JOI, 17 OCTOMBRIE 2024, ORA 17, sala de spectacole a Centrului Dramatic MYTHOS Ploiești

Premiera absolută a unui film extraordinar despre o parte mai puțin știută a Teatrului Equinox, și anume creația cinematografică.
Filmele pe peliculă ale anilor optzeci create în teatrul nostru care au primit premii și distincții în țară și în Europa și care au trecut peste barierele ideologice ale acelor vremuri pentru a ajunge pe ecranele marilor festivaluri de film…
Un film-document despre ceea ce azi ar putea părea NIMIC sau, dimpotrivă, TOTUL! Depinde din ce perspectivă este privit acest fenomen.
Mihai și Centrul Dramatic Mythos îi invită la această premieră pe toți cei care, într-un fel sau altul, au făcut parte din acest fenomen sau au fost, de-a lungul anilor, martori ai acestuia cât și pe cei care vor să afle mai mult.
Concept, comentarii, documentare, editare foto/film, montaj filmic: MIHAI VASILE.

Foto Abie Elena

Text Emilia Vasile

Editor: Liviu Ioan Manole

“Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adâncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este.”

– Părintele Arsenie Papacioc

Via Sfinții Închisorilor

 Era un bărbat înalt, frumos, demn, impozant, plin de prestigiu şi cu o remarcabilă personalitate. A fost asistentul lui Nae Ionescu, filozoful ortodox român care a creat şcoală. A fost el însuşi un profund gânditor care nu a reuşit să scrie tot ce cugetase din pricina temniţei şi a morţii premature.

În temniţă vorbea şi cuvântul lui era ascultat. Îi învăţa să gândească pe cei ce fuseseră conducători ai ţării. Concepţia sa era una profund creştină de pe poziţii politice democratice. Îl vedeam adesea la biserică, atunci când biserica din Aiud nu fusese încă transformată în W.C.

Întreţinând o febrilă activitate intelectuală în rândul deţinuţilor, Mircea Vulcănescu era un inamic declarat al marxiştilor. Din cauza unor prelegeri ţinute la Jilava a fost dus la camera neagră, aproape dezbrăcat, împreună cu alţi „bandiţi”. Ţinuţi flămânzi, neavând pe ce să se odihnească, au început să cadă pe mâzga rece, care aducea îmbolnăvirea şi moartea. Mircea Vulcănescu s-a aşezat jos, ca să poată sta alţii pe el şi le-a zis: „Eu voi muri. Salvaţi-vă voi.”

Nu a murit atunci, dar revenind la Aiud a continuat să vorbească iar ei au continuat să îl pedepsească până ce l-au ucis.

A fost un om cu caracter de diamant.

Nu putem să nu amintim aici pe Mircea Eliade, din aceeaşi şcoală a lui Nae Ionescu, cel care a scăpat de viforniţă şi a dus mai departe gândirea românească, precum şi pe profundul teolog Gheorghe Racoveanu.

(Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos)

Via Sfinții Închisorilor

Sfântul Proroc Osea – 17 octombrie

Provenind din seminția lui Isahar și crescut cu frică de Dumnezeu, Sfântul Proroc Osea a viețuit cu peste 800 de ani înainte de Nașterea Mântuitorului. În vremea în care oamenii uitau de minunile săvârșite de Dumnezeu și se închinau idolilor, Sfântul Osea îi întorcea pe cei rătăciți, prorocind venirea Domnului. Murind la bătrânețe, cu pace, a trecut în Împărăția cea veșnică despre a cărei nemărginire spusese că se va face cunoscută.

text: Cătălin Rusu

Editor: Liviu Ioan Manole

Președintele Academiei avertizează în privința noului trend mondial: Vă dau câteva exemple

Autor: Mihai Cistelican
Sursă: https://www.stiripesurse.ro/amp.php?article_id=3463239

CUVIOASA PARASCHEVA
„Sfintele moaste ale cuvioasei aflate în cetatea Târnovei, capitala oarecând a crailor bulgari, s-a stramutat de aci la Belgrad, si de acolo în orasul Constantinopol. Tot la acelasi loc aflam si povestire de stramutarea moastelor ei din orasul Constantinopol aici la Iasi. “Patriarhul Constantinopolului Partenie batrânul, luând bani de la domnitorul Moldaviei Vasilie (Lupu), cu cuvânt ca sa plateasca datoriile Patriarhiei cu paza moaștelor. Patriarhia Constantinopolului le-a trimis aici catre stapânitorul Moldoaviei”.

Dan Drăguș

După ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei ecumenice din Constantinopol, cârmuitorul ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva. Racla cu cinstitele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului şi Teofan al Paleopatrei).
Ajungând la Galaţi, apoi la Iaşi, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi, în ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaşte au fost aşezate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului.
Cinstitele moaşte au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaş, fiind mutate în paraclisul mănăstirii.

Vine toamna

De Elena Farago

Veștejite flori de crin,
Vine toamna vine,
Și cu freamătul ei plin
De obidă și suspin,
Ne alungă din grădini
Fluturi și albine.

Vine crivățul hain,
Să vă bea potirul,
Veștejite flori de crin,
Vine crivățul hain,
Să vă sece pe deplin
Din potire mirul…

Vine aprigul șuvoi,
Biete flori plăpânde,
Vine aprigul șuvoi…
Și veți adormi și voi,
Veți dormi visând un roi
De albini flămânde…

Elena Farago (n. 29 martie 1878, Bârlad – d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă română care a compus poezii pentru copii.

 Marin Răducă a fost deținut politic timp de 19 ani.

S-a născut la 10 octombrie 1922 și a pătimit aproape două decenii în închisoare în urma a două condamnări, trecând prin temnițele de la Brașov, Aiud, Suceava și Târgșor, celebra închisoare de elevi. Prima condamnare a primit-o la 20 de ani. Ajuns la Aiud, a făcut mai întâi trei ani de izolare completă. Acolo a intrat în grupul misticilor, coordonat de Traian Trifan. După eliberare, în 1954, s-a mutat în comuna Poienari din Prahova, la părinții săi, unde s-a căsătorit. Pe când soția sa era însărcinată în luna a șasea, la trei ani după ieșirea din închisoare, a fost din nou arestat și a mai făcut aproape opt ani de temniță, până la decretul din 1964.

Soția l-a așteptat, deși i se trimisese geamantanul cu haine al soțului, pentru a-l crede mort. Când a ajuns acasă, Marin Răducă și-a văzut pentru prima oară fiica, la locul de joacă. Aceasta avea deja 7 ani. În detenție i-a cunoscut pe Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide și pe alți mari mărturisitori din închisori care prin trăirea lor profund creștină au atins sfințenia, precum și mari personalități ale culturii române care au fost supuse unui regim de exterminare de către autoritățile comuniste. Rămăsese în ultimii ani fostul deținut politic anticomunist cu cea mai mare perioadă de detenție în viață și totodată singurul supraviețuitor al valului de arestări din timpul perioadei antonesciene.

Acum patru ani a acodat un interviu Preasfințitului Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, pentru Doxologia. Interviul poate fi vizionat și pe YouTube: https://www.youtube.com/watch?v=DAFFw1kcgb0

Domnul Marin Răducă a primit în ianuarie 2019 distincția de membru senior de onoare al Ligii Studenților (LS IAȘI), în semn de recunoaștere și de mulțumire pentru activitatea desfășurată în tinerețe, pentru dârzenia și mărturisirea din cei 19 ani de detenție și pentru dragostea, îndrumarea și sprijinul pe care ni le-a oferit în toți acești ani.

Zeci de tineri au avut ocazia să-l cunoască, afirmând cu toții că trăirea sa creștină se ridica la nivelul părinților din Pateric. Când a vizitat Muntele Athos acum câțiva ani, i-a uimit pe călugări.

Dragostea, limpezimea minții și profunzimea gândului pe care o avea îți străfulgera inima când îți vorbea – mereu expresiv, grav, zâmbind ca un copil – putând să topească și cele mai înghețate suflete de gerul acestui veac. Sfaturile sale sunt neprețuite. Privirea sa era o binecuvântare!

A trecut la Domnul în urmă cu trei ani, la o zi după ce împlinise 99 de ani.

Suntem siguri că Bunul Dumnezeu îl ține de-a Dreapta Sa, căci în inimi ni l-a așezat deja!

#ligastudentilor

Sursa: Liga Studenților Iași

“Trei zile despre Natalia”, film nominalizat la Festivalul Prix Europa – Berlin (6-12 oct 2024). Regia și scenariul Catalin Apostol, imagine Iulian Ene, montaj Ela Stefanescu, sunet George Sandu, asistent imagine Dragoș Tănase. Documentar difuzat pe 9 mai 2024 la emisiunea Dosar Romania TVR1 (producător Razvan Butaru).

 De ce cântecul formației Queen se numește „Bohemian Rhapsody”?

De ce durează exact 5 minute și 55 de secunde? Despre ce este de fapt acest cântec?
Single-ul a fost auzit pentru prima dată pe 31 octombrie 1975. Se intitulează „Bohemian Rhapsody” deoarece „rapsodia” este o piesă muzicală de formă liberă compusă din mai multe părți și teme, care sună ca o singură parte dar nu au nicio legătură între ele. Cuvântul „rapsodie” provine din greacă și înseamnă „părți ale unui cântec cusute împreună”.

Cuvântul „boem” se referă la regiunea din Republica Cehă numită Boemia, unde s-a născut Faust, protagonistul piesei care îi poartă numele, scrisă de dramaturgul și romancierul Goethe. În opera lui Goethe, Faust era un bărbat în vârstă, foarte inteligent, care știa totul, în afară de misterul vieții. Neputând să-l înțeleagă, el decide să se otrăvească.
Chiar atunci sună clopotele bisericii și el iese în stradă. Când se întoarce în camera lui, găsește un câine care se transformă într-un fel de om. Acesta este diavolul Mefistofel. Mefistofel îi promite o viață plină și fericită în schimbul sufletului său. Faust este de acord, devine mai tânăr și devine arogant. O întâlnește pe Gretchen și are un fiu. Soția și fiul lui mor. Faust călătorește prin timp și spațiu și se simte puternic. Când îmbătrânește din nou, se simte din nou nefericit. Întrucât nu a încălcat pactul cu diavolul, îngerii se întrec pentru sufletul lui.
Această lucrare este esențială pentru înțelegerea „Bohemian Rhapsody”.
Cântecul este despre Freddie Mercury însuși. Fiind o rapsodie, are 7 părți diferite: actul 1 și 2 a cappella, actul 3 baladă, actul 4 chitara solo, actul 5 operă, actul 6 rock, actul 7 „Coda” sau actul final.
Cântecul este despre un băiat sărac care se întreabă dacă această viață este reală sau dacă imaginația sa distorsionată trăiește într-o altă realitate. El spune că, chiar dacă nu mai trăiește, vântul va continua să bată fără existența lui. Așa că face o înțelegere cu diavolul și își vinde sufletul.
După ce a luat această decizie, se grăbește să meargă la mama sa și îi spune: „Mamă, tocmai am ucis un bărbat, i-am pus un pistol la cap, am apăsat pe trăgaci, acum e mort. Mamă, viața abia începea, dar acum am plecat și am pierdut totul…”
Omul pe care îl ucide este el, Freddie Mercury însuși.
Dacă nu își îndeplinește pactul cu diavolul, va muri imediat.
Își ia rămas bun de la cei dragi, iar mama sa izbucnește în plâns, cu lacrimi și strigăte disperate ieșind din notele chitarei lui Brian May. Freddie, speriat, strigă: „Mamă, nu vreau să mor” și începe partea de operă. Freddie se găsește într-un plan astral unde vede: „Văd o mică silueta de bărbat”, „Scaramouche, vrei să faci Fandango?”
Scaramouche este o „bătaie” sau dispută între armate cu cavaleri (4 călăreți răi ai Apocalipsei luptă împotriva forțelor binelui pentru sufletul lui Freddie), și continuă: „Tunetul și fulgerul mă sperie foarte, foarte mult”.
Această frază apare în Biblie, în special în Iov 37, unde se spune: „Tunetele și fulgerele mă înspăimântă: inima îmi bate cu putere în piept”. Văzându-și fiul atât de speriat de decizia pe care a luat-o, mama lui Freddie imploră să fie eliberat din pactul cu Mefistofel. „E doar un băiat sărac…” „Scutește-i viața de această monstruozitate. Vino ușor, du-te ușor, o lași?”
Rugăciunile ei sunt auzite și îngerii coboară pentru a lupta cu forțele răului. „Bismillah” (cuvântul arab care înseamnă „În numele lui Dumnezeu”) este primul cuvânt care apare în cartea sfântă musulmană, Coran. Apoi, Dzeu însuși apare și strigă: „Nu vă vom lăsa, plecați”.
Confruntat cu o astfel de bătălie între bine și rău, Freddie se teme pentru viața mamei sale și îi spune: „Doamne, dă-mi drumul”. Ei strigă din nou din cer că nu-l vor abandona, iar Freddie strigă: „Nu, nu, nu, nu, nu” și spune: „Beelzebub (Stăpânul Întunericului) a pus deoparte un diavol pentru mine, pentru mine”.
Freddie le aduce aici un omagiu lui Wolfgang Amadeus Mozart și Johann Sebastian Bach când cântă „Figaro, Magnifico”, făcând referire la „Căsătoria lui Figaro” de Mozart, considerată cea mai mare operă a tuturor timpurilor, și la „Magnificatul” de Bach.
Urmează partea de rock. Diavolul, supărat și trădat de Freddie pentru că nu a păstrat pactul, spune: „Deci crezi că mă poți ucide cu pietre și mă scuipi în ochi? Deci crezi că poți să mă iubești și să mă lași să mor?”
Este îngrozitor modul în care Domnul Întunericului se simte neputincios împotriva unei ființe umane, împotriva pocăinței și a iubirii.
După ce a pierdut bătălia, diavolul pleacă și ajungem la actul final sau „coda” în care Freddie este liber și acel sentiment îl mângâie. Gong-ul care închide cântecul sună. Gong-ul este un instrument folosit în China și Asia de Est pentru a vindeca oamenii afectați de spiritele rele.
Durează 5 minute și 55 de secunde. Lui Freddie îi plăcea astrologia, iar în numerologie, 555 este asociat cu moartea, nu fizică, ci spirituală, sfârșitul a ceva în care îngerii te vor proteja. 555 este relativ.

H. B.

Transnistria: Povestea profesorilor eroi care luptă pentru limba română

Sursa: https://stiri.md/article/social/transnistria-povestea-profesorilor-eroi-care-lupta-pentru-limba-romana/

Și-au asumat rolul nu doar de dascăli, ci și de luptători ai culturii și identităţii naţionale. Este vorba despre profesorii eroi, care predau în limba română la liceul Lucian Blaga din regiunea transnistreană. Și în prezent, pentru ei, fiecare zi e o nouă provocare.

4 octombrie ☦️ Sfântul Preot Mărturisitor DUMITRU STĂNILOAE (proclamarea oficială a canonizării va avea loc în 2025)

Teolog, preot, profesor, cărturar și duhovnic, Sfântul Dumitru Stăniloae a fost licențiat în Litere la București, doctorand la Cernăuți, cercetător minuțios la Paris, Constantinopol și Berlin al operei Sfântului Grigorie Palamas, rector al Academiei Teologice din Sibiu și profesor la Catedra de Ascetică și Mistică a Facultății de Teologie din București. Arestat în 1959 pentru participarea la întâlnirile „Rugului Aprins” de la Mănăstirea Antim, a fost condamnat la 5 ani de închisoare și trimis la Aiud. Eliberat în 1963, Părintele și-a reluat lucrarea cărturărească, publicând, pe lângă volumele Filocaliei, amplul tratat de Teologie Dogmatică Ortodoxă, studii pe marginea operelor Sfinților Părinți și traduceri ale scrierilor acestora.