Cenaclul I.L. Caragiale

într-o lume excesiv de banală

port cămașa made în china

întorc manșetele și dau din mâini

ca o tarantulă

pentru că mâine va fi ziua

fără schimb de amabilităţi

îmi scot din cap starea de fapt

și stau cât mai departe de exagerări

chiar dacă lângă mine

păpădiile fac skandenberg

într-o lume excesiv de banală

bunicul meu rămâne

cel mai tânăr dintre oameni

și-a prins ridurile în buchet

aprinzând un felinar pentru fiecare an

ziua de mâine deja o tai pe din două

și dacă locul tău nu este în biografia muritorilor

să ţii minte că deasupra noastră este toată lumea

(Ramona Muller)

(CentrudePresă)

Transformă-mă-n colindă
Când ,, Lerui ler” adoarme,
Prin slovele de Lună
Și-n flori de gheață-n noapte…

Să nu mă uiți pe prispă
E-atât de rece viața,
Colindă-mă prin casă
La focul dinspre laița-

Unde aștept creștinii
Cu-al lor colinde vechi,
Îmbracă-mă-n colinzi
Și-n stele la ferești…

Iar dacă umbre rare
Vor încerca s-apară,
În iarnă pe cărare
Le-nlătură cu-o pară-

Din vechiul felinar
Să nu mi te cuprindă,
În trupu-ți de hoinar
Acea teamă proscrisă…

Acum la ceas de Lună
Ajunul bate-n porți
Tu să mă cânți colindă,
Nu-mi pregeta, de poți…

Transformă-mă-n colindă
Din vechi note de vânt
Troiene pe sub pleoapă,
S-adorm cu tine-n gând!

Autor: Irina Coptil

10 decembrie 2020@
,,ȘTERGARUL MAMEI MELE”

Infinitul
Angelică ființă cu legănări de barcă,
ce pânzele în apele adânci ți le arunci,
m-aș avânta în larg, tu de mi-ai da porunci,
să fiu Adamul tău, în ancestrala arcă.
Din luciul apei tale, lumini vor să străbată
prin fumul de țigară tot ce-or putea străbate,
mă pierd în ceața deasă, visez la libertate:
nimic nu va putea visu-mi să-l abată!
Cu vinul în pahare, Luceafărul busolă,
la rame ca să trag îndată-i mai ușor,
de-i roșu sec pelinul, ce-i numai bunișor,
te voi salva din valuri, iubita mea creolă!
[…]
Eu te salvez o dată, tu sari iară-n adâncuri,
când am crezut o clipă că valul a murit,
în geamătul albastru, ecou nețărmurit…
Infinitu’-l ancorăm cu ale noastre pâncuri.
28.04.2020

Maria
Mijesc în ochii tăi corăbii ce-s legănate de dorințe,
avem ascunse-n inimi săbii, lucesc în lacrimi suferințe. În valuri vorbele te spală și-ți șuieră-n urechi cuvântul, în clipa providențială, când la liman e fermecat pământul. Aruncă-ți pânzele departe și hai, doar azi, te clatină-n derivă, să facem de-am putea o parte, precum Adam și Eva din era primitivă. Să ancorăm o clipă-n fericire, să ne pârlim ca șerpii-n lanuri solzii, în noi o viață legendară să conspire, în timp ce zeii degusta-vor iar ambrozii.

Mariana
Eu văd că Luna nu se-nalță fără tine,
nici stele nu mai sunt pe cer,
plutește-n aer un candid mister,
de-ai fi aici, îndată mi-ar fi bine!
De te-aș cuprinde-n brațe înc-o dată,
liană-n jurul tău m-aș face,
dar tu preferi să stau pe ace,
să cred: ce-a fost, nu va mai fi vreodată.
Vorbim pe „Mess’” doar câteva minute,
aceasta-i tot ce-mi poate oferi o zi,
ești curcubeul care va trezi
o ploaie de iubire, menită să ajute!
Nici Soarele nu încălzește fără tine,
nici florile nu vor să mai răsară,
te-aștept oricât!… numai să vii în țară:
o lume-ntreagă-atunci ne v-aparține!
25.04.2020

Curcubeu
Prefă-te umbră în făptură,
prefă-te dor în realitate…
cu un pahar de vin de calitate,
și-o cuminecătură.
Departele Tu fă-l aproape,
eu noaptea o voi face zi,
din lumea viselor nu mă trezi,
mai lasă-mă ascuns sub pleoape.
[…]
Privesc la cerul cel albastru,
prin’ crengile copacilor înmuguriți,
l-atingeri de copii îndrăgostiți,
dar tu departe ești, precum un astru.
Iar cum nimic din toate acestea
n-ar fi-ntru-totul îndeajuns,
o pandemie ne-a ajuns,
să ne-ntrerupă iar povestea.
Cu toate-acestea eu mai sper
că se sfârșește orice vijelie
cu-n curcubeu, în tril de ciocârlie,
trimis de sus, trimis din cer…

(George Rîurel Bălan)

Reuniţi sub bagheta lui Brumar, membrii Cenaclului I.L.

Caragiale s-au regăsit în incinta Filarmonicii Paul Constantinescu, Ploieşti pentru „uvertura” literară locală.

Domnul preşedinte Ioan Vintilă Fintiş prezintă în cadrul „Revistei presei” noutăţile editoriale, dezbătând căteva articole din revistele „Ramuri”, „Contemporanul”, „Tribuna” şi „Luceafărul de dimineaţă”.

La rubrica „Cel mai recent poem” versurile prin viaţă în recitarea Luminiţei Bratu şi a lui Dan Drăguş.

Maria Bem citeşte un fragment din romanul aflat în pregătire „Omagiu Fratelui meu”.

În cadrul „Lecturii de cenaclu” domnul preşedinte prezintă activitatea literară a Ramonei Müller de la debut până în prezent. Numeroasele volume stau mărturie asupra acestui lucru. Rememorând includerea poetei în cadrul cenaclului literar, acum doi ani şi jumătate – pe atunci cu volumul „Dumnezeu în vocativ”- Ioan Vintilă Fintiş apreciază că Ramona Müller şi-a intuit bine domeniul de inspiraţie adăugându-i treptat diverse nuanţe şi accente.Evidenţiază desele apariţii în reviste literare, dar apreciază şi modul în care colega noastră evoluează calitativ.

Ramona Müller mulţumeşte tuturor pentru deschiderea şi căldura cu care a fost primită în cadrul Cenaclului literar I.L. Caragiale, adăugând şi faptul că din acest an şcolar a reuşit să se transfere definitiv în Ploieşti pe catedra de geografie a unor şcoli. Ultimul său volum de poezii apărut anul acesta la editura Neuma, „Atacă şi fugi (Confesiunile păpuşii vodoo)”, descris de către Horia Gârbea, preşedintele USR Bucureşti, Secţiunea Poezie, ca fiind cea mai bună carte a sa, a fost prezentat la festivalul Strada de C’Arte, la sfârşitul lunii septembrie, în Bucureşti.

balanţa amintirilor

trec de pereţii transparenţi

fuiorul începe să toarcă

din spice şi vânt stă mama să coasă

o ie cu râuri albastre

pita se coace în casă

din grâul zilelor noastre

războiul îşi ridică iţele de ieri

împletite-n fir de dor

străns în inimi cu băieri

chiar în luna lui cuptor

dar iată

lumina peste prag se-ndoaie

într-un deal de mămăligă

semnul crucii apoi taie

aţa felii ce strigă

fiecare fir de iarbă pe-al său nume

iar seara căpiţa de fân

aşterne mirosuri anume

e raiul ţesut sub al meu sân

Gabriela Petri consideră că faţă de acum doi ani, Ramona îşi găseşte o motivare firescă a versului care patinează în revărsarea sa lirică. Simplificarea versului atrage de la sine şi stringenţa stilului evocativ. Materialitatea lumii se desfăşoară natural, într-un cadru bine descris, iar torentul de imagini captează metafore ample. Maria Bem o felicită pe autoare pentru lansarea cărţii „Atacă şi fugi (Confesiunile păpuşii vodoo)” de la Bucureşti. În acelaşi timp remarcă perseverenţa Ramonei Müller de a-şi desăvârşi stilul de a crea, printr-o muncă asiduă.

Dan Drăguş, cu temele făcute de acasă, după un scurt preambul realizat din arhiva revistei literare Literadura – referitor la activitatea literară a poetei – citând-o pe Ramona Müller care susţine că dacă „Dumnezeu a creat poetul pentru a continua Cuvântul”, atunci poeta noastră se ţine de Cuvânt.

Florin Manole constată fertilitatea metaforică şi unitatea de ton a poeziei citite. De asemenea, remarcă determinarea poetei care işi găseşte identitatea lirică prin consecvenţa explorării.

(Ramona Müller)

Programul pentru ședința cenaclului literar I. L. Caragiale – 05.10.2020

Luni , 5.10.2020, cu grația domnului director Vlad Mateescu ne întâlnim la Filarmonică. Programul este 17-19.

1. Cel mai recent poem.
2. Zece minute de istorie- Basarabii
   Emilia Luchian
3. Lectură sub microscop- Marian Zmaranda
4. Lectura de cenaclu
   Ramona MULLER- Poezie
5. O recitare- Nicu Drăgulin.

(Ioan Vintila Fintis)

Metafora provizorie a toamnei a trecut destul de elegant pe la terasa lui Conuˈ Leonida, înainte de întrebarea cu rol terapeutic: „Şi eu cu cine votez?”

Membrii Cenaclului I.L.Caragiale s-au reunit la ultima strigare literară din acest sezon estival. Preşedintele cenaclului aduce la cunoştinţa celor prezenţi etapa în care se găseşte viitoarea antologie, ce va reuni mai multe secţiuni: poezie, proză, teatru şi eseu.

La rubrica „Cel mai recent poem” recită din noile creaţii autorii: Maria Bem ( „Trăiri”, Între mine şi tine”, „Cărare tu să-mi fii”), Luminiţa Bratu („Tomiris”), Maria Udrea („agăţaţi de efemeritatea vieţii”) şi Ramona Müller („purpuriu ambulant”).

Doamna Emilia Luchian ne prezintă în cadrul celor „10 minute de istorie” viaţa cumanilor. Pornind de la câteva citate ale unor mari scriitori, doamna Luchian ne introduce în lumea poporului migrator care a influenţat comunitatea câtorva teritorii din ţara noastră.

“Lectura sub microscop” ne oferă o investigaţie propusă de Marian Zmaranda asupra cărţii „Eseu despre luciditate” de José Saramago. Saramago revizitează oraşul – unul oarecare, într-o ţară oarecare – în care s-a petrecut misterioasa orbire în masă, în urmă cu patru ani. În oraşul-capitală al ţării un procent covârşitor al populaţiei a votat în alb, fapt care a aruncat guvernul într-o situaţie nemaiîntâlnită. Fără voturi nule sau abţineri, guvernul recurge la subterfugii şi soluţii care încalcă legea. Sute de mii de oameni şi-au exercitat dreptul legal de a nu alege niciuna dintre variantele politice şi sociale, printr-un protest paşnic atunci când au fost chemaţi la vot.

Votul în alb, desi este un drept constituţional el îşi pierde din legalitate atunci când este folosit excesiv, destabilizând sistemul celor care deţin puterea. În asemenea cazuri, este minunat să vezi cum majoritatea oamenilor funcţionează ca un tot unitar, ca un singur organism, ca şi cum întreaga comunitate a fi băut din fântâna lucidităţii. În timp ce sistemul caută un ţap ispăşitor, dorind să se răzbune, democraţia se bazează pe un consens ideologic normal.
Fiind lucruri care se pot întâmpla şi la noi acum, Zmaranda consideră că romanul pune în evidenţă “o frisonantă problemă a democraţiei”.

“Lectura de cenaclu” aparţine poetului Ioan Corin Culcea. Acesta ne prezintă 9 fulguiri poetice din capitolul “ninsori”, spicuite din volumul “adevărul în el însuşi”.

ninsoare 2

sunt fericit şi trist
în faţa poeziei ce mă poate ucide
pe care nu am scris-o eu
dar pe care aş fi dorit să o scriu
şi te iubesc oricine ai fi
drogul meu de fiecare zi
viermele ce mă roade încet
peretele meu alb
în care îmi trudesc rătăcirile

nimic nu e cert
visul e singurul care ne ţine în viaţă
în urmă rămân numai îmbrăţişările electice
care ne-au ars orgasmele la 20 000 de volţi
şi clipele pe care le-am sfârtecat cu dinţii
ispitei înfometate
într-o lume a morţii şi a învierii numai a noastră
pe sub pământ
pe sub asfalt
prin aerul spânzurat
în respirări
în iluzii roşii
fără maluri şi margini

sunt fericit şi trist
că încă mai pot exprima în cuvinte
golul şi plinul
trambulina înaltă de pe care salt în fiecae dimineaţă
cu riscul de a mă sinucide

Marian Zmaranda consideră poezia prezentată ca “fiind una plină de forţă, distingându-se două teme:
– un filon creştin, plin de sensibilitate, mărturisind credinţa în necesitatea actului creator;
– o viaţă urbană, din ce în ce mai puţin confortabilă.

Totodată, evocările puternice ale figurilor maternă şi paternă construiesc o poezie a însingurării, care protestează prin imagini puternice. Dacă poezia nu doare, nu există. Poezia este ca o rană şi este alimentată de vibraţia trăirilor.”
Maria Bem apreciază în textele lui Corin Culcea tăria mesajului şi esenţa metaforelor conceptuale transpusă în viaţa cotidiană. Ramona Müller pune în discuţie modul în care Corin Culcea cartografiază, pe baza unui spectu larg de corespondenţe, sensibilitatea urmată apoi, de un “torent” de elemente dinamice şi precise.

În finalul întrunirii literare, Nicu Drăgulin ne încântă cu două recitări din Mircea Micu şi Reiner Maria Rilke.
“Orice carte există dacă este citită” (Marian Zmaranda)

(Ramona Müller)

CALIGRAFIA ALBĂ. JURNAL DE VISE: „CĂRȚILE NOASTRE, AZI, NICI NU ARD, NICI NU CENUȘĂ”.

O nouă filă din jurnalul meu de vise în caligrafie albă, în recentul număr din Observator cultural.

„Acum 20 de ani, poetul Ion Stratan – care între timp s-a mutat în stele – m-a provocat la un mic dialog, în modestul său apartament din blocul „La șapte etaje“ din Ploiești. Din când în când, blânda sa mamă ne aducea prăjituri, ne turna în pahare limonadă rece de la frigider și își îndemna fiul să nu mai fumeze așa de mult. Am regăsit zilele acestea convorbirea noastră prin răzlețele file ale jurnalului meu de vise în caligrafie albă.

O reproduc mai jos, cu același amestec de nostalgie, nesfîrșită duioșie și deplină emoție.”

https://www.observatorcultural.ro/articol/caligrafia-alba-jurnal-de-vise-cartile-noastre-azi-nici-nu-ard-nici-nu-cenusa

photo © 2020 Ioan Mihai Cochinescu
„Cenaclul I.L.Caragiale din Ploiești și Trupa de teatru Equinox, 1982-1985”

(Text/foto Ioan Mihai Cochinescu)

Terasa “Bun Gust”- Poezii de Ion Horea și Dimitrie Anghel

Inima mea
Străinul tătarilor
Stepa era ea
Acolo unde Soarele
Răsărea.

(Mihaela Popescu Taulet)

matinal

orice om este o enigmă

tocmai de aceea

sui géneris

confesiunea este o butonieră

deschisă

nu interviului

ci monologului tainic

mai este până veți avea

pâinea mea

pe masa voastră

la cina cea de taină

un aleluia incert

(Ramona Müller)

Cenaclul I. L. Caragiale – 24 august 2020, ora 17.00