Cenaclul I.L. Caragiale

Cuvintele ruginii săgetate de echinocțiul de toamnă prind sensul convingător și filosofico-teologic în spațiul primitor al Filarmonicii Paul Constantinescu din Ploiești. Rubrica ”Revista presei” este înlocuită de către președintele cenaclului Ioan Vintilă Fintiș cu rezolvarea unor probleme administrative legate de acivitatea literară a grupului.

Dacă ”toamna se numără bobocii” și în cadrul cenaclului se numără persoanele noi care s-au adăugat minunatului nostru colectiv. Ne bucură prezența unor membri ai cenaclului literar ”Atitudini” și sperăm într-o bună colaborare reciproc avantajoasă.

Rubrica ”Cel mai recent poem” ni-i aduce în prim plan pe : Adrian Iliescu (epigrama ”Unei fete visătoare”), Ema Petrescu (”Așteptare”), Ionel Sima ( ”Dumerire”, ”Joc poetic”), Mihai Ivănescu (poezii din vol. ”Fecioarele de la Parepa), Luminița Bratu (”Gânduri la pândă”, “Toamnă”), Maria Bem (”Balerina”), Georgeta Popescu (”Taina vieții), Anda Miroiu (”Cronică abstractă”) și Dorin Boroianu (”Stare civilă”).

Rubrica ”Despre suflet” ne redescoperă prin Florin Manole interiorul uman insistând asupra unor analize aplicate ce pornesc de la cartea lui Platon ”Phaidon”, considerată una dintre cele mai importante cărți ale lumii. Socrate, condamnat la moarte, încearcă să își convingă prietenii săi că sufletul este nemuritor. Pornind de la experiența religioasă și revoluția filosofică legată de Platon, sufletul este indestructibil. Civilizația este doar un instrument mental , pe când singur adevăr al libertății și singura libertate a adevărului constă în ”soarta sufletului”. Teodoru Ghiondea referindu-se, în acest context la criza majoră a umanității, consideră că ”mitul este o realitate spirituală în sine și că Aristotel ne dă începutul tuturor științelor.” ”M-am născut de unde nu știam, de ce să îmi fie frică de moarte?” Avem nevoie de sacru, de autenticitatea și autentificarea mitului în care transcendența are un rol major pentru redescoperirea sensului și a sufletului.

Ioan Vintilă Fintiș ne prezintă ”Poetul în recital”, pe Valentin Irimia, vechi membru al cenaclului și cu o vastă experiență literară. În anul 2014, colegul nostru a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor din România la secțiunea debut, filiala Brașov pentru volumul ”Chemarea nedeslușitului”. Au urmat alte volume și prezența sa în numeroase antologii literare.

”Valentin Irimia este un autor cu o bogată conștiință estetică, experimentat. Poezie discursivă, bine scrisă, potrivită pentru a fi recitată pe scenă. Creațiile lui sunt străbătute de un lirism autentic unde imaginativul se degrevează de orice încorsetare. Sonoritatea unor neologisme paote aduce aminte de retorica poeziei păunesciene” afirmă Alex Ștefănescu.

”Valentin Irimia nu este, deci, un autor monocord.

Lectura poeziilor sale cere, sau invită la implicare. Sentimentul tristeții, cel care tutelează poeziile ce aparțin acestei secțiuni, este generat nu atât de frustrările individului cât de categoria general-umanului.” îl prezintă Florin Costinescu în prefața volumului de debut pe colegul nostru.

Remarcând importanța sonetului în literatura universală (Francesco Petrarca, Rimbaud) și în literatura română (Mihai Eminescu, Vasile Voiculescu, Adrian Munteanu, Grigore Grigore) Ioan Vintilă Fintiș apreciază noua carte a lui Valentin Irimia, ce va include cele 100 de sonete se va bucura de un real succes. Poetul ne încântă cu 10 sonete din care exemplificăm:

Noduri și semne

Tăcerea mea dormind pe-un pat de pușcă
Visează semne-n fiecare nord,
O altă zi e alt atac de cord
Ce cu zminteală din cuvinte mușcă.
Ca niște aripi ce învață mersul,
Peste credințe, peste gingășii,
Se-așterne bruma resemnării și-i
Un fel de boală ce-mi subjugă versul.
Cu-anestezii ce mă-nfășoară încă,
Coboară-n trup târâșuri de năluci,
Spre-o zare mai umbroasă, mai adâncă.
Sonetul acesta cară-n spate cruci
Până când tâmpla mea devine stâncă
Să o ciocnească îngerii uituci.

În viziunea lui Ioan Vintilă Fintiș, Valentin Irimia este un poet viguros, în care starea poetică este foarte profundă , vie și supremă. Poezia lui ”este împănată cu metafore, dar el construiește o stare poematică necesară.”

Livia Dimulescu apreciază că subiectul liric al poemelor prezentate are sevă, acumulează sensul și concentrează unitatea într-o manieră net superioară etapelor anterioare. Teodoru Ghiondea apreciază că partea puternică a sonetelor prezentate o reprezintă proximitatea simbolului, iar poezia vie este exprimată de legitimitatea sincerității cu care a fost creată. Domnul profesor remarcă structura coerentă a textelor lui Valentin Irimia. Aprecierile doamnelor Ana Hâncu și Maria Bem completează portretul scriitorului Valentin Irimia, ca model de rafinament artistic și plurivalență. Florin Manole consideră că acest stil i se potrivește cel mai bine autorului, deoarece se integrează funcțional în toate cerințele și regulile sonetului.

”Eseul săptămânii” ne este prezentat de domnul profesor universitar, Teodoru Ghiondea în maniera sa deja obișnuită, dezvăluind semnificații surprinzătoare și fețe ale unui alt înțeles de situații și contextual. ”Eternul feminin” ne-o descoperă pe Pena Corcodușa în diferite ipostaze, inaccesibile la prima citire sau simțire, dar reintrepretate major de domnul Ghiondea în studiul său analitic.

“Pena Corcoduşa e cheia de boltă, martorul mut, masca superlativă a dramei. Apare numai la începutul şi la sfârşitul ei, cum se cuvine într-o adevărată fabulă sacră, în marginea omenirii obişnuite”

Numele Penei este unul cu multiple sensuri: V. Lovinescu o numeşte “Doamna Pena”, adică “Doamna înaripată” , urmând o etimologie preponderent de tip nirukta; dar nu credem că trebuie ignorată nici etimologia latină: poena, ae = suferinţă, durere,

chin, pedeapsă (aşa cum apare la Seneca şi Ovidiu), sau chiar răzbunare (Horaţiu). Se pare că provine din limba greacă: poine = (personificarea) răzbunării şi a pedepsei, identificată în anumite împrejurări, cu Eriniile 11 , ceea ce ar explica, împreună cu etimologia sa latină, aspectul “sacrificial”, de încarnare a suferinţei, a durerii, poate chiar acela de obiect al “răzbunării” zeilor pentru clipa de Lumină pe care a întâlnit-o pe parcursul unei vieţi mai mult decât anonime:

“Era o fată de mahala, nu prea tânără, puţin căruntă la tâmple; o ştiam dela balurile mascate şi dela grădinile de vară.” (Mateiu Caragiale – Craii de Curtea –Veche).

Inimitabilul nostru actor, Nicu Drăgulin încheie o seară minunată lecturându-ne un fragment din ”Moromeții” lui Marin Preda.

(Ramona Muller)

Începând cu data de 23 septembrie 2019, se reiau ședințele Cenaclului I.L.Caragiale la Filarmonica ”Paul Constantinescu” din Ploiești, între orele 17.00-19.00.

Programul este următorul:

1. Revista presei culturale
2. Cel mai recent poem.
3. POET ÎN RECITAL – VALENTIN IRIMIA   ”10 SONETE”
4. Teodor Ghiondea -Eseul săptămânii
5. O recitare – Nicu Drăgulin

Vă așteptăm la orele 17.00.

(Ioan Vintilă Fintiș)

Cenaclul literar din 9 septembrie 2019 a inceput cu binecunoscuta rubrica sustinuta de conducatorul cenaclului poetul Ioan Vintila Finitis, si anume, revista presei culturale.

A urmat rubrica ‘Poeme recente’, unde s-au citit doua poeme semnate Gratiela Avram – din volumul inca netiparit “De dragoste” si Luminita Bratu.

Recitarea exemplara a artistului Nicolae Dragulin din poemele autorului ploiestean comemorat Costin Lupu a fost urmata de eseul filozofic al domnului Florin Manole, in care se subliniaza necesitatea pastrarii crestinatatii ca valoare fundamentala a Uniunii Europene, valoare de care nu ne putem lipsi in contextul actual, in care se incearca anularea ideilor crestine si inlocuirea lor cu idei asa zis moderne, care nu duc decat la distrugerea unei societati normale (vezi ideea moderna despre familie ca fiind si altceva decat uniunea dintre un barbat si femeie).

Eseurile domnului Florin Manole aduc in prim-plan crestinismul si valorile lui din perspective multiple, politice si chiar economice, acesta pledand pentru ideea unei Europe al carei unic fundament este si va ramane crestinismul.

Traducatorul operelor lui Rene Guenon in limba romana, distinsul domn Teodoru Ghiondea, care ne onoreaza cu prezenta de fiecare data, ne incanta cu eseul lui despre romanul lui Mateiu Caragiale – ”Crai de Curte Veche”, roman ce are in viziunea domnului Ghiondea valente fantastice avand personaje chiar ireale si cumva atingand zona unui roman initiatic, asa cum o spune si Vasile Lovinescu.

Cenaclul se incheie cu o recitare vesela din opera “Morometii” in interpretarea inegalabilului Nicolae Dragulin.

(Grațiela Avram)

Programul pentru ședința cenaclului literar I. L. Caragiale – 9 septembrie 2019

Cronică literară, şedinţa Cenaclului Literar I. L. Caragiale, 26.08.2019

În ultima săptămână estivală a acestui an, bunul gust al literaturii ne îndeamnă să ne adunăm pentru a stăvili valurile disconfortului termic, la terasa „Bun Gust” . Vacanţa şi concediul fiind pe sfârşite, întâlnirea membrilor cenaclului dezvoltă varaţiuni literare pentru sănătatea noastră culturală.

După cum ne-a obişnuit, preşedintele cenaclului Ioan Fintiş ne prezintă ultimile apariţii editoriale din revistele de marcă.

Dând cuvântul doamnelor, „zeiţa” noastră blondă Graţiela Avram ne este călăuză spre Luxor, călătorind printre tărâmuri dislocate de mistere egiptene şi intrigi construite piramidal în vederea descoperirii aurului monoatomic. Fragmentul supus lecturii stârneşte opinii recurente şi contradictorii.

Smaranda consideră că personajul feminin , Kate al romanului poliţist ar trebui să aibă o anumită etică. Autoarea îşi susţine ideea că un roman poliţist nu trebuie să conţină neapărat o crimă şi că în concepţia sa, criminalul este chiar guvernul egiptean. Chifu Leonida Corneliu ne dezvăluie ideea, conform căreia, un roman poliţist trebuie să aibă doar un criminal. Drama individuală este mai importantă decât drama colectivă. Florin Manole îi sugerează Graţielei Avram să insiste pe descrierea atmosferei egiptene, pentru ca cititorul să fie mult mai bine ancorat în acţiunea literară specifică locului.

Domnul Ioan Fintiş ni-l prezintă pe cel mai nou şi tânăr membru al cenaclului, Ştefan Şandru recomandat de scriitoarea Simona Antonescu. Intrat în corida literară a seniorilor , tânărul student la Drept, deschide rubrica „Cel mai recent poem” recitând trei dintre creaţiile sale. „Capa literară” a noului nostru coleg dezleagă reacţia incisivă a „matadorului Smaranda” , în timp ce doamnele îl „adoptă” poematic. Ramona Müller îl sfătuieşte să nu se sperie de opiniile directe, în timp ce Graţiela Avram îl consideră „aşa, puţin eminescian…” Un vibrato al lirismului, ultima poezie supusă discuţiei „Priveghere” („în tâmple îmi pulsează nefiinţa”, “am rămas cu sufletul în palme”, „mortul sunt eu”) emană ropote de aplauze spre deliciul membrilor cenaclului. Anda Miroiu completează triunghiul feminin care îmbrăţişează poezia prezentată. Smaranda accentuează pozitiv: „Veselia prosteşte omul, dar vezi, cum începe oleacă de tristeţe dă mai bine!” „Tristeţea este cel mai ofertant material poetic…” subliniază tânărul poet.

În continuare, Ionel Sima ne citeşte câteva dintre cugetările sale despre oameni şi viaţă. Ramona Müller, Graţiela Avram, Anda Miroiu, Dorin Boroianu („întunericul este o pasăre fluidă”, „nu poţi călări nesomnul” , „arta prostiei conştiente”) trasează perimetrul de poeme cele mai recente. Anda Mihaela Miroiu consideră că poezia lui Boroianu are un stil suprarealist, iar Smaranda menţionează că stilul colegului nostru este „al dracu’ de Boroianu”.

Construcţiile de viziuni sunt foarte bine stabilite, formând o „poezie de amprentă” (Anda Miroiu), şi „ o poezie trăită” ( Florin Manole).

Sorin Vânătoru efectuează un preambul al recomandărilor literare pentru cei tineri: „Dialectica limbajului poetic”, „Poezie şi modă poetică”, „Structura liricii moderne”, reliefând faptul că obiectele comunică între ele ca într-un fel de euharistie , cu un Sfânt Duh al Poeziei. „Poezia ne obligă să obligăm” (Marian Smaranda). Pentru a construi o sintagmă inedită, gen Boroianu, trebuie să simţi corelaţia între obiectele heterogene. Pentru a scrie este necesară „o a dracu şi intensă frică de ridicol” pentru că „inteligenţa nu are nevoie de cuvinte” (Marian Smaranda). Seniorii apreciază prezenţa tânărului Ştefan Şandru, sfătuindu-l fiecare asupra activităţii literare şi invitându-l şi la şedinţele următoare.

Florin Manole aduce în evidenţă importanţa evenimentului Tabăra Internaţională Monumentală Integrată, din Parcul Municipal Vest, ce face parte din proiectul „Muzeul de Artă Contemporană în aer liber – Ploieşti” . La acest eveniment Asociaţia 24ph Arte şi Cenaclul I.L. Caragiale sunt colaboratori. Proiectul este susţinut de Primăria Ploieşti, Casa de Cultură I. L. Caragiale, Filarmonica Paul Constantinescu şi Muzeul Judeţean de Artă.

La rubrica „Despre suflet” , Florin Manole structurează umanul şi pulsul sufletesc dincolo de filonul teologic. „Existenţa unui singur Dumnezeu raţionalizează însăşi credinţa.” Raportarea la ceva în baza unui sistem cartezian conduce la un sistem raţionalizat. Opiniile divergente iscate pe tema traiectoriei creştinismului suscită în dezbatere aspecte argumentative. Absolvent al unui liceu teologic i se cere opinia lui Ştefan Şandru , care susţine: „Dogma, din punctul meu de vedere este doar o îngrădire a lui Dumnezeu, o blasfemie. Nu poţi să îl pui pe Dumnezeu în raţiune omenească.”

În timpul mesianic şi timpul eonic noi ne construim relaţia cu Dumnezeu. Timpul eonic reprezintă timpul până la Isus Hristos. Receptând realitatea timpului mesianic (după Hristos) , putem primi creaţii din partea Creatorului. Prima experienţă a copilului este aceea a unei uimiri, uimirea faţă de o prezenţă divină. Fiecare dintre noi suntem un Tu primordial construit ca dimensiune şi entitate pentru a-i răspunde lui Dumnezeu. Coexistenţa cu Iisus, atitudinea spiritului, detalierea de conţinut a imaginilor poetice, aria semnificaţiilor au constituit deliciul literar al acestui sezon estival.

O cronică de Ramona Muller

Foto: Lucia Trandafir 

PROGRAMUL PENTRU ȘEDINȚA DIN 26.08.2019

1. Revista presei culturale
2. Cel mai recent poem
3. Despre suflet – Florin Manole
4. Lectură de cenaclu – Grațiela Avram
5. Eseul săptămânii – Teodor Ghiondea
4. Lectură sub microscop – Marian Zmaranda

Invitați – Artiștii de artă monumentală din parcul de vest

(Ioan Vintilă Fintiș)

Cenaclul literar din data de 12 august, ținut în minunata locație a restaurantului Bun Gust a avut ca invitat pe Dl Teodor Ghiondea, traducător al operelor lui Rene Guenon în limba română și exeget al mai multor orientări religioase, cum ar fi vedanta, islamul și creștinismul esoteric, toate cele trei întâlnindu-se de altfel în opera lui Rene Guenon.

Teodor Ghiondea  a vorbit despre opera “Crai de curte veche” a lui Mateiu Caragiale, din perspectivă ezoterică, căutând și găsind sensuri ascunse unui cititor neinițiat în opera acestuia. În opinia lui, cele două lumi – orientul și occidentul – converg, chiar dacă ele par total diferite și ar trebui găsite mai mult asemănări decât deosebiri pentru a putea trăi în pace și toleranță cu cei diferiți de noi.

Din perspectivă creștin-ortodoxă, eseul Dlui Florin Manole despre cele două timpuri – cel mesianic și cel apocaliptic – ne invită spre introspecție și ne duce cu gândul la cele două timpuri ale lui Mircea Eliade – timpul sacru și timpul profan -, în care omul trăiește zi de zi fără însă  să conștientizeze întotdeauna în ce timp se află.

Dezvoltând teza filozofului  italian Giorgio Agamben în lucrarea sa ”Biserica și împărăția” se ajunge la concluzia că omul are nevoie de ambele timpuri, cel continuu, mesianic, și cel discontinuu, apocaliptic, căci el, omul, se află într-o continuă pendulare între sacru și profan, având momentele lui de regăsire, dar și de rătăcire.

Timpul mesianic transformă pe dinăuntru timpul cronologic, ducându-ne într-o zonă atemporală în care îl putem întâlni pe Hristos, pentru că el este cel care vine  către noi în acest timp mesianic, continuu.

Primirea lui Hristos te duce în acel timp sacru în care veșnicia există în noi și în afara noastră.

Finalul ședinței de cenaclu este marcat de o recitare memorabilă în interpretarea inegalabilă a lui Nicolae Drăgulin.

(Grațiela Avram)

Fotoreportaj

PROGRAMUL PENTRU ȘEDINȚA DIN 12.08.2019

1. Revista presei culturale
2. Cel mai recent poem
3. Florin Manole-Despre suflet
4. O recitare-Nicu Drăgulin
5. Eseul săptămânii-Teodor Ghiondea
6. Lectură sub microscop-Marian Zmaranda

Spațiul-gard în gard cu liceul Cuza….

O zi foarte fericită!

(Ioan Vintilă Fintiș)

Fotoreportaj

Să o felicităm pe colega noastră de cenaclu BLANCA TRANDAFIR, pentru nominalizarea de către filiala Brașov a USR, a volumului de versuri Drumul Cuielor, la secțiunea debut. A nu se confunda cumva USR cu partidul USR. Este vorba de Uniunea Scriitorilor din România…

Un început de afirmare….Felicitări!

(Ioan Vintilă Fintiș)

Cenaclul “I. L. Caragiale” Ploiești – 15 iulie 2019

Fotoreportaj de Lucia Trandafir

Din informațiile prezentate de criticul Nicolae Dumitrescu, în lucrarea sa PLOIEȘTI – ORIZONTURI CULTURALE 2005, aflăm că cenaclul literar I.L.Caragiale a fost înființat în anul 1949, într-o formulă de echipă demnă de invidiat: George Moroșanu, N. Rădulescu Lemnaru, Natalia Boncu, Ștefan Alexiu, Aurelia Popescu, Ștefan Dimitriu, Leonida Secrețeanu, Mariana Costescu, Corneliu Șerban, Hristu Cândroveanu, Ieronim Tătaru etc.

Tot această lucrare vine să-mi confirme și alte activități ale cenaclului, pe care le cunosc și din alte surse, transmise oral, cu ocazia unor discuții purtate pe marginea actului de cultură din Ploiești cu diverși scriitori și ei membri ai cenaclului (Ioan Vergu Dumitrescu, cunoscut mai apoi ca Victor Sterom, Costin Lupu, Nicolae Stanciu, Bibi Vasilache, Anton Tănăsescu, Romea Cantemir etc).

Aflăm că în 1968, Eugen Simion a solicitat preluarea onorifică a coordonării cenaclului, la ședința de redeschidere din 27 octombrie participând scriitorii Marin Preda, Cezar Baltag și Adrian Păunescu. Pentru asigurarea unei conduceri de permanență, Eugen Simion îl delegă pe poetul Nicolae Breb Popescu, pentru ca după un an coordonarea să fie prelutaă de Laurențiu Ulici.

Grație lui Eusebiu Ștefănescu, în 1976 am fost introdus la cenaclul I. L. Caragiale ca interpret de muzică folk și tânăr aspirant în poezie. Aici i-am cunoscut pe Ion Vergu Dumitrescu, un foarte bun îndrumător al tinerelor talente, Romea Cantemir, Emilian Luncașu, Niculae Alexandru Vest, Costin Lupu, Bibi Vasilache, Dan Anton Tănăsescu, Ion Gheorghe, Rodion Galeriu, Stelică Comșa, Sorin Vânătoru, Florin Oprea Sălceanu, Vladimir Deteșanu și mulți alții care s-au perindat de-a lungul timpului și care s-au pierdut ca iluștri necunoscuți. Cenaclul se desfășura lejer, fără cenzură, materialele erau dactilografiate de către secretară, metodista care răspundea de cenaclu, trebuia să fii programat pentru citire, dar, s-a întâmplat un fenomen și, aici cred că domnul Nicolae Dumitrescu nu are dreptate în privința timpului. De ce spun aceste vorbe. Este vorba despre o intervenție a lui Nelu Stan, directorul Palatului Culturii, care la o ședință de cenaclu, la care am fost de față, și care a făcut următoare afirmație: „Băi, hai să mai terminăm cu această Căcare a României… Cine are talent se afirmă oricum… Mai dă-o-n pizda măsii…” Nu știu dacă în sală era un ofițer de securitate… cum afirmă Nicolae Dumitrescu… Dar cineva a spus… Până în 1983, am fost la Pitești, unde am condus cenaclul Liviu Rebreanu. Într-o echipă. Nu intru în amănunte. Mă întorc la Ploiești în 1983. Începe, ca să spun așa, perioada optzecistă a cenaclului „I.L.Caragiale”. Vine Florin Dochia, sau este numit la directoratul Palatului Culturii. Și am să citez din prefața pe care a scris-o Constantin Hârlav, la o antologie, alcătuită de mine și care se numește MELANCOLIE DIESEL, în care are informații tot din Nicolae Dumitrescu. Scrie Constantin Hârlav: „Strămutat la Ploiești, din decembrie 1980, i-am cunoscut direct, în exercițiul funcțiunii, la cenaclul I.L.Caragiale, pe Nelu Stan (directorul Casei de Cultură), Florin Dochia (succesor la direcția instituției, actualul redactor șef al revistei câmpinene Revista Nouă), Nicolae Alexandru Vest, Costin Lupu, Mariana Criș, Florin Toma, Ion Stratan, Ioan Vintilă Fintiș, Martin Culcea, Romea Cantemir, Mihai Ionuț Constantinescu…

(II) Revin în Ploiești în septembrie 1983. Responsabil cu cenaclul era Romea Cantemir, un redutabil poet echinoxist, pe care de altfel îl știam de foarte multă vreme. Se întoarce de la București Ion Stratan. Sub directoratul lui Florin Dochia se formează o echipă puternică, din care fac parte poeți deja afirmați prin cenaclurile bucureștene sau chiar în volum. Este vorba de Ion Stratan, Florin Toma, Dan David (frecventa mai puțin cenaclul I.L.C.), Ioan Vintilă Fintiș. Cleopatra Lorințiu realizează o pagină dedicată cenaclului în S.L.A.S.T, Constantin Hârlav alcătuiește în două rânduri pagini în revista Tribuna. Dacă ar fi să întocmesc o listă, desigur subiectivă, cu scriitori ploieșteni ai generației optzeci care s-au afirmat, sau au devenit foarte cunoscuți, la Cenaclul de Luni, Amfiteatru, Cenaclul revistei Luceafărul, Numele poetului, Cenaclul Cofluențe al S.L.A.S.T. aș enumera într-o ordine aleatorie pe: Ion Stratan, Martin Culcea, Ioan Vintilă Fintiș, Ioan Mihai Cochinescu, Florin Dochia, Sever Avram, Florin Toma, Mariana Criș, Călin Angelescu, Costin Lupu, Dan David etc. Deseori participa la ședințele cenaclului un foarte important și de succes prozator al vremii, Ioan Dan Nicolescu. Evident, am încercat să subliniez foarte pe scurt, fragmente de timp importante pentru activitatea acestui cenaclu.

Sunt întâmplări de o frumusețe rară în cadrul și în afara cenaclului. Rămân memorabile întâlnirile întâmplate acasă la Costin Lupu, Leonida Chifu, doamna Nicolescu – soacra lui Ion Cojanu, Martin Culcea etc. Chiar din primele zile ale anului 1990, împreună cu Martin Culcea am inițiat înființarea Societății Pentru Literatură Ploieși, al cărui statut a fost redactat în formă finală de către Ioan Mihai Cochinescu. La Cap.I, Art.4.c se stipulează că unul dintre obiectivele S.P.L.P. este organizarea activității cenaclului literar „I.L.Caragiale”.

Prin SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6 din 14 martie 1990 S.P.L.P. cu sediul în Ploiești, Palatul Culturii, dobândește personalitate juridică. Împreună cu Costin Lupu am machetat revista PENTAROMB, care din nefericire nu a fost tipărită, pentru că a început războiul orgoliilor și nu numai atât. A apărut suspiciunea că unii ar fi fost informatori ai securității. Și se pare că au fost (vezi cazul Nelu Stan). Proiectul revistei moare. Cenaclul începe să se divizeze. Împreună cu Ion Vergu Dumitrescu, Vladimir Deteșanu, Stelian Stan și încă alții punem bazele GRUPULUI DE LA PLOIEȘTI, după ce revista Apostrof de la Cluj publică sub această denumire un grupaj de poeme. Între timp Ion Stratan pleacă la revista Contrapunct, Florin Toma la Televiziune, Ioan Mihai Cochinescu publică „Ambasadorul”. Cum spune Hârlav: „E și un alt timp și o altă istorie…” După 20 de ani, la inițiativa mea și a lui Florin Manole, l-am contactat pe Ioan Mihai Cochinescu pentru a stabili modul în care se va relua activitatea cenaclului „I.L.Caragiale”. Cenaclul poieștean „I. L. CARAGIALE”, din Ploiești, renaște astăzi, după 50 de ani de existență și două decenii de „adormire”.

Ziarul Evenimentul zilei va consemna acest eveniment astfel: „Membrii cenaclului vă invită luni, 7 martie 2016, de la ora 18,00, la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploieşti, în Sala de Concerte „Ion Baciu”, unde va avea loc întâlnirea după 20 de ani de întrerupere şi 50 de ani de existenţă a istoricului cenaclu „I. L. Caragiale” din Ploieşti”

Cenaclul a fost condus, pe rând, de-a lungul timpului de scriitorii George Moroşanu, Anton Tănăsescu, Florin Dochia, Romea Cantemir, Ioan Mihai Cochinescu, Ioan Vintilă Fintiş. La întâlnire, vor susţine microrecitaluri solişti instrumentişti şi vocali, va avea loc un recital de poezie şi un dialog între poeţi, va fi proiectat filmul artistic „Umilinţă”, în prezenţa regizorului Cătălin Apostol, și se vor redeschide porţile cenaclului pentru toţi creatorii şi iubitorii de literatură, muzică, arte, film, dans, teatru. Se aduc mulţumiri speciale, cu această ocazie, pentru: Vlad Mateescu, Galea Ilie, Cătălin Apostol, Ioan Vintilă Fintiş, Florin Manole, Leonida Corneliu Chifu, Ioan Vieru, Ioan Mihai Cochinescu şi Florin Andreescu, Mihai Vasile, Emilia Vasile, Lucia Gruescu, Sorina Ianculescu, Marin Marian, Catalin Tzetze, Arthur Teodorescu, Florin Toma, Florin Sicoie, Bogdan-Lucian Stoicescu, Christian Crăciun, Criș Mariana, Florin Dochia – pentru contribuţia din perioada anilor ’80, în care au mai activat şi scriitorii: Romea Cantemir, Martin Culcea, Gheorghe Iova, Ion Stratan, Florin Iaru, Puiu Damian, Anton Tănăsescu, George Moroşanu, Costin Lupu, Sever Avram, Ion Vergu Dumitrescu, Bibi Vasilache, Ştefan Plăiaşu, Doru Bogdan, Nelu Stan, Mihai Ispirescu, Persida Ispirescu, Constantin Hârlav, Nic. Dumitrescu, Reli Ionescu, Nelu Stan, Ioan Cordoş, Călin Angelescu, Florin Oprea-Sălceanu, Dan Mocănescu, Nicolae Stan, Ioan-Dan Nicolescu, Vladimir Deteşanu, Nicolae Ion Dragu, Maria Georgescu, Lili Enoiu, Marian Popescu şi mulţi alţii.

(NOTĂ: Cenaclul „I.L. Caragiale” din Ploiești se întrunește în prezent, în două ședințe lunare în prezența multor poeți, scriitori, muzicieni, regizori, scenografi, pictori… Cenaclul este găzduit de Filarmonica „Paul Cons-tantinescu” din Ploiești)

Ioan Vintilă Fintiș

(ploiestiulcultural.com)

Programul pentru ședința de cenaclu din 15.07.2019, orele 17.00
(Terasa ANDU, peste drum de liceul Al.I.Cuza Ploiești):

1. Revista presei culturale
2. Cel mai recent poem
3. Despre suflet-Florin Manole
4. Lectura de cenaclu – Emanoil Toma – Poezie
5. Angela Catrina – Mișcarea Focul Dacic
6. Eseul săptămânii – Teodor Ghiondea
7. Lectură sub microscop – Marian Zmaranda

Vă așteptăm!

– Ce faci, tu ?
– La ceai, la Adu !
– La ora cinci ?
– Exact ! P-aici !

Imortalizăm vara …

Revista Presei ne este actualizată și prezentată de Ioan Vintilă Fintiș cu articole din ”România literară ”, ”Luceafărul de dimineață”, „ Cafeneaua literară”și ”Orizonturi”.

Dan Cristea îl citează pe George Călinescu care la 33 de ani afirma: ”Literatura se face prin cultură, iar cultura prin lectură.” Tot Dan Cristea o reactualizează pe Nora Iuga, reproducând opere din vasta publicație literară a acesteia. Noua rubrică lui Alex Ștefănescu Poeți de ieri și de azi, are menirea de a construi un liant necesar între generațiile literare.

Daniel Bănulescu, membru vechi al Cenaclului I. L. Caragiale detaliat de foarte multe multe conjunctural, fragmentează : ”Lumea invizibilă dansează strâns îmbrățișată cu lumea invizibilă ”.
Lecturile prezentate în cadrul ședințelor noastre reliefează personalitatea unor personajele interlope, bine definite în spațiul său literar.
Intervenția lui Theodor Ghiondea face referire la hermeneutica lui Călinescu și modul de bordare a activității lui Mateiu Caragiale. Egolatria devine parte semnificativă de abordare și sinteză a lui Călinescu.
Horia Gârbea în ”Luceafărul de dimineață” scrie despre Sorin Lavric noua apariție editorială.
”Cafeneaua literară” îl are ca protagonist pe Virgil Diaconu cu ”Poezia începe la Summer” de Constantin Daniel, medic psiholog.
Rubrica ”Cel mai recent poem” este deschisă de către Luminița Bratu. Colega noastră ne mărturisește că scrierea sa este influențată de dialogurile din cadrul cenaclului referitoare la suflet, susținute de ipotezele lui Florin Manole, precum și de lecturile revelatoare ale lui Toma de Aquino. Identificarea esenței umane în suflet verifică realitatea umană corelată cu cea divină.
Surpriza acestei jumătăți de an o constituie prezența tânărului Alexandru Popa care ne oferă un microrecital la chitară, dar și ne lecturează câteva dintre poemele sale.
Valentin Irimia, revenit după o lungă absență ne încântă cu un sonet ”Rătăcit în propriul nume”. Ramona Müller citește poemul creat în timpul ședinței de cenaclu ”on-off”, recunoscând că a fost inspirată de Marian Smaranda.

”Cronica unui film” pusă la dispoziție de Mihai Ioachimescu ne propune o ”temă deprimantă, dar încă actuală” rulată de pelicula ”Silkwood” . În distribuția filmului joacă Kurt Russel și Meryl, actrița cu cele mai numeroase nominalizări la Oscar. Regia este asigurată de Mike Nichols. Filmul reprezintă un fel de ”Cernobâl american” al anilor ‘70, deoarece redă atmosfera și realitatea pericolului de contaminare dintr-o uzină nucleară. Karen Silkwood, interpretată de Meryl Streep se transformă ”într-un fel de Ioana dˈArc” încercând să dezvăluie opiniei publice adevărul referitor la infracțiunile comise în domeniul nuclear. Având 40 de ori mai mare decât limita legală radioactivă , Silkwood contactează un reporter de la The New York Times pentru a-i pune la dispoziție informațiile pe care le-a strâns. Moare însă…accident sau crimă ?

Florin Manole ne redescoperă valențele sufletești, ideea existenței lui Dumnezeu și valorile creștine. Omul este ființa prin care Dumnezeu pătrunde în natură. Omul nou este cel trecut prin credință și prin sistemul determinat de divin și reprezintă mai mult decât o legendă, o actualitate …Surâsul Tatălui coboară din ceruri prin privirea și zâmbetele sfinților. Iubirea este o minune deoarece naște spontan reciprocitatea. Orice mare iubire este întotdeauna reciprocitate.
”Geniul meu stă în nările mele” afirmă Friedrich Nietzsche, considerând că realitatea reprezintă ceva foarte crud, o realitate senzorială, ceea ce face ca sufletul să fie iritabil în fața realității materiale. Lucrurile mărunte fac diferența dintre profunzimea sufletului din Antichitate și cea din Europa occidentală contemporană ele colorând nuanțele sufletești, printre care se numără și ura. Autodepășirea omului determină ura. Voltaire în scrisorile sa filosofice ( cea cu nr. 25) descrie răfuiala unui creștin. Voltaire se revoltă cu Pascal, se luptă cu cel care a descris cel mai bine sufletul creștin. Învățătura de credință a creștinismului poate înălța și valorifica, explica și așeza sufletul, susține Pascal. Voltaire restrânge definiția sufletului la necesitatea individuală și colectivă, imediată și pragmatică : ” Pe măsură ce oamenii vor trăi din ce în ce mai bine, viața le va fi mai ușoară și mai asigurată.” Nălucirea lui Pascal vis-à-vis de complexitatea și profunzimea structurii sufletești va fi anulată de progresul tehnologic, ce va oferi omenirii un nivel de trai mult mai ridicat și facil prin instrumentele de care vor beneficia oamenii în viitor. Voltaire și Nietsche au oferit un contra-exemplu sufletului creștin bazat pe argumente raționale.

Ca de obicei, discuțiile suscită interesul și opinia incisivă a lui Marian Smaranda are prioritate : ”Voltaire, de fapt, are un dezgust pentru religia creștină. Aceasta îl face pe om sclav și îl face să mai plătească impozit, acolo, unde este iarbă verde.”

Ghiondea consideră că argumentele de estetizare a sufletului susținute de Nietzche sunt
legate de existențialism, acestea fiind o atitudine vehement sentimentalistă. Domnul profesor dându-i dreptate lui Smaranda, percutează argumentativ teoria sofiologiei. Smaranda cere explicații, iar le vin din partea colegului nostru. Serghie Bulgakov este cel care susține că Sf. Duh este o teoretizare, o dogmatizare, o analiză mai detaliată decât o avem de la sfinții părinți.” Creștinismul din acest punct de vedere se manifestă ca o ” practică ezoterică și inițiatică din oportunități diverse”. Opera de artă în perioada lui Nietzche nu avea nevoie de interpretări filosofice. Era interpretată și luată în seamă ca atare. Cultul mitologiei amestecat cu mirodeniile artei mileniului XIX creează discrepanțe culturale în foarte multe țări. Nodul dilematic al problemei constă în existența cultelor prezente (vechi, antice) la un moment dat și autenticitatea religiei din zilele noastre.

”Între Uniunea Sovietică și SUA există o singură diferență cantitativă. Un student străin îmi spunea : Pot să îmi imaginez Albania ca un Neon ?”

Toate exagerările lui Nietzche sunt o tradiție în filosofia psihologizată și psihologizantă a secolului 19.” Sorin Vânătoru și Marian Smaranda completează tabloul înrămat în discuții superlative :
– De ce reforma este formală ? întreabă Smaranda
– Depinde de spațiul exterior al manifestării ! E ca și cum ai privi un abuz al unui alt
abuz, un fel de sacrificiu. Originea tuturor tulburărilor și eșuărilor de mai târziu din fiosofie s-a datorat diferenței de mesaj.

”Mesajul pur” la care se face referire în discuțiile ședinței Smaranda,caută esența retoricii care se bazează pe fundamentul cristalizării mesajului doar printr-un proces bine definit și definitivat. 102% Ghiodea ne așează umerii literari în bibliografia lui Blaga pentru care garantează vis-à-vis de subiectul analizat. ”Limbajul kantian transformat de Blaga și trecut de cenzura existențială ne obligă să ne asumăm asupra elementelor artificiale induse.”

Respirația teologică îmbină literar și opinii individuale legate de creștinismul ortodox cu practica lui Steinhard îmbinând multe elemente pro sau contra. Expirăm…

La Rubrica principală, eu, personal descopăr o POEZIE.

Diana Petroșanu (Femeia alogenă)

Ioan Vintilă Fintiș ne prezintă un scurt CV al autoarei. Fără să vreau, mă pun în locul ei. O privesc. Mâinile îi tremură. Țigara se unduie fumegând între două spirale de nicotină…mi-aduc aminte de ”botezul” meu din cadrul cenaclului. Îmi revin câteva foi pe care le parcurg cu insațietate…versurile ei mi-aduc aminte de începuturile mele și reverberez…

E mai tânără cu 2 ani decât mine și scrie bine….demult, la seara de autor din cadrul cenaclului nu mi-a fost dat să lecturez cu mare plăcere un asemenea autor.
Este o ”poezie dezbrăcată de dulcegăriile și stările lirice care brodează în general poezia feminină, mai ales la poetele care nu au un bagaj cultural poetic, lucru care este valabil și pentru alte categorii de așa ziși poeți. Versurile se croșetează în preajma umbrei și a nimicului.” (Ioan Vintilă Fintiș).

Necuvântare

Mă frâng
fără un cuvânt
ca și cum nimicul
ar fi mai important
decât o clipă
în netăcere

când-necând
mă întorc la mine
mă înfășor zdrobit
cu propriul eu

Smaranda recomandă ca textele să fie corecte scrise din punct de vedre gramatical. În plus o invită pe autoare să caute să dezvolte sensul poetic prin spații mult mai largi decât celor oferite, deoarece miza versului se pierde înainte de a fi căutată. Rigurozitatea mesajului constă în plurivalența mesajului transmis, chiar dacă este un mesaj bine transmis din primele două cuvinte. Ciudățenia versului constă în faptul că nu îi găsești acel ”ceva”, tragismul necesar care aici, pare destul de plat, indefinit…

Noi, cenaclistele susținem tema feminină a Dianei Petroșanu, regăsindu-ne în versurile ei. Ne apărăm și luăm cuvântul. Grațiela Avram consideră că lectura noii colege de cenaclu respirabilă în suflul contemporan. Susțin argumentul și afirm că de mult Cenaclul nu a mai dezbătut la rubrica de sine stătătoare o asemenea lectură de calibru, în vers alb. Poezia Dianei are mutilare, frumusețe și incertitudine. I se recomandă amploarea analizei pe filon de structură poetică.

Ora fiind mai înaintată decât cea propusă, ne-am retras, eu și Dimi, înainte de finalizarea ședinței de cenaclu. Despre celelalte rubrici nu pot să îmi dau cu părerea, pentru că nu am fost prezentă.

– Căldură mare, mon cher !

de Ramona Müller, coana secretarița

Programul pentru ședința de cenaclu din 1.07.2019, orele 17.00
(Terasa ANDU, peste drum de liceul Al.I.Cuza Ploiești):

1. Revista presei culturale
2. Cel mai recent poem
3. Cronica unui film- Mihai Ioachimescu
4. Despre suflet – Florin Manole
5. Eseul săptămânii – Teodor Ghiondea
6. Lectura de cenaclu
   DIANA PETROȘEANU – Poezie

Vă așteptăm!