Marea Unire, în mai 1919.

Ultima care se regăsește în expoziția noastră este vizita Altețelor Lor Regale principesa Margareta și principele Radu în oraș în 21 septembrie 2016, atunci când au ales Opera Română din Cluj pentru a marca 20 de ani de căsătorie”, a declarat Cornel Jurju, reprezentantul Clubului Monarhiștilor Clujeni.

Acesta a subliniat rolul important al familiei regale a României la crearea Clujului modern, proces care a avut ca punct de pornire crearea universității românești din acest oraș și care este astăzi cea mai mare din țară, fondată prin decret regal.

“Clujul românesc a fost realizat sub auspiciile familiei regale”, a mai spus Jurju, care a menționat crearea Colegiului Academic și a Catedralei Ortodoxe din Cluj drept realizări făcute cu sprijinul Casei Regale.

Jurju a amintit că atât Universitatea “Babes-Bolyai”, cât și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca i-au conferit regelui Mihai I titlul de doctor honoris causa.

“Însemnata zestre documentară devoalează implicările decisive, inclusiv financiare, ale Casei Regale în evoluția Clujului universitar, în sprijinirea școlii, a culturii, a bisericii sau a sportului. Publicul va avea șansa unei surprinzătoare și frumoase incursiuni în trecutul ultimului secol de istorie locală și românească”, au mai arătat organizatorii evenimentului.

Expoziția, care va rămâne deschisă până la sfârșitul acestui an, se adresează tuturor celor interesați de farmecul și ineditul vieții interbelice clujene, dar și de tumultul perioadei postdecembriste.

Evenimentul este organizat de Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga”, de Clubul Monarhiștilor Clujeni și de filiala Cluj a Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei. Parteneri ai evenimentului sunt Muzeul de Istorie al Universității “Babeș-Bolyai” și Liceul Teoretic “Mihai Eminescu” din Cluj.

La eveniment era așteptată și prezența Alteței Sale Regale principele Radu al României, dar care, din cauza sănătății fragile a Majestății Sale regele Mihai, a fost nevoit să rămână în Elveția.

E.S.

Nostalgici după vremurile de dinaintea instalării comunismului, mulți dintre noi au idealizat monarhia, pentru ceea ce a fost și pentru ceea ce ar fi putut fi. În cele din urmă, s-a dovedit că atașamentul nostru față de monarhie e doar o formă de necrofilie ideologică, fiindcă a fost vorba despre o iubire necondiționată pentru niște idei care au murit.

La începutul anilor ’90, Regele avea o strălucire aparte, era total diferit de oamenii politici pe care-i văzuseră până atunci românii și părea că poate fi transformat într-un lider al opoziției: omul care să se opună până la capăt politicii neocomuniste și zgurii care ținea țara pe loc într-un provizorat periculos. Regele Mihai venea de dincolo de istorie să ne izbăvească. Sloganul din 1992 „Moharhia salvează România“ devenise proiect de țară. Regele promisese atunci că „România va reînvia și va renaște“, dar s-a reîntors târziu în țară și fără fastul așteptat de atâta lume. Nu doar Ion Iliescu se temea de popularitatea lui, ci și Emil Constantinescu, cel care i-a redat cetățenia română, dar l-a tratat în continuare ca pe un exilat.

Întreaga sa viață, Regele a trăit politica pe muchie de cuțit. Ajuns prima dată rege la șase ani, este detronat de propriul său tată la nouă ani, revine la putere în 1940, în plină dictatură, și ajunge prizonierul mareșalului Antonescu până în 1944. Urmează etapa lui eroică de la 23 august, când sub comanda sa România trece de partea Aliaților, dar, la mai puțin de un an, sovieticii încep să-i întindă o capcană din care iese printr-o abdicare forțată și părăsește țara în 1948. Exilul Regelui Mihai nu se încheie, însă, niciodată.

Revenirile lui succesive de după 1992 sunt triste și pentru el, și pentru cei care l-au prețuit. Totul pare să fi început după căsătoriea primei lui născute, Margareta, cu pe-atunci necunoscutul actor Radu Duda, în 1996, când ea avea 47 de ani, iar el doar 36. Această mezalianță face trecerea de la intransigența regală de până atunci la compromisurile resemnate din anii 2000.

Potrivit documentelor care au apărut ulterior, Duda ar fi fost, înainte de 1989, „persoană de sprijin“ a Securității. Ambițios, cu o morală provizorie și cu permanenta lui privire gravă, fostul actor și-a construit piesa ideală în care să joace. Pentru a fi mai credibil și-a trecut în CV universități pe care nu le-a absolvit niciodată (John F. Kennedy School of Government, Universitatea Harvard, Colegiul George C. Marshall din Germania) și a pretins să fie făcut principe. Regele a cedat și din 1999 i se spune „Alteță“. Inițial, i s-a dat titlul de principe de Hohenzollern-Veringen, de fostul șef al Casei de Hohenzollern care se afla la o vârstă foarte înaintată. Urmașul său, Karl Friedrich, a înțeles oportunismului lui Duda și i-a cerut să nu se mai recomande ca principe de Hohenzollern. Cum fostul actor a ignorat această cerere, noul șef al Casei de Hohenzollern a dat în judecată Casa Regală a României pentru retragerea titlului. Un astfel de titlu, chiar dacă este simbolic, nu poate fi oferit într-o republică nici chiar de Casa de Hohenzollern. Karl Friedrich a explicat că oferirea acestui titlu „e o farsă“.

Fiindcă Duda voia să rămână principe cu orice preț, Regele Mihai a fost convins de Margareta și de soțul ei să rupă legăturile cu Hohenzollernii. Nu era prima dată în istorie când se întâmpla, dar de data aceasta motivul era aproape lipsit de sens. Casa Regală și-a renegat astfel rădăcinile pentru ca Radu Duda să fie principe. Și a fost chiar mai mult decât atât, fiindcă a devenit șeful neoficial al Familiei Regale. Trecând peste principiile unui rege bătrân și bolnav, având-o de partea lui pe Margareta, Duda, cu nevoia lui maniacă de a fi ceea ce nu este, a început să dirijeze lucrurile și să-și negocieze propria descendență. La început, imediat după căsătoria celor doi, care oricum încălca tradiția monarhiei, potrivit căreia moștenitorii Familiei Regale trebuie să se căsătorească în afara țării, Regele a numit-o pe Margareta succesoare la tron, renunțând astfel la istorica lege salică, prevăzută prima dată în Constituția din 1866 (Art. 83). A fost doar primul pas. Apoi, Duda a intermediat negocierile dintre guvernul Adrian Năstase și Rege, pentru ca Familia Regală să-și recupereze bunurile și terenurile luate cu japca de comuniști. În schimb, Regele Mihai a fost nevoit să participe la evenimente derizorii alături de Ion Iliescu, Adrian Năstase și Dan Voiculescu. „Regele Mihai trebuia să rămână sărac și curat“, spunea istoricul Neagu Djuvara, care l-a cunoscut îndeaproape pe fostul suveran.

Ca totul să fie mai sigur, în 2015, când nepotul direct al Regelui, Principele Nicolae, a început să devină popular, Duda l-a aruncat peste bord. Cu semnătura Regelui Mihai ar fi fost exclus din linia succesorală. Nu se cunosc cauzele, iar Nicolae nu și-a spălat niciodat rufele în public.

Duda și Margareta nu mai au scrupule, de lângă patul de moarte al Regelui Mihai își continuă strategia de a ține sub control totul. Au trimis un comunicat prin care se plâng că Nicolae ar fi „violat“ domiciliul regal și anunță că au sesizat poliția. Nicolae spune doar că a vrut să-și vadă bunicul. Mama lui, Principesa Elena, trimite și ea o depeșă scrisă tot în stilul lui Duda, în care își ceartă public fiul. Nicolae, la rândul lui, dă un interviu la televiziune unde este tutuit de o tânără jurnalistă, ca și cum ar fi un fotbalist la modă. Monarhia Română era de mult o butaforie, dar acum cinismul lui Duda și al Margaretei o transformă în ceva macabru în așteptarea Legii Dragnea & Tăriceanu, care îi va întreține mai departe din banii statului pe ei și Castelul Elisabeta, unde locuiesc. 25 de milioane de euro anual ar fi cerut cei doi pentru privilegiul de a muta Casa Regală la butoniera lui Dragnea.

Revista 22

Principele Nicolae este atacat din nou de Casa Regală, cu informaţii defăimătoare la adresa lui. Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională reacţionează.

Nu este prima dată când se întâmplă acest lucru de la excomunicarea sa din Casa Regală, acum mai bine de doi ani, pe 1 august 2015. Ceea ce se petrece acum este în succesiune logică.

Mai jos, comunicatul integral.

Principele Nicolae nu are interdicţie în România

Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională a luat act cu surprindere de afirmațiile domnului Andrew Popper la TVR1 în seara zilei de 15 noiembrie. despre așa-numita interdicție de a locui în România a Principelui Nicolae, atribuită M.S. Regelui Mihai I.

Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională consideră aceste informații neavenite. întrucat sunt false și defăimătoare. prin plasarea în contradictoriu cu dreptul la libera circulație al oricărui cetățean în Europa. sub protecția Convenției Europene a Drepturilor Omului, și pretutindeni în lume.

MS Regele nu l-a împiedicat pe Principele Nicolae să intre în România

Este imposibil de crezut că M.S. Regele Mihai I, pe care noi l-am văzut în împrejurarile în care guvernările anilor 1990 l-au împiedicat să intre în România. întorcându-l din drum în ajunul Crăciunului 1990 și în ziua de 7 octombrie 1994. i-ar putea interzice nepotului său să vină în țara din care bunicul său a fost alungat. de regimul sovieto-cominternist, cu 70 de ani în urmă.

Din contră, foarte mulți dintre noi știm direct de la Majestatea Sa că și-a dorit. încă din momentul prezentării micului Principe, în fața marii adunări din balconul Hotelului Continental în aprilie 1992. ca viitor al monarhiei române, ca Nicolae să trăiască în țară. Din păcate nu a putut trece peste hotărârea părinților săi.

Afirmațiile domnului Andrew Popper distorsionează profund personalitatea Regelui Mihai, atribuindu-i opinii și reacții pe care Majestatea Sa, prin întreaga sa viață, explicit sau implit, le-a sancționat.”

Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională

nota: intertitlurile aparţin redacţiei Starea Presei.

La Târgul de Carte Gaudeamus din acest an, în ziua de joi, 23 noiembrie 2017, vor fi lansate cinci titluri dedicate Familiei Regală a României, publicate recent de Editura Litera, Curtea Veche Publishing și de Editura Corint.

La ora 16.00 va avea loc, la standul Editurii Corint (stand 45, Romexpo), lansarea cărții doamnei Danielle Maillefer, intitulată “Întoarcerea Regelui Mihai”.

La ora 16.45  vor fi lansate, la standul Editurii Curtea Veche, cartea pentru copii “Margareta a României. O principesă în serviciul ţării regăsite” de Adrian Cioroianu și a “Calendarului regal 2018″.

La ora 17.30, Editura Litera va găzdui, la standul propriu, lansarea albumului “Susține cu a ta mână Coroana Română”, scris de Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu.

La ora 18.30, albumul ,,De la Palatul Domnesc de pe Podul Mogoșoaiei la Palatul Regal de pa Calea Victoriei”, semnat de Gabriel Badea-Păun, va fi lansat de Editura Corint la standul propriu (stand 45, Romexpo).

C.R.

Zvonul oribil care circulă tot mai insistent în aceste zile este că Prinţul Nicolae, dezmoştenit de cozile de topor care au făcut uzurparea din ultimul an, nu va fi invitat la înmormântarea bunicii Sale.

LATER EDIT: Fără a avea pretenţia câ adevărul meu este adevărul absolut, cred că articolul acesta din 4 august 2016 este mai actual ca oricând. Nicolae a făcut exact ce am scris aici. A devenit prinţul popular, vlăstarul domnesc prietenos, cald, apropiat. În acelaşi timp, victimizarea agresivă a sa de către Casa Regală a contribuit la o popularitate în creştere. Iar aceasta continuă să crească. Veţi vedea.

Analitic, nenorocirea fără precedent în istoria sa care se petrece acum în Casa Regală a României reprezintă însăşi uzurparea regalităţii din Casa Regală de către securistoizi de descendenţă comunistoidă care fac, conştient sau nu, jocul Rusiei, distrugând cu bucurie unul dintre cele mai importante simboluri ale neamului românesc.

În aceste condiţii, părăsit şi (aşa cum şi-ar dori unii, uitat de toţi) totuşi dorit mai mult decât niciodată, Prinţul Nicolae are la dispoziţie o unealtă de retorsiune publică şi politică năucitoare.

Dacă aş fi în locul Prinţului Nicolae, pe 12 august, cu o zi înainte de înmormântarea Reginei Ana şi în a doua şi ultima zi în care trupul acesteia va fi expus public la Palatul Regal, m-aş înfiinţa la Palatul Regal singur şi m-aş aşeza la rând, ca să-i aduc un ultim omagiu bunicii mele dragi.

Desigur, Prinţul Nicolae are o viziune plenară net superioară celei de care dispun eu. El are contacte la nivelul caselor domnitoare din Europa, care cu certitudine au înţeles exact care este diferenţa dintre sângele albastru al lui Carol I şi Ferdinand I Întregitorul şi Duda Margaretei, care a ocupat abuziv instituţia regalităţii româneşti.

Aşadar, fiecare este liber să spună ce crede, dacă este de bună credinţă, în acest moment, pe acest subiect, iar Prinţul Nicolae este liber să procedeze exact cum doreşte. Nu-l mai leagă nici un cod regal, nici o etichetă, nimic.

Mă refer însă şi la credinţa mea că este timpul ca monarhul, azi, în lumea interactivă în care trăim, să coboare între concetăţenii săi şi să fie mult mai interactiv, combinând virtuţile tăcerii înţelepte cu cele ale vorbei cumpănite, direct la Ion de la Gogoşerie.

Nicolae ar putea să fie acest alt tip de sânge regal domnitor. Depinde numai de El dacă o va face cândva. Şi când o va face. Şi cum.

Florin Budescu – stareapresei.ro

Radu Enache, avocatul lui Nicolae Medforth-Mills, susţine că personalul aflat la casa Majestăţii Sale din Elveţia atunci când fostul principe a încercat să îşi vadă bunicul nu a depus plângere, singura sesizare făcută la poliţie fiind pentru violare de domiciliu.

„Nu au fost plângeri penale pentru loviri sau alte violenţe. Personalul şi infirmierele nu au depus astfel de plângeri. A rămas valabilă doar plângerea pentru violare de domiciliu, depusă de Casa Regală şi semnată de către Principesa Margareta. Ancheta este în stadiul iniţial, poliţia elveţiană l-a audiat pe el, dar vor urma să fie audiaţi martori şi, bineînţeles, şi Principesa Margareta (…) El doreşte să intre în ordinea de succesiune dar mai ales în familie. Este clar că a fost exclus şi din familie, din moment ce nu i-au deschis uşa pentru a ajunge 10 minute la bunicul lui. Gestul Casei Regale, de a nu primi nepotul să-şi vadă bunicul pe patul de moarte, este lipsă de umanism şi este un cinism deosebit. (…) Vrea (n.r Nicolae) să petreacă sărbătorile de iarnă în România”, a declarat avocatul Radu Enache pentru MEDIAFAX.

Nicolae Medforth-Mills este acuzat de Casa Regală a României de tentativă de violare de domiciliu, după ce ar fi forţat uşa de la reşedinţa din Elveţia a Majestăţii Sale, anunţa, miercuri, Casa Regală, printr-un comunicat de presă. Casa Regală a înaintat o plângere la poliţia elveţiană. Încercarea nepotului Regelui Mihai de a îşi vizita bunicul a avut loc după ce starea de sănătate a Majestăţii Sale s-a înrăutăţit.

“În seara de marţi, 7 noiembrie 2017, Nicolae Medforth-Mills a făcut o tentativă de violare a domiciliului Majestăţii Sale Regelui, la reşedinţa din Elveţia. Dl Medforth-Mills a forţat uşa casei, implicând în incident şase persoane, dintre care trei colaboratori ai Casei Majestăţii Sale. Dl Medforth-Mills a agresat fizic şi verbal trei persoane. Una dintre ele prezintă răni corporale. În final, el a fost împiedicat să forţeze intrarea în casă. Majestatea Sa a făcut clar, de mai multe luni de zile, faptul că refuză să-şi vadă nepotul, lucru adus la cunoştinţă dlui Medforth-Mills în repetate rânduri”, a transmis Biroul de Presă al Regelui Mihai I.

Biroul de Presă al Regelui Mihai I a anunţat, pe 11 august 2015, printr-un comunicat de presă, că Regele Mihai I a semnat un document prin care a retras nepotului său Nicolae, fiul Principesei Elena, titlul de “Principe al României” şi calificativul de “Alteţă Regală”. De asemenea, Regele Mihai I l-a exclus pe Nicolae din linia de succesiune la Coroana României. Aceste hotărâri au intrat în vigoare pe 1 august 2015.

A.M.

Un cunoscut preot face dezvăluiri incredibile despre Regele Mihai I și situația actuală explozivă din Casa și jurul Casei Regale a României.. Acesta face o serie de devoalări incredibile despre conjunctura din anturajul Majestăţii Sale. Marcel Răduţ Selişte are un text extrem de dur pe Facebook. Omul decorat de Regele Mihai vorbeşte despre incidentele grave din Elveţia, cu Principele Nicolae.

“DESPRE INCIDENTELE REGRETABILE DIN CASA REGALĂ A ROMÂNIEI – PORUNCILE LUI HRISTOS SUNT MAI PRESUS DE ORICE REGULĂ OMENEASCĂ ȘI DE VOINȚA ORICĂRUI OM, INCLUSIV A MAJESTĂȚII SALE REGELE!

Cu tristețe, ca preot onorat de MS Regele Mihai I cu ”Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate”, am aflat despre regretabile incidente și declarații de presă care tulbură probabil ultimele ceasuri ale vieții pe pământ a Regelui Românilor. Aceste incidente și declarații poartă în sine un aspect deosebit de sensibil, anume loialitatea MS Regele Mihai I atât față de Poruncile lui Hristos – dintre care „întâia este: “Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn” și: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta”. Aceasta este cea dintâi poruncă, iar a doua e aceasta: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă” (Sfânta Evanghelie după Marcu XII, 29-31) – precum și de Canoanele Bisericii Creștine.

Trebuie lămurit acest aspect, din respect pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al României! În Comunicatul Biroului de Presă al Majestății Sale Regelui Mihai I din data de 09.11.2017, se informează despre un incident pe care l-ar fi provocat ASR Principele Nicolae, încercând să pătrundă la MS Regele, pentru a-l vizita”, scrie preotul.

Acesta nu se opreşte însă aici. Preotul spune că Regele nu ar fi putut fi împărtăşit dacă nu îşi ierta nepotul. “În textul comunicatului de presă se precizează că „Majestatea Sa a făcut clar, de mai multe luni de zile, faptul că refuză să-și vadă nepotul, lucru adus la cunoștință dlui Medforth-Mills în repetate rânduri”, precum și că „incidentul a survenit la doar o oră după ce Regele Mihai primise Sfânta Împărtășanie de la trimisul ÎPS Mitropolitului Iosif.”

Aceste două informații – 1.MS Regele refuză să-și vadă nepotul și 2.incidentul a survenit la o oră după ce MS Regele primise Sfânta Împărtășanie – induc o idee extrem de gravă, anume aceea că MS Regele Mihai I a fost împărtășit fără a fi vrednic, prin încălcarea Canoanelor Bisericii.

Conform rânduielilor Bisericii Ortodoxe Române cu privire la păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăşanie şi canonisirea lor după Sfîntele Canoane, „cel învrăjbit cu cineva, mai înainte de a se împăca, nu poate intra în biserică şi nici să trimită prinos şi să facă câte 50 de mătănii pe zi până ce se va împăca cu cel pe care l-a supărat, cerându-şi iertare cu toată umilinţa, iar dacă acela este vinovat şi tot el nu vrea să se împace, vina rămâne asupra lui, iar acesta nu mai este sub canon.”

Altfel spus, dacă MS Regele Mihai I nu și-a iertat nepotul (așa cum reiese din comunicatul de presă), atunci a fost împărtășit fiind nevrednic, adică în stare de păcat (învrăjbit cu nepotul). Consider că MS Regele Mihai I al României a dovedit prin curajul cu care s-a împotrivit instaurării dictaturii staliniste, prin jertfele din perioada exilului și prin toată slujirea adusă Națiunii și Statului Român, că este un bun creștin, loial Bisericii lui Hristos și Neamului Românesc. Prin urmare, am convingerea că în comunicatul de presă emis de Casa Regală a României regăsim fie o gravă eroare de interpretarea a celor întâmplate, fie expresia unei alte voințe, străină de voința Majestății Sale Regele Mihai I al României!

Despre Declarația Alteței Sale Regale Principesa Elena, mama ASR Principele Nicolae (care declarație nu face decât să insiste asupra gravei ipoteze că MS Regele Mihai I a fost împărtășit fără să fie vrednic) este inutil să discut. Spun doar atât: oricât de grav ar păcătui un copil, mama este datoare să-l iubească până la capăt, iar dacă onoarea cere să nu-l apere, iubirea de mamă poruncește să nu-l judece decât în intimitatea tainicei și binecuvântatei relații dintre mamă și copilul pe care l-a purtat în pântece.

TRĂIASCĂ REGELE!”, a încheiat preotul.

stiripesurse.ro

La ora la care scriu textul de față, Casa Regală anunță printr-un comunicat de presă că Regele a primit Sfânta Împărtășanie și că sărbătoarea Sfinților Arhangheli, a Sfinților Voievozi, cum e supranumită în tradiția românească, îl găsește pe Majestatea Sa în stare de suferință. Clipele acestea, când suveranul e pregătit să plece, dar e încă cu noi, legitimează așezarea vorbelor noastre în prezent.

Odată cu Regele Mihai se sting ultimele licăriri ale unei lumi și se instalează, definitiv, o falie istorică de netrecut. Regele, așa cum trăiește de șaptezeci de ani, departe de țară, hăituit, hulit, în stoică nevoință, este, prin natura lui atașantă, demnă și limpede, garanția legării României la valorile spiritului european.

În mod fericit, un suveran al țării în care ne-am născut cultivă firesc în persoana sa virtuțile care așază o națiune în rândul lumii civilizate. Fapt care a fost sesizat de oamenii țării de la bun început și care l-a făcut atât de iubit pe Rege din tinerețile lui. De la studenții care se legau cu disperare de porțile Palatului Regal în 1945 ca să-și apere suveranul de ciuma roșie instalată cu forța în România, la copiii și nepoții acelora, care îl întâlneau miraculați, după patruzeci și șase de ani, de Paști în 1992, și invadau străzile Bucureștiului, românii îl țin pe Rege în inima lor ca pe nici un alt român în viață. Și o fac pentru că găsesc în el coerența morală, atât de rară, între persoană și oficiu.

Regele Mihai este, în lumea instituțiilor politice și în societatea monarhilor moderni, un exemplu absolut. Un observator neavizat s-ar putea apleca asupra nedreptăților istorice pe care o fire atât nobilă a fost nevoită să le îndure de-a lungul întregii sale existențe. Însă lecția vieții acestui om, pentru sine și pentru ceilalți, nu este una tragică, ci una de natură morală. Regele a arătat, trăind în felul lui neostentativ, cum poți rămâne consecvent acelorași valori care te legitimează ca persoană și ca suveran în ultimă instanță, adică pentru atei în sistemul de referință al legii morale, iar pentru credincioși, înaintea lui Dumnezeu.

Regele este un model pentru că, în ciuda faptului că a avut o relație dificilă cu vanitosul său tată, în ciuda faptului că a domnit, atât de tânăr, într-o perioadă neagră a istoriei noastre, în ciuda faptului că a fost azvârlit din țară ca ultimul trădător, în ciuda faptului că a trebuit să-și înjghebeze, sărac și abandonat de toată lumea, un trai chinuit, în ciuda faptului că a fost din nou alungat din țara lui cu kalașnikovul în piept, în ciuda faptului că i-au fost aruncate cele mai mizerabile ocări, în ciuda tuturor acestor înjosiri, despre care știm acum că l-au durut teribil, Regele Mihai a rămas suveranul propriei umanități și conștiința nepătată a țării sale.

Ștefan Colceriu

Ce se întâmplă zilele astea la ușa reședinței Regelui Mihai este cea mai cruntă dovadă că visele copilăriei nu merită să se împlinească. Visul copilăriei mele ca ziarist, în primii ani de după Revoluție, ca simplu spectator al vieții politice și sociale, era întoarcerea Regelui Mihai pe tronul României. Astăzi, 10 noiembrie 2017, afirm cu tărie: visul meu era o imensă tâmpenie.
Mă uit acum la războiul dintre interviurile, postările și comunicatele sau pur și simplu flegmele și filmările făcute pe ascuns și mă gândesc că visul din copilăria mea post-revoluționară a fost o uriașă capcană.
Țigăneala nepot, mamă, mătușă și ce-or mai fi ei demonstrează că puterea nu e făcută să o lași urmașilor, nu e cinstit pentru cei asupra cărora se exercită această putere ca ea să ajungă la cineva care poate fi nedemn sau nepregătit. Nu am nici acum vreun dubiu că Regele Mihai I ar fi fost mai presus decât oricare dintre conducătorii pe care i-am avut în ultimii 27 de ani.
Când, la 20 de ani, visam la Regalitate eram orbit de personalitatea Regelui, cel din poveștile bunicilor, cel a cărui putere o simțeai chiar și din paginile de istorie răstălmăcită din anii comunismului. Acum văd dincolo de lumina lui și că în urma sa pândeau umbra nimicului, pufoșenia micimii, exhibiționismul de vedete de cabaret când au probleme sentimentale. Acum văd că ăștia se filmează sunând la uși. Se dau în gât în comunicate sub sigla cândva glorioasă a Coroanei române, comunicate date în grabă, de teama știrilor de la ora 19.00. Sunt neputincioși în a gestiona o biată criză de familie, dar sunt urmașii unui om care a gestionat în tinerețe situații de mii de ori mai grave. Pare că tăria genei Sale s-a epuizat în 65 de ani de eternă criză.
Pe lângă gustul amar, scandalul ăsta

are în el și dulceața lecției și o repet: puterea nu e menită să fie lăsată moștenire. De cele mai multe ori, pur și simplu nu ai cui să o lași.
PS E o altă iluzie să crezi că lucrurile în familia regală s-ar fi rezolvat altfel cu Majestatea Sa pe tron sau că ar fi avut o componență cu mult diferită.
PPS Locul lamentărilor ambelor tabere este în umbră. În astfel de momente, ele fac amintirii regale mai mult rău decât atacurile suburbane din presa anilor ’90.
PPPS Avem un comunicat privind înrăutățirea stării de sănătate a regelui României. A urmat altul în care suntem anunțați că a primit Sfânta Împărtășanie. Pe fondul emoției, apar reporterii în fața reședinței din Aubanne. Apoi apare la ușă nepotul izgonit și teama că reporterii de afară l-au filmat când sună la ușă și se dă al treilea comunicat, unic în istoria Casei Regale, un comunicat despre un fapt divers, o îmbrânceală la ușă. Apoi toți își pierd cumpătul, în loc să discutăm evenimentele glorioase ale Regalității sau doar să ne rugăm, dezbatem fertilitatea relației dintre doi tineri sau urmărim cum o mamă își dojenește fiul sub sigla care altădată stătea deasupra mesajelor Regelui pentru țară.
O familie căreia i se cuvenea o filă într-o carte a memoriei colective devine subiect de telenovelă tâmpă.

Alecu Racoviceanu

Teologul, scriitorul şi traducătorul Cristian Bădiliţă – unul dintre cei mai vocali exponenţi ai mişcării monarhiste româneşti – îşi manifestă indignarea, pe Facebook, stârnită de faptul că părincipele Nicolae este ţinut pe la „uşa familiei Duda”, fără a i se permite să-şi vadă bunicul, Regele Mihai 1, aflat pe patul de moarte.

Bădiliţă consideră că dacă Regele Mihai refuză, într-adevăr, să-şi vadă nepotul pentru ultima oară, demonstrează că, „deşi s-a născut Rege, va muri ca simplu socru a lui R. Duda”. De asemenea, Bădiliţă (doctor în teologie la Sorbona, revoluţionar şi golan al anilor 90) dezvăluie că, la fel ca principele Nicolae, nici Regina Ana nu-l plăcea pe Radu Duda.

Facem precizarea că, împreună cu istoricul Marius Oprea şi Convenţia Naţională pentru Monarhie Constituţională (o largă coaliţie a organizaţiilor monarhiste autohtone), Bădiliţă a solicitat Parchetului General, pe 10 mai („cu prilejul adevăratei Zile Naţionale a României”) anularea Legii nr.363/1947, prin care dictatura comunistă a instituit, în mod ilegal şi abuziv, Republica Populară Română. Demersul se vrea o primă etapă a unui proces legitim de restaurare a monarhiei constituţionale.

EVZ vă prezintă declaraţiile lui Cristian Bădiliţă, care sunt cu atât mai usturătoare cu cât vin din partea unui monarhist autentic.

„Manele triste la nivel înalt. 1) Bietul principe Nicolae a dorit să-şi vadă bunicul aflat à l’article de la mort. N-a fost chip. E ţinut la uşa familiei Duda pentru motive care ne scapă. Mihai I s-a purtat la fel de urît cu propriul său tată, Carol al II-lea, pe care a refuzat să-l viziteze dupa ce-a ajuns în Occident, deşi îi datora totul, de la educaţie până la tron. Carol al II-lea a mărturisit că indiferenţa fiului său i-a scurtat viaţa.

Acelasi comportament, văd, îl are Mihai I şi faţă de nepotul său, a cărui singură “vina” este aceea că-şi iubeşte bunicul (şi că nu-i place de Duda; nici Reginei nu-i plăcea). Enfin, voi fi ultimul român care va regreta dispariţia acestui rege Absent.

Am plîns-o pe Extraordinara Regina Ana. Nicio lacrima pentru  acest pseudorege care ne-a distrus si ultima speranţă (n-a făcut un gest pentru a-şi recupera tronul onorînd astfel jertfa din decembrie 1989); n-a făcut decît să-şi rupă mereu crăcile de sub picioare. S-a născut Rege, va muri ca simplu “socru al lui R. Duda“”, scrie Cristian Bădiliţă.

Evenimentul Zilei

„Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii“. Cuvintele marelui cronicar Miron Costin, scrise în urmă cu 300 de ani, sunt cea mai elocventă prezentare a vieţii şi domniei regelui Mihai I al României.
A fost un om sub vremuri. A avut neşansa să domnească într-una dintre cele mai grele perioade ale istoriei naţionale şi universale. Îi pot fi contestate multe dintre deciziile luate, multe dintre atitudinile adoptate în anii săi de domnie, dar indiferent ce ar fi făcut era „sub vremuri“. Nu putea evita niciuna dintre nenorocirile care s-au abătut asupra ţării după august 1944. Nu şi-a dorit, şi bine a făcut, să transforme România într-un câmp de luptă, să înceapă un război cu ocupantul sovietic în anii 1945-1947, al cărui final ar fi fost acelaşi: instalarea comunismului. Din punct de vedere al vieţii personale, regele Mihai şi-a trăit exilul cu demnitate. Nu a reuşit, însă, să devină o voce puternică a disidenţei româneşti. Nu a avut vocaţie pentru acest lucru. În general, Mihai I nu a fost niciodată un lider. Îşi făcea conştiincios şi demn obligaţiile, dar niciodată nu a reuşit să devină port-drapelul unei cauze. Din păcate pentru naţiunea română, n-a reuşit să preia haina de lider nici după Revoluţia din decembrie 1989, când îl favoriza contextul istoric. Când o sută de mii de oameni blocau centrul Bucureştiului în primăvara lui 1992 pentru a-şi arăta dragostea pentru rege, acest lucru îl obliga să nu renunţe la ideea de Monarhie, pentru un compromis, început în 2001, cu criptocomuniştii lui Ion Iliescu şi venalii lui Adrian Năstase. După aproape 50 de ani de exil, în care nu a recunoscut niciodată actul de la 30 decembrie 1947 prin care a fost forţat să plece din ţară şi s-a instaurat Republica Populară, regele Mihai şi-a anulat, prin înţelegerile cu Guvernul Năstase, dreptul legal şi moral să pretindă restaurarea monarhiei. Mihai I nu a avut capacitatea să se opună celor din familie şi din jurul său, care au preferat să îngroape un ideal pentru a savura ospeţe la Palatul Elisabeta, la Săvârşin sau pentru a încasa banii din biletele de la Peleş. Forţat de profitorii din jurul său, Mihai I a acceptat să plece capul în faţa lui Ion Iliescu şi a ciracilor acestuia. Un sfârşit nedemn pentru ultimul rege al României, umilit încă o dată public. De această dată nu au mai făcut-o comunişti precum Dej, Groza sau Iliescu, ci copiii lui, Margareta şi Duda. Din acel moment, ideea de Monarhie în România a pierdut valenţa de ideal politic şi s-a transformat într-o pură etichetă ceremonială, uneori de fanfaronadă, la care participă inclusiv călăi comunişti sau urmaşi ai acestora. Mai mult, în ultimii săi ani din viaţă, regele Mihai a capotat total în faţa presiunilor cuplului Margareta-Duda, eliminându-l pe Nicolae din linia de succesiune. Din nefericire, cuplul Margareta-Duda a reuşit să ducă în derizoriu şi ultimile clipe din viaţa regelui, forţând fără discernământ un scandal cu fostul principe Nicolae, căruia i-au interzis să-şi vadă bunicul aflat pe moarte. S-au certat ca la uşa cortului în imobilul unde regele Mihai îşi trăieşte ultimele clipe din viaţă şi au terfelit public imaginea Casei Regale prin comunicatele inoportune pe care le-au oferit presei. Un sfârşit nedemn pentru ultimul rege al României, umilit încă o dată public. De această dată nu au mai făcut-o comunişti precum Dej, Groza sau Iliescu, ci copiii lui, Margareta şi Duda.
Daniel Gorgonaru

Principesa Elena, mama prinţului Nicolae, a reacţionat la evenimentele petrecute în ultimele zile. Ea se declară dezamăgită de fiul ei şi spune că acesta a dat dovadă de dispreţ faţă de România.

Prinţul Nicolae ar fi încercat să intre cu forţa la Regele Mihai

De asemenea, faţă de principiile Casei Regale de România. Elena spune că este devastată şi foarte îngrijorată din cauza comportamentului băiatului ei.

Principesa Elena

Sunt foarte dezamagită și îngrijorată de faptele fiului meu, Nicolae. Prin comportamentul său din zilele trecute, Nicolae a nesocotit intimitatea, suferința și demnitatea tatălui meu, Regele Mihai.”, spune Principesa Elena. Ea spune că i-a transmis în trecut…

… lui Nicolae faptul că Regele nu dorește să îl vadă, din cauza comportamentului său lipsit de principii morale.

Chiar Regele, spune Elena, primind vestea…

… căsătoriei fiului meu, i-a transmis lui Nicolae (…) că este profund întristat că Nicolae nu a făcut nimic pentru a clarifica paternitatea presupusului său copil.

Acesta ar fi „o fetiță de aproape doi ani. Aceasta arată o lipsă de responsabilitate inacceptabilă”. , Mesajul Regelui ar fi fost „într-o scrisoare privată din 4 august 2017”,

Principesa Elena confirmă decizia Regelui de a nu-l primi pe prinţul Nicolae

„La cea mai recentă vizită a mea la Aubonne, în luna august”, spune Principesa Elena…

… tatăl meu mi-a confirmat personal decizia sa de a nu-l primi pe Nicolae. Lucru cunoscut de fiul meu. Regele Mihai a făcut cunoscut, de câteva ori chiar în scris, că motivul deciziei de a-i retrage lui Nicolae titlul regal este că fiul meu nu are calitățile necesare pentru o poziție în Casa Regală a României.

Faptele lui Nicolae din aceste zile sunt profund greșite, moral si uman. Fiul meu a dat dovadă de dispreț față de România, față de poporul ei și față de principiile Casei Regale. Pentru mine, ca mamă, acest aspect este devastator.”, a încheiat Elena, mama prinţului Nicolae.

Starea Presei

De trei ani, de Sfinții Mihai și Gavril, porțile Palatului Elisabeta nu s-au mai deschis, pentru că Majestatea Sa nu a mai venit să serbeze această zi, public, așa cum făcea și în anii 40, când se afla pe tron. Ultimele două ocazii în care Regele a apărut la balconul Palatului au fost în 2013 și 2014 și au fost și cele mai emoționante.

Ultima aniversare oficială a Regelui Mihai, la Palatul Elisabeta, a avut loc în 2014.

Peste 3.000 de oameni din țară și din Republica Moldova l-au aclamat și i-au cântat „La Mulți Ani!”.

După acea aniversare, Principesa Margareta spunea că Majestatea Sa părea să fi întinerit cu 10 ani. A fost și ultima apariție publică a Majestății Sale. Și cu an mai devreme, 6.000 de români au venit la Ziua Regelui.

Aniversarile Regelui, în această zi sfântă, au redevenit o tradiție, din 2001, când Regele Mihai a fost lăsat să revină la Palatul Elisabeta. Porțile au fost deschise românilor, de fiecare dată, la aniversările regale de 10 Mai și de Sfinții Arhangheli Mihai și Gavril.

În 2001, au fost atât de mulți oameni, încât au format cozi la intrare. An de an, români de toate vârstele au vizitat Palatul Elisabeta pentru a-i ura „La Mulți Ani!” Regelui Mihai.

Tot în această zi, Majestatea Sa sărbătorea cu personalitățile pe care le-a decorat de-a lungul timpului cu medalia Regele Mihai pentru Loialitate. În toată țara sunt 250 de persoane medaliate cu acest simbol.

Anul acesta, Regele Mihai I se află „în stare de suferință” la reședința din Elveția, alături de principesa Margareta și de principele Radu, cu ocazia marii sărbători a Sfinților Mihail și Gavriil, anunță Casa Regală.

Potrivit sursei citate, nu va exista niciun eveniment organizat la reședință, cu ocazia marii sărbători.

„Astăzi, 8 noiembrie 2017, marea sărbătoare a Sfinților Mihail și Gavriil îl găsește pe Majestatea Sa Regele Mihai în stare de suferință, la reședința din Elveția, înconjurat de Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu. De asemenea, la reședință se află angajații Casei Majestății Sale detașați în Elveția și maicile de la mănăstirile din România care îl asistă pe Rege neîncetat”, informează un comunicat postat miercuri pe site-ul romaniaregala.ro.

Totodată, Casa Regală precizează că, marți seară, un trimis al ÎPS Iosif — mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale a venit la reședința din Elveția pentru a da regelui Sfânta Împărtășanie, în prezența Principesei Moștenitoare.

În tradiția regală românească, 8 noiembrie este ziua în care regele Mihai își serba public atât ziua de naștere, cât și ziua onomastică.

„La Palatul Elisabeta, după anul 2001, regele Mihai a găzduit de 8 noiembrie evenimentul ‘Porți deschise’, la care toți românii care doreau să-i ureze ‘La Mulți Ani!’ erau bine-veniți. Ultimele două ocazii în care regele a apărut la balconul Palatului Elisabeta de ziua onomastică au fost în zilele de 8 noiembrie 2013 și 19 noiembrie 2014”, arată sursa citată.

Principesa Moștenitoare Margareta mulțumește tuturor celor care au trimis în ultimele două zile atât de multe mesaje de iubire, de admirație și de încurajare pentru Majestatea Sa, Familia Regală urând tuturor celor care poartă numele Sfinților Mihail și Gavriil pace sufletească, bucurii și împliniri.

Luni, Casa Regală a informat că principesa Margareta s-a întors în Elveția deoarece starea generală a regelui Mihai s-a agravat și prezintă o slăbiciune accentuată.

„Starea generală a Regelui Mihai s-a agravat și prezintă o slăbiciune accentuată, cu o scădere semnificativă a rezistenței. În această săptămână, Familia Regală va avea o rundă de întâlniri cu medicii Majestății Sale, pentru a discuta tratamentul curent al Regelui și pentru a primi sfatul lor în circumstanțele actuale”, preciza Casa Regală.

T.V.

Principesa moștenitoare Margareta se declară mândră că proiectul “Tinere Talente” este recunoscut drept cel mai bun program de artă și cultură din țara noastră, afirmând că fundația care-i poartă numele le-a oferit burse, încurajare și promovare artiștilor aflați la început de drum.

“Fundația Principesa Margareta a României sărbătorește a zecea ediție a concertului regal caritabil organizat în beneficiul Programului ‘Tinere Talente’. Sunt mândră că proiectul ‘Tinere Talente’ este recunoscut drept cel mai bun program de artă și cultură din țara noastră. Nu am rămas indiferenți când am văzut cum mulți din tinerii talentați abandonau drumul pentru care aveau vocație din cauza lipsurilor materiale. Oricât de mari ar fi pasiunea și talentul, drumul artistului nu este niciodată ușor. Am oferit burse, încurajare și promovare. Oamenii generoși au investit împreună cu noi în viitorul României. Construim cu ajutorul dumneavoastră binele și frumosul în societatea noastră”, a afirmat miercuri seară principesa Margareta, la Ateneul Român, în deschiderea evenimentului.

Organizat de Fundația Principesa Margareta a României, concertul a fost oferit de violonistul Remus Azoiței, pianista Alexandra Dăriescu și tenorul Teodor Ilincăi, alături de Orchestra Fundației Principesa Margareta a României, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare.

Programul a inclus Uvertura Egmont de Ludwig van Beethoven, Rapsodia pe o temă de Paganini de Serghei Rachmaninov, Primăvara de Antonio Vivaldi, Meditation din opera “Thais” de Jules Massenet, E lucevan le stelle — “Tosca” de Giacomo Puccini, No puede ser din zarzuela “La taberna del puerto” de Pablo Sorozabal, Torna a surriento de Ernesto de Curtis, Granada de Agustin Lara și Nessun Dorma din opera “Turandot” de Giacomo Puccini.

Evenimentul a fost organizat cu ocazia zilei de naștere a regelui Mihai, în prezența principesei moștenitoare Margareta, a principelui Radu și principesei Maria, a ambasadorului SUA la București, Hans Klemm, a altor personalități ale lumii diplomatice, culturale, academice și din domeniul afacerilor.

Fondurile obținute în urma concertului vor fi folosite în beneficiul programului “Tinere Talente”, prin intermediul căruia fundația oferă burse de studiu tinerilor artiști aflați în situații materiale dificile. Anul acesta, Fundația Principesa Margareta a României aniversează zece ani dedicați tinerelor talente, trei sute de burse oferite și peste 1,2 milioane de euro investiți în viitorul cultural al României.

Pe parcursul a zece ediții, acestui eveniment s-au alăturat muzicieni celebri și mari orchestre: pianistul Dan Grigore, Orchestra de Cameră Radio condusă de dirijorul Cristian Mandeal, soprana Nelly Miricioiu și baritonul Yuriy Tsiple alături de Orchestra Filarmonicii George Enescu dirijată de Horia Andreescu, violonistul Remus Azoiței, acompaniat de Orchestra Filarmonicii George Enescu sub bagheta dirijorului Christian Badea, violonistul Alexandru Tomescu și Ansamblul Stradivarius dirijat de Gabriel Bebeșelea, violonistul Giuliano Carmignola și Ansamblul La Stravaganza, pianista Alexandra Dariescu, tenorul Teodor Ilincăi și violonistul Roman Kim, alături de Orchestra Fundației Principesa Margareta a României, dirijată de Tiberiu Soare.

Fondată în anul 2014, cu scopul de a le oferi tinerilor muzicieni experiența de a aborda un repertoriu muzical variat, la nivel profesionist, Orchestra Fundației Principesa Margareta a României a debutat în anul 2014 la Ateneul Român, la Concertul Regal Caritabil. Anual, elevi și studenți ai instituțiilor de profil din toată țara care studiază flaut, oboi, clarinet, fagot, instrumente de alamă, percuție, vioară, violă, violoncel sau contrabas sunt invitați să participe la audițiile organizate pentru compunerea orchestrei.

Programul “Tinere Talente” susține și promovează tineri artiști talentați din familii cu venituri mici, care nu-și pot dezvolta talentul din cauza lipsurilor materiale și financiare. Urmând tradiția începută de Carol I și de regina Elisabeta prin fundațiile regale, continuată apoi de regina Maria și Carol II, Fundația Principesa Margareta a României și-a asumat misiunea de a sprijini și promova talentul tinerilor artiști români.

D.P.

Războiul Regelui este ultima din marile povești nespuse ale celui de-al Doilea Război Mondial. Dezvaluită de ultimul Șef de Stat din acele vremuri rămas în viață MS Regele Mihai I al României. Proiecția va avea loc în Sala Mare de Spectacole “Radu Beligan”, a Ateneului din Iași, joi, 26 octombrie 2017, ora 19.00.
“Am luat trenul spre Berlin să vedem ce ar fi rezervat cealaltă cale si am avut un prinz cu Hitler. Nu a fost deloc o întâlnire plăcută“.
Povestea deciziei unui Rege care într-un punct critic în al Doilea Război Mondial a renunțat la sprijinul acordat Germaniei, a îndreptat Romania spre Aliați și a grăbit sfârșitul războiului cu aproape 6 luni. Este o poveste a intrigilor de palat și o poveste a decepțiilor.
De la Palatul Buckingham spre București, de la Moscova spre Washington, semnale diplomatice pierdute, spioni aristocratici, șantaj sub amenințarea pistolului. Și curajul unui tânăr Rege ce a îndrăznit.
Regia și Scenariu: Trevor Poots. Producător Executiv: John Florescu. Producător Asociați: Dan Draghicescu & Ștefan Hillerin. Producator Senior: Viorel Chesaru. Camera: Viorel Sergovici Sr. & Lulu Hillerin. Montaj: Mircea Lăcătus. Producția: Chainsaw FILM Production. Post Production: Chainsaw Europe Bucures.
Biletele au fost puse în vânzare la prețul unic de 10 lei și pot fi achiziționate on-line de pe site-ul www.ateneuiasi.ro sau direct de la casieria Ateneului de luni până vineri în intervalul orar 10.00 -16.30 sau cu o oră înaintea începerii spectacolului.
Ateneul din Iași, Strada Ion Creangă nr.14, 700320, Iaşi, Tel/fax: 0232-261.846, e-mail:office@ateneuiasi.ro; www.ateneuiasi.ro

Regele Mihai I împlineşte miercuri 96 de ani, iar starea sănătăţii sale este, conform informaţiilor furnizate de Casa Regală, “fragilă”, cum fragilă este şi starea de sănătate a ţării, după 27 de ani de la “revoluţie şi reformă” şi de tranziţie către niciunde.

Regele Mihai I s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Sinaia, ca fiu al Regelui Carol al II-lea şi al Reginei-Mamă Elena, şi a domnit între 1927 şi 1930, prin intermediul unei Regenţe, precum şi între 1940 şi 30 decembrie 1947, când a fost silit să abdice şi să plece în exil.

Regele Mihai I împlineşte miercuri 96 de ani, iar starea sănătăţii sale este, conform informaţiilor furnizate de Casa Regală, “fragilă”, cum fragilă este şi starea de sănătate a ţării, după 27 de ani de la “revoluţie şi reformă” şi de tranziţie către niciunde.

Regele Mihai I este singurul fost şef de stat în viaţă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

La începutul anilor ʼ90, Regele a fost demonizat de birourile de propagandă ale celor “emanaţi” de evenimentele din 1989: vezi episodul sinistru al urmăririi de pe autostradă şi al expulzării din ţară sub ameninţarea armelor, vezi şi imundul articol publicat de cotidianul “Adevărul” sub semnătura unui gazetar căruia nu-i pomenesc numele din motive de igienă : “Fir-ai al naibii, Majestate!”

În 1992 i s-a permis să-şi viziteze ţara cu prilejul Sărbătorilor Pascale. Vizita a avut loc în perioada 25-27 aprilie, iar sosirea Regelui la Bucureşti a scos în stradă mai mulţi oameni decât în oricare alt prilej din istoria României.

Speriaţi de uriaşl val de simpatie cu care a fost întâmpinat Regele, puterea de atunci i-a interzis acestuia accesul în ţară pentru încă cinci ani.

Abia în 2001, Familia Regală şi-a stabilit reşedinţa în ţară, la Palatul Elisabeta.

Regele Mihai a cunoscut-o pe principesa Ana de Bourbon-Parma la Londra, în 1947, când a participat la căsătoria principesei Elizabeth a II-a a Marii Britanii cu principele Philip, duce de Edinburgh.

Regele Mihai I şi pricipesa Ana de Bourbon-Parma, care a devenit, astfel, regina Ana, s-au căsătorit pe 10 iunie 1948, în Grecia, la invitaţia regelui Pavlov şi a reginei Frederica ai Greciei. Căsătoria lor a durat până la decesul Reginei, în 2016.

Regele Mihai I şi Regina Ana au cinci fiice: Principesa Moştenitoare Margareta, Principesa Elena, Irina Walker, Principesa Sofia şi Principesa Maria.

De la fatidica dată de 30 decembrie 1947, când Regele a fost silit să abdice (“a fost abolită monarhia”, cum au spus comuniştii) şi “a fost instaurată” Republica, au trecut aproape 70 de ani.

70 de ani de derapaje. Atât până în 1989, cât şi după aceea. În tot acest timp, însă, putem consemna, în istoria naţională, şi un foarte scurt moment de normalitate: Sunt cele 15 minute în care Regele Mihai şi-a citit mesajul în Parlamentul României, în dimineaţa zilei de 25 octombrie 2011.

Se tot spune că România nu are tradiţie monarhică. Dar despre România (Mică) se poate vorbi abia de la 1859 încoace. Iar de la 1859, România Mică a avut Domn pe Alexandru Ioan Cuza. Apoi, de la 1866 până la 1881, (tot) Domn al României a fost Carol I. Din 1881 urmează, până la 1947, un şir de regi ai României (devenită Mare din 1918): acelaşi Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai (ultimii doi cu alternanţe la Tron). Aşadar, de la Cuza până în 1947, sunt 88 de ani. Din 1947, România este Republică. “Populară”, până în 1989 şi “democratică/ parlamentară” până astăzi. Republica noastră a împlinit 69 de ani. Lăsând orice alt comentariu la o parte, avem de comparat cifra 88 cu cifra 69. Asta ca să vedem, aritmetic, ce şi cum cu tradiţia. Monarhie vs Republică: 88 – 69. Dacă unii reproşează acestui calcul că am adăugat şi domnia lui Cuza la monarhie, poftim, o scădem şi obţinem Monarhie vs. Republică: 81 – 69.

În discursul său din Parlament, din 25 octombrie 2011, Regele Mihai a enumerat câteva valori fundamentale de la care un neam n-ar trebui niciodată să abdice: libertatea, identitatea şi demnitatea. Libertatea ni se trage de pe la 1877, când cu Războiul de Independenţă purtat sub comanda primului nostru Rege, Carol I. Identitatea ni se trage de la Marea Unire din 1918, înfăptuită sub domnia Regelui Ferdinand. Iar demnitatea poate fi lesne găsită în perioada interbelică, la vremea când leul, moneda Regatului României, era una dintre cele mai puternice monede ale continentului şi când o seamă de români ţineau capul de afiş pe teritoriul artelor şi al ştiinţelor în Europa.

În fine, o ultimă observaţie: pe 25 octombrie 2011, de la discursul Regelui Mihai din Parlament au absentat mai multe persoane, printre care şi preşedintele de la acea vreme al României. O singură absenţă este inexplicabilă: aceea a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române. În special de către BOR, Regele ar trebui să fie perceput (fără nici un comentariu) drept Unsul lui Dumnezeu (asta, desigur, dacă Patriarhul şi BOR admit existenţa lui Dumnezeu). Lipsind de la întâlnirea cu Regele, Patriarhul a absentat de la întâlnirea cu rosturile cele mai intime şi mai subtile ale Bisericii sale, ratând, irosind iremediabil, un moment istoric. Irepetabil.

Discursul Regelui Mihai I în Parlamentul României, la data de 25 octombrie 2011, este disponibil la adresa:

Principesa Sofia se află în Elveția, pentru a fi alături de Regele Mihai, cu ocazia zilei de naștere a Majestății Sale. Alteța Sa Regală petrece o săptămână la reședința privată a tatălui ei.

Astăzi, când Majestatea Sa împlinește 96 de ani, Custodele Coroanei găzduiește la București două importante evenimente dedicate Regelui Mihai. Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta va decora, în numele Majestății Sale, un număr de 14 personalități din România și Europa, la Sala Tronului Palatului Regal. Seara, Familia Regală va lua parte la concertul caritabil organizat de Fundația Principesa Margareta a României la Ateneul Român în fiecare an, de ziua Regelui Mihai I.

Textul scris de Principesa Moștenitoare Margareta în ziua de 25 octombrie 2001, când Majestatea Sa Regele Mihai a împlinit 80 de ani:

Când aveam nouă ani, am scris o compunere pe care am lăsat‑o la şcoală sau am pus-o undeva, în pod. Dacă cineva mi-ar spune azi s‑o scriu din nou, compunerea ar arăta aşa:

„Există un om pe lumea aceasta a cărui prezenţă mă face să mă simt ocrotită, un om care se află întotdeauna acolo, lângă tine.

Am acasă o fotografie cu mine copil, aşezată pe o maşină veche de tuns iarba. Şedeam pe maşina cu care omul acesta tăia iarba şi mă simţeam în siguranţă.

În fiecare seară, înainte de a adormi, el venea să spună, cu surorile mele şi cu mine, Tatăl Nostru. Când aveam patru ani, el mi-a dat textul rugăciunii copiat la maşina lui de scris. Aceasta este o pagină pe care nu am pierdut-o niciodată.

La cei şapte ani ai mei, când venea să mă ia de la şcoală, stăteam pe scaunul din faţă al maşinii Volkswagen broscuţă şi eram foarte mândră că am dreptul la acel loc. Mă uitam pe furiş la el cum conducea şi mă gândeam ce frumos şi fermecător era, cu ochelarii de soare şi cu profilul lui perfect. Eram foarte mândră. La semafor mă uitam pe fereastră la oamenii din alte maşini să văd dacă îl remarcau şi eram sigură că nici ei nu văzuseră un bărbat atât de frumos.

Am zburat la vârsta de zece ani într-un avion pe care el îl pilota şi a fost destul de ciudat să fiu acolo, în aer, înconjurată de nori şi de zgomotul motoarelor; mă uitam în jos, spre pământ, şi puteam să văd maşinile şi copacii, lacul, câmpurile şi şoselele. El nu spunea nimic, dar la un moment dat am văzut la distanţă un alt avion. Deodată, a spus: «Dacă aş începe acum aterizarea, din cauza liniei de zbor ne-am ciocni cu celălalt avion. Asta îmi spun instrumentele mele de zbor». M-a privit amuzat, să vadă ce spun eu. Am tăcut şi m-am gândit că omul acesta e destul de puternic să rezolve orice problemă.

Când mă întorceam de la şcoală, la casa veche din Versoix, el citea mereu Herald Tribune după masa de seară, dezlega rebusuri, asculta muzică clasică, înainte ca nesuferitele de televizoare să intre în viaţa noastră. Serile noastre în familie erau plăcute şi confortabile.

Când am devenit adolescentă, m‑a învăţat să conduc maşina, folosind pentru aceasta jeepul său. A fost foarte răbdător şi nu m‑a făcut să mă simt nervoasă sau neîndemânatică. El a fost dintotdeauna foarte calm, şi a fost bun şi înţelegător cu fiecare.

Dacă ceva se strica, el ştia să repare, mai ales lucrurile mecanice şi electrice. A fost minunat pentru mine când am avut prima maşină! Nu aveam nevoie să merg niciodată la garaj.

Am descoperit că acest om are talent artistic; el a fost un pasionat pianist (e aşa de păcat că nu a continuat!), iubeşte muzica clasică, este un talentat fotograf şi îi place să călătorească şi să imortalizeze peisajele noi. Când eram mici şi veneau la noi copii de la şcoală, el scotea un proiector special şi ne arăta desene animate cu ciocănitoarea Woody, răţoiul Donald și Mickey Mouse. De aceea serbările noastre de acasă erau vestite la şcoală şi fiecare se întrecea să fie invitat în casa noastră.

Amintiri unice sunt serile în care înregistra, în fiecare an, mesajul pentru Europa Liberă, care se transmitea în România în seara de Anul Nou. Noi toate trebuia să fim liniştite în timpul înregistrării, de fapt, trebuia să stăm în altă cameră, ca să nu‑l deranjăm. Ascultam cu încordare cuvintele şi cadenţa limbajului. Eram de fiecare dată impresionate şi înţelegeam că e vorba de ceva cu adevărat important.

Eram mic copil atunci când am înţeles că există o parte în acest om care nu ne aparţine nouă. Totul era legat de înregistrările radio din fiecare an: o latură misterioasă a existenţei sale, mai presus de viaţa personală. Acest sentiment devenea evident şi în orele în care el ne povestea despre o ţară nu prea îndepărtată pe care o iubea şi pe care o pierduse, când ne vorbea în limba acelei ţări, când ne arăta fotografiile acelui ţinut şi ne punea să ascultăm muzica acelor meleaguri. La început ne‑am întrebat cum poate cineva să piardă o ţară, cum se poate una ca asta ?! Dar ceea ce înţelegeam era că omul acesta era mai mult decât unul dintre membrii familiei noastre; în viaţa lui era o altă dimensiune, cumva deasupra noastră; era ceva diferit, important, nu ca o meserie sau o slujbă, ceva mult mai cuprinzător şi mai profund. Şi totuşi, acel ceva era, într‑un fel, şi o parte din noi. Sentimentul de apartenenţă a crescut odată cu noi şi ne‑a adus şi mai aproape de omul despre care vă vorbesc.

Această altă parte a lui îl făcea reţinut şi trist. Dar cum el e foarte echilibrat, reuşea să-şi învingă tristeţea. Persoana aceasta are ore metodic stabilite pentru orice, şi vorbele pe care le spune sunt bine gândite înainte. De aceea el face pe toată lumea să se simtă în siguranţă; niciodată nu e haos în jurul lui.

Acest om are un formidabil simţ al umorului şi poate spune glume foarte amuzante; simţul umorului ne‑a folosit lui şi nouă ca medicament, atunci când venea tristeţea.
Persoana aceasta e incoruptibilă, nu l-am putut minţi niciodată. De exemplu, nu m-am putut preface că sunt bolnavă, ca să nu merg la şcoală.

Omul acesta a avut tot soiul de profesii pentru a‑şi întreţine familia: a crescut găini, a condus maşini, a făcut tâmplărie, a fost agent de bursă, pilot de încercare şi producător de echipament electronic. Am descoperit că a purtat o incredibilă corespondenţă cu tot felul de oameni din toate colţurile lumii, despre ţara lui, despre jeepurile lui, despre fotografii, maşini, avioane şi chestiuni mecanice. Auzeam cu toţii cum bătea literele la maşina lui de scris, în noapte, în timp ce ne cuprindea somnul. Era un sunet aşa de liniştitor!

Acest om a devenit Rege la vârsta de cinci ani şi continuă să fie. El a fost născut să reprezinte, să iubească şi să muncească pentru o ţară şi şi‑a îndeplinit menirea în fiecare secundă a vieţii lui, chiar şi atunci când ţara era departe de el şi interzisă lui.

A stat singur împreună cu armata lui în faţa naziştilor şi a schimbat destinul unui continent la 23 august 1944, la vârsta de douăzeci şi doi de ani, când a întors armele de partea aliaţilor, în cel de‑al Doilea Război Mondial. Apoi, el singur a durat ani de încăpăţânată rezistenţă în faţa comuniştilor care, în cele din urmă, l‑au forţat cu ţevi de puşcă şi cu tancuri să‑şi părăsească ţara.

Dar acest om a supravieţuit duşmanilor lui şi chiar copiilor duşmanilor lui.

Omul acesta a fost întotdeauna acolo, lângă mine. El este dintotdeauna alături de tine.

Şi omul acesta este tatăl meu.

Margareta a României

C.R.