Promovate

Marcarea Zilei internaționale a femeii este o oportunitate pentru a sărbători actele de curaj și determinare întreprinse de femei obișnuite, care au jucat un rol extraordinar în istoria propriilor țări și comunității.

Tema aleasă pentru 2017 este: „Women in the Changing World of Work: Planet 50-50 by 2030”, informează site-ul http://www.un.org. Ideea acestei teme este de a lua în considerare modul în care să accelereze Agenda 2030, un impuls pentru punerea efectivă în aplicare a noilor obiective de dezvoltare durabilă, între care, în mod special: „Obținerea egalității genurilor și abilitarea tuturor femeilor și fetelor” și „Asigurarea educației incluzive și de calitate, și promovarea învățării pe tot parcursul vieții”.

Totodată, tema se va concentra pe noi angajamente în cadrul inițiativei ONU „UN Women’s Step It Up”, precum și asupra altor angajamente existente privind egalitatea între femei și bărbați, emanciparea femeilor și a drepturilor omului în cazul femeilor.

Lumea muncii se schimbă, cu implicații semnificative pentru femei. Pe de o parte, avem globalizarea, revoluția tehnologică și digitală și oportunitățile pe care le aduc, iar pe de altă parte, creșterea muncii informale, a mijloacelor de trai și a veniturilor instabile, noile politici fiscale și comerciale și impactul asupra mediului, iar toate acestea trebuie să fie abordată în contextul emancipării economice a femeilor, arată ONU.

Ziua internațională a femeii este celebrată în multe țări din întreaga lume. Este o zi în care femeile sunt recunoscute pentru realizările lor fără a ține cont de diferențele naționale, etnice, lingvistice, culturale, economice sau politice. Ziua internațională a femeii a apărut pe fondul mișcărilor sociale legate de muncă de la începutul secolului XX, în America de Nord și în Europa.

Prima Zi națională a femeii a fost marcată în Statele Unite, la 28 februarie 1909. Partidul Socialist a desemnat această zi în amintirea grevei din 1908 a muncitorilor din industria textilă din New York, în care femeile au protestat împotriva condițiilor de muncă.

În anul 1910, Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga a hotărât instituirea unei zile dedicate femeii, fără a stabili însă o dată anume, data de 8 martie fiind aleasă abia în 1913

Ca urmare a inițiativei de la Copenhaga, în 19 martie 1911, Ziua internațională a femeii a fost marcată pentru prima dată în Austria, Danemarca, Germania și Elveția. La manifestațiile organizate cu acel prilej, s-au cerut pentru femei dreptul la locul de muncă, dreptul la formarea profesională, să se pune capăt discriminării la locul de muncă. În plus, s-au cerut dreptul de vot și dreptul de a ocupa o funcție publică,.

Cu prilejul Anului Internațional al Femeii, în 1975, Organizația Națiunilor Unite a sărbătorită pentru prima dată Ziua internațională a femeii la 8 martie.

Punctul de plecare pentru o strategie pe termen lung privind drepturile femeii și pentru ca fiecare femeie să își atingă adevăratul potențial îl constituie Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune, o foaie de parcurs istoric, semnată de 189 de state, în cadrul Conferinței mondiale a ONU privind femeile.

În 2014, a avut loc cea de-a 58-a sesiune a Comisiei privind Statutul Femeilor (CSW) — reuniune anuală la care sunt abordate problemele legate de egalitatea de gen și drepturilor femeilor — cu tema „Provocări și realizări în implementarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului pentru femei și fetele”. Cu acest prilej, entitățile ONU și ONG-urile acreditate din întreaga lume au prezentat un bilanț al progresului și provocărilor care rămăseseră în direcția atingerii celor opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM). ODM-urile au jucat un rol important în dinamizarea atenției și a resurselor pentru egalitatea de gen și abilitarea femeilor.

În România, la 7 martie 2016, a intrat în vigoare Legea nr. 22/2016 pentru declararea zilei de 8 martie — Ziua femeii și 19 noiembrie — Ziua bărbatului. Cele două zile, Ziua femeii și Ziua bărbatului, urmând să fie sărbătorite anual în zilele de 8 martie și 19 noiembrie.

Potrivit documentului, autoritățile administrației publice locale pot organiza manifestări și acțiuni publice dedicate sărbătoririi acestor zile. De asemenea, Societatea Română de Televiziune și Societatea Română de Radiodifuziune vor putea include în programele lor emisiuni dedicate promovării drepturilor femeii sau, după caz, drepturilor bărbatului.

Redacția 24pharte.ro și Cenaclul literar „Ion Luca Caragiale” Ploiești urează doamnelor și domnișoarelor cât mai multe primăveri însorite! La Mulți Ani!

O declaraţie de reunire a României cu Republica Moldova a fost semnată, miercuri, de conducerea Consiliului Judeţean (CJ) Prahova şi de consilierii judeţeni, prin acest document cerându-se Parlamentelor celor două ţări să adopte o declaraţie comună privind reîntregirea ţării şi a neamului românesc, dar şi un pachet pachet de legi în acest sens.
Vicepreşedintele CJ Prahova, Ludmila Sfârloagă, anunţă pe pagina sa de Facebook faptul că, în cursul zilei de miercuri, colegii săi din toate partidele politice care fac parte din CJ au semnat “Declaraţia de ReUnire”.
Potrivit documentului ataşat postării, declaraţia a fost adoptată la Ploieşti “având în vedere legătura istorică adâncă dintre românii din România şi cei din Basarabia (…) care, din punct de vedere istoric, lingvistic, cultural şi religios sunt unul şi acelaşi neam”.
Prin adoptarea acestei declaraţii, CJ Prahova îşi exprimă solidaritatea “deplină” faţă de consiliile raionale, locale şi judeţene din Republica Moldova şi România care şi-au afirmat aspiraţiile de reîntregire naţională, condamnă pactul Ribbentrop-Molotov şi solicită Parlamentelor României şi Republicii Moldova să emită o declaraţie comună privind reîntregirea ţării şi a neamului românesc, dar şi să elaboreze şi să aprobe “în regim de urgenţă” un pachet de legi privind reunirea Basarabiei cu România.
De asemenea, se solicită preşedintelui, Guvernului şi tuturor forţelor politice din România să acţioneze “în spiritul acestei declaraţii, în vederea îndeplinirii năzuinţelor legitime ale populaţiei din teritoriile româneşti anexate cu forţa în urma înţelegerilor secrete stabilite prin pactul Ribbentrop-Molotov”.

Sfantul Cuvios Pavel, supranumit cel simplu, sau cel prost, este cinstit pe 7 martie. Sfantul Pavel era plugar, un om cu totul de rând, dar lipsit de răutate şi de prefăcătorie, ca nimeni altul. Avea însă o soţie înrăutăţită şi desfrânată, fără ca el să ştie lucrul acesta multă vreme.

Într-una din zile, venind el de la ţarină pe neaşteptate, în afară de vremea obişnuită, aşa cum se întâmplă câteodată, a găsit pe soţia lui necinstindu-i casa cu un bărbat străin. Atunci zâmbind plin de blândeţe le-a zis: Bine, bine, nu-mi pasă de ce faceţi, martor iau pe Iisus Hristos; de acum înainte nu vreau să o mai văd înaintea ochilor; a ta să fie şi ea şi copiii ei, iar eu mă voi duce şi mă voi face monah.

Şi îndată lăsând toate şi bine rânduindu-le, a plecat la fericitul Antonie şi bătând la uşa acestuia, fericitul Antonie a ieşit şi i-a zis: Cine eşti, frate, şi ce cauţi aici? Iar el i-a răspuns: Sunt un străin şi am venit la tine să mă fac monah. Iar sfântul i-a zis: Bătrân fiind de şaizeci de ani, nu poţi să te faci monah şi nici să înduri necazurile şi strâmtorarea pustiului. Mai degrabă du-te la chinovie; acolo ai să găseşti din belşug cele necesare trupului şi vei putea să petreci fără prea multă oboseală cu cei de acolo. Căci fraţii vor ajuta neputinţa ta, fiindcă eu stau singur şi mănânc doar la cinci zile o dată şi atunci chiar rămânând mai mult flămând. Dar Pavel nu suferea să audă acestea de la bătrân, ci se sârguia să rămână împreună cu el. Şi sfântul neputând să-l alunge, închizând uşa colibei, l-a lăsat afară timp de trei zile, neieşind ca să-l vadă. Iar Pavel a rămas flămând şi nu s-a depărtat.

În ziua a patra, însă, sfântul având trebuinţă neapărată să iasă afară, deschizând uşa şi găsindu-l pe Pavel lângă uşa colibei, i-a zis: Du-te, bătrâne, de aici, nu mă sili, căci nu poţi să rămâi împreună cu mine. Dar Pavel i-a răspuns: Îmi este cu neputinţă să mă duc într-altă parte. Atunci sfântul văzându-l că nu are nici traistă, nici pâine, nici apă, nici vreun lucru oarecare, i-a zis: Dacă vei da dovadă de ascultare şi vei împlini fără lenevire şi fără murmur cele ce vei auzi de la mine, vei putea şi aici să te mântuieşti; dar dacă nu vei face acestea, pentru ce atunci te mai oboseşti şi nu te întorci acolo de unde ai venit? Iar Pavel răspunzând a zis: Toate câte îmi vei spune, cu râvnă le voi face. Şi sfântul i-a zis: ridică-te, deci, şi roagă-te, până mă voi duce înăuntru, ca să-ţi aduc de lucru. Fericitul Antonie intrând în peşteră, îl supraveghea printr-o mică ferestruică; şi Pavel a stat nemişcat la rugăciune o săptămână întreagă, fiind ars de arşiţa soarelui.

După aceasta, Sfântul Antonie ieşind afară şi luând ramuri de finic, i-a zis: ia şi împleteşte din ramurile acestea, aşa cum mă vezi că împletesc eu. Şi bătrânul a împletit până la al nouălea ceas un şirag de cincisprezece stânjeni, cu multă osteneală. Dar sfântul i-a zis: rău ai împletit! Desfă ce-ai împletit şi împleteşte din nou. Şi Pavel a stat nemâncat timp de şapte zile. Sfântul Antonie făcea acestea pentru ca Pavel să se nemulţumească şi să plece de acolo. Dar Pavel, despletind şiragul cu îndelungă-răbdare şi cu osârdie şi împletindu-l din nou cu multă luare aminte, fără să cârtească şi fără să se tulbure, a uimit pe sfânt. Pentru aceasta, către apusul soarelui, atins adânc fiind de purtarea lui Pavel, i-a zis: Bătrânelule, vrei să mâncăm o bucată de pâine? Iar Pavel a răspuns: cum crezi, părinte! Şi lucrul acesta l-a înmuiat iarăşi pe sfântul; şi punând masa, a aşezat pe ea patru bucăţi de pâine, de câte şase uncii fiecare (aproape 200 grame) şi a înmuiat pentru dânsul una, iar pentru bătrân trei. Şi Sfântul Antonie începând un psalm, ca şi întru acesta să-l încerce pe Pavel, l-a cântat, repetându-l de două ori. Iar Pavel cu mai multă osârdie se ruga împreună cu Sfântul. Apoi, Sfântul i-a zis lui Pavel: stai la masă şi ia aminte să nu te atingi de cele puse înainte. Şi îndeplinind şi această poruncă, sfântul i-a zis: acum ridică-te, fă-ţi rugăciunea şi culcă-te. Iar acela neatingându-se câtuşi de puţin de hrană, a făcut ceea ce i s-a poruncit.

Fratele meu, află, mai întâi, că pocăința este o întoarcere de la starea cea împotriva firii, la cea potrivit cu firea și de la diavol la Dumnezeu și care se săvârșește cu durere și nevoință.

În al doilea rând, să știi că părțile pocăinței sunt trei: zdrobirea inimii, mărturisirea cu dezlegarea de păcat și împlinirea canonului.

Iar zdrobirea este o mâhnire și o durere desăvârșită a inimii, care se petrece, fiindcă omul a supărat, cu păcatele sale, pe Dumnezeu și a încălcat legea dumnezeiască a Lui. Această durere nu stă numai întru simțire, adică în suspinuri și lacrimi, ci stă, mai ales, în aceea ca voința dinlăuntrul omului să urască păcatul și să hotărască a nu-l mai săvârși.

Durerea și zdrobirea inimii sunt alcătuitoare ale pocăinței și în măsura în care se găsesc în inimă, se află și omul întru pocăință; îndată însă de cum va lipsi durerea din inimă, lipsește și omul de la pocăință. Ele trebuie să se afle pururi în inima celui ce se pocăiește, în acest chip pocăința lui fiind adevărată. Însă această înfrângere a inimii este a celor care au simțirea de fii. Fiindcă izvorăște numai din dragostea către Dumnezeu, pentru că se pricinuiește din dragostea cea către Dumnezeu, adică se pocăiește un fiu pentru că a mâhnit pe tatăl său, iar nu pentru că se va lipsi de moștenirea părintească, sau pentru că se va izgoni din casa tatălui său.

Pe lângă zdrobire, se mai află și părerea de rău, care și ea este o durere nedesăvârșită a inimii, care se petrece nu pentru că omul a întristat pe Dumnezeu cu păcatele sale, ci pentru că a fost lipsit de harul dumnezeiesc, a pierdut Raiul și a dobândit osânda veșnică. Aceasta îi deosebește pe cei ce nu sunt desăvârșiți, adică pe simbriași și pe robi. Pentru că se trage nu din dragostea cea către Dumnezeu, ci din teamă și din iubire de sine, după cum se căiește un simbriaș fiindcă și-a pierdut simbria, și un rob fiindcă se teme de pedepsele stăpânului său.

Sfântul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet

Aducem în atenţia celor interesaţi că, luni, 5 martie 2018, orele 17.00, Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești continuă şedinţele bilunare literare la Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești.

După cum știți, în cadrul Cenaclului vor avea loc dezbateri pe teme literare actuale, sugerate de iniţiatorii cenaclului sau cerute de participanţi, vor fi recitate sau citite ultimele creații literare și vor fi prezentate cărţi nou apărute.

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești se adresează iubitorilor de literatură care vor să se întâlnească şi să vorbească despre pasiunea lor comună.

Vă așteptăm cu drag,

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești

Eugen Barbu spunea despre Toma Caragiu că ”a fost îngropat la cutremur ca un faraon sub o piramidă de beton”, ”un mormânt mare ca pentru talentul lui mare”.  Și că va trebui să treacă mult până când un alt mare talent să reușească să-l înlocuiască. Ultimele roluri în teatru, pe scena de la Bulandra, au fost în două drame: Satin, din ”Azilul de noapte”, și James Tyrone din ”Lungul drum al zilei către noapte”. Dar, după cum mărturisea regizorul Liviu Ciulei, a plecat fără să fi avut șansa de a-l juca pe Othello, așa cum și-a dorit. Rămân însă rolurile din filme și sketch-urile din emisiunile TVR-ului de altădată.

Marele actor român Toma Caragiu s-a născut la 21 august 1925, într-o familie de aromâni. Familia Caragiu s-a stabilit în Ploieşti, unde viitorul actor a urmat ciclul gimnazial la Liceul “Sfinţii Petru şi Pavel”. A fost ales pentru trupa de teatru a liceului. A absolvit cursurile liceale în 1945 şi s-a înscris la Facultatea de Drept, dar a abandonat cursurile şi s-a înscris la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică Bucureşti, clasa Victor Ion Popa, potrivit site-ului CineMagia, www.cinemagia.ro.
Debutul a avut loc în 1948, pe scena Studioului Teatrului Naţional din Piaţa Amzei, când era student în anul III, cu rolul unui scutier din ”Toreadorul din Olmado”, în regia maestrului Ion Sahighian, precizează sursa menţionată mai sus. La 1 mai 1948, a fost angajat ca membru al Teatrului Naţional, iar în 1949 a absolvit Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică.
În perioada 1951-1953 a jucat pe scena Teatrului de Stat din Constanţa, iar în 1953, la vârsta de 28 de ani, a fost numit director al Teatrului de Stat din Ploieşti, funcţie pe care o va deţine timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieşteană 34 de roluri. Perioada 1953-1965 a fost apreciată drept ”Epoca Caragiu”, scrie site-ul www.teatruploiesti.ro.
La începutul anilor ’60, a fost invitat de Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra din Bucureşti. Dintre numeroasele roluri în teatru le amintim pe cele din: Rică Venturiano – ”O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale; Truffaldino – ”Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni; Figaro – ”Nunta lui Figaro” de Beaumarchais; Ianke – ”Take, Ianke şi Cadâr” de Victor Ion Popa; Pampon – ”D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale; Bertoldo – ”Bertoldo la curte” de Leunid Rahmaninov; Mackie Sis – ”Opera de trei parale” de Bertolt Brecht; Tipătescu – ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale; Primarul – ”Revizorul” de Gogol, Ion – ”Puterea şi adevărul” de Titus Popovici; James Tyrone – ”Lungul drum al zilei către noapte” de Eugene O’Neill, mai precizează site-ul menţionat.
Margareta Pâslaru, care i-a fost parteneră de scenă lui Toma Caragiu în ”Opera de trei parale” la Teatrul Bulandra, şi-l aminteşte pe artist ca fiind un om disciplinat, punctual, tratând cu seriozitate pregătirea unui rol.
”În 1962 Liviu Ciulei m-a ales pentru rolul Polly Peachum, partenera lui Mack the Knife – Toma Caragiu – în piesa ‘Opera de trei parale’ de Bertold Brecht. Repetam la Teatrul Municipal ‘L.S.Bulandra’ unde a avut loc premiera în 1964. Disciplinat, punctual, Tomiţă trata cu seriozitate pregătirea rolului, atât partea de proză, cât şi cea muzicală. Astfel, perfecţionismul meu găsea ecou şi susţinere atât din partea regizorului, cât şi a marelui actor. Independent de cele descrise mai sus, noi doi aveam ritualul nostru seară de seară. Înainte de a coborî scările de metal în scenă, îndeplineam anumite gesturi ‘purtătoare de noroc’. De pildă, Tomiţă îmi aranja voalul de mireasă, amintindu-mi să-i dau ‘intrarea muzicală’ – adică să-i strâng mâna – la începutul duetului nostru, acompaniat de orchestra ce îşi făcea intrarea pe scenă, într-o camionetă. La rândul meu, trebuia să-i verific floarea de la butonieră, pălăria şi cravata, în timp ce ne şopteam unul altuia într-un ritm mecanic, alert: ‘- Eu nu sunt cântăreţ’. ‘- Zău că eşti bariton veritabil’. ‘- Zici?’ mormăia Tomiţă rotindu-şi ochii mulţumit. ‘- Zic!’, şopteam ridicând trena rochiei de mireasă, cântărea 3-4 kg. Dialogul ‘superstiţiei’ odată încheiat, coboram pe treptele de metal, în ritmul muzicii. Tomiţă mă lua în braţe şi mă prezenta – ca pe un trofeu – bandiţilor. Duetul nostru avea succes seară de seară, cu aplauze la scenă deschisă. Richard Bartzer a orchestrat în ritm de twist partitura originală compusă de Kurt Weill. Din câte mi s-a spus, spectacolul de la teatrul ‘L.S. Bulandra’ a însumat aproape 400 de reprezentaţii, dacă nu mai mult, revoluţionând peisajul teatral românesc în 1964”, a declarat pentru AGERPRES Margareta Pâslaru.
Toma Caragiu a jucat roluri de comedie, dar şi drame. Unul dintre filmele foarte cunoscute este “Actorul şi sălbaticii” (1975), în care Toma Caragiu interpretează rolul unui alt mare actor – Constantin Tănase.
Din bogata filmografie a lui Toma Caragiu amintim: ”Vremea zăpezilor”, ”Şeful sectorului suflete”, ”Subteranul”, ”Răpirea fecioarelor”, ”Răzbunarea haiducilor”, ”Haiducii lui Şaptecai”, ”Zestrea Domniţei Ralu”, ”Săptămâna nebunilor”, ”Facerea lumii”, ”Bariera”, ”Ciprian Porumbescu”, ”Operaţiunea Monstrul”, ”Serenada pentru etajul XII”, ”Buzduganul cu trei peceţi”, ”Nufărul roşu”, ”Vara romantică”, ”Poveste sentimentală”, ”Străzile au amintiri”, ”Procesul alb”, ”Brigada Diverse intră în acţiune”, ”Brigada Diverse în alertă!”, ”B.D. la munte şi la mare”, ”Trei scrisori secrete”, ”Mastodontul”, ”Premiera”, ”Tufă de Veneţia”, ”Gloria nu cântă”, ”Marele singuratic”.
A avut zeci de înregistrări în emisiuni radio sau la televiziune, fiind celebre monologurile sale, dar şi scenetele în care avea parteneri alţi mari actori, în emisiuni de divertisment tv.
A fost căsătorit de două ori şi a avut o fiică adoptată.
A murit în urma tragicului cutremur din 4 martie 1977, împreună cu prietenul său, regizorul Alexandru Bocăneţ. Cei doi sărbătoreau finalizarea filmului ”Gloria nu cântă”, regizat de Bocăneţ, în care maestrul Toma Caragiu juca rolul principal şi se aflau în locuinţa actorului din blocul Continental, situat în strada Colonadelor, în spatele Muzeului Municipiului Bucureşti (Palatul Suţu).
Actorul Ion Besoiu, prezent zilnic la operaţiunile de căutare a supravieţuitorilor din blocul prăbuşit în care locuise Toma Caragiu, scria în paginile sale de jurnal, în ziua de 10 martie 1977, că trupurile celor doi, ale lui Toma Caragiu şi Alexandru Bocăneţ, au fost găsite de cascadori la ora 13.10.
”Cascadorii Aurel Popescu şi Mircea Pascu strigă ceva de sus, de pe dărâmături. Buldozerele se opresc. Băieţii fac semne. (…) Un ostaş coboară şi aduce o ramă de ochelari turtită. Caramitru bâguie: ‘Ochelarii lui!’. Începe să hohotească. Strig la el şi pornesc în sus. Sunt doi. Doi oameni îmbrăţişaţi, două vieţi, două destine: Bocăneţ şi Toma Caragiu. Au murit din prima clipă. Casa scărilor s-a prăbuşit peste ei, undeva, la parter. Sunt încremenit. Doar bărbia îmi tremură. Caut să mă stăpânesc. (‘De ce nu i-am pus spectacol în seara aceea? De ce?’). (…) Un actor uriaş, un om uriaş, un suflet uriaş a fost strivit într-o seară nebună de un bloc oarecare. Absurd, incredibil.”, se arată în cartea ”4 martie 1977. Secunde tragice, zile eroice. Din cronica unui cutremur”, coordonată de Aristide Buhoiu, apărută în seria ”Reporter XX”, în 1977, la Editura Junimea, Iaşi.
Actorul Toma Caragiu a fost înmormântat la 11 martie 1977 la cimitirul Bellu din Capitală.
În cinstea lui, teatrul din Ploieşti a fost numit Teatrul ”Toma Caragiu”, din 1991, strada pe care se află clădirea teatrului poartă acelaşi nume, iar în centrul oraşului se află un bust al actorului. În Bucureşti, strada pe care se afla blocul în care a locuit actorul se numeşte Toma Caragiu, iar o sală a Teatrului Bulandra poartă numele actorului.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) ”pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova din Ploieşti, str. Toma Caragiu, nr.10 organizează marţi, 6 martie 2018, ora 12.30, în sala Auditorium, matineul muzeal „Românce de poveste”.
Evenimentul este dedicat Femeii şi realizărilor ei de excepţie, într-o perioadă în care majoritatea profesiilor erau dominate de bărbaţi. Începând cu secolul al XIX-lea, câteva femei curajoase au demonstrat lumii că performanţele se pot face în ciuda sensibilităţii feminine. Asemenea femei vizionare şi ambiţioase s-au născut şi au trăit şi pe meleagurile româneşti. Aceste românce, de-a lungul timpului, şi-au adus o contribuţie însemnată la progresul ştiinţei, culturii şi artei.
Doamnele secolelor trecute au rămas în istorie prin tenacitatea lor şi prin faptul că au reuşit să demonstreze că pot schimba istoria prin ideile şi implicarea lor.
Monica Cîrstea, muzeograf

Ne mândrim deseori cu faptul că româncele sunt printre cele mai frumoase femei din lume. E un adevăr care nu poate fi contestat şi e într-adevăr un motiv de mândrie naţională. Totuşi, poate uităm uneori că nu doar frumuseţea caracterizează o femeie. Şi sunt femei care au reuşit să se impună şi chiar să schimbe lumea, mai mult decât mulţi dintre bărbaţi.

Iar dacă bărbaţii români, caracterizaţi de o doză destul de mare de misoginism, nu le acordă femeilor respectul pe care îl merită, iată că o fac străinii. Într-un top 60 al femeilor de pretutindeni care au schimbat lumea figurează 6 românce (10% !).

Smaranda Brăescu

Pe locul 2 în acest top o găsim pe Smaranda Brăescu, prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7200 m la Sacramento, SUA).

Între anii 1924-1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică, iar la 5 iulie 1928 a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 de metri.

La 2 octombrie 1931 câștigă titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6000 de metri, depășind și recordul american de 5384 metri. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică – clasa Crucea de Aur.

Proprietară a două avioane, un biplan de tip Pevuez și un bimotor de tip Milles Hawk, cu cel de-al doilea, în 1932 a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore și 10 minute, străbătând distanța de 1100 km, între Roma și Tripoli. În acealași an 1932, la 19 mai, devine campioană mondială la parașutism, în urma unui salt realizat cu o parașută de construcție românească, de la înălțimea de 7400 de metri, cu durata de 25 de minute, acest record fiind depășit cu doar câțiva metri, abia peste 20 de ani. Recordul său a fost omologat de aeroclubul din Washington. Recordul precedent, deținut de un american, fusese de 7233 de metri.

A fost una din puținii instructori de parașutiști militari. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa.

În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra „Escadrilă Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit. Semnatară, alături de alte 11 personalități, a unui memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui sovietic, a fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie. Ascunsă de oameni de suflet, nu a mai fost găsită niciodată. O versiune acceptată în general este că a decedat pe data de 2 februarie 1948, la Cluj.

Ana Aslan

În topul american, pe locul 7 o întâlnim pe Ana Aslan, medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (1958 – 1988).

A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Numeroase personalități internaționale au urmat tratament cu Gerovital: Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Ana Aslan a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în producție industrială în 1980.

Printre numeroase premii şi titluri acordate de universităţi şi institute de cercetare, în 1952 este recompensată cu Premiul internațional și medalia „Leon Bernard”, prestigioasă distincție acordată de Organizația Mondială a Sănătății, pentru contribuția adusă la dezvoltarea gerontologiei și geriatriei.

Eliza Leonida Zamfirescu

Pe locul 11 în top o întâlnim pe Eliza Leonida Zamfirescu, o ingineră și inventatoare din România, șefă a laboratoarelor Institutului Geologic al României. A fost membră a Asociației Generale a Inginerilor din România și membră a Asociației Internaționale a Femeilor Universitare, unanim recunoscută drept prima femeie inginer din lume.

După terminarea liceului, s-a înscris la Școala de Poduri și Șosele din București (Politehnica de astăzi), dar a fost respinsă din cauza prejudecăților vremii, care refuzau dreptul femeilor de a urma o astfel de facultate. Aceste prejudecăți nu au oprit-o însă din opțiunea de au urma o facultate de inginerie. Astfel, în anul 1909, pleacă la Berlin și se înscrie la Academia Regală Tehnică din Berlin, devenind prima femeie studentă a acestei universități.

Dar și acolo a fost acceptată cu greu, din cauza acelorași prejudecăți. Rectorul s-a simțit obligat să-i atragă ferm atenția că „nu cumva să dea prilej de nemulțumire, ea fiind un caz aparte”. La cererea ei de înscriere, decanul Hoffman s-a lăsat convins cu greu, invocând ca argument chemarea esențială a femeii, cei trei K – Kirche, Kinder, Kuche (biserica, copiii, bucătăria). Același decan, dar și alți profesori, în timpul studiilor și în laboratoare, o ocoleau, ignorându-i prezența. Cu răbdare, cu dârzenie și cu silință, a transformat prejudecățile, ostilitatea și privirile batjocoritoare în admirația generala și chiar a decanului Hoffman, care, înmânându-i diploma, a declarat, printre altele: „Die Fleissigste der Fleissigsten” (cea mai silitoare dintre silitori).

Deși i s-a oferit un post de inginer la firma BASF din Germania, Elisa s-a întors în țară, așa cum făceau cei mai mulți dintre tinerii români care studiau în străinătate. A reușit, cu greu, să obțină un post de inginer la laboratorul Institutului Geologic din București.

Contribuția sa la cercetarea bogățiilor minerale ale României îi asigură un loc de cinste în galeria marilor figuri ale științei naționale, europene și mondiale.

În calitate de președinte al Comitetului de luptă pentru pace din Institutul Geologic, a luat atitudine față de înarmarea atomică, adresând un protest competent și justificat comisiei de dezarmare de la Lancester House din Londra, insistând asupra pericolului armei atomice. Aceasta intervenție a fost comunicată oficial la ONU.

Nadia Comăneci

Pe locul 31 în top se află Nadia Comăneci, prima gimnastă din lume care a reuşit să obţină nota 10. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.

La vârsta de 13 ani, primul succes major al lui Comăneci a fost câștigarea a trei medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia. În același an, agenția de știri Associated Press a numit-o „Atleta Anului”.

La 14 ani, Comăneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 de la Montreal, Québec. Nu numai că a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect de zece la olimpiadă (de șapte ori), dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.

Sofia Ionescu-Ogrezeanu

O altă româncă inclusă în top, pe poziţia 38, este Sofia Ionescu-Ogrezeanu. Supranumită “doamna neurochirurgiei româneşti”, Sofia Ionescu-Ogrezeanu a devenit prima femeie neurochirurg din lume după o operaţie făcută în al doilea război mondial, recunoscută ca premieră mondială de Congresul Mondial al Femeilor Neurochirurg din 2005. La 17 septembrie 2005 la Congresul Mondial de Neurochirurgie din Maroc (Marakesh) a fost atestat faptul că doamna doctor Sofia Ionescu este prima femeie neurochirurg din lume.

În anul V de facultate, în 1944, a făcut prima sa operaţie pe creier unui copil care fusese victima unui bombardament, intervenţia sa fiind recunoscută ca premieră mondială de Congresul Mondial al Femeilor Neurochirurg din 2005. Reuşita a îndemnat-o să facă o carieră în neurochirurgie.

A făcut parte din prima echipă neurchirurgicală, considerată echipa de aur, alături de Prof. Dr. Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei româneşti şi doctorii Constantin Arseni şi Ionel Ionescu (care i-a devenit ulterior soţ).

În 1945 şi-a luat licenţa şi un an mai târziu, şi-a susţinut doctoratul în medicină şi chirurgie. Primul stagiu de practică din studenţie l-a făcut la secţia de oftalmologie, al doilea stagiu fiind realizat în calitate de medic de circă rurală în comuna Baia, de lângă Fălticeni.

A făcut echipă cu Constantin Arseni şi Ion Ionescu, soţul ei, la Spitalul Nr. 9 din Capitală, unde a activat până în 1990.

A avut pacienţi celebri, soţul Mariei-Tănase, soţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, una dintre soţiile şeicului Zaed-Bin sultan al Nohaian din Abu-Dhabi, artişti, prinţi, poeţi.

Sarmiza Bilcescu

Pe poziţia imediat următoare, 39, o întâlnim pe Sarmiza Bilcescu, prima româncă avocat, prima femeie din Europa care a obținut licența în drept la Universitatea din Paris și prima femeie din lume cu un doctorat în drept.

S-a născut la București la data de 27 aprilie 1867, în familia lui Dumitru Bilcescu (din Bilcești-Mușcel), fost șef al Controlului Finanțelor în vremea domnitorului Barbu Știrbey. A obținut licența în științe juridice în 1887. În 1890, în vremea când 71% dintre studentele din universitățile franceze proveneau din alte țări, Sarmiza Bilcescu a fost prima femeie din Europa care a obținut un doctorat în drept. Teza sa s-a intitulat De la condition légale de la mère („Condiția juridică a mamei”).

În 1891, ca urmare a unei campanii derulate în favoarea sa de renumitul jurist român Constantin Dissescu, Sarmiza Bilcescu a fost admisă în Baroul Ilfov (care, la acea vreme, includea și Bucureștiul), și era prezidat de renumitul avocat și om politic Take Ionescu).

S-a numărat printre fondatoarele Societății Domnișoarelor Române care își propunea să lupte pentru creșterea gradului de educație în rândul femeilor.

Sâmbătă, 3 martie, este marcată, în întreaga lume, Ziua Mondială a Scriitorilor, moment de celebrare a rolului important pe care îl deţine literatura ca element de dezvoltare a societăţii umane, în orice colţ al globului, prin intermediul libertăţii cuvântului. Ziua Internaţională a Scriitorilor a fost adoptată în ianuarie 1986, la cel de-al 48-lea Congres internaţional PEN Club, organizaţia internaţională a scriitorilor.

PEN Club (Poets – poeţi, Essayists – eseişti, Novelists – romancieri) a fost înfiinţat în anul 1921, la Londra, la iniţiativa britanicei Catherine Amy Dawson-Scott, poetă, dramaturg şi activist pentru pace, iar primul preşedinte a fost celebrul romancier John Galsworthy. Printre primii săi membri s-au numărat Joseph Conrad, Elizabeth Craig, George Bernard Shaw şi H.G. Wells. PEN Club este considerată cea mai veche organizaţie ne-guvernamentală din lume şi a fost creată cu scopul protejării scriitorilor şi a dreptului la liberă expresie.

În Charta PEN Club erau menţionate câteva principii ale organizaţiei:

– Literatura nu cunoaște frontiere și trebuie să rămînă o monedă curentă între oameni în ciuda frământărilor politice internaționale.

– În toate circumstanțele, și mai ales în timp de război, operele de artă, patrimoniul umanității în general, ar trebui să nu fie atins de tensiunile politice ori naționale.

– Membrii PEN ar trebui ca în orice moment să-și folosească influența în favoarea bunei înțelegeri și a respectului reciproc între națiuni; ei ar trebui să se angajeze să facă tot ce pot ca să împrăștie urile de rasă, clasă și naționale, și să susțină idealul unei unice umanități trăind în pace într-o unică lume.

– PEN susține principiul transmiterii nestingherite a gândirii în cadrul fiecărei națiuni și între națiuni, iar membrii săi se angajează să se opună oricărei forme de suprimare a libertății de expresie în țara și comunitatea din care fac parte, ca și în restul lumii oriunde acest lucru este posibil. PEN se declară pentru o presă liberă și se opune arbitrariului cenzurii în timp de pace. PEN crede că progresul necesar al lumii către o ordine politică și economică mai bine organizată face imperativă o critică liberă a guvernelor, administrațiilor și instituțiilor. Și întrucît libertatea implică o restricție voluntară, membrii PEN se angajează să se opună răului adus presei libere de publicarea mincinoasă, falsificarea deliberată și distorsiunea faptelor pentru scopuri politice sau personale.

Aşadar membri ai PEN Club puteau deveni toți scriitorii, editorii și traducătorii profesioniști care susțin aceste țeluri, indiferent de naționalitatea, originea etnică, limba, culoarea sau religia lor.

În anul 1923 s-a înfiinţat PEN Clubul Român, într-o sincronizare aproape spontană cu fenomenul internațional, avându-l printre iniţiatori pe Liviu Rebreanu, o organizaţie din care au făcut parte de-a lungul timpului personalități literare cunoscute – Camil Petrescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mhail Sebastian, Mircea Eliade, Ion Minulescu, Octavian Goga, Vasile Voiculescu, Ion Barbu, Victor Eftimiu și mulți alții.

La doi ani de la înfiinţarea PEN Club, erau 11 centre europene, toate participante la primul congres din 1923, ţinut la Londra, iar în 1925, existau deja 25 de centre PEN în Europa, cărora, pînă în 1931, li s-au adăugat câteva centre în America de Sud şi China, începînd astfel procesul de mondializare a PEN Clubului.

PEN Clubul Român a participat la congresele interbelice ale PEN de la Berlin, Viena, Dubrovnik și altele, însă, după 1945, după instalarea influenței sovietice în România, acest club ca și multe altele instituții și organizații independente, a dispărut, fiind interzis. Dealtfel Radu Cioculescu, secretarul PEN Clubului a fost arestat şi a şi murit în închisoare. Era momentul începutului unui război teribil între comunişti şi intelectuali, război căruia i-au supravieţuit puţini dintre cei cu conştiinţă.

După 1964, PEN Clubul Român a existat din nou, în chip formal, fără a avea şi posibilitatea să funcţioneze. În anii ’70, preşedintele PEN Clubului Român a fost poetul Geo Dumitrescu. Organizaţia funcţiona ca un fel de secție de relații internaționale a Uniunii Scriitorilor Români de-atunci, cu servituțile de rigoare legate de tutela comunistă. Un poet important al regimului, Eugen Jebeleanu, a fost la un moment dat președinte al PEN Clubului Român, din care făceau parte și alți scriitori agreați de regim precum Horia Lovinescu, Radu Boureanu, George Ivașcu, Corneliu Leu sau Alexandru Balaci.

În perioada 12-18 ianuarie 1986 s-a luat decizia de a sărbători, la 3 martie, Ziua Internaţională a Scriitorului, în cadrul celui de-al 48-lea Congres internaţional PEN Club.

În mai 1990, Ana Blandiana a fost invitată, la Viena, la Congresul mondial anual al PEN International, unde s-au reînfiinţat PEN Cluburile naţionale pentru ţările foste comuniste.

La 11 septembrie 1990, Centrul PEN Român renăştea, într-o şedinţă la care au participat cei mai reprezentativi scriitori români, iar poeta Ana Blandiana avea să devină preşedinta PEN Clubului Român, afiliat Organizaţiei Internaţionale a Scriitorilor, exercitându-şi mandatul până în anul 2004.

În mandatul 2011-2015, preşedintele PEN Clubului Român este Magda Cârneci.

În anul 2010 Pen Club a devenit PEN International, iar actualmente pe glob există circa 145 de centre PEN, majoritatea extraeuropene.

În anul 2013, a fost înfiinţat Premiul PEN România, care se acordă anual unei cărţi ce promovează valorile morale, memoriale şi politice susţinute de organizaţie. În 2013, premiul a fost obţinut de Fundaţia Academia Civică, prin Ana Blandiana şi Romulus Rusan, iar în 2014, el a fost primit de Gabriel Liiceanu. În 2015 premiul a fost acordat lui Andrei Cornea pentru volumul „Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertății”, editura Humanitas, București, 2014, în 2016 ex aequo, scriitorilor Cristian Teodorescu, pentru romanul „Șoseaua virtuții. Cartea câinelui” (Editura Cartea Românească, 2015) și Bogdan Ghiu, pentru „Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest)” (Editura  Cartea Românească, 2015), iar în 2017, premiul a intrat în posesia Ruxandrei Cesereanu, pentru volumul „Fugarii: Evadări din închisori și lagăre în secolul XX”, apărut la Editura Polirom, în 2016.

Centrele PEN militează pentru supravieţuirea literaturii, ameninţată tot mai mult de televiziune şi de subcultură, dar şi pentru drepturile şi libertăţile profesionale ale scriitorilor şi pentru libertatea cuvântului.

Orice Centru PEN naţional are propriile priorităţi şi îşi concentrează activităţile pe libertatea de expresie, de exemplu, sau pe programe educaţionale, de alfabetizare, pe promovarea literaturii naţionale sau a scrisului în limba diferitelor culturi minoritare. De asemenea, sunt editate publicaţii, se organizează evenimente sau se acordă premii literare.

În urmă cu 7 ani, Excelenta Sa Sorin Ducaru, Ambasadorul României la NATO, ţinea cuvântul de deschidere a expoziţiei găzduite de Sediul Central din Bruxelles. Deci, îmi permit (virtual) să vă mai trag oleacă de mânecă. Și, dacă măcar câteva dintre modestele mele artefacte vă sunt pe plac, nu mă asaltaţi cu laude sterile sau tânguiri retorice, ci mai degrabă achiziționaţi-le, oameni buni! „Iar dacă nu, nu!”, cum ar fi spus Nichita.
De încurajări, elogii gonflate şi bătăi pe umăr am podul plin. Vă pupă Tzetze-cel neserios mâzgălitoriu di vise colorate şi îndelung scârţăietoriu di muzicuţâ!.

Ah, şi nu uitaţi să zâmbiţi! Viaţa este incredibil de frumoasă, dar voi ştiaţi cu toţii asta, deja… Vizitaţi-mi paginile, vă poftesc: Ceasul care îți dă timpul înapoi-Wise.counter.Clock , Catalin Tzetze Radulescu, Artistic skull, Blue Monday Ministers și Art Addict.

Cătălin Tzetze Rădulescu

Buletin Dunărean”, editat de CLDR în parteneriat cu CIO-SUERD, reprezintă primul proiect media în domeniul problemelor şi eforturilor relansării economice şi sociale a macro-regiunii celor 14 state aderente la SUERD în tentativa de a sprijini construirea de coaliţii şi consorţii de project management active, durabile şi eficiente.

Eforturi de extindere a componenței CLDR

Secretariatul CLDR a inițiat și este în proceduri tehnice de extindere a numărului de membri ai asociației. În prezent, este vorba despre aderarea Municipiului Medgidia din județul Constanța și a Orașului Moldova Nouă din județul Caraș Severin. Se speră că acest alăturări vor contribui la întărirea organizației și la posibilitatea de inter-conectare pentru formarea de consorții mai ample și mai reprezentative pe viitor.

Depunere de proiect în domeniul educației pentru mediu și al securității alimentare

În cadrul unei linii de finanțare private, inițiată de compania Lidl România, Asociația CLDR a depus un proiect de educație bio și în sprijinul unei hrane sigure / diete sănătoase, care să se desfășoare în principal în zonele comunităților locale membre din județele Constanța, Ialomița, Dolj și Ilfov. Proiectul ar urma să includă sesiuni de training pentru formatori în domeniu și o caravană în mai multe localități cu ateliere de gătit, utilizând în special produsele bio. Detalii suplimentare vor putea fi oferite ulterior, în cazul câștigării competiției de proiecte.

Lansarea SMART Innovative Learning Hub și prima întâlnire informală de lucru a Hub-ului

În parteneriat și cu amabilul sprijin al Academiei Române, precum și al rețelei europene ”Danube Parks” (Austria), în data de 2 februarie 2018, la sediul Casei Academiei Române, a fost lansat ”SMART Innovative Learning Hub”, în prezența Invitaților Speciali de Onoare: Dr. Grigore BABOIANU – Membru Onorific ”Danube Parks” – Rețeaua Ariilor Protejate (Austria), fost Guvernator al Rezervației Deltei Dunării și Dl Florin UDREA – Președintele Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate. În partea a doua a aceleași zile a avut loc și Adunarea Generală CLDR România care a adoptat și planul de măsuri și inițiative pentru anul 2018.

SMART Innovative Learning Hub este dedicat, în special, promovării inovării prin bioeconomie – ”știința viitorului”, în scopul atragerii de fonduri europene în domeniile securității alimentare, dezvoltării durabile, creșterii albastre, combaterii riscurilor climatice, dezvoltării biotehnologiilor inovative și bunei guvernanțe și managementului invări iînn cadrul conceptului de învățare pe tot parcursul vieții.

Împreună cu consultanții Comisiei Europene și pentru proiectele SMART Innovative Learning Hub, în spiritul unei interacțiuni și socializări ideale, va avealoc prima întâlnire informală de lucru la București, privind decizia referitoare la formarea consorțiilor pentru accesarea programelor UE pe prioritățile identificate în comun, în ziua de vineri, 9 martie 2018.

Temele în jurul cărora se vor forma consorțiile de parteneri/echipele de lucru supuse dezbaterii sunt:

• limitarea efectelor nocive ale schimbărilor climatice – temă propusă de Universitatea de Vest din Timișoara

• promovarea securității alimentare și a sănătății populației din Regiunea Dunării – temă propusă de Dl Acad. Nicolae MANOLESCU si Dl Dr. Grigore BABOIANU

• extinderea și aprofundarea noilor abordări și paradigme educaționale în favoarea unei inovări integrale a eco-sistemelor dunărene, revitalizarea patrimoniului cultural-istoric și natural în vederea conectării drumurilor vinurilor/obiectivelor conexe la rutele culturale europene recunoscute de Consiliul Europei și Uniunea Europeană – tema propusa de CLDR și URBASOFIA

Pentru detalii suplimentare, vă rugăm să ne contactați la telefon: 021.2304997 sau mobil: 0723699857.

Lansarea Programului de Formare și Asistență pentru comunități locale privind protecția datelor cu caracter personal

La sediul Bibliotecii Academiei Române, în data de vineri, 16 februarie 2018, Catedra Internațională Onorifică ”Jean Bart” (CIO-SUERD) – proiect fondat de Fundaţia EUROLINK-Casa Europei în parteneriat cu Centrul de Biodiversitate al Academiei Române (anul 2012) – și Departamentul de Formare și Consiliere al Asociației CLDR Romania, membră a Consiliului Orașelor și Regiunilor Dunării (CoDCR, Viena), precum și compania Euro Market Solutions, au organizat lansarea publică a programului de formare și asistență specială pe termen mediu și lung cu privire la transpunerea acquis-ului comunitar referitor la GDPR (General Data Protection Regulation) – ”Ofițer Protecție Date cu Caracter Personal” (DPO), în prezența și cu sprijinul Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și al Academiei Române. La finalul reuniunii, cu amabilul sprijin al Sponsorului Tehnic – GatitAcasa.ro – a fost oferit un Cocktail în onoarea invitaților și participanților.

Întrucât orice posibilă încălcare a cerințelor Regulamentului GDPR este supusă unui regim de sancțiuni financiare cu amenzi de până la 4% din cifra globală de afaceri, precum și pentru a se evita alte penalități, invitații au recomandat o evaluare temeinică a situației interne din fiecare instituție sau companie și au prezentat cele două componente ale inițiativei lansate:

• cursul online DPO, cu o structură în 6 module, condensată pe durata a două zile, incluzând evaluarea online a asimilării cunoștințelor și emiterea Certificatului de Absolvire;

• componenta de asistență în implementare/externalizare și de susținere a comunităților locale și consiliilor județene, precum și a Membrilor Asociației CLDR, care beneficiază astfel de o reducere specială de 25% din costurile cursului.

• pentru susținerea asociațiilor și fundațiilor este oferit un discount de 15% pentru ONG-urile mici.

• companiile care își vor forma Ofițeri DPO prin acest curs vor beneficia de un voucher de reducere de 10% din valoarea altor servicii de asistență și consiliere IT.

Informații suplimentare pot fi solicitate Secretariatului Tehnic la tel./fax: 021.2304997 sau pot fi consultate pe siteul: http://www.cldr.ro/curs-dpo-ofiter-protectie-date-cu-caracter-personal

România preia în octombrie 2018 Președinția Strategiei Dunării

În contextul pregătirii preluării Președinției SUERD de către România, la sediul Ministerului Afacerilor Externe a avut loc în data de 6 februarie 2018, Întâlnirea de lucru ”Participarea României la Strategia UE pentru Regiunea Dunării” la care a participat reprezentantul CLDR, Președintele Executiv Sever AVRAM. Lucrările au fost conduse de Ministrul Delegat pentru Afaceri Europene Victor NEGRESCU și s-au desfășurat în prezența Coordonatorului Național SUERD din partea Ministerului Afacerilor Externe, Dl Radu GORINCIOI. În acest context, comunitățile sau instituțiile interesate să organizeze în țară evenimente în cursul acestei președinții au fost invitate să transmită propuneri către Ministerul Afacerilor Externe. Reamintim că Asociația CLDR a transmis deja către Cabinetul Ministrului Afacerilor Europene trei propuneri de evenimente care să fie organizate și cu sprijinul și participarea membrilor instituționali CLDR.

De asemenea, România a propus Comisiei Europene să găzduiască Punctul Focal de Contact al Strategiei Dunării, iar Asociația CLDR a înaintat această propunere către Primăria și Universitatea de Vest din Timișoara.

Oportunitate de training în domeniul Turismului Ecologic

Asociația ”Acces pentru Toți – Filila Constanța”, liderul proiectului ”Danube Ecotourism” desfășoară o serie de sesiuni de instruire în vedere dezvoltării unei rețele transfrontaliere de administratori publici locali, care să conducă la dezvoltarea turismului transfrontalier. Prima sesiune va avea loc la Constanța, în perioada 5-7 martie 2018, sub genericul ”Turism sustenabil – Criterii și certificare”.

Smart City Urban Projects – EXPOZIȚIE – CONFERINȚĂ INTERNAȚIONALĂ – 9 MARTIE 2018

Asociația Română pentru Smart City și Mobilitate (ARSCM) organizează în parteneriat cu Romexpo, în perioada 08-11 martie 2018 cel mai mare eveniment din Europa Centrală și de Est dedicat conceptului Smart City. Programul Smart City Urban Projects se află la cea dea doua ediție și include o Conferință Internațională ce va reuni specialiștii domeniilor componente smart city. Evenimentul fanion al expoziției este Smart City Urban Projects și are loc în data de 9 martie 2018, la Romexpo, sala Titulescu, Pavilionul B3, începând cu ora 10.00.

Asociația CLDR a fost invitată să participe, iar Președintele Executiv să susțină o prezentare în cadrul evenimentului în secțiunea consacrată relației dintre ”Smart City și Cetățeni”. De asemenea, Secretariatul CLDR a realizat un material de prezentare al inițiativelor și proiectelor ce vor fi demarate de CLDR pentru numărul viitor al Revistei ”Smart City Magazine”, care va fi lansat cu ocazia evenimentului de la Romexpo.

Oportunități de finanțare curente

În urma adoptării de către Comisia Europeană a Comunicării „Stimularea creșterii și coeziunii în regiunile de frontieră din UE”, în data de 20 septembrie 2017, Asociația Regiunilor Europene de Frontieră (AEBR), sub supravegherea DG REGIO, a lansat, în cadrul inițiativei ”B-solutions”, un apel de proiecte pilot care vizează înlăturarea unor obstacole specifice zonelor de frontieră – de natură administrativă și/sau juridică din următoarele domenii: (1) ocuparea forței de muncă, (2) sănătate, (3) transport, (4) multilingvism și (5) cooperare instituțională.

Apelul, care pune la dispoziție un fond de 400.000 de euro și care va rămâne deschis până la 30 aprilie 2018, oferă granturi de până la 20.000 de euro pentru finanțarea unui număr de până la 20 de acțiuni. Proiectele vor fi implementate pentru o perioadă de maxim 15 luni, iar beneficiarii eligibili pentru aceste proiecte sunt instituțiile publice și stucturile transfrontaliere.

Mai multe informații despre ”B-solutions” și apelul de proiecte pot fi găsite pe pagina web: https://www.b-solutionsproject.com.

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele si da-mi albetele!”.

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: “scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet. Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul “Cu bastonul prin Bucuresti”: “.La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand “farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.”

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma “Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat.”

Sursa: CrestinOrtodox.ro

În prima zi de martie celebrăm, odată cu vrenirea primăverii, arta şi tradiţia. Astfel, Concertul Simfonic de joi, 1 martie, este dedicat aniversării a 75 de ani a marelui muzician român Sabin Păutza, prin interpretarea uneia dintre compozițiile sale, “Dublul concert pentru violã, pian şi orchestră”. Lucrarea este inspirată din folclorul nostru, ca melodii de joc şi colinde, iar “atmosfera generală este una de sărbătoare românească”, aşa cum spune însuşi maestrul Sabin Păutza.

Programul serii mai conţine Uvertura operei „Forța Destinului” de Giuseppe Verdi şi Simfonia a IV-a, op. 98 semnată Johannes Brahms. Orchestra simfonică va fi condusă de maestrul Petre Sbârcea, iar soliste vor fi Ioana Maria Lupaşcu (pian), cea care este şi solist – concertist al Filarmonicii ploieştene şi Georgiana Frîncu (violă), şef partidă violă în orchestra ploieştenană şi în acelaşi timp Director Adjunct Artistic al instituţiei noastre de cultură.

În data de 8 februarie, celebrul compozitor român Sabin Păutza a împlinit 75 de ani! Cu o carieră impresionantă, atât în ceea ce priveşte compoziţia cât şi dirijatul, maestrul Păutza este, poate, singurul muzician român în viaţă cu o efigie pe frontispiciul unui Liceu de Arte care-i poartă numele, cel din  Reşiţa şi un festival-concurs internaţional cu acelaşi nume, Sabin Păutza. A scris şi scrie în continuare un număr impresionant de lucrări vocal simfonice, compozițiile sale fiind înregistrate de către firma „Swift Music Group” din Statele Unite, în seria „Opera Omnia”, pe 15 CD-uri, iar editura muzicală „San Nicobian” din New York i-a publicat în exclusivitate partiturile. A condus cele mai renumite orchestre din Europa, America şi Australia pe scene celebre cum ar fi Carnegie Hall (New York), Santa Cecilia (Roma) sau Philharmonic Hall Sydney. Numele lui Sabin Păutza figurează în “Who’s Who in Music”, dicţionar cu biografiile celor mai importante personalităţi artistice în viaţă, publicat de Centrul Biografic Internaţional-Cambridge, și în volumul “2000 de oameni de seamă americani” publicat de Institutul Biografic American. Despre dirijorul român Petre Sbârcea ar fi suficient să spunem că l-a avut ca profesor pe Sergiu Celibidache şi este invitat permanent al celor mai prestigioase orchestre simfonice din Europa. A fost dirijor titular la Opera Română din Cluj şi la Filarmonica de Stat Sibiu fiind, în acelaşi timp, profesor universitar la Academia de Muzică din Cluj. Deţine titlul de Cetățean de Onoare al Sibiului și Clujului dar şi cel de Doctor honoris causa al Universității “Babeș-Bolyai” Cluj fiind distins cu Ordinul Cultural al României, Medalia Mascagni (Italia), precum şi Ordinul național serviciul credincios în grad de cavaler. Se reunesc aşadar joi, 1 martie, de la ora 19:00, pe sena sălii “Ion Baciu”, două artiste tinere şi talentate, cu a lor măiestrie interpretativă şi sensibilitate, cu un maestru pe care experienţa dirijorală îl plasează între primii în ţară, pentru a celebra un alt geniu al muzicii clasice contemporane, maestrul Păutza, care şi-a anunțat, deasemenea, prezența în sala de concerte ” Ion Baciu”. Vă puteţi achiziţiona bilete atât online de pe www.filarmonicaploiesti.ro cât şi de la Casa de Bilete a Filarmonicii “Paul Constantinescu” Ploieşti şi de la Agenția Teatrală, la prețuri de 20 de lei – întreg, 15 lei – pensionar și 10 lei – elev și student.

Casa de Cultură “Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploieşti organizează miercuri, 28 februarie 2018, de la ora 17.00, la Muzeul Judeţean de Artă Prahova “Ion Ionescu-Quintus” Ploieşti, Serata “Atitudini”. 

Cu această ocazie, membrii Cercului de teatru pentru copii al Casei de Cultură “Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploiești  vor susţine recitaluri poetice, iar apoi vor fi premiaţi câștigătorii Festivalului Național de Poezie “Ocrotiţi de Eminescu”, ediţia a XVIII-a, care s-a desfășurat la Blaj, în perioada 25-28 ianuarie 2018.

Programul va continua cu o succesiune de prelegeri, după cum urmează: prof. Mădălina Paula Ştefan – “Despre proza contemporană”; prof. ref. Gelu Nicolae Ionescu – “Liricii de la Atitudini. Despre modernitatea în poezia contemporană”; prof. inspector Rodica Georgescu – “Muzica instrumentală și vocea umană”.

În cadrul evenimentului, elevi şi profesori ai Colegiului de Artă “Carmen Sylva” Ploieşti vor susţine un program muzical, sub îndrumarea doamnei profesoare Rodica Georgescu.

Dragobetele, sărbătoarea dragostei la români, îşi are rădăcinile în tradiţiile dace şi în credinţa într-un fel de zeu al iubirii, a cărui cinstire, pe 24 februarie, marca simbolic şi începutul primăverii.

Considerat poarta de intrare în Munţii Apuseni, oraşul Zlatnaare o istorie bimilenară. În perioada romană aici a existat o aşezare înfloritoare – Ampelum – ridicată la rang de municipium, care era un important centru de exploatare a aurului Apusenilor. Dezvoltarea oraşului şi a zonei a fost întotdeauna legată de bogăţia munţilor, astfel, în anul 1747 în Zlatna a fost instalată prima topitorie de cupru din sud-estul Europei. Mineritul şi metalurgia cuprului au fost industriile care au susţinut de-a lungul timpului creşterea economică a zonei, însă au avut preţul lor, poluarea. Timpurile actuale au impus o reorientare a direcţiilor de dezvoltare, o rearanjare a priorităţilor.
Zlatna de astăzi este un oraş curat, un oraş care îşi făureşte un nou viitor, fără a uita valorile şi trecutul vechiului ”Târg de aur”. Autorităţile locale depun eforturi susţinute pentru ca Zlatna să devină o atracţie turistică, prin punerea în valoare a potenţialului natural al zonei, dar şi un centru cultural, un pol al spiritualităţii româneşti. Organizarea Festivalului Internaţional de Film Etnografic este doar una dintre acţiunile menite să releve potenţialul uman al Zlatnei, o modalitate de a ne arăta respectul pentru tradiţiile şi obiceiurile străbune şi în acelaşi timp, deschiderea pentru interacţiunea cu alte culturi.

Primele trei ediţii ale festivalului zlătnean au fost încununate de succes, bucurându-se de aprecierea publicului şi presei din ţară şi din străinătate. Parada portului popular, filmele înscrise în competiţie, spectacolele folclorice şi celelalte manifestări prilejuite de acest eveniment au reuşit să aducă în inimile tuturor o fărâmă din bogăţia spirituală a poporului nostru, din tradiţiile şi obiceiurile româneşti, dar şi ale altor popoare, în cadrul festivalului concurând filme sosite şi din alte ţări, ca Spania, Polonia, Japonia, Croaţia, Africa de Sud, Turcia, Cehia, Germania, Mexic, Italia. Pe lângă proiecţia filmelor, spectacolele susţinute de artişti locali şi invitaţi, nume importante din viaţa cultural-artistică românească au trezit interesul publicului an de an cu ocazia manifestărilor prilejuite de Festivalul Internaţional de Film Etnografic. Dumitru Farcas, Ioan Bocsa, Mariana Anghel, Sava Negrean-Brudascu, Cristian Pomohaci, Traian Jurchela, Corina Chiriac, Stela Enache sunt doar câteva nume dintre cele care ne-au onorat cu prezenţa în zilele FIFE, la Zlatna. Dar cel mai important moment al fiecărei ediţii, cheia de boltă a întregului eveniment, a fost, în fiecare an, parada portului popular, care deschide festivalul. Sute de oameni din Zlatna şi satele aparţinătoare, dar şi delegaţi din alte localităţi din judeţ, îmbracă cu mândrie patriotică minunatele costume populare şi însoţiţi de care şi căruţe, traversează oraşul. Este o manifestare a bucuriei şi a emoţiei, o manifestare a respectului faţă de trecut, faţă de moştenirea culturală şi tradiţiile poporului român.
La fiecare ediţie a Festivalului Internaţional de Film Etnografic, din juriu au făcut parte personalităţi importante ale vieţii cultural-artistice româneşti. La prima ediţie, 2013, am avut onoarea de a-l avea ca preşedinte de juriu pe regretatul regizor Geo Saizescu, alături de care au jurizat regizorul Al. G. Croitoru, îndrăgitul actor Sebastian Papaiani, Călin Căliman, critic de film, Horia Barna, jurnalist, reprezentantul Institutului Cultural Român, Marcel Negruti, RomâniaFilm, Marian Stere, redactor Radio România Internaţional, Claudia Motea, actriţă româno-canadiană, reprezentanta în juriu a românilor din diaspora, Nicolae Clonţa, viceprimarul oraşului Zlatna, Mălina Dragnea, reprezentanta comunităţii locale, om de afaceri şi Horia Tanislav, profesor de muzică la liceul zlătnean. În 2014, preşedinte al juriului a fost maestrul Dorel Vişan iar membrii au fost Călin Căliman, critic de film, Horia Barna, jurnalist, ICR, Cristi Toporan, regizor Digi24, unul dintre laureaţii ediţiei 2013, Marian Stere, redactor Radio România Internaţional, conferenţiar doctor Florin Toader, profesor de cinematografie la Universitatea Hyperion şi Ionuţ Fulea, îndrăgitul interpret de folclor, fiu al acestor locuri. Anul trecut, la ediţia a III-a – 2015, preşedintele juriului FIFE a fost maestrul Dorel Vişan iar din juriu au mai făcut parte cunoscutul regizor, scenarist şi producător de film Nicolae Mărgineanu, Carmen Ştefănescu, realizator tv, membră a Uniunii Cineaştilor din România, Călin Căliman, critic de film, maestrul Dumitru Fărcaş şi profesor doctor Ioan Bocşa, doi reprezentanţi de mare valoare ai folclorului românesc şi regizorul Cristi Toporan de la Digi24Tv.
Ca manifestări conexe ale festivalului, în fiecare an au loc cu ocazia FIFE Zlatna lansări de carte, expoziţii, ateliere de lucru. În 2015, am avut plăcerea de a găzdui o retrospectivă Elisabeta Bostan, regizoarea fiind alături de noi pe tot parcursul celor trei zile de festival.
Şi în acest an, la a IV-a ediţie a festivalului, în juriu vor fi invitaţi oameni de artă şi cultură, specialişti în domeniul etnografic sau cinematografic.
Prezentator al festivalului a fost cunoscutul Octavian Ursulescu, la două ediţii, iar la ediţia din anul 2014, îndrăgita interpretă Corina Chiriac.

Câştigătorii trofeului FIFE la primele ediţii au fost:
2013 – „De la spicul de grâu, la pictură” / „Od zrna do slike” – producător- HRT – Televiziunea croată, Olimp și Atalanta, scenariu și regia Branko Istvancic
2014 – „Satul de demult”, regia: Dumitru Budrală
2015 – “Acasă la Brâncuşi”, producător: Radu Tora

Aşteptăm cu interes şi în acest an ca realizatorii de filme cu specific etnografic să-şi înscrie producţiile în festivalul nostru, pentru că ne dorim ca tradiţiile, cultura şi specificitatea poporului roman, dar şi a altor popoare, să fie relevate publicului, pentru a pune în valoare ceea ce ne diferenţiază, dar mai ales, ceea ce ne uneşte.

În ultima şedință a Cenaclului literar „I. L. CARAGIALE”, din Ploieşti, Blanca Trandafir, și-a prezentat propriile poezii. „Un poet sub semnul talentului”, cum a prezentat-o Ioan Vintilă Fintiş… şi cum au perceput-o toți cei prezenți:
Livia Dimulescu, Cati Andronescu, Alice Neculea, Marian Zmaranda, Leonida Corneliu Chifu, Florin Manole, Eugen Petri şi mulți alți iubitori de artă şi frumos.

Corin Culcea