Astăzi m-am gândit la Buzău şi la Ploieşti, la Vadu Paşii şi la Finţeşti (comuna Năieni, jud. Buzău, aflată la limita dintre judeţele Buzău şi Prahova); m-am gândit la oamenii dragi pe care i-am lăsat în locurile mele natale şi unde am profesat timp de 20 de ani, la locurile vacanţelor mele, pline de parfumul odăilor şi de amintirile bunicilor…
Ştiam că la noi, la Cenaclul I. L. Caragiale va sosi Luminiţa Dascălu pentru o lansare de carte, dar surpriza personală de care am avut parte, a întrecut orice aşteptare…
Preşedintele cenaclului, Finţiş Ioan Vintilă, ne prezintă „Revista presei”, punând în evidenţă câteva subiecte şi articole interesante din revistele „Ramuri”, „România literară” şi „Cafeneaua literară”. Un aspect amplu discutat, pe baza celor relatate şi extrapolate din publicaţii, este cel referitor la vizita Suveranului Pontif Francis, care manifestă o deschidere totală faţă de multe probleme ale omenirii şi care este un apărător al drepturilor umane şi al drepturilor naturale. Dezbaterea continuă prin schimbul de idei referitoare la conceptul Omului Nou, expunerea plauzibilă şi explicită a lui Florin Manole, fiind contrapusă cu sistemul argumentativ de axiome al lui Marian Zmaranda. Ce poate fi inepuizabil prin bogăţia sa? Doar Dumnezeu în sine şi în fapt!
Rubrica „Cel mai recent poem” ne aduce în prim plan cele mai proaspete creaţii ale colegilor de cenaclu.
Surpriza serii la această şedinţă a fost prezenţa „fratelui” (buzoian) meu în ale literaturii, Costel Suditu. Coleg de breaslă, originar din satul Băjani, comuna Vadu Paşii, unde am predat 20 de ani, ca profesoară de geografie. Îl preţuiesc ca Om şi îi iubesc tare mult scriitura. La noi la cenaclu, a însoţit-o pe protagonista serii, scriitoarea Luminiţa Dascălu. Au sosit buzoienii; bucuria mea era nemărginită. Din stânga sunt întrebată: „Deci, numele dv de domnişoară este Suditu?”. Din faţă: „Păi, din Buzău sunt părinţii mei. La Liceul Mihai Eminescu cutare şi cutare…”. O emulaţie de amintiri şi stări torenţiale se adună ad hoc pe milimetru pătrat de suflet.
Luminiţa Dascălu este prezentată de Şeful cenaclului, Ioan Vintilă Fintiş. Volumul de versuri „ fiara
nevisătorul trei” apărut la Cartea Românească, la sfârşitul anului 2018.
Născută în comuna Boldu, judeţul Buzău publică în reviste importante, Luminiţa Dascălu este în prezent bibliotecară la un liceu din Brăila, fiind „un fel de Sorescu brăilean”, aşa cum şi Costel Suditu poate fi considerat „un fel de Sorescu buzoian”.
Cel care proiectează substanţa critică a volumului este inimitabilul Marian Zmaranda, care afirmă: „(…) volumul este fermecător, impecabil; aproape mă simt obligat să fac o excepţie de la modul în care prezint eu poezia. Chiar acolo unde se poeta pune virgula, cuvintele devin o constantă, capătă consistenţă. De remarcat structura fascinantă a titlului, care arată că arată că volumul este configurat mai complex. Ţinuta discursului liric nu coboară, volumul este un univers complex şi matur, cuceritor printr-un efort unitar stilistic. Discursul firesc este răpitor, prin frumuseţea simplă şi lejeritatea cuceritoare. Din sfera discursului rural se degajă o tensiune puternică. Poeta este martorul plătit de Isus care scrie despre Maria, dar şi fetiţa care pleacă din vatra satului pentru a-şi găsi propriul drum.” Distanţarea şi puterea de percepţie a ruralului şi veseliei se regăsesc într-un spaţiu cult, unde moartea este prezentă mai mult sau mai puţin, iar talentul autoarei conjugă dimensiunea matură a versului său. „ O carte bună te provoacă.”
Poeta ne încântă recitând câteva creaţii din ultima apariţie editorială şi remarcă, de asemenea, „armosfera de atelier” din cadrul cenaclului literar I.L.Caragiale, unde persoanele sunt deschise pentru exprimarea pro sau contra unui subiect. Kati Enache afirmă despre poezia Luminiţei Dascălu: „ Versul său prezintă o zonă de dualitate: prezenţa puternică a poetei, cu eu răzvrătit, situat în zona rurală, dornic să îşi împartă angoasele, dar şi cu eul dornic de reîntoarcere, de captare a rădăcinilor. Poezia sa are smerenie şi modestie.” . Livia Dimulescu recunoaşte că demult nu a mai vibrat atât de intens la lectura unor poezii. „Eu rar laud. Dv scrieţi pe structura mea. Mi-au plăcut mult vulnerabilitatea şi sensibilitatea. În poezia dv nu există o revoltă a sentimentelor, ci este o seninătate a tragediei.”
Costel Suditu ne este prezentat de Ioan Vintilă Fintiş. „Sub gutui”, „Terra nobilis”, „ Poeme carnivore” sunt câteva din volumele talentatului şi originalului poet buzoian. Parte din pământul românesc, versul lui Costel Suditu încadrează specificul naţional în contextul regional geografic. Pe de altă parte, experienţa sa literară îl recomandă ca director al revistei lliterare „Literadura”. Poezia lui Costel Suditu se remodelează secvenţial, implicând realităţi sau posibile realităţi proiectate şi asumate prin vers. Autorul ne citeşte câteva din creaţiile personale.
În final, actorul Nicu Drăgulin aduce un omagiu marelui Marin Sorescu, prin interpretarea poeziei „Prânzul”.
(Ramona Muller )
