close

Extern

Extern

Masterclass de literatură şi poezie în şcolile româneşti din afara graniţelor ţării

carte-corabie

Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP) marchează celebrarea a 168 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu prin lansarea proiectului Masterclass de literatură şi poezie în şcolile româneşti din afara graniţelor ţării, care va fi derulat pe parcursului întregului an 2018.
„În cadrul acestei iniţiative bazate pe un consistent dialog cultural, propus în premieră de instituţia noastră, vor avea loc o serie de ateliere de scriere creativă, susţinute de scriitori români, încurajând astfel tinerii din afara graniţelor să descopere reperele literaturii naţionale, într-o manieră modernă şi interactivă. Prezenţa profesorilor şi elevilor de la cursurile de Limbă, Cultură, Civilizaţie Românească şi de la şcolile de weekend vor aduce plus-valoare şi autenticitate Masterclassului de literatură şi poezie”, se arată într-un comunicat de presă al MRP transmis luni.
MRP invită românii din afara graniţelor, într-un format partenerial extins, alături de organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, să marcheze împreună statura culturală şi opera fără egal a poetului naţional, în anul marcării Marii Uniri, cu propuneri creative, asumate de tânăra generaţie, cu preocupări faţă de păstrarea şi promovarea identităţii româneşti, în toate valenţele ei, se menţionează în comunicat.

mai mult
Extern

Locuitorii din trei judeţe bulgărești vor să se unească cu România

bulgaria1

Locuitorii din trei judeţe din nord-vestul Bulgariei, nemulţumiţi de corupţia din ţara lor, ar vrea să organizeze o consultare a cetăţenilor în vederea obţinerii autonomiei în cadrul Bulgariei ori a unirii cu România, a declarat Boris Kamenov, iniţiatorul acestei iniţiative.

Kamenov a declarat pentru televiziunea NOVA că unul din motivele pentru această iniţiativă este acela al corupţiei din Bulgaria, potrivit site-ului agenţiei de ştiri Novinite.

„Nu ar trebui să fim părtaşi la corupţie”, a declarat Kamenov, adăugând că locuitorii din nord-vestul Bulgariei s-au luptat mereu pentru o „democraţie reală”.

Întrebat în legătură cu motivul pentru care judeţele din nord-vestul Bulgariei ar dori să devină o parte a României, Kamenov a răspuns fără ezitare că sistemul judiciar românesc este mai eficient.

gandul.info.ro

mai mult
Extern

De la Plehve la Putin, KGB-iștii care au răspândit teroarea

KGB

Incepand cu Opricina lui Ivan cel Groaznic si Ohrana tarista, continuand cu temuta CEKA a lui Felix Dzerzhinsky, devenind prin restructurari succesive – GPU, OGPU, NKVD, MGB – KGB-ul sovietic, Rusia si-a impus dominatia pe frontul secret, evidentiindu-se prin numeroase metode si practici inovatoare in domeniu, aplicate in cadrul unor operatiuni minutios concepute, care au creat un adevarat mit in jurul serviciilor sale secrete.
In timpul domniei lui Nicolae II au reinceput atacurile bazate pe asa-zisa fabricare a azimei de Pesah cu sange de copil crestin. Scandalul international suscitat de acest proces a obligat tribunalul tarist sa dovedeasca falsitatea marturiilor acuzarii. n aceeasi perioada au aparut faimoasele „Protocoale ale inteleptilor Sionului” (1905), fals al Ohranei tariste, menit sa-i prezinte pe evrei ca parte dintr-un urias si nociv complot international ce vrea sa puna stapanire pe intrega lume, scrie The Times, care a realizat un top zece al celor mai groaznici zece agenti KGB.
1. Vyacheslav Konstantinovich von Plehve a fost ministrul Internelor din Rusia si totodata capul serviciilor secrete tariste Ohrana, care se ocupa de securitatea statului, in perioada 1881 – 904. Desi era seful Ohrana, actiunile securiste erau inca dominate de stangacia inceputului: lui Plehve ii era mila de detinuti si se purta cu ei cu blandete, fiind cel care a trimis cei mai putini oameni la moarte, in Siberia. Cat despre insasi esenta unui KGB-ist, „omniscienta”, il ingretosa teribil pe primul dintre KGB-isti.
Tocmai pentru ca il ingrozeau gesturile nedemne de un gentleman, Plehve a fost ironizat de Alexandr Soljenitin in „Arhipelagul gulagului”: „Egor Sazonov , deghizat in birjar, a stat o zi intreaga, cu bomba sub acoperisul birjei, langa poarta Departamentului de politie, asteptand sa-l ucida pe ministrul Plehve, si nimeni nu i-a dat nici o atentie, nimeni nu l-a intrebat nimic! Kaliaeve, si mai neindemanatic si incordat, a asteptat o zi intreaga langa casa lui Plehve de pe Fontanka, incredintat ca va fi arestat, dar nu s-a atins nimeni de el!…
O, vremuri de pe cand traia Kralov!… in felul acesta – sa tot faci revolutie”, scria Soljenitin. Tocmai pentru ca era prea slab de inima ca sa ocupe functia de sef al serviciilor secrete rusesti, Okhrana a inregistrat, in 1917, un esec de proportii, care a servit drept lectie pentru cei ce i-au urmat lui Plehve.
2. Dzer Feliks Edmundovich Dzerzhinsky este nimeni altul decat arhitectul serviciior secrete bolsevice, transformate in timp in cele mai de temute arme ale regimului sovietic. Iron Felix, revolutionarul de serviciu ce a castigat increderea lui Lenin din chiar primele momente ale involburatei toamne din 1918, a construit o institutie ce peste ani a supravietuit insasi regimului politic care l-a aparat.
Preluand puterea in Rusia ca o societate clandestina, cu radacini puternice in fosta Ohrana tarista, noul guvern sovietic de dupa 1918 a realizat dezavantajul ce-l avea in fata marilor puteri de la acea vreme.
3. Generalul Genrikh Grigorevich Yagoda, totodata si spion occidental, a fost seful NKVD-ului in perioada 1934 – 1936, iar doi ani mai tarziu a fost executat. In Marea Teroare din anii 1937 – 1938 se inscrie si epurarea conducatorilor NKVD-ului, printre cei mai celebri fiind Yagoda, alaturi de Yezhov si Beria. Explicatia, aflata mult mai tarziu, era ca Stalin isi improspata continuu colaboratorii, nepermitandu-le sa acumuleze prea multa putere.
Yagoda scria intr-un memorandum: „Avem mari dificultati sa atragem muncitori in nord. Daca trimitem mii de prizonieri acolo, vom putea exploata resursele nordului – experienta din Solovetsky arata ce se poate face in aceste zone”.
4. Yezhov Nikolai Ivanovich Yezhov, cunoscut mai degraba sub numele de „piticul sangeros al lui Stalin”, este responsabil de moartea a milioane de oameni in timpul terorii ce-i poarta numele – perioada Ezhovschina a purificarilor din anii ’30, care au eradicat practic etnicii polonezi, romani si germani din Comintern.
Nikolai Yezhov insusi a subliniat in diverse ocazii ca tintele sale principale erau „polonezii, romanii si germanii”. Piticul sangeros al lui Stalin, fostul sef al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne (NKVD) intre anii 1936-1938, i-a intrecut in cruzime pe toti colaboratorii lui Stalin, desi inaltimea lui nu depasea 1,55m
5. Jaume Ramon Mercader del Rio Hernandez nu era rus, dar era, in schimb, extrem de inteligent, avea o vointa foarte puternica si era convins de justetea cauzei istorice careia ii consacrase viata, motiv pentru care amintirea lui este pastrata cu onoare la muzeul KGB de la Moscova.
Cum Trotki era „vanat” de Stalin, a trebuit sa recurga la un plan: folosirea unui comunist spaniol, Ramon Mercader, care sosise in America prin 1939 si se stabilise intre timp in Mexic, si care folosea mai multe nume conspirative, printre care Jacques Mornard, Franc Jacson si altele.
Odata ajuns in Mexic, Mercader-Mornard-Jacson a reluat legaturile cu Sylvia Agelof, o trotkista convinsa, pe care o cunoscuse cu un timp in urma in Franta si care facuse pentru el o adevarata pasiune. Cu ajutorul ei, Mercader a reusit pana la urma sa patrunda in locuinta lui Trotki. Pe vremea aceea, Ramon Mercader se afla deja de multa vreme in menghina serviciilor secrete sovietice, din care nu avea sa scape pana la sfarsitul zilelor sale.
Se pare ca Mercader a fost de vreo zece ori in casa sotilor Trotki, probabil cu intentia de a verifica dispozitia camerelor, a mobilierului si a ferestrelor, care ii fusese comunicata de o agenta.Ultima lui vizita i-a fost, insa, fatala lui Trotki.
6. Beria Lavrenty Pavlovich Beria a ramas cunoscut in principal ca executor al epurarilor staliniste din deceniul al patrulea, desi el a fost implicat doar in fazele finale ale procesului de epurare. A fost de asemenea implicat in masacrul de la Katyn, in timpul caruia aproximativ 22.000 de ofiteri polonezi au fost asasinati.

Desi numele lui Beria este asociat intotdeauna cu „Marea Epurare” pentru ca era adjunct al sefului NKVD-ului, momentul in care el a ajuns la conducerea politiei secrete a marcat o scadere a amplorii represiunii. Peste 100.000 de oameni au fost eliberati din lagarele de munca si a fost admis ca au fost comise unele „nedreptati” si „excese”, pentru care de altfel a fost blamat doar Yezhov.
In iunie 1953 a fost arestat si a fost acuzat de o multitudine de crime, iar pe 23 decembrie 1953 a fost judecat, condamnat la moarte si executat prin impuscare.
7. Oleg Vladimirovich Penkovsky a fost ofiter in GRU (Informatiile militare sovietice), iar timp de cativa ani, mai exact intre 1961 si 1963, colonelul a lucrat ca „agent dublu” atat pentru CIA, cat si pentru MI 5 si MI 6 britanice.
In 1962, Oleg Penkovski furnizase CIA unele documente secrete privind rachetele sovietice. Acestea le-au permis ulterior americanilor sa evalueze corect capacitatea militara reala a URSS, in cursul „crizei rachetelor” din Cuba, in 1962. Datorita „dezvaluirilor” lui Penkovski, Pentagonul a aflat mult laudata precizie a rachetelorArmatei Rosii – cu care se falea Hrusciov, mai ales dupa doborarea in 1960 a avionului U2, aflat intr-o misiune de survolare deasupra teritoriului sovietic – nu era decat o „legenda”.
Practic, documentele oferite americanilor de Penkovski dovedeau ca sovieticii stiau doar „cand le pleaca racheta”, dar aveau inca mari probleme cu stabilirea exacta a locului in care le „cadea racheta” expediata. Testele din poligoanele sovietice o dovedeau cu prisosinta.
8. Pavlov Sergei Pavlov. Pe 18 august 1991, vechea garda comunista, reprezentata, printre altii, de ministrul de Interne, Vladimir A. Kriuskov, seful KGB-ului si premierul Serghei Pavlov, impreuna cu trei divizii armate, a ocupat Moscova. Se zvonea ca armata va demola Casa Alba, cladirea guvernamentala, si va termina definitiv cu perestroika. Cativa generali de marca si unitatile de la Casa Alba s-au alaturat miscarii populare anti-puci.
In timp ce Gorbaciov, presedintele Uniunii Sovietice, a fost retinut in Crimeea, Eltin s-a catarat pe un tanc T-72 si a vorbit multimii, castigand simpatia moscovitilor. Ulterior s-a spus ca isi facuse curaj cu cateva pahare de vodca. Pana seara, puciul se incheie., premierul Pavlov a fost internat in stare de ebrietate, iar ceilalti pucisti fug din Moscova. Cinci zile mai tarziu, Eltin a demisionat din PC si a dizolvat Comitetul Central. In noiembrie, el a interzis Partidul Comunist in RSFSR, devenind astfel un erou al democratiei.
9. Yuri Vladimirovich Andropov a reusit sa ramana in istorie ca cel care a condus KGB pentru cea mai lunga perioada de timp, din 1967 si pana in 1982, cand a fost ales secretar general al partidului comunist sovietic. Ultima aventura a Uniunii Sovietice se numea Afganistan si incepuse cu trei ani in urma. Din acest motiv situatia internationala era destul de tensionata. Venirea la putere a lui Andropov alimenta anumite temeri pe continentul american in privinta politicii externe sovietice
10. Putin Vladimir Vladimirovich Putin si-a inceput mandatul in caliotate de premier al Rusiei, pe 20 decembrie 1999, cu o „gluma”: „Dragi tovarasi! Vreau sa raportez, ca grupul de colaboratori ai ‘FSB’ , trimisi in deplasare pentru activitatea sub acoperire in guvern, la prima etapa se ispraveste cu problemele sale”.
Toata lumea a inceput sa rada, iar cand zambetul le-a inghetat pe fata KGB-istilor, Putin a adaugat: „Cum stim cu totii, nu exista nimic ce ar putea fi calificat drept ‘fost agent'”. Ce a spus, de fapt, Putin? Ca un agent KGB nu poate fi numit niciodata „fost”. Un agent KGB ramane un agent KGB pana la moarte.
Ion Mihai Pacepa, fostul sef adjunct al Departamentului de Informatii Externe (spionaj) a Romaniei comuniste, dezvaluie in „Orizonturi rosii” ca principala arma mortala a KGB era Polonium 210, o substanta radioactiva similara, dar mult mai puternica, cu thalliumul radioactiv.
Polonium 210 este o pulbere radioactiva solubila in apa, care se putea introduce in diferite alimente. Ea a fost creata de KGB dupa ce Hrusciov a fost inscaunat in Kremlin, si a inlocuit mini gloantele cu cianura de potasiu ce fusesera compromise de defectarea ofiterilor KGB Yury Rastvorov (ianuarie 1954) si Petr Deryabin (februarie 1954). Noua arma radioactiva a fost folosita prima oara in 1957, impotriva lui Kokhlov.
In 1961, Bogdan Stashinsky, un alt ofiter al Departamentului XIII al KGB, a cerut azil politic si a informat autoritatile SUA despre noua tehnica de iradiere folosita de KGB. Analize medicale speciale facute ulterior lui Kokhlov au descoperit o asa-numita „anomalie de cromozomi” specifica iradierii cu izotopi radioactivi. Tragica moarte a lui Litvinenko atesta ca „Radu” a fost substantial perfectionat.
Pana la sfarsitul domniei lui Hrusciov a existat practica de a elimina pe oricine putea expune crimele Kremlinului. Pana si sefii serviciilor secrete sovietice (care in decursul anilor s-a numit Cheka, GPU, OGPU, MVD, NKVD, KGB) au fost lichidati. Doar unul din cei opt sefi consecutivi ai criminalei politii politice sovietice a murit de moarte naturala: Felix Dzerzhinsky, care a decedat in biroul sau din cauza unui atac de inima.
Toti ceilalti, care ar fi putut incrimina Kremlinul de genocid, au fost fie otraviti (Vyacheslav Menzhinsky in 1934) ori executati ca spioni occidentali (Genrikh Yagoda in 1938; Nikolay Yezhov in 1939; Lavrenty Beriya si Vsevolod Merkulov in 1953; Viktor Abakumov in 1954).
Apreciat mai mereu ca fiind cel mai agresiv si mai profesionist dintre toate serviciile secrete, KGB-ul a stiut intotdeauna sa se concetreze pe obiective precise si clare. Modern si inovator mai mereu, nu doar in conceptie, ci si in actiune, suplu in structuri, dotat cu mijloace tehnice de ultima generatie, agrenajul de spionaj rus si-a pastrat permanent spiritul dominant, constand din profunzime, perseverenta si profesionalism dus, cateodata, pana la perfectiune. Totul inconjurat de platosa unui patriotism de nezdruncinat.

Adriana Toma

mai mult
Extern

Manuscrise ale marchizului de Sade şi de Andre Breton, incluse în patrimoniul naţional al Franței

manuscrise

Manuscrisul volumului „Les Cent Vingt Journées de Sodome”, scris de marchizul de Sade, şi cel al seriei „Manifestes du surrealisme”, de Andre Breton, loturile vedetă ale primei licitaţii dedicate bunurilor deţinute de compania Aristophil, acuzată de organizarea unei ample escrocherii în detrimentul micilor investitori, vor rămâne în Franţa, după ce au fost incluse luni în patrimoniul naţional, informează AFP.
Această măsură interzice scoaterea în afara teritoriului naţional francez a acestor documente excepţionale, care ar fi trebuit să fie propuse spre vânzare la prima licitaţie dedicată activelor companiei Aristophil.
După clasarea lor în patrimoniul naţional, aceste obiecte ar putea să ajungă în curând în colecţii naţionale. Ministrul francez al Culturii „a propus o negociere OTC (over-the-counter) pentru achiziţionarea acestor opere”.
Comisarul de licitaţie Claude Aguttes consideră că „această includere în patrimoniul naţional demonstrează caracterul excepţional al colecţiilor Aristophil”, o companie al cărei faliment i-a făcut pe numeroşi mici investitori să îşi piardă economiile.
Casa Aguttes a fost mandatată de Tribunalul Înaltei Instanţe din Paris pentru a organiza vânzarea unui număr de 130.000 de bunuri confiscate de la Aristophil, companie bănuită că s-ar afla în centrul unei escrocherii cu scrisori şi manuscrise celebre, plasată în procedură de lichidare.
Licitaţia de miercuri este prima dintre cele 300 planificate să se desfăşoare pe o perioadă de şase ani pentru a dispersa fondurile deţinute de Aristophil. Peste 18.000 de creditori, cărora compania Aristophil le-a propus să investească în manuscrise prestigioase, speră că această vânzare va reprezenta începutul unei proceduri de compensare financiară, în contextul în care mai multe proceduri penale şi civile sunt în derulare.
Manuscrisul autograf al volumului „Les Cent Vingt Journees de Sodome ou l’ecole de libertinage” scris de marchizul de Sade, finalizat în perioada în care el se afla în închisoarea Bastilia, a fost estimat la un preţ cuprins între 4 milioane şi 6 milioane de euro.
Colecţia Andre Breton cuprinde manuscrisul original al volumului „Manifeste du Surrealisme” (estimat între 600.000 şi 800.000 de euro), volumul „Second Manifeste du Surrealisme” (estimat între 1 milion şi 1,2 milioane de euro), dar şi „Poisson soluble I et II”, o serie autografă redactată pe şapte caiete şcolare, care conţine 114 eseuri de scriere automată (între 2 milioane şi 2,5 milioane de euro).
Pentru ca negocierile OTC să fie deschise între casa Aguttes şi statul francez, trebuie mai întâi ca aceste cinci loturi vizate să fie retrase în mod oficial de la vânzare. Această autorizare va trebui să fie dată de administratorul procedurii de lichidare până miercuri.
Deşi este foarte probabil ca Sade şi Breton să nu figureze în catalogul licitaţiei, această primă vânzare va propune, totuşi, şi alte volume de valoare, precum unul dintre singurele două manuscrise de Balzac rămase în colecţii private. „Ursule Mirouet” (1841), roman reluat în volumul al cincilea din „La Comedie humaine”, este estimat între 800.000 şi 1,2 milioane de euro.
Alte loturi propuse spre vânzare sunt „L’Histoire d’Alexandre Le Grand”, de Quinte Curce, şi un manuscris al lui Helen Churchill, o supravieţuitoare de pe Titanic, ce a reprezentat una dintre sursele de inspiraţie aflate la baza filmului omonim regizat de cineastul canadian James Cameron.
Înfiinţată în 2003, compania Aristophil propunea micilor investitori să devină proprietari ai unor manuscrise – în proprietate deplină sau în indiviziune -, pe care firma menţionată putea apoi să le răscumpere la finalul unei perioade de cinci ani, cu un preţ majorat cu 40% (un randament de 8% pe an). În total, 850 de milioane de euro au fost astfel obţinuţi.
Acest randament trebuia să fie asigurat prin creşterea în valoare a obiectelor pe o piaţă anunţată ca fiind în plină expansiune şi prin împrumutarea acestor documente unor muzee. Însă anchetatorii francezi bănuiesc că aportul noilor investitori servea în realitate rambursării acelora care doreau să îşi recupereze investiţia iniţială, conform principiului aflat la baza schemelor piramidale de tip Ponzi.
Preşedintele fondator al companiei Aristophil, Gerard Lheritier, a fost acuzat în 2015 de escrocherie în bandă organizată şi de practici comerciale înşelătoare.
Pentru mii de mici investitori, această primă licitaţie „este o etapă crucială”, a explicat Jean-Marie Leconte, preşedintele Asociaţiei de apărare a investitorilor în scrisori şi manuscrise (Adilema). „Mulţi şi-au pierdut economiile de-o viaţă, iar viaţa lor de pensionari s-a transformat într-un coşmar. Ei doresc foarte mult aceste licitaţii, se află la capătul resurselor”.

F.B.

mai mult
Extern

MOȘTENIREA CULTURALĂ DE LA VENEȚIA

institut1

Interviu cu Conf. univ. dr. Rudolf-Mihai Dinu, Directorul Institutului Roman de Cultura si Cerecetare Umanistica de la Venetia 

Conf.univ.dr. Rudolf-Mihai Dinu: Bine ati venit in Casa Romana de la Venetia, Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia, cel mai vechi institut de formare academica si de promovare a culturii romane in strainatate, pe care Statul Roman il are in reteaua sa de reprezentante, care astazi sta sub coordonarea Institutului Cultural Roman de la Bucuresti si a Ministerului Afacerilor Externe.

Casa Romanilor de la Venetia este situata in inima orasului, intr-unul dintre cele sase cartiere istorice, Canareggio. Este o cladire istorica, achizitionata de marele nostru savant si istoric, Nicolae Iorga. De altfel, Institutul este cunoscut si sub acest nume: Institutul Nicolae Iorga de la Venetia. Pentru venetieni, pentru publicul nostru venetian, ce ne cunoaste de ceva vreme, de obicei trecem drept Casa Romana de la Venetia Casa romena, una casa dei romeni a Venezia.

Un scurt istoric al Casei romane de la Venetia   

IRCCU este un institul fondat de Nicolae Iorga si inaugurat in aprilie 1930. Alaturi de Academia di Romania de la  Roma, este cel mai vechi institut de formare academica pe care Romania l-a inaugurat in strainatate.

A avut la inceputurile sale o misiune centrata, cu precadere, in zona formarii academice. Gazduia bursieri ai statului roman, mai ales bursierii Scolii Romane de la Roma. Aici au studiat nume de referinta ale culturii romane precum George Calinescu sau Virgil Vatasianu si a avut aceasta activitate extrem de importanta pentru formarea unora dintre cei mai importanti cercetatori romani din zona artelor, ai istoriei, istoriei artelor, filosofiei, arhitecturii… inca din anii 30. A avut o prima activitate fructuoasa de lucru, extrem de bogata, pe vremea ultimilor ani ai marelui nostru istoric Nicolae Iorga (1930 – 1940). Sub coordonarea directa a lui Iorga s-au desfasurat aici si programe de promovare culturala. Pentru ca Iorga iubea sa petreaca aici, cel putin o luna pe an, in aceasta institutie, pe care a fondat-o cu resurse adunate din colecta publica, din donatii, cu bugetul institutului din S-E Europei pe care-l conducea, cu sustineri din partea Bancii Nationale si a multor altor Institutii Romanesti. Iubea sa vina la Venetia in fiecare an, sa tina conferinte. Era foarte bine cunoscut si iubit in mediul cultural intelectual venetian, era ascultat cu placere de publicul ce frecventa astfel de institutii la vremea respectiva, precum Ateneo Veneto si cata vreme marele nostru istoric a fost in viata a condus si a coordonat in mod direct personal activitatea Institutului Roman de la Venetia. Dupa disparitia sa tragica in 1940, Casa Romana de la Venetia a avut o perioada mai putin fasta. In perioada celui de-al doilea razboi mondial a fost transformata intr-un fel de sediu ad-hoc al delegatiei romane la Roma, in 1941, aflat in refugiu la Venetia. Si, mai grav, odata cu instaurarea regimului comunist in 1948, si-a inchis activitatea.

Spre deosebire de Scoala Romana din Roma, Institutul de la Venetia a intrat intr-o perioada de inactivitate din 1948 pana tarziu, la inceputul anilor 90. Guvernul comunist n-a fost in stare sa identifice o functie pe masura prestigiului si a traditiei. Palatul a ramas inchis si a fost restaurat abia la sfarsitul anilor 80.

O nouă eră pentru IRCCU- Veneția 

Institutul s-a redeschis cu denumirea pe care o are acum, Institutul de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia, gratie eforturilor mai multor institutii nationale: Academia Romana, Ministerul Afacerilor Externe si Fundatia Cultural – Romana. Toate aceste institutii au colaborat pentru a reanima aceasta institutie, pentru a o readuce la viata intr-o multipla functionalitate de institutie formatoare, de activitate postuniversitara. Pentru ca de la sfarsitul anilor 90 au reinceput sa vina la Venetia bursieri ai Statului Roman. Au fost create, gratie initiativei unui mare italienist roman Marian Papahagi, director al Scolii Romane din Roma la sfarsitul anilor 90, bursele pentru formare postuniversitara si post doctorala de la Roma si de la Venetia, bursele Nicolae Iorga de la Venetia si bursele Vasile Parvan de la Roma.

Din 1991, cand institutul de la Venetia si-a reluat activitatea a avut de la bun inceput in portofoliu sau menirea de a promova cultura romana in Italia, in atentia publicului italian cu precadere, nu doar al celui venetian, pentru ca activitatea Institutului sub egida Academiei Romane, al Ministerului de externe si al Fundatiei culturale mai tarziu, se desfasoara si pentru tot ceea ce inseamna publicul italian. Desfasuram proiecte si implementam proiecte de promovare culturala in toate marile orase ale Italiei, in special in zona centrala si de nord, la Torino foarte des, la Milano, la Padova, la Verona Acestea sunt zonele unde lucram in mod frecvent; la Roma avem destul de multe proiecte, fara a concura, ci completandu-ne cu Academia di Romania de la Roma, care are aceeasi menire pana la urma, pe langa aceea de scoala romaneasca in strainatate.

Institutia romaneasca de cultura, aflata in  strainatate, cu portofoliul cel mai bogat

As spune ca la Venetia suntem institutia cu portofoliu cel mai bogat pentru ca, spre deosebire de Roma unde este traditia scolilor straine mai veche si unde exista numeroase astfel de institutii de formare academica, Venetia a avut in primul rand institutii de formare academica si cercetare. Aici exista un Institut de studii bizantine si postbizantine, un Centru german de studii venetiene. Insa in comparatie cu aceste institutii, noi avem un portofoliu foarte bogat, fara a ne lauda. O spun prin prisma activitatiilor pe care le desfasuram, pentru ca noi suntem tinuti prin lege, suntem abilitati sa promovam tot ceea ce are mai important cultura romana in Italia, la nivelul publicului venetian si italian. Prin urmare in baza acestui mandat suntem chemati sa aducem in atentia acestui public italian tot ceea ce e mai important in actul de creatie roman, in toate sectoarele de creatie artistica, de la arta contemporana, si nu numai, pana la muzica, arta dramatica, spectacole, dans modern si dans contemporan, poezie, literatura.. prin urmare in portofoliul nostru de activitati exista limpede, de pe acum, un numar de proiecte strategice pe care incercam sa le crestem de la an la an.

Bienala de la Venetia, de exemplu, una dintre cele mai importante platforme de arta contemporana la nivel mondial, este un astfel de proiect, dar comparabil ca dimensiune, importanta, vizibilitate … As putea aminti Salonul de carte de la Torino, care este cel mai important eveniment de profil din Italia, unde participam de 9 ani. Anul viitor vom sarbatori o cifra rotunda. Am fost si tara invitata de onoare in 2012. Si as putea continua aceasta enumerare, sunt multe activitati si in zona literaturii, fiction si non- fiction, participam la toate festivalurile de specialitate din Italia: cele mai importante, cum e Festivalul de literatura de la  Mantova sau Festivalul de literatura si poezie de la Gavoi, din Sardinia, Salonul de literatura de la Pordenone. De sase ani colaboram cu Universitatea Ca’ Foscari din Venetia, cea care a fondat in urma cu 12 ani un important festival de literatura, se numeste „Incroci di civilta” si suntem deja la a 4-a colaborare cu ei si ne propunem sa ducem mai departe aceasta fructuoasa relatie. Dar ne-ar lua foarte mult sa enumeram fiecare activitate in parte si mai ales evenimentele pe care le implementam. As zice ca, cu suportul Institutului Cultural Roman, Institutia este abilitata prin lege in Romania sa promoveze cultura romana in strainatate, astfel reusim sa implementam nu mai putin de 50 de proiecte anual de promovare culturala, sigur nu toate sunt de aceeasi dimensiune. In programul anual pot interveni schimbari in functie de interesele de diplomatie publica si de strategie de promovare culturala, un program se poate comprima sau poate fi expandat in functie de disponibilitatile bugetare, in primul rand, si in functie de prioritatile pe care tara noastra si guvernul le au de la an la an. Lucram in colaborare cu toate institutile statului roman in prezent in Italia, in colaborare cu misiunile diplomatice, pentru ca este necesar sa ne unim eforturile in astfel de situatii, sa ne coordonam cu Ambasada, cu Consulatele generale teritoriale. Avem avantajul de a fi nu foarte departe de un astfel de consulat general, cel de la Trieste, cu care, de 4 ani, colaboram la realizarea unor evenimente unde suportul logistic este foarte important, simpozioanele stiintifice mai ales dedicate in ultimii ani aniversarilor din cadrul programului centenar, dar nu numai. Manifestarea stiintifica cea mai importanta este o mostenire a marelui istoric Nicolae Iorga, se numeste Simpozionul de Studii Venetiene. Este o manifestare stiintifica internationala care reuneste cei mai mari si mai importanti cercetatori romani si europeni, interesati de istoria Venetiei si mai ales de relatiile si raporturile, nenumaratele forme de interactiune pe care Republica Venetiana, pe toata durata existentei ei pana la sfarsitul sec al XVIII-lea, a avut cu Orientul European si in cazul nostru concret, pe care l-a avut cu Tarile Romane. De altfel se leaga aceasta manifestare stiintifica de actul fondator si de misiunea pe care Iorga a lasat-o, si a dat-o de la inceput, acestei Case Romane de la Venetia. Ideea de a fonda acest lacas de cultura se leaga foarte mult de prima lui vizita la Venetia, la sf sec al XIX-lea, ca tanar cercetator, si primul contact cu arhiva, cu aceasta fantastica realitate stiintifica – culturala care este arhiva Republicii Venetiene: peste 76 Km lineari de arhiva istorica, peste 1000 de ani de documentatie istorica. Mult din ceea ce inseamna aceasta documentatie istorica priveste Europa Rasariteana, priveste inclusiv Istoria Tarilor Romane, de unde importanta pe care o are pentru cultura si istoria romaneasca, unde desigur se adauga nenumarate alte tezaure pe care Venetia le adaposteste in Bibloteca Nationala Marciana a fondurilor de manuscrise bizantine depozitate acolo, si multe alte colectii documentare care sunt extrem de interesante nu doar pentru istoria romanilor ci si pentru alte sectoare ale stiintei umaniste.

De aceea incercam sa mentinem in programul nostru de activitate o componenta stiintifica importanta, specificul pe care reprezentanta de la Venetia, alaturi de cea de la Roma, le au in ansamblul celor opt specii de reprezentante ale Institutului Cultural Roman din strainatate. Suntem singurele reprezentante ce implementeaza un segment important de evenimente stiintifice si in acelasi timp suntem singurele reprezentante care au aceasta componenta de formare academica, gazduim bursieri ai Statului Roman si incercam sa tinem la un numar stabil, constant aceasta prezenta stiintifica, nu mai putin de 3 bursieri o data la 3 ani predau stafeta in Institutul nostru, in vreme ce la Roma unde spatiul o permite, fiind scoala mult mai mare, sunt nu mai putin de 10 – 14 bursieri care se succed o data la 2 ani.

Realizator: Corina Voicu

mai mult
Extern

Patriarhul Daniel a participat la Moscova la liturghia solemnă care a marcat centenarul restaurării Patriarhatului rus

kirill-daniel

Patriarhul României, Daniel, a participat alături de alți șefi ai Bisericilor Ortodoxe autocefale la sfânta liturghie oficiată la catedrala „Isus Mântuitorul” din Moscova. Chiar astăzi se împlinesc 100 de ani de când a fost restabilit Patriarhatul în Biserica Ortodoxă Rusă.

Ziua de astăzi are o dublă semnificație. În primul rând este o mare sărbătoare ortodoxă după calendarul iulian – Intrarea Maicii Domnului în Biserică. În al doilea rând, se aniversează centenarul restaurării Patriarhatului rus.

„Special pentru liturghia solemnă de astăzi de la mănăstirea Donskoy au fost aduse moaștele Sfântului Tihon. Pe 21 noiembrie 1917, 4 decembrie după stilul nou, Tihon a fost întronizat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe ruse”, transmite Liviu Iurea pentru Telejurnal.

Patriarhia  își recapătă astfel rolul care i se cuvenea din punct de vedere canonic în Biserica Rusă după o perioadă de aproape 200 de ani.

Petru cel Mare a reformat Biserica asumându-și dreptul ca Țar să îi numească  pe membrii Sinodului.

După cum spunea Patriarhul Kirill în discursul de la slujba de astăzi, prezența Întâistătătorilor de Biserici autocefale este expresia vizibilă a „unității Ortodoxiei”.

Luni seară, toți șefii de delegații sunt la Kremlin, la o cină festivă oferită de președintele Vladimir Putin.

TVR

mai mult
Extern

Lovitură pentru lumea Arabă! Donald Trump, pe cale să recunoască orașul Ierusalim drept capitală a Israelului

trump-ierusalim-israel

Președintele american, Donald Trump, intenționează să anunțe în zilele următoare că Statele Unite ale Americii recunosc Ierusalimul drept capitală a Israelului, și că se gândește serios la modalitatea de îndeplinire a promisiunii făcute în timpul campaniei electorale, de a muta Ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim.

Potrivit unor informații proaspete, președintele Trump se gândește de mai mult timp la acest lucru, din considerente ce țin de politica internă, în primul rând ca urmare a presiunilor recente ale Partidului Republican și ale creștinilor evanghelici.
În acest scop, Trump și personalul de la Casa Albă se gândesc la o soluție pentru a evita semnarea, pentru a doua oară, a unui act de amânare a mutării ambasadei SUA din Tel Aviv, la Ierusalim.
Președinții proveniți atât din Partidul Republican, cât și din Partidul Democrat, au reînnoit la fiecare șase luni, timp de ani de zile, cererea de amânare, ignorând astfel o lege emisă ca urmare a ordinului autorităților de la Washington cu privire la mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim.
În timpul campaniei sale electorale, Trump a promis că va muta ambasada SUA „în capitala veșnică a poporului evreu, Ierusalim”.
În timp ce Israelul nu mai are nicio speranță că un președinte american va îndeplini, în cele din urmă, promisiunea de mutare a ambasadei, Donald Trump a luat o serie de măsuri foarte diferite de cele ale administrațiilor anterioare.
În luna mai, Trump a sosit la Zidul Plângerii din Ierusalim, devenind astfel primul președinte american în funcție care a vizitat vechiul loc sfânt al evreilor.
Se pare că apropiații lui Trump i-au recomandat să facă anunțul mutării ambasadei, în viitorul apropiat.
Între timp, una dintre ideile des vehiculate se referă la recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului în contextul aniversării a 70 de ani de la declarația de independență a Statului Israel, ca prim pas spre anunțarea, de către administrația americană, a inițiativei sale de pace între Israel și palestinieni.
Comunitatea americană de informații ar putea să-l avertizeze pe Trump cu privire la posibilele implicații negative ale unui astfel de act, mai ales în ceea ce privește pericolele de securitate care ar putea apărea și cărora ar trebui să le facă față ambasadele americane din întreaga lume.
Zvonurile despre planificatul anunț al președintelui Trump au dus la proteste vehemente din partea regelui Iordaniei, Abdullah al II-lea, care a declarat, în timpul vizitei sale în SUA, că „mutarea ambasadei americane la Ierusalim, în acest moment, va avea repercusiuni grave asupra situației din lumea palestiniană, arabă și islamică”.(Yedioth Aharonot)
EvZ.ro
mai mult
ExternPromovate

CHINA CREEAZĂ UN SISTEM DE RATING PENTRU CETĂȚENII SĂI

china1

China ar putea deveni prima țară din lume care creează un sistem de rating pentru cetățenii săi. Programul anunțat de guvern ar purta numele Social Credit System și ar urma să fie lansat în 2020, relatează Wired.

Sistemul de rating va colecta tot felul de date despre cetățeni (ce cumpără, din ce magazine, unde se află în orice moment, ce prieteni au, câte ore petrec jucându-se pe calculator sau uitându-se la televizor, ce taxe și facturi plătesc etc). Iar pe baza interacțiunilor dintre ei, fiecare va primi un punctaj. „Scorul de cetățean” al unei persoane va putea fi acordat de oricine interacționează cu ea și ar urma să stabilească dacă persoana respectivă este sau nu de încredere.

Aceste ratinguri ar fi publice. Asta înseamnă că oricine se poate folosi de acest sistem pentru a afla ce spun ceilalți despre persoana pe care intenționează să o angajeze, să o ia în chirie sau cu care vrea să aibă o relație.

Guvernul chinez susține că o astfel de măsură ar construi „o cultură a sincerității” și „un spațiu public în care este mereu important să fii o persoană de încredere”. De asemenea, spun oficialii chinezi, ratingurile vor oferi o imagine mai bună Chinei pe plan internațional, în politicile de afaceri externe sau în negocieri.

Există însă și voci care afirmă că un astfel de sistem nu ar face decât să aducă țara comunistă și mai aproape de universul descris de George Orwell, în romanul „1984”.

Deocamdată, participarea în sistemul cu scoruri pentru cetățeni este voluntară. Însă în 2020, ea va deveni obligatorie, iar comportamentul fiecărui chinez va fi evaluat cu cifre, indiferent că le place sau nu. Iar un rating prost le-ar putea aduce probleme: viteză scăzută la internet, accesul restricționat în restaurante și chiar interdicția de a călători în străinătate. De asemenea, ei nu vor mai putea lua împrumuturi bancare la fel de ușor, vor avea interdicția de a lucra în anumite domenii sau funcții, iar ratingul le va fi luat în considerare atunci când vor să închirieze o locuință. Ar putea fi afectați și copiii cetățenilor cu un scor nefavorabil: aceștia nu vor mai fi admiși la școlile private.

C.H.

mai mult
Extern

Vasile Tarateanu: „Romanii din Ucraina sunt în PERICOL. Ni se sterge IDENTITATEA, este un ETNOCID“

Vasile-Tarateanu

Poetul Vasile Târâteanu (72 de ani), patriot român din Cernauti, a venit în cadrul Conferintei „DECRET“ de la Universitatea „George Bacovia“ din Bacau, care s-a desfasurat pe 9 si 10 noiembrie, sa traga un semnal de alarma fata de gravitatea consecintelor adoptarii legii educatiei din Ucraina.
Cunoscutul om de cultura român, presedinte al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi“ pentru Românii de Pretutideni, afirma ca deznationalizarea românilor se face accelerat.
De la declararea independentei Ucrainei fata de URSS din 1990 pâna în prezent, numarul scolilor în limba româna aproape s-a înjumatatit. Odata cu legea educatiei, promulgata recent de presedintele Petro Poroshenko, stergerea identitatii se va face rapid, în doar doua trei generatii.
În 1940 functionau 149 de scoli în limba româna, în 1990, doar 99 de scoli în limba româna. Din 1990 pâna în prezent au mai ramas doar 62 de scoli.
„De la an la an, deznationalizarea românilor din regiunea Cernauti se desfasura lent. Numarul scolilor scadea, dar treptat. Acum pasii de stergere a identitatii se fac repede, dur. Prin articolul 7 al legii educatiei nationale, învatamântul în limba materna din Ucraina este lichidat. Este vorba de scolile în limba româna, rusa, bulgara si maghiara. Ne-am adresat presedintelui Ucrainei, ca sa nu promulge aceasta lege, ne-am adresat si presedintelui Iohannis. Dupa ce presedintele a promulgat aceasta lege, i-am atras atentia ca nu s-a tinut de cuvânt fata de români, care l-au votat crezând ca le vor fi respectate drepturile“, a precizat Vasile Tarâteanu, la Bacau.
Institutul din Cernauti, condus de Vasile Tarâteanu, a facut facute demersuri si fata de Uniunea Europeana. Pâna acum, fara rezultate concrete.
„Legea nici nu a fost discutata. Ucraina, când si-a obtinut independenta, s-a angajat sa respecte drepturile depline ale tuturor minoritatilor, pentru dezvoltarea culturii si identitatii acestora. Articolul 7 ale legii încalca aceste prevederi, stipulate în articolele 10, 22 si 53 din Constitutia Ucrainei“, a mai spus Tarâteanu.
Românii din Ucraina, marginalizati în URSS, dar si în Ucraina
Vasile Tarâteanu este una din cele mai cunoscute voci ale românilor din nordul Bucovinei, regiunea care a ramas dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial în componenta URSS, iar dupa destramarea imperiului, în componenta Ucrainei.
Articolul 7 din legea educatiei vine în contradictie cu mai multe articole din Constitutia Ucrainei. Dar asta nu i-a împiedicat pe alesii Ucrainei sa aprobe legea. Românii sunt marginalizati, afirma poetul Vasile Tarâteanu, nu au acces în structurile de conducere ale statului ucrainean.
„Românii nu sunt numiti în posturi de conducere în Ucraina. Din 1940 pâna în prezent niciun român nu a fost ministru în Ucraina si niciunul nu a detinut macar o functie mai importanta. Dar noi suntem capabili sa învatam limba statului în care traim. Pe vremea Austro-Ungariei am învatat limba tarii, în timpul URSS, am învatat limba rusa iar acum copii nostri stiu limba ucraineana. Dar au dreptul sa învete si în limba lor materna“, a încheiat Vasile Tarâteanu.
În zona Cernauti dar si în sudul Republicii Moldova traiesc aproximativ 500 de mii de români, care se identifica drept români sau moldoveni.

mai mult
Extern

Hărțuirea sexuală în lumea artelor. Scrisoarea deschisă „No surprised” semnată de 7.000 de femei

metoo_51940600

Unele dintre cele mai influente artiste contemporane, proprietare ale unor galerii celebre și curatori de expoziții, precum Cindy Sherman, Laurie Anderson și Jenny Holzer, se numără printre cele peste 7.000 de femei care au semnat o scrisoare deschisă prin care au denunțat hărțuirea sexuală din universul artelor.

Suntem artiste, administratori, asistente, curatori de expoziții, critici de artă, directoare, editori, studente, proprietare de galerii, cercetătoare, stagiare și profesoare care lucrează în universul artei contemporane și care am fost victime ale unor atingeri nedorite, am fost transformate în obiecte, am fost hărțuite, infantilizate, disprețuite, amenințate și intimidate de cele și cei aflați în funcții de putere„, au afirmat semnatarele acestei scrisori deschise, conform Agerpres.

Scrisoarea este intitulată „No surprised”, o referire la titlul unei opere create de Jenny Holzer, cunoscută pentru instalațiile sale artistice create sub forma unor declamații magistrale, precum instalația „Abuse of power comes as no surprise” („Abuzul de putere nu este o surpriză”).

Inițiativa, demarată de un grup de discuții la care au participat câteva femei, s-a extins cu rapiditate și a ajuns la peste 100 de participante din lumea întreagă, în urma demisiei de săptămâna trecută a lui Knight Landesman, codirector al revistei ArtForum, una dintre cele mai influente publicații din universul artei.

El a fost acuzat de hărțuire sexuală într-o plângere depusă la un tribunal din statul New York de o fostă angajată a revistei ArtForum, Amanda Schmitt, care s-a referit în acel document și la alte acte de hărțuire sexuală pe care Knight Landesman le-ar fi comis asupra altor opt persoane.

Knight Landesman a devenit astfel încă o personalitate influentă care a demisionat din cauza comportamentului abuziv față de femei, în urma scandalului în care este implicat Harvey Weinstein.

Este imperativ să vorbim despre mărturiile noastre despre sexismul normalizat, tratamentele inegale, comportamentele inacceptabile, hărțuirea sexuală cu care ne confruntăm cu regularitate, într-o manieră generalizată și cu intensitate„, se afirmă în textul acestei scrisori deschise.

O demisie în cadrul unei reviste de artă contemporană de renume internațional nu rezolvă nici dimensiunea, nici caracterul insidios al problemei: cel al unui mediu profesional care perpetuează structuri de putere vetuste în detrimentul unui comportament etic”, au adăugat semnatarele textului. „Nu vom mai păstra tăcerea„, au adăugat ele.

Îndemnăm instituțiile artistice, instanțele guvernamentale culturale și pe toți colegii noștri să își pună întrebări serioase despre modul în care ei sau ele au jucat sau au putut să joace un rol în perpetuarea inegalităților dintre sexe și a abuzurilor citate de noi și, mai ales, despre modul în care ei sau ele intenționează să se ocupe de aceste probleme în viitor„, au afirmat semnatarele textului.

„Cazul lui Harvey Weinstein a deschis o breșă în multe alte medii profesionale” și, în urma demisiei lui Knight Landesman, „ne-am dat seama că noi toate am trecut prin experiențe de acest fel”, a explicat pentru AFP Martha Kirszenbaum, comisar de expoziție și una dintre primele 100 de semnatare ale scrisorii.

După izbucnirea scandalului Harvey Weinstein, producătorul hollywoodian căzut în dizgrație după ce a fost acuzat de câteva zeci de femei de hărțuire, agresiune sexuală și viol, personalități din multe alte domenii de activitate, inclusiv din jurnalism, gastronomie și modă, au fost acuzate de comportamente similare.

mai mult
Extern

Reviewed: Solomun Closing Pacha 2017

2-42

Ultimul club care a închis sezonul de vară în Ibiza, în 2017, este Pacha, iar anul acesta clubul nu va mai fi deschis în timpul weekend-urilor de iarnă din cauza unui nou proiect de reamenajare organizat de noii proprietari. Pacha merita avăzut, anul acesta, deoarece sărbătoreau cea de-a 50-a aniversare!

La data de 15 octombrie 2017, Solomun a fost responsabil de închiderea distracțiilor din celebrul club. Un surplus a fost Tale of Us care a dezlănțuit atmosfera, încheind cu oferta „+1”, spate în spate, cu gazda lor, într-una dintre cele mai fierbinți nopți de pe insulă.

Solomun + 1 a fost o petrecere de succes, de la debutul său pe insulă în 2013, cu o atmosferă unică și o producție excepțională. Trebuie să spun că etajul de la Pacha nu este foarte mare și este înconjurat de scări, zone VIP, balcoane și numeroase baruri. În mod normal, cabina DJ este situată pe partea dreaptă a intrării deasupra publicului, însă atunci când este rândul lui Solomun, lucrurile sunt diferite. În primul rând, standul este plasat în fața intrării, astfel încât, atunci când intri în club, el sau +1 te întâmpină pe măsură ce intri. Cabina este puțin mai mică, deci mai aproape de fani. Deoarece există scări și zone VIP în jurul cabinei aglomerate de oameni, când clubul este plin, vă dă impresia că DJ-ul se joacă printre oameni, în mijlocul mulțimii și nu deasupra ei.

Destul despre club, să ajungem la adevărata afacere, la muzică. Dacă aș spune că mulți oameni iubesc muzica lui Solomun, nu aș spune nimic nou, deci ceea ce voi încerca să vă împărtășesc este motivul pentru care cred că este atât de popular. Ceea ce am observat, în general, la evenimentele lui Solomun este versatilitatea publicului său. În acest sezon, închiderea lui Solomun a fost mutată cu o săptămână mai târziu, întrucât era de așteptat că anul 2017 va fi plin. Adevărul este că nu a fost, dar petrecerea de douăsprezece ore a continuat să fie la fel de plină, ca de obicei.

Faptul că insula nu a fost atât de ocupată înseamnă că au existat mulți localnici la petreceri și câțiva turiști care au avut un weekend, în luna octombrie, și un eveniment important de neratat în acea perioadă. Atât de mulți oameni, adunați într-o singură locație, dansând unul cu celălalt, ca o familie sub valurile cunoscute ale lui Solomun animând publicul său. Nu numai acum, la închidere, ci la multe dintre evenimentele sale, am văzut oameni de toate vârstele cu un gust muzical comun, îmbrățișându-se în dans.

Cred că selecția muzicală a creat un model, responsabil pentru acest fenomen în care toate tipurile de oameni cu stiluri și gusturile muzicale diferite pot să danseze pe aceleași ritmuri și același acoperiș. Modelul care îmi atrage atenția (și de atunci l-am îmbrățișat cu entuziasm) a fost ritmul rockului lui Solomun. De fiecare dată când mă duc la o noapte Solomun, mă simt ca într-o versiune techno a unui concert rock, un ritm care ne ghidează noaptea prin ruperi de ritm care ne țin cu mâinile în sus și în jos, cu pumnii strânși și picioarele de o parte și de alta; toată lumea pare să trăiască melodiile care însoțesc aceste ritmuri familiare. Melodiile alese sunt, de asemenea, principalul motiv de atracție pentru un public atât de divers. Repertoriul bogat, inspirat din sunetele asiatice, arabe și balcanice, mixate în ritmuri care sună plăcut în urechea oricărei persoane obișnuite cu muzică bună. Oaspeții, Tale of Us, au deschis noaptea la Pacha la miezul nopții, lăsând cabina lui Solomun, în jurul orei 3:00, până la ora 6 dimineața, când erau așteptați B2B.

Trebuie să spun că Tale of Us sunt recunoscuți pentru techno-ul lor aparte și pentru modul în care fac melodiile încântătoare prin sunete speciale. Spectacolul lor a fost garantat, puține cuvinte pot explica încântarea publicului. Chiar dacă în acea noapte am avut artiști diferiți care s-au străduit să impresioneze publicut într-un mod cât mai plăcut, atmosfera muzicală a fost unitară, ceea ce a făcut posibil alte șase ore de dans. Indiferent de modul de mixare, ritmurile grele cu rafinamente repertorice și tonuri electronice, duc la un echilibru al sunetului trezind vibrații în fiecare dintre noi. O noapte de neuitat găzduită de un trio încântător.

Ana Raisa – datatransmission.co

N.R. – adaptarea după textul original aparține redacției 24pharte.ro

mai mult
Extern

ARTIȘTI ROMÂNI ÎN MARELE RĂZBOI – Expoziție de pictură, sculptură și grafică

icr-mostra-artisti-romeni-nella-grande-guerra-copy

Luni, 30 octombrie 2017, ora 17:30, la Museo Centrale del Risorgimento — Complesso del Vittoriano — Ala Brasini (Via San Pietro in Carcere — Roma) va avea loc inaugurarea expoziției de pictură, sculptură și grafică ARTIȘTI ROMÂNI ÎN MARELE RĂZBOI, lucrările provenind din colecțiile Muzeului Național de Artă al României și ale altor instituții muzeale din țară.

Expoziția ‘Atelier de front. Artiști români în Marele Război’ constă într-o selecție de peste 70 lucrări semnate de artiști români. Ea își propune să readucă în memoria publicului experiențele traumatizante trăite de acești artiști români, mobilizați pe front în 1916, și să marcheze inițiativa Marelui Cartier General al Armatei Române de-a pune bazele unui viitor Muzeu Militar. Aceste experiențe, filtrate prin sensibilitatea și minuțiozitatea de documentariști a artiștilor, s-au tradus în desene, picturi și sculpturi ce surprind aspecte tragice și pline de dramatism din Primul Război Mondial.

Expoziția va reuni peste 70 de lucrări de pictură, sculptură și desene realizate pe front de artiștii mobilizați. Lucrările, prezente în expoziția deschisă pe 24 ianuarie 1918, înfățișau scene de luptă și urmau să alcătuiască patrimoniul unui viitor muzeu militar, menționat de altfel și în ordinul de mobilizare al artiștilor.

Expoziția este organizată de Institutul Cultural Român — București, Muzeul Național de Artă al României — București, Museo Centrale del Risorgimento — Complesso del Vittoriano — Roma, Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția, Ambasada României în Republica Italiană, și Accademia di Romania din Roma, în colaborare cu Muzeul Național Militar — București, Muzeul Național de Istorie al României — București, Complexul Muzeal ‘Moldova’ — Iași și Muzeul Județean de Artă Prahova ‘Ion Ionescu Quintus’ — Ploiești. De asemenea, expoziția beneficiază de patronajul Regione Lazio, Citta Metropolitana di Roma și Roma Capitale.

Expoziția ARTIȘTI ROMÂNI ÎN MARELE RĂZBOI va putea fi vizitată în Sala Giubileo a Museo Centrale del Risorgimento — Complesso del Vittoriano — Ala Brasini în perioada 31 octombrie-3 decembrie 2017.

A.G.

mai mult
Extern

Un mesaj privind „teoria fericirii”, lăsat de Einstein unui curier, s-a vândut cu un milion şi jumătate de dolari

mesa

Aşa-numită teorie a fericirii, scrisă de Albert Einstein, s-a vândut cu un milion şi jumătate de dolari. Este o singură propoziţie scrisă în grabă, la începutul secolului XX, şi dăruită de marele cercetător angajatului unui hotel, pentru că n-avea bani de bacşiş.

În noiembrie 1922, marele Albert Einstein călătorea în Japonia pentru o serie de conferinţe; acolo a aflat că primise premiul Nobel pentru fizică, datorită teoriei relativităţii. La scurt timp după anunţ, a cerut să i se facă o livrare în camera de hotel.

“Când a ajuns curierul, Einstein şi-a dat seama că nu are să îi lase obişnuitul bacşiş, aşa că a luat o foaie pe care a scris câteva cuvinte şi i-a oferit-o, spunându-i băiatului că acum era faimos şi hârtia o să valoreze probabil mai mult decât un simplu bacşiş”, a precizat directorul casei de licitaţii Winner’s Auctions and Exhibitions, Gal Wiener.

Textul scris în germană de Einstein este cunoscut şi publicat – a fost supranumit “teoria fericirii”: O viaţă simplă şi liniştită aduce mai multă fericire decât urmărirea şi neliniştea succesului.

Fizicianul a avut prezenţă de spirit atunci, în 1922. Pentru că acum, preţul acelor rânduri scrise era estimat, înainte de licitaţie, la 8.000 de dolari, cel mult. Coala de hârtie s-a vândut cu 1,5 milioane de dolari, unui cumpărător anonim, la o licitaţie organizată de o casă din Israel.

„Am primit un telefon de la un japonez care trăieşte în Germania. Spunea că este nepotul angajatului unui hotel din Tokyo care în 1922 a primit de la Einstein nişte scrieri, l-am îndemnat să îmi trimită fotografii. Sunt însemnări, pe hârtii cu antet ale hotelului”, spune Gal Wiener.

La licitaţie s-a mai scos şi o altă hârtie, cu un mesaj la fel de succint – „când există voinţă, există şi soluţii”. Era estimată la 6.000 de dolari – s-a vândut cu 240.000. Einstein e foarte la modă; pe net apar mereu într-o formă sau alta citatele sale – din care amintim doar câteva:

– Nu ne putem rezolva problemele cu aceeaşi gândire pe care am avut-o când le-am creat

– Adevărata dovadă de inteligenţă nu este cunoaşterea – ci imaginaţia.

Sau, explicând cu mult umor teoria relativităţii, care l-a făcut celebru:

– Când curtezi o fată frumoasă, ora pare secundă. Dacă stai pe cărbuni încinşi, secunda pare oră. Asta înseamnă relativitate!

mai mult
Extern

Muzeul Ermitaj repornește joi ceasul care a fost oprit în ziua Revoluției Ruse din 1917

ermitaj

Muzeul Ermitaj repornește joi ceasul care a fost oprit când bolșevicii au pătruns în Palatul de Iarnă în noaptea de 25 spre 26 octombrie 1917, potrivit vechiului calendar iulian, relatează EFE.

„Începând de joi va arăta din nou ora”, a anunțat Mihail Piotrovski, directorul muzeului fostei capitale imperiale. Limbile ceasului care au fost oprite pentru a marca pentru posteritate triumful revoluției au arătat timp de un secol aceeași oră: 2 și 15 minute. Prețiosul ceas, suflat cu aur și a cărui bază reprezintă un rinocer, se află în cunoscutul Salon alb al Palatului de Iarnă.

Fostă reședință a familiei imperiale și devenit acum muzeul Ermitaj, palatul păstrează încă urmele gloanțelor trase de revoluționari.

Bolșevicii au luat cu asalt palatul și au arestat guvernul provizoriu al lui Aleksandr Fiodorovici Kerenski, o scenă minimalizată de Serghei Eisenstein în filmul său „Octombrie” (1927) în care practic nu se vede nicio violență. Asaltul palatului din 1917 așa cum este descris în picturile sovietice și în filmul lui Eisenstein a devenit un simbol reprezentativ al Revoluției Ruse.

Piotrovski a asigurat că muzeul nu va pune în scenă momentul căderii palatului și nici nu va repeta salva de tun trasă de pe crucișătorul „Aurora” care a dat semnalul atacului asupra Palatului de iarnă de către bolșevici, moment care a marcat începutul Revoluției din octombrie 1917.

T.V.

mai mult
Extern

Românii din Cernăuți au adresat o scrisoare deschisă consângenilor de pretutindeni: „Vă implorăm: nu ne lăsaţi singuri!”

Array

Comunitatea românească din Ucraina a adresat o scrisoare deschisă cetățenilor României și tuturor românilor de pretutindeni, solicitând ajutor în situația creată în jurul școlilor cu limba română de predare. „Facem acest apel la adeziunea  dumneavoastră într-un moment de mare cumpănă pentru  comunitatea  noastră  din Ucraina, deoarece ne este pusă sub semnul  neantului însăşi  existenţa în leagănul limbii materne” – se spune în apelul citat de Agenția BucPress.

„Vă implorăm:  nu ne lăsaţi  singuri în faţa pericolului letal de a ne pierde limba, iar odată cu ea  şi fiinţa etnică. Cernăuţiul l-a dat literaturii naţionale şi celei  universale pe Mihai Eminescu, a fost leagănul multor  personalităţi marcante ale culturii  noastre  şi  ar fi un dezastru de neconceput şi de neiertat să se întâmple ceea ce  şi-au pus în gând nişte oameni fără Dumnezeu, terorişti ai istoriei” – susțin autorii scrisorii deschise, pe care o publicăm integral:

SCRISOARE  DESCHISĂ

către cetăţenii  României şi consângenii noştri din întreaga lume

DRAGI FRAŢI ŞI SURORI!

Facem acest apel la adeziunea  dumneavoastră într-un moment de mare cumpănă pentru  comunitatea  noastră  din Ucraina, deoarece ne este pusă sub semnul  neantului însăşi  existenţa în leagănul limbii materne. După cum deja aţi luat aminte,  la 5 septembrie curent Rada Supremă a Ucrainei a adoptat o nouă lege a învăţământului, promulgată de preşedinte  la 25 septembrie. Ea  prevede, printre altele, excluziunea  învăţământului în limbile minorităţilor naţionale, prin coerciţie şi în  limba  noastră natală,  română. Potrivit acestei legi, începând cu anul de învăţământ 2018, limba maternă a elevilor noştri va fi admisă doar  în ciclul primar. În clasele a 5-a   – a 9-a  toate materiile vor fi predate în limba ucraineană, cu excepţia limbii şi literaturii române ca  obiect de studiu aparte, iar  în clasele a 10 – a 12 învăţământul  se va  efectua  doar în limba ucraineană. În consecinţă, copiii noştri vor intra în şcoală români şi vor ieşi  din ea … ucraineni.

În decursul secolelor strămoşii noştri  din acest colţ de Ţară Ştefană s-au aflat  sub diverse regimuri  de ocupaţie, însă nimeni dintre   intruşi nu s-a atins de limba în care vorbea  populaţia băştinaşă. După raptul  nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţei,  buneii şi părinţii noştri au fost duşi în Siberia şi Kazahstan,  pământul şi agoniseala de-o viaţă  le-au fost confiscate, însă de limba fiinţei noastre  nu  ne-a privat nimeni. Stalin şi Beria ne-au îmbrăcat graiul  într-o  haină   insolită , însă  vorbeam şi studiam  cu toţii la şcoală în limba maternă, deşi în rufă străină. Abia acum, la începutul celui de al treilea mileniu, după ce Ucraina a  obţinut  independenţa şi a declarat că va urma calea democraţiei autentice, abia acum  limba noastră  a devenit o povară şi o piedică pentru conducătorii  ei,  care promovează faţă de minorităţi o politică de adevărat etnocid spiritual, inclusiv lingvistic. Nu credem că există păcat   mai mare decât acela de a interzice cuiva să vorbească liber şi să înveţe la şcoală  în limba maternă, în limba pe care i-a dat-o Bunul Dumnezeu. Din nenorocire, acest lucru nu este  conştientizat doar de  ultrapatrioţii ucraineni care,  în loc să-şi vadă de problemele lor spirituale, vin cu interdicţii  şi scuipă în izvorul cristalin al altor limbi materne.  Astfel,  procesul de deznaţionalizare a românilor din Ucraina, declanşat  cu 10-15  ani în urmă, când în programa şcolară a fost redus numărul de ore la limba şi literatura română prin  introducerea cursului integrat de literatură română şi universală, a intrat acum  în faza finală – punerea totală la index a limbii române în procesul de învăţământ. Nu cunoaştem  vreo ţară în lume care  să  interzică  unei etnii băştinaşe libertatea de a învăţa  în limba maternă.  Or,  toată lumea ştie  că oraşul Cernăuţi a fost atestat pentru prima oară într-un privilegiu al Domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun şi că prima şcoală din oraş,  care a început să funcţioneze cu mai bine de  200 de ani în urmă, a fost cu predarea în limba română.

Cinismul   conducătorilor  Ucrainei   depăşeşte orice limită  atunci când  ei încearcă să demonstreze lumii întregi  că, încălcând Constituţia,  au procedat în felul acesta  din grija părintească ce ne-o poartă.  Adică, printr-un abuz de putere, ne lipsesc de posibilitatea de a învăţa la  şcoală în limba maternă, ne obturează  orizonturile civilizaţiei, mijloacele  fireşti pentru…a ne asigura  un viitor fericit în Ucraina. Chipurile, trebuie să  însuşim la perfecţie limba ucraineană ca să ne integrăm  mai temeinic în societate.  De fapt e vorba de transformarea ţării într-un spaţiu coercitiv, de o asimilare  făţişă, brutală a tuturor etniilor minoritare din Ucraina, şi în primul rând  a noastră, a românilor, pentru a nu recunoaşte că  suntem băştinaşi  dezmoşteniţi pe aceste meleaguri şi s-ar  cuveni să ne bucurăm de toate drepturile  aposteriori.

Dragii noştri fraţi şi surori!  Ne-am adresat deja Preşedintelui Ucrainei şi Preşedintelui României,  unor instanţe  internaţionale,  iar acum  vă cerem  dumneavoastră  sprijinul  efectiv în demersul nostru  pentru prezervarea  limbii materne şi  a spiritualităţii  româneşti. Vă implorăm:  nu ne lăsaţi  singuri în faţa pericolului  letal de a ne pierde limba, iar odată cu ea   şi fiinţa etnică. Cernăuţiul l-a dat literaturii naţionale şi celei  universale  pe Mihai Eminescu, a fost leagănul multor  personalităţi marcante ale culturii  noastre  şi  ar fi un dezastru de neconceput şi de neiertat să se întâmple cea ce  şi-au pus în gând nişte oameni fără Dumnezeu, terorişti ai istoriei.

Sperăm că vom fi auziţi, înţeleşi şi sprijiniţi în  lupta noastră  vitală pentru limba maternă şi păstrarea identităţii naţionale.

Cernăuţi, 17  octombrie  2017

Alexandrina CERNOV,

redactor şef al revistei „Glasul Bucovinei”,

 membru de onoare al Academiei Române, 

Vasile TĂRÂŢEANU,

preşedintele  Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”

din Cernăuţi, membru de onoare al Academiei Române,

Mircea LUTIC,

scriitor,

laureat al Premiului literar „Mihai Eminescu” al Academiei Române;

Ilie T. ZEGREA,

preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi;

Vasile BÂCU,

preşedintele Societăţii pentru Cultura Românească

„Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi;

Mircea PILAT,

preşedintele Asociaţiei Ştiinţifico-pedagogice „Aron Pumnul”

din regiunea Cernăuţi;

Iurie LEVCEC,

preşedintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea

 şi Promovarea  Culturii Tradiţionale Româneşti.

Vitalie ZÂGREA,

președintele Ligii Tineretului Român „Junimea” din regiunea Cernăuți

Marin GHERMAN, 

președintele Centrului Media BucPress

BucPress reamintește că în data de 17 octombrie 2017 românii din regiunea Cernăuți au organizat un protest în fața Administrației Regionale de Stat împotriva Legii Educației, care reduce prin art. 7 dreptul minorităților naționale de a studia în limba maternă.

Organizatorii acestui protest: reprezentanți ai societăților pentru cultura română din regiunea Cernăuți, părinți ai elevilor, preoți și profesori, scriitori, reprezentanți ai intelectualității au adresat un memoriu de protest guvernatorului regiunii Cernăuți, Oleksandr Fișciuk, solicitându-i să ceară Președintelui țării sesizarea Curții Constituționale pentru a examina corespunderea art. 7 al legii cu normele constituționale; să ceară întregii conduceri ai statului abrogarea de urgență a Legea Educației, care prin art. 7 reduce dreptul constituțional al etnicilor românilor de a studia în limba maternă.

„Școlile cu limba română de predare există în Bucovina de sute de ani și niciun regim politic, nicio formațiune statală, care a administrat acest ținut în trecut nu au îndrăznit să priveze comunitatea românească, care este una autohtonă, de a studia toate materiile în limba maternă” – se spune în memoriul de protest, citat de corespondentul Radio Cernăuți.

BucPress

mai mult
Extern

UE repudiază creștinitatea și promovează oficial islamul

moschee

„Elitele” UE au declarat război Creștinismului, în numele Secularismului, dar încurajează Islamul în numele Multiculturalismului.

Acum câteva zile, câțiva dintre cei mai importanți intelectuali europeni – printre care filosoful britanic Roger Scruton, fostul ministru polonez al Educației Ryzsard Legutko, filosoful german Robert Spaermann și profesorul francez Rémy Brague de la Sorbona – au dat publicității „Declarația de la Paris”. În acest excepțional document, ei resping „falsitatea unei Creștinătăți a drepturilor omului” și „utopica, pseudo-religioasa cruciadă pentru o lume fără granițe”. În schimb, ei fac apel la o Europă bazată pe „rădăcinile creștine”, inspirată din „tradiția clasică” și care să respingă multiculturalismul.

„Patronii falsei Europe sunt vrăjiți de superstiția că progresul este inevitabil. Ei cred că Istoria este de partea lor, iar această credință îi face să aibă un aer superior și disprețuitor, incapabili să recunoască defectele lumii post-naționale, post-culturale pe care o construiesc. Mai mult, ei ignoră adevăratele izvoare ale decenței umane pe care pretind că o prețuiesc – ca și noi. Ei ignoră, ba chiar repudiază rădăcinile creștine ale Europei. În același timp, își iau infinite precauții pentru a nu-i ofensa pe musulmani, despre care își imaginează că vor adopta cu voioșie concepțiile lor seculare, multiculturale.”

În 2007, ca răspuns la criza culturală a continentului, Papa Benedict afirma că Europa „se îndoiește astăzi de propria sa identitate”, amintește Gatestone Institute.

După zece ani, în 2017, Europa trece la următorul nivel: crearea unei identități post-creștine și pro-islamice. Într-adevăr, astăzi, clădirile și expozițiile europene eludează creștinismul și se orientează spre islam.

Parlamentul European a inaugurat recent la Bruxelles „Casa istoriei europene”, care a costat 56 de milioane de euro. Ideea muzeului a fost de a crea o poveste a perioadei postbelice în jurul mesajului pro-UE de unitate. Clădirea este un splendid exemplu de Art Deco. Însă, așa cum arată profesorul universitar olandez Arnold Huijgen, ea este din punct de vedere cultural „goală”.

„Revoluția franceză pare a fi momentul nașterii Europei, tot ce a precedat-o având rezervat un spațiu minimal. Codul Napoleonian și filosofia lui Karl Marx au primit însă un spațiu generos, iar sclavia și colonialismul sunt prezentate drept cele mai întunecate părți ale culturii europene (…) Însă lucrul cel mai remarcabil despre această Casă este că parcă în Europa nu a existat niciodată vreo religie, nu a existat niciun impact religios asupra continentului (…) După cum nu ar fi existat nici un secularism european care a luptat împotriva religiei creștine; pur și simplu ignoră orice aspect religios al vieții.”

Birocrația de la Bruxelles a mers până acolo încât ignoră influența creștină a steagului său oficial, cele 12 stele care simbolizează idealurile de unitate, solidaritate și armonie între popoarele Europei. Steagul a fost creat de designerul catolic francez Arséne Heitz, care s-a inspirar din iconografia Fecioarei Maria.

Însă explicația oficială a Uniunii Europene a steagului nu pomenește nimic de rădăcinile sale creștine.

Departamentul Monetar și Economic al Comisiei Europene i-a ordonat și Slovaciei să își modifice monedele sale comemorative Euro, eliminându-i pe Sfinții Chiril și Metodiu.

Iar printre cele 75.000 de cuvinte ale draftului (astăzi abandonat) al proiectului de Constituție europeană, nici măcar unul nu se referă la creștinism.

Ministrul de Interne german Thomas de Maizière din guvernul și partidul zis Creștin-Democrat al Angelei Merkel sugera recent că ar sărbătorile musulmane ar trebui oficializate. „În locuri unde sunt mulți musulmani, de ce să nu ne gândim la introducerea unor zile libere oficiale”, se întreba el.

„Supunerea merge din ce în ce mai departe”, a comentat Erika Steinbach, influenta fostă președintă a Federației Expulzaților – germani expulzați din diferite țări est-europene în timpul și după Al Doilea Război Mondial.

Propunerea lui de Maizière demonstrează că atunci când este vorba despre islam, secularismul oficial „post-creștin” pur și simplu nu se aplică.

Cu câteva săptămâni în urmă, la Bruxelles a fost găzduită o expoziție finanțată de UE, cu numele de „Islamul este și istoria noastră!” Expoziția vrea să ilustreze impactul islamului în Europa. O explicație oficială afirmă:

„Evidența istorică arătată de această expoziție – realitatea unei vechi prezențe musulmane în Europa și complexa interacțiune a celor două civilizații care au luptat una cu alta, dar s-au și întrepătruns – susține un efort educativ și politic: a-i ajuta pe europenii musulmani și ne-musulmani să-și înțeleagă mai bine rădăcinile culturale și să prețuiască cetățenia comună.”

Isabelle Benoit, istoric care a participat la conceperea expoziției, a declarat pentru AP: „Vrem să le arătăm clar europenilor că islamul este parte a civilizației europene și că nu este un import de dată recentă, ci are rădăcini vechi de 13 secole”.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Aliații au evitat să bombardeze Bruxelles-ul, pentru că acesta era gândit ca locul de unde va începe renașterea Europei. Dacă „elita” europeană continuă să repudieze cultura sa creștină, acest oraș ar putea deveni, dimpotrivă, mormântul Europei.

Radu Pădure

mai mult
1 2 3 4 5 6 7
Page 4 of 7