Cenaclul literar din data de 12 august, ținut în minunata locație a restaurantului Bun Gust a avut ca invitat pe Dl Teodor Ghiondea, traducător al operelor lui Rene Guenon în limba română și exeget al mai multor orientări religioase, cum ar fi vedanta, islamul și creștinismul esoteric, toate cele trei întâlnindu-se de altfel în opera lui Rene Guenon.
Teodor Ghiondea a vorbit despre opera “Crai de curte veche” a lui Mateiu Caragiale, din perspectivă ezoterică, căutând și găsind sensuri ascunse unui cititor neinițiat în opera acestuia. În opinia lui, cele două lumi – orientul și occidentul – converg, chiar dacă ele par total diferite și ar trebui găsite mai mult asemănări decât deosebiri pentru a putea trăi în pace și toleranță cu cei diferiți de noi.
Din perspectivă creștin-ortodoxă, eseul Dlui Florin Manole despre cele două timpuri – cel mesianic și cel apocaliptic – ne invită spre introspecție și ne duce cu gândul la cele două timpuri ale lui Mircea Eliade – timpul sacru și timpul profan -, în care omul trăiește zi de zi fără însă să conștientizeze întotdeauna în ce timp se află.
Dezvoltând teza filozofului italian Giorgio Agamben în lucrarea sa ”Biserica și împărăția” se ajunge la concluzia că omul are nevoie de ambele timpuri, cel continuu, mesianic, și cel discontinuu, apocaliptic, căci el, omul, se află într-o continuă pendulare între sacru și profan, având momentele lui de regăsire, dar și de rătăcire.
Timpul mesianic transformă pe dinăuntru timpul cronologic, ducându-ne într-o zonă atemporală în care îl putem întâlni pe Hristos, pentru că el este cel care vine către noi în acest timp mesianic, continuu.
Primirea lui Hristos te duce în acel timp sacru în care veșnicia există în noi și în afara noastră.
Finalul ședinței de cenaclu este marcat de o recitare memorabilă în interpretarea inegalabilă a lui Nicolae Drăgulin.
(Grațiela Avram)
