close

Promovate

PersonalitățiPromovate

România a mai pierdut un om de mare valoare: Neagu Djuvara a murit

neagu-djuvara

Istoricul Neagu Djuvara a murit joi, la un spital privat din Capitală.
Neagu Djuvara avea 101 ani.
Istoricul s-a născut în august 1916, la Bucureşti.
Pe 25 august 2016, în contextul împlinirii vârstei de 100 de ani, lui Djuvara i-a fost conferit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Bucureşti ”în semn de recunoaştere a activităţii în domeniul culturii şi istoriografiei româneşti”.
Tot în acel an, Neagu Djuvara a fost decorat cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler.
În 2012 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti. Tot în 2012, titlul de Doctor Honoris Causa i-a fost conferit şi de Universitatea ”Dunărea de Jos” din Galaţi.

Drum lin, Maestre către o lume mai bună!

Istoricul Neagu Djuvara a murit la 25 ianuarie 2018.
S-a născut la 18 august 1916, în Bucureşti. În 1937, a devenit licenţiat în istorie la Sorbona, iar în 1940 şi-a luat doctoratul în drept la Paris. În 1987, a obţinut Diploma Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale (INALCO) din Paris.
A lucrat la Ministerul de Externe, din 1943, iar la 23 august 1944 a fost trimis curier diplomatic la Stockholm. Numit secretar de legaţie la Stockholm, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, după care alege calea exilului în Franţa şi militează în diverse organizaţii din diaspora. A fost secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români de la Paris şi a activat la Radio Europa Liberă, Fundaţia Universitară ”Carol I”, Casa Românească, etc.
În 1961 a plecat în Africa, în Republica Niger, unde a fost consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine (1961-1984), călătorind mult în Africa, Europa şi America.
După Revoluţia din decembrie 1989 a revenit în România, în 1990. A fost profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti (1991-1998), membru de onoare al Institutului de Istorie ”A.D.Xenopol” din Iaşi şi al Institutului de Istorie ”Nicolae Iorga” din Bucureşti.
Preocupat în mod special de filosofia istoriei şi de istoria României, Neagu Djuvara a semnat mai multe lucrări de referinţă, dintre care: ”Le droit roumain en matiere de nationalité” (teza de doctorat) (Paris, 1940); ”Civilisations et lois historiques. Essai d’étude comparée des civilisations” (”Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor”) (Paris, 1975), carte premiată de Academia Franceză în 1976; ”Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la premiere moitié du XIXe siecle” (”Între Orient şi Occident. Ţările Române la începutul epocii moderne”); ”O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” (2008); ”Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii”; ”De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul” (ediţia I – 2003, ediţia a II-a – 2007), cu o traducere în limba engleză apărută în 2011; ”Însemnările lui Georges Milesco” (roman); ”Amintiri din pribegie” (2005, în 2012 apărând cea de-a zecea ediţie), versiune franceză: ”Bucarest-Paris-Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d’exil (1948-1990)”; ”Există istorie adevărată?” (2004); ”Thocomerius-Negru Vodă, un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti” (2007); ”Războiul de şaptezeci şi şapte de ani (1914-1991) şi premisele hegemoniei americane. Eseu de istorie-politologie” (2008); ”Ce au fost ‘boierii mari’ în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor (secolele XVI-XX)” (2010); ”Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 şi unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări” (2012); ”O scurtă istorie ilustrată a românilor” (2013) (apărută, în 2014, şi în traducere în limba engleză – ”A Brief Illustrated History of Romanians”).
Neagu Djuvara şi-a lansat, la 26 noiembrie 2011, în cadrul Târgului Gaudeamus, volumul “Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă”, considerat de către public ”Cea mai râvnită carte a Târgului”, iar la 10 mai 2012 a fost lansată la standul României de la Salonul Internaţional de Carte de la Torino traducerea în italiană a cărţii sale ”Între Orient şi Occident” (”Tra Oriente ed Occidente. Gli Stati Romeni agli inizi dell’epoca moderna”).
“În umbra civilizaţiei majore, înainte ca aceasta să dispară la rândul ei, câte alte culturi n-au pierit fără urmă! Această imensă dramă e astăzi trăită de mulţi cu nespusă intensitate. Trebuie să aparţii unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar înainte de a înflori, pentru a înţelege nesfârşita disperare a acelora care asistă neputincioşi la dispariţia inexorabilă a celor mai preţioase valori ale lor. Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se veştejeşte pentru a nu mai renaşte, o mireasmă incomparabilă se risipeşte pentru totdeauna. Există comori de înţelepciune şi poezie în cele mai mici idiomuri, ca şi în concepţia despre lume a celui mai mic trib destinat dispariţiei”, notează Neagu Djuvara în cea de-a şasea ediţie a volumului “Civilizaţii şi tipare istorice”, lansată la 29 august 2014.
De asemenea, în prefaţa volumului ”Între Orient şi Occident. Ţările Române la începutul epocii moderne (1800-1848)”, ediţia a VIII-a, ilustrată, apărută în 2013 la Editura Humanitas, istoricul Neagu Djuvara scrie: ”Cititorul va descoperi, ca într-un jurnal ilustrat, peisaje din Orient şi din ţările române, chipuri de suverani, de domni şi de luptători, de boieri, târgoveţi şi de oameni simpli. Am nădejdea că armele, costumele şi giuvaierurile din secolele XVIII-XIX îi vor încânta privirea şi îl vor face să înţeleagă de ce călătorii străini nu conteneau să admire frumuseţea unor tărâmuri aflate între Orient şi Occident. Dar tot cititorul va judeca”.
La ediţia din 2010 a Târgului de Carte Bookfest a fost lansat volumul coordonat de Sandra Pralong ”De ce m-am întors în România”, în care se regăsesc şi texte semnate de Neagu Djuvara. În decembrie 2010, a apărut volumul ”Un secol cu Neagu Djuvara”, semnat de jurnalistul George Rădulescu, prefaţat de scriitorul Andrei Pleşu, postfaţa purtând semnătura lui Mihai-Răzvan Ungureanu. Neagu Djuvara se numără printre autorii celor 19 poveşti personale reunite în volumul “Bucureştiul meu”, apărut la Editura Humanitas şi lansat la 8 iulie 2016.
În 2006 Neagu Djuvara a fost decorat cu Ordinul Naţional ”Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce. În 2010 a fost decorat de către ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, cu ordinul Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer. La 9 august 2016 istoricului Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Cavaler.
La 30 octombrie 2012, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti, iar la 5 decembrie 2012, titlul de Doctor Honoris Causa i-a fost atribuit şi de către Universitatea ”Dunărea de Jos” din Galaţi. I-a fost decernat Premiul de Excelenţă al celei de-a XVI-a ediţii a Galei Premiilor Radio România Cultural 2016. În octombrie 2016 i-a fost acordat titlul de Cetăţean de Onoare al Iaşiului.

mai mult
Agenda culturalăPromovate

FESTIVALUL NAȚIONAL DE POEZIE „OCROTITI DE EMINESCU”

EminescuBLAJ7

Casa de Cultură “Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploieşti va participa, în perioada 25-28 ianuarie 2018, la Blaj, la Festivalul Naţional de Poezie “Ocrotiţi de Eminescu”, ediţia a XVIII-a.

Concursul “Ocrotiţi de Eminescu“ este organizat de către Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura şi Cultura Poporului Român Astra, Despărţământul “Timotei Cipariu” Blaj.  Casa de Cultură “Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploieşti va fi reprezentată la ambele secţiuni ale concursului. La secţiunea de creaţie literară – poezie, s-au înscris patru concurenți, ale căror lucrări au fost trimise de către instituția noastră organizatorilor de la Blaj.

La secţiunea de recitare din lirica eminesciană, care se va desfăşura pe 27 ianuarie 2018, Casa de Cultură “Ion Luca Caragiale” va participa cu cinci concurenţi. Aceştia sunt liceenii care au obţinut premii la Concursul judeţean de recitări “Ca un luceafăr am trecut prin lume”, organizat de către Casa de Cultură “Ion Luca Caragiale” în data de 15 ianuarie 2018: Păuna Rareș Andrei, de la C.N. MILITAR “D. CANTEMIR”, Breaza, Trăsnea Mihai-Răzvan, de la C.N. “I.L. Caragiale” Ploieşti, Vintilă Virginia- Georgiana, de la C.N. “Nichita Stănescu” Ploieşti, Stoica Elena-Patricia, de la C.N. “I.L. Caragiale” Ploieşti, Zett Ana, de la C.N. “Mihai Viteazul”, Ploiești.

În seara de 25 ianuarie, elevii ploieşteni participanţi la secţiunea de recitare lirică vor pune în scenă, la Biblioteca municipală “Şcoala ardeleană” din  Blaj, o schiță de Ion Luca Caragiale. Anul acesta, anul Centenarului Marii Uniri, instituția noastră va  organiza o excursie cu scop istoric și cultural, pe “autostrada Marii Uniri”, poposind la Blaj și la Alba Iulia, locuri unde elevii vor vizita obiective de interes național. Cu această ocazie, tinerii vor susține recitaluri poetice și momente de teatru.

mai mult
Grupul de la PloieștiPromovate

Lansare de carte la Cenaclul „I.L. Caragiale” Ploiești

DSC_0123

Luni, în cadrul ședințelor literare ale Cenaclului „I.L. Caragiale” a avut loc lansarea cărții colegului nostru Octavian Onea, piesa de teatru „Hasdeu: Simțesc că mă fac zeu! Sau de la Vladimirescu la tigaia lui Dinescu”, editată în cadrul Centrului Județean de Cultură Prahova – Editura Mythos, prezentată de criticul Christian Crăciun.

Rubrica „Poet în recital” a fost susținută de Corin Culcea cu poemul:

NOUĂ CIFRE ŞI UN NUMĂR

Cifra 1

Scriu cifra 1, cifra vederii,

revin la viața mea

dinainte de a mai spera ceva…

E o liniştire oarbă în mine,

înțeleg, în sfârşit,

aerul clipelor de catifea,

fără greutate şi fără mişcare…

Sunt eu,

cel dinainte de a mă naşte soldat

târându-se prin tranşeele liniare şi strâmte,

ale iubirilor sub asediu…

O să evadez din mine

cu primul reflux favorabil,

pe cea mai sărăcăcioasă plută de visuri,

cu toată nepăsarea de care sunt în stare,

pentru chipul şi carnea

pe care mi le îndur,

când nu îmi doresc decât pământul sub tălpi…

„cu moartea pe moarte călcând”,

atât de tainic şi blând!

Cifra 2

Scriu cifra 2,

pe fruntea simțurilor,

cifra cântecului de lebădă, arcuit rotund

în casa sufletului desculț,

chircit în nemişcarea fătului…

Învăț să merg din nou,

mă clatin, cad, mă ridic,

dar nu mai plâng

sfâşietoare zări şi aşteptări…

Doar număr în neştire

plumbii cartuşelor trase în mine,

din arma încinsă a vieții besmetice,

ciuruit, înrăit, înflorit…

Scriu cifra 2,

cu semnul sângelui meu

şerpuit în triunghiul obtuz al iluziilor…

Păstrez cu grijă

restul semințelor nesemănate,

până la primăvară…

până la primăvară…

Cifra 3

Scriu cifra 3,

marea mângâindu-ți sânii,

tu, desculță şi umedă,

uşoară precum o lacrimă

înghițită de soare…

Deja cifra aceasta

mă apropie de neuitare, de viață.

Dezgropat de viu,

îți incendiez trupul cu privirea,

un val uriaş,

fără cuvinte inutile…

Copilul din tine

încă adună scoici ascunse-n nisip

şi uiți cât eşti de frumoasă,

numai pentru mine acum…

Să fiu un cal alb, o iertare,

spuma de val ce te îmbrățişează,

trandafirul înfipt în părul tău,

visul cel mai nebun…

Mi-e sete, mi-e foame, mi-e dor,

aştept cifra 4,

să fiu mult mai bun!

Cifra 4

Scriu aplecat, chinuit, cifra 4…

acelaşi scaun mereu incomod,

pe care sper că voi scrie odată și-odată

poemul ce mă va ucide…

Sunt o țigare aruncată aprinsă,

peste care plouă,

gura care plânge tăceri,

ochiul care arde cuvinte!

Uneori nu aparțin acestui Pământ,

mă prăbuşesc, mă înalț

la marginea realului,

paznic de far,

îngrijitorul luminii…

Scriu aplecat, chinuit ca o umbră,

dar sunt fericit

că viața mea este cifra

de a dărui, de a pierde!

Cifra 5

Scriu cifra 5,

îngenunchere în mine,

în rugăciunea ce mă apropie

şi mă deschide…

Uşurează-mi crucea din spate,

şterge-mi cu zvâcnirea unei pleoape sudoarea!

Plutesc în surâsul tău,

nufăr blând,

până când voi adormi obosit

sub aripile unei lebede albe…

Scriu cifra 5,

cu genunchii la gură

şi aud în pântec

tropăitul înalt al pantofilor tăi

pe asfaltul întoarcerii…

Cifra 6

Scriu cifra 6,

o aripă deschisă…

Pot zbura şi cu jumătatea din mine…

Mă trezesc din ninsoare,

din nemişcare

şi din frica de noapte,

jumătatea de trup îmi e numai şoapte…

Spune-mi că-i vis,

scrijeleşte-mi, cu fața întoarsă spre soare,

cealaltă aripă,

a ta!

Spune-mi că lupii cei negri

nu m-au muşcat!…

Prelungeşte-mă tu,

până în lumina înserărilor roşii,

lasă-mă liber,

doar atât cât să nu pierd şirul…

şi zborul

dintre ore şi dragoste!

Cifra 7

Scriu cifra 7,

nu mă grăbesc,

dar avem de recuperat implozia tangourilor

pe care nu le-am dansat niciodată,

mâna ta căutându-şi locul

şi inima ca o sămânță

aruncată între şinele de cale ferată.

Nu mă grăbesc,

nu mai plec din fragilitatea cântecului…

nu mai eşti demult pentru tine,

eşti un fluture tremurând

pe albul peretelui camerei mele!

Scriu cifra 7,

întind mâna şi te cuprind…

un bandaj

pentru încă o viață.

Cifra 8

Scriu cifra 8,

atât de greu de înțeles,

văd mereu altceva…

Suntem două începuturi opuse

şi totuşi atât de legate,

inseparabile în respirația plămânilor.

Aş putea invoca infinitul banal,

dar trec mai departe,

mereu cu un pas înaintea timpului…

Prezentul nu există, vă spun,

e doar iluzia clipei,

muşcătura ce lasă urme…

Trecutul e singurul adevăr trăit

în atâtea orizonturi de dezechilibru,

măcinat în nisip,

împrăştiat în neființă,

viitorul, singura dorință în pleoapa simțirilor!

Mă întreb: tu cât mai rezişti

nedezbrăcată în brațele cifrei 8,

cât mai numeri în gând,

până la sânge,

privind luna plină mângâindu-ți obrajii…

atât de dreaptă şi atât de singură

în propria teamă a cărnii?

Cifra 9

Scriu cifra 9,

aripa de sprijin care atinge pământul

unde îmi trudesc foamea poeziei,

cinstit şi sincer,

în lumina întunericului dintre somn şi trezire…

Nu pot face concesii cuvintelor,

cum nu pot face respirației

sau crimei!

Când scriu despre tine, iubito,

pagina mea speriată

începe să râdă,

să aibă gust, văz şi auz,

să fie sărată şi dulce,

o dragoste de neînfrânt…

Scriu cifra 9,

gândindu-mă la tine ca la o fereastră deschisă

în primele ore ale dimineții…

dacă tai razele soarelui,

voi ajunge la visele tale,

la aceeaşi aripă de sprijin, fosforescentă,

care îmbrățişează pământul,

pentru încă un drum…

spre inima mea zdrențuită,

din Triunghiul Bermudelor.

Numărul 10

Scriu numărul 10,

cu teama Dumnezeului rostogolit în mine,

fără să ştiu dacă sunt începutul

sau nimicul spânzurat de grinda secundelor.

Îl scriu, dar nu-mi aparține,

am ajuns prea târziu…

Aşa cum spuneam,

timpul nu m-a înțeles,

nici măcar din milă.

Legați-l, puneți-i cătuşe,

voi ce aveți fericirea supremă în sânge!

Timpul pierdut,

timpul durut

şi timpul sfârşit…

unu şi zero…

iubit şi urât…

De asemenea, în cadrul secțiunii „Cel mai recent poem”, poetul Valentin Irimia a recitat

Su(pra)punere

bolnavi de neuitare

am devenit păzitorii

îngerilor noștri păzitori

tresare mistuit de febre

nesomnul meu

când se-adaugă nesomnului tău

aerul ne vindecă numele

abia după cei amintește lui Dumnezeu

că ne-a zăvorât în aceeași lacrimă

ca să poți să crezi și tu în tăceri

îngroapă-mi umbra fiecărui cuvânt

în câte-o rană de-a ta

dar s-a făcut târziu

și eu trebuie să mă trezesc în rugul dimineții

să îți pun în ordine alfabetică

toate contururile absenței

dragostea noastră

nu e decât o su(pra)punere

a naturii de dincolo

de propriul ei adevăr.

După dezbaterile pe marginea evenimentelor, cei prezenți, peste 40 de persoane, au primit câte o carte cu dedicație din partea profesorului Octavian Onea.

 

mai mult
IstoriePromovate

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE SUB ALEXANDRU IOAN CUZA – 24 IANUARIE 1859

Alexandru-Ioan-Cuza

Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român – Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza.

Unirea celor două principate a fost un proces care a început de fapt în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări s-a realizat inițial uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza și Gheorghe Bibescu.

Unirea propriu-zisă a devenit fapt la 1859. La 5 ianuarie 1859, reprezentantul ”Partidei Naționale” din Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei în unanimitate, urmând ca ulterior, într-o ședință secretă a Adunării de la 24 ianuarie 1859, la propunerea deputatului Vasile Boerescu de a-l alege domn al Țării Românești pe același Alexandru Ioan Cuza, aceasta să fie acceptată în unanimitate.

În dimineața de 24 ianuarie 1859, la ora 11.00, când lucrările Adunării Elective s-au reluat, Vasile Boerescu a cerut o ședință secretă în cadrul căreia a precizat:

”A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Această persoană este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei ! Să ne unim asupra acestui nume și posteritatea ne va binecuvânta, țara ne va întinde mâinile și conștiința noastră va fi împăcată că ne-am împlinit (…) o dorință sfântă”.

Deputații au jurat că vor vota în unanimitate pe domnul Moldovei. Reveniți în sala de ședințe au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele având și urări adresate domnitorului: ”spre mărirea patriei”, ”spre fericirea românilor”.

După citirea voturilor, Alexandru Ioan Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite. Imediat rezultatul a fost adus la cunoștința mulțimii de pe Dealul Mitropoliei.

Situația creată în cele două Principate a fost dezbătută în cadrul Conferinței internaționale deschise la Paris între 26 mart – 25 aug 1861, în cadrul căreia Franța, Rusia, Anglia, Prusia și Sardinia au recunoscut dubla alegere.

Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenției din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane diferite.

La 22 noiembrie 1861, Poarta Otomană emitea ”Firmanul (document emis de sultan – nn) de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei”, prin care puterile suzerane și garante erau de acord cu schimbarea Convenției și admiteau unificarea instituțiilor legislative și administrative ale celor două principate.

La 11 decembrie 1861, Cuza adresează națiunii române o proclamație istorică: ”Unirea este îndeplinită, naționalitatea română este întemeiată”.

În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. La 22 ianuarie 1862, s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de Barbu Catargiu, iar la 24 ianuarie 1862 își deschidea lucrările Parlamentul unic, în care Alexandru Ioan Cuza proclama Unirea definitivă a Principatelor, sub numele de România, iar orașul București devenea capitala noului stat.

Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne.

Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.

Hora unirii (1857)
Versuri Vasile Alecsandri

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire,
Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi și la durere.
Unde-s doi, puterea crește
Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-1 secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Primul serial de teatru din România, la Ploiești

image17358

Primul serial de teatru din România va putea fi vizionat, luna viitoare, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești, după următorul program:
7 feb ora 19:00 – Mă mut la mama!

O comedie trista, o poveste vesela, optimista, dar cu accente tragice, o bucatica rupta din viata de familie a noastra, a tuturor, despre ceea ce ar putea insemna o familie fericita…. Sau, drumul spre idealitate atunci cand speranta te invata sa traiesti frumos si sa te bucuri de fiecare clipa! Multe rasturnari de situatie, fiecare incearca sa isi marcheze teritoriul, dar, de fiecare data, cu rabdare si toleranta, cu nervii intinsi, dar si cu mult umor, totul se poate rezolva….

Distributia:

Adriana TRANDAFIR – mama

Andreas PETRESCU – Andrei (fratele mai mare)

si

Gabriel FATU – Gabriel (fratele cel mic)

Scenografia: Iuliana GHERGHESCU, Regia: Gelu COLCEAG
15 feb ora 19:00 – Mă mut la tata!

O poveste adevarata de viata a fost transformata intr-un spectacol pe care sa nu il uiti usor. Unii zic ca e o poveste trista. Altii spun ca nu au ras atat de tare, de 20 de ani. Ramane sa te convingi singur!

“MA MUT LA… TATA?” e noua intrebare la moda. E o Comedie si ai sa razi cu lacrimi. Ai sa razi printre lacrimi. E spectacolul despre care vorbeste toata lumea. Tu n-ai vrea sa vorbesti? 😉

Distributia: ADRIANA TRANDAFIR ; ADRIAN PADURARU ; ANDREAS PETRESCU; MONICA ODAGIU / DOINA TEODORU si GABRIEL FATU

Regia: GELU COLCEAG
25 feb ora 19:00 – Mă mut sau nu mă mut? Aceasta e-ntrebarea! 

Am putea numi spectacolul, ”Mama, iubitul ei si sotia acestuia”. Dar ar fi pacat. Trilogia ”Ma mut…” trebuie sa mearga pana la capat.

Ma mut la mama i-a facut pe oameni sa rada atat de tare, incat a fost nevoie sa inventam Ma mut la… tata?. Succesul a continuat, asa ca hai sa vezi daca Ma mut sau nu ma mut? Aceasta e-ntrebarea!!!.

Distributia:

Adriana TRANDAFIR – mama

Adrian PADURARU – iubitul mamei

Carmen TANASE – sotia lui

Andreas PETRESCU – Andrei (fratele mai mare)

Monica ODAGIU / Calina EPURAN – fata de la masaj erotic

Doina TEODORU / Oana PUSCATU – politista

si

Gabriel FATU – Gabriel (fratele cel mic)

Costume: Eliza MUNTEANU

Regia tehnica: Dan IONESCU

Regia: GELU COLCEAG

mai mult
PromovateRepere

Unui student care întreabă cine sunt cei săraci cu duhul

Nicolae-Velimirovici

„Fericiți cei săraci cu duhul, fiindcă a lor este Împărăția cerurilor”, a zis Domnul Hristos. Pe tine te descumpănește acest lucru. Descumpănirea ta vine din faptul că încurci debilitatea mintală a oamenilor slab dezvoltați cu sărăcia pe care o laudă Hristos. Sărăcia duhovnicească, altfel spus frângerea inimii, este o însușire a celor mai bune minți pe care le-a avut lumea. Este conștiința nimicniciei proprii înaintea măririi lui Dumnezeu, conștiința murdăriei proprii înaintea curăției lui Dumnezeu, conștiința deplinei atârnări proprii de nemărginita putere a Domnului.

Împăratul David a grăit despre sine: „eu vierme sunt, și nu om” – iar împăratul David nu era debil mintal, ci a fost o minte bogată și genială. Fiul lui, preaînțeleptul Solomon, a scris: „nădăjduiește către Domnul cu toată inima ta, și pe înțelegerea ta să nu te bizui”. Asta înseamnă a fi sărac cu duhul, și anume a te încredința întreg lui Dumnezeu, iar în sine a nu crede. Fericit este cel care e în stare a mărturisi fără fățărnicie: „Puterea mea este neputincioasă, înțelegerea mea nevolnică, voința mea șovăielnică – Doamne, ajută-mi!”.

Sărac cu duhul este sfântul care, precum Apostolul Pavel, poate să spună: „eu de nimic nu știu, fără numai de Hristos!” Sărăcia cu duhul este antipodul desăvârșit al trufiei și laudei de sine. De prosteasca, foarte prosteasca trufie și de pierzătoarea laudă de sine a vrut Hristos să ne păzească atunci când i-a lăudat pe cei săraci cu duhul.

Pace ție și bucurie de la Domnul!

Sf. Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi – scrisori misionare, Editura Sofia, București, 2002

mai mult
Grupul de la PloieștiPromovate

Luni, 22 ianuarie, Seară de teatru și poezie la Cenaclul I.L. Caragiale Ploiești

afis

Aducem în atenţia celor interesaţi că, luni, 22 ianuarie 2018, orele 17.00, Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești continuă şedinţele bilunare literare, în aceeași locație pusă cu amabilitate la dispoziția noastră de către amfitrionii noștri, Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești.

După cum știți, în cadrul Cenaclului vor avea loc dezbateri pe teme literare actuale, sugerate de iniţiatorii cenaclului sau cerute de participanţi, vor fi recitate sau citite ultimele creații literare și vor fi prezentate cărţi nou apărute.

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești se adresează iubitorilor de literatură care vor să se întâlnească şi să vorbească despre pasiunea lor comună.

Vă așteptăm cu drag,

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Spectacol-eveniment la Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești: „ZARAZA”

ZARAZA (1)

Astăzi, în foyerul Teatrului „Toma Caragiu”, în cadrul unei conferințe de presă, directorul general al Teatrului, Mihaela Rus, realizatorii spectacolului, artiștii din distributie și, nu în ultimul rând, regizorul și coregraful Razvan Mazilu ne-a dezvăluit din culisele cele mai recente producții a Secției Teatrul de Revista Majestic: „Zaraza”, un spectacol de Razvan Mazilu, după un scenariu scris de dramaturgul-actor Daniel Chirilă.


Pornind de la legenda nemuritoare a misterioasei Zaraza, spectacolul aduce în zilele noastre parfumul perioadei interbelice, în acordurile unor melodii de altadată, interpretate de celebrii artiști Maria Tănase, Cristian Vasile, Zavaidoc sau Jean Moscopol.


„Zaraza e povestea de care avem nevoie, face parte organic din noi, din spiritul nostru, din visele românilor, deci mi s-a parut cu atât mai important să o redăm spectatorilor, orașului, acum – într-o epocă în care se iubeste prea puțin, niciodată total, până la capăt.” (Răzvan Mazilu – regizor)

Maestrul Răzvan Mazilu vine și cu argumente:  

Voiam demult să născocesc un spectacol inspirat din muzica românească interbelică – faimoasele tangouri, romanțe, cântece de mahala și de petrecere – dar nu s-a ivit, pur și simplu, contextul potrivit. Mă gândeam la această idee chiar ca la un fel de îndatorire.

Ideea a căpătat corp fizic odată cu întâlnirea cu Teatrul Toma Caragiu, cu secția Revistă a acestui teatru, cu Mihaela Rus care, la una dintre întâlnirile noastre din București, mi-a adus o mică pungă în care se aflau două cărți: excepționalul roman Zaraza al lui Andrei Ruse și poetica povestire cu același nume din volumul De ce iubim femeile al lui Mircea Cărtărescu.

Și atunci s-a deschis cutia cu minuni: povești seducătoare, povești decadente, întâmplări reale și legende urbane, personaje misterioase și figuri ce au făcut istorie, charleston, tango și horă, romantism, dive fatale și bărbați-dandy, prostituate și cuțitari, Alhambra, Târgul Moșilor din Obor, regi, amante, staruri de revistă, Crucea de Piatră, aventurieri, melancolie, întâlniri nocturne, iubiri pătimașe și sinucideri din iubire…

Împreună cu dramaturgul-actor Daniel Chirilă (o revelație într-un peisaj teatral sărac în condeie) ne-am documentat intens și am ales cele mai interesante, mai pline de ecouri în actualitate, mai seducătoare întâmplări din entertainmentul românesc interbelic.

E foarte important să credem că există mister în lume, metafizică, poate că viața e vis și visele noastre comune, ale oamenilor, se nasc tocmai din această evaziune necesară, din această fugă de cotidian.

Zaraza e povestea de care avem nevoie, face parte organic din noi, din spiritul nostru, din visele românilor, deci mi s-a părut cu atât mai important să o redăm spectatorilor, orașului, acum – într-o epocă în care se iubește prea puțin, niciodată total, până la capăt.

Și nici nu mai știm cât a fost adevăr și cât a fost legendă în povestea fatalei prostituate Zaraza, sau poate că știm, dar nici nu mai contează. Am încercat, paradoxal, să arătăm lucrurile așa cum au fost și, în același timp, să poetizăm, să păstrăm misterul.

Pentru că, așa cum spunea un alt scriitor celebru din epocă, Mateiu I. Caragiale, citat chiar în spectacol de dragul superbei referințe literare, „Sunt lucruri ticluite să rămână pentru totdeauna – de veci – sub pecetea tainei”.

Despre RĂZVAN MAZILU

Pionier al dansului contemporan în România, Răzvan Mazilu este un artist complex. Dansator, coregraf, regizor, Răzvan abordează o gamă largă de genuri artistice: de la dans la teatru, de la clasici la musical, de la cabaret la operă.

În peste 25 de ani de carieră, Răzvan  Mazilu a fost foarte activ pe scenele din țară și din străinătate, în ultimii ani dedicându-se genului musical. Primul musical montat a fost Marlene la Teatrul Tehnis din Atena, Grecia, în 2005. Au urmat apoi The Full Monty la Teatrul Național din Timișoara, Cabaret și Cartea Junglei la Teatrul German de Stat din Timișoara, West Side Story – Manifestul unei generații la Teatrul Odeon și Mon Cabaret Noir la Teatrelli, în București, Femei în pragul unei crize de nervi la Teatrul Național din Târgu-Mureș, Fecioarele noastre grabnic ajutătoare la Teatrul Excelsior.

Încă de la începutul carierei, i-au fost acordate mai multe premii la nivel național și internațional, cele mai importante fiind Premiul UNITER, Medalia Ordinul Cultural în grad de Cavaler acordat de Președinția României, Premiul Operei din Paris la Concursul Internațional de dans de la Paris. În 2015, primește Premiul la categoria Teatru, acordat de Radio Romania Cultural, pentru valorizarea în dimensiune contemporană a musicalurilor Cabaret și West Side Story. 

Sâmbătă, 20 ianuarie și duminică, ora 18:30 – Sala Teatrului Toma Caragiu:

Zaraza

scenariul original: Daniel Chirilă

regia: Răzvan Mazilu

light design: Alin Popa
asistent regie: Robert Oprea
asistent coregrafie: Raluca Zetu
pregatire muzicala: Viorel Gavrila
cu: George Liviu Frincu (Ion Pribeagu, Schioapa), Dana Vulc (Domnisoara Feerie), Andrei Radu (Cristian Vasile), Karl Baker (Ionel Fernic), Ion Radu Burlan (Constantin Tanase), Manuela Alionte Frincu (Elena Lupescu), Cosmin Sofron (Carol al II-lea), Nico (Silly Vasiliu), Daniela Raduica (Maria Tanase), Marius Balan (Zavaidoc), Romeo Zaharia (Jean Moscopol), George Capanu (Titi Botez), Robert Oprea (Nelu Ficat), Mihaela Dutu (Napoleon Luminita), Rodica Alexandru (Mona Curdefier), Petty Musa (Mimi Moft), Robert Anton (Terente) si copilul Alexandru Vasilescu (Baiatul cu ziare)
Baletul Majestic, solisti balet: Loredana Badica si Razvan Hanganu.
Acompaniament pian live: Ciprian Cornita

Legenda frumoasei Zaraza

Faima Zarazei a plcat de la romanţele lui Cristian Vasile şi pe povestirile mai multor scriitori, printre care Mircea Cărtărescu. Descrisă drept o prostituată de lux deosebit de frumoasă, se spune că ar fi pierit tânară, ucisă de un om plătit de către un admirator gelos, iar lăutarul care era îndrăgostit nebuneşte de ea i-ar fi înghiţit cenuşa.

Cunoscătorii legendei s-au împărţit în două tabere: cei care spun că Zaraza este 100% ficţiune şi respectiv cei care cred că a existat o femeie care a servit ca model pentru această legendă urbană, una dintre cele mai frumoase Mademoiselles ale Micului Paris.
Marea iubire dintre unul din cei mai cunoscuţi muzicieni ai Bucureştiului interbelic şi cea mai frumoasă ţigancă din Micul Paris, Zaraza, se cântă şi astăzi în localurile cu aer nostalgic din Capitală. O poveste de amor nebun despre care cronicarii cred că este undeva între adevăr şi ficţiune.

Despre Zaraza se spunea că era fiica unui boier grec şi a unei ţigănci. Era de o frumuseţe răpitoare, un farmec şi un exotism ieşite din comun.Legendele rămase până în ziua de astăzi spun că pe Zaraza o chema de fapt Rada Moldovan. Era prostituată de lux, avea o faimă uriaşă. Pe lăutarul Cristian Vasile l-a cucerit în 1944.
Despre Zaraza se vorbeşte ca despre o frumuseţe dumnezeiască, cu buze senzuale, părul lung, brunet, uns din plin cu ulei de nuci. Considerată una dintre curtezanele de lux ale Micului Paris, se spune despre ea că avea trecere doar la cei mai sofisticaţi boieri ai vremii.
Fiecare apariţie a ei emana un exotism special. Obişnuia să poarte o rochie verde praz, cercei baroc şi pantofi împodobiţi cu ştrasuri care o făceau să nu treacă neobservată, spun cei care au studiat istoria vremii.


Dizeurul Cristian Vasile

Dragoste la prima vedere

În 1944, întâlneşte iubirea vieţii ei, pe binecunoscutul dizeur cu voce de tenor, Cristian Vasile. El a existat, nu e ficţiune. A ţinut linia întâi alături de Titi Botez, Jean Moscopol şi Zavaidoc, cel cu care avea să şi lupte pentru inima Zarazei.

Povestea de dragoste dintre cei doi începe exact ca un tango, uşor şi cu accente tragice, în localul „Vulpea roşie”, de pe Lipscani, unde muzicianul era rezident, povesteşte Mircea Cartarescu in cartea sa, “De ce iubim femeile”.

Lăutarul nu-şi poate dezlipi ochii de pe ea, impresionat de apariţia frumoasei ţigăncuşe, atunci când intră, într-una din seri, însoţită la braţ de un aristocrat care ocupă o masă în dreptul scenei pe care tocmai Cristian Vasile interpreta dumnezeieşte. Furat definitiv de frumuseţea ei, el nu poate continua tot recitalul şi se refugiază într-un local vecin. Nu avea să ştie că sentimentele erau reciproce. Zaraza se îndrăgostise şi ea, la prima vedere, de lăutar, ascultându-i versurile pline de romantism. El o alinta spunându-i „nebuna mea adorată”, iar ea îl sorbea în fiecare seară din priviri când se afla pe scenă, departe de ea, aclamat și adulat de toți.
În acel rastimp, „ultimul trubadur al Bucureștiului”, Cristian Vasile, a compus cele mai frumoase melodii, iar cântecul dedicat Zarazei impresionează și astăzi: „Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza, / Cine te-a iubit, / Câți au plâns nebuni pentru tine / Și câți au murit. / Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza, / Să mă-mbătezi mereu, / De a ta sărutare, Zaraza, / Vreau să mor si eu!

În acei ani, astfel de cântăreți duceau o viață promiscuă, împărțită între spiritul boem și cel al bandelor de cartier, cărora le „plăteau obolul” pentru a fi protejați și a impune respect. Astfel, Cristian Vasile își împărțea banii câștigați cu banda fraților Grigore din Tei, dușmani de moarte ai lui Borilă, starostele de la Bariera Vergului și protectorul lui Zavaidoc, cealaltă „stea” a localurilor bucureștene.”
“Cei din public, îmbogăţiţii şi colaboraţioniştii oraşului, putred de corupţi, păreau să fi uitat până şi ei Sodoma josnică şi monotonă a vieţii lor. Unii tăceau, privind sticlos în faţa ochilor. Alţii duceau paharul alungit de şampanie la gură şi beau din el mult mai mult decât de obicei. Femeile, multe dintre ele târfe trecute prin ciur şi darmon, plângeau ca şcolăriţele. Se surprinse şi Zaraza lăcrimând, şi nu-şi amintea s-o mai fi făcut vreodată”, 
scrie Cărtărescu în “De ce iubim femeile”.

Vasile i-a mâncat cenuşa

Zaraza a fugit după el, s-a aşezat la masă şi nu l-a mai scăpat din priviri. În noaptea aceea a devenit femeia lui şi aşa a rămas timp de doi ani de zile. Frumuseţea ei continuă să atragă priviri care îl fac invidiat pe Cristian Vasile.

În acest context, istoricii vorbesc despre o rivalitate între el şi Zavaidoc care renunţă la planul lui diabolic de a-l ucide pe cântăreţ din cauză că ar fi riscat prea mult. Vasile era foarte celebru şi risca să se afle repede cine-i autorul. Nu acelaşi noroc l-a avut Zaraza, omorâtă fiind de Borilă, un ţigan din anturajul lui Zavaidoc, “antrenat” să ucidă.

„A fost omorâtă de un ţigan gelos, pe malul Dâmboviţei, în timp ce mergea să cumpere tutun. Cristian Vasile a fost devastat. Pentru că o iubea atât de mult, se zice că, după ce a fost incinerată, lăutarul ar fi furat din crematoriu urna cu cenuşa ei şi ar mâncat-o cu linguriţa”, spune istoricul Dan Falcan.

Alţii susţin însă că acest scenariu este pură ficţiune construită pe seama unei melodii de tango intepretată de Cristian Vasile şi compusă de fapt de un argentinian.

Două zile mai târziu, după ce fusese incinerată, urna funerară a Zarazei a fost furată. O luase, cum probabil ați ghicit, Cristian Vasile. Și, de necrezut, vreme de patru luni, a înghițit în fiecare seară câte o linguriță din cenușa celei pe care o iubise. Când a terminat-o, și-a turnat terebentină pe gât pentru a muri. Dar nu s-a întamplat asta, ci doar și-a ars corzile vocale.
A dispărut pentru totdeauna din localurile bucureștene, unde s-au mai fredonat, o bună perioadă de vreme, multe dintre cântecele sale. Se pare că și-a încheiat socotelile cu viața mulți ani mai târziu, într-un oraș din Transilvania, nenorocit și fără să mai păstreze nimic din carisma de odinioară. Îi rămasese doar amintirea unei iubiri cum puținora le este dat să trăiască într-o viață.

“Cărtărescu a aflat de povestea asta prin intermediul lui Nicolae Manolescu şi a creat o legendă imaginară a Zarazei în cartea sa, “De ce iubim femeile”. Dovadă că această poveste este ficţiune îl reprezintă faptul că istoria ne spune că pe Vasile nu terebentina l-a scos din circuit, ci faptul că a făcut nodule pe coardele vocale, o boală banală de altfel la cântăreţi. Mai mult, o sinucidere mergea mai bine la o asemenea poveste. Nemaivorbind de faptul că dacă Zaraza ar fi fost de origine rromă, potrivit tradiţiei ea trebuia îngropată şi nu incinerată”,  
explică scriitorul şi istoricul Stelian Tănase.
Celebrul lăutar a murit la Sibiu, în 1974, iar mulţi dintre cei care au alimentat veridicitatea poveştii au susţinut că l-au şi cunoscut. Un artificiu obişnuit pentru a da credibilitate invenţiei, potrivit scriitorului. Nimeni nu poate şti dacă această femeie a existat cu adevărat, însă legenda ei va dăinui multă vreme de-acum încolo și va rămâne pe buzele multor cîntăreți contemporani.

ASCULTĂ AICI  versiunea originala a melodiei Zaraza, dar si VARIANTA ROMÂNEASCĂ, interpretată de celebrul Cristian Vasile

 

mai mult
ExternPromovate

O operă scrisă de un ploieștean, centrată pe figura lui Vlad Ţepeş, în premieră la Londra

vlad-tepes-gabriel-tora

Opera de debut a compozitorului şi violonistului Vlad Maistorovici, centrată pe figura lui Vlad Ţepeş şi inspirată de piesa „A treia ţeapă” a lui Marin Sorescu, va avea premiera mondială, duminică, la Victoria & Albert Museum din Londra.

Mai multe fragmente ale operei „Impaler” vor fi prezentate ca parte a unei serii de evenimente conexe dedicate expoziţiei „Opera: Passion, Power & Politics”, una dintre cele mai cunoscute şi vizitate din capitala Marii Britanii în 2017, transmite Institutul Cultural Român de la Londra.

Libretul este scris de Richard Crane, iar montarea aparţine regizoarei Faynia Williams, care a lucrat şi în România la sfârşitul anilor 1980 şi imediat după 1989. Din distribuţie fac parte soprana Becca Marriott, tenorul Oliver Brignall şi baritonul Matt Kellett, alături de membri ai The 12 Ensemble.

Vlad Maistorovici a decis să scrie această operă în urma colaborării cu Brighton Theatre din anul 2015, când a compus muzica originală a spectacolului „Vlad the Impaler”, adaptarea realizată de cuplul artistic Faynia Williams – Richard Crane după textul lui Marin Sorescu, pe care cei doi l-au şi cunoscut în urmă cu treizeci de ani.

Născut în Ploieşti (1985), Vlad Maistorovici a fost elev al Liceului de Artă Carmen Sylva. Cu susţinerea regretatei pianiste Lory Wallfisch, a candidat şi obţinut o bursă integrală la prestigioasa şcoală de muzică Yehudi Menuhin, unde a studiat vioara cu profesoara Natalia Boyarsky. Şi-a continuat studiile la Royal College of Music şi, în paralel, a studiat repertoriul cameral cu Bruno Canino la Florenţa. Şi-a desăvârşit studiile cu legendarul violonist Pierre Amoyal la Conservatorul din Lausanne, unde a absolvit cu diploma Master Solist. În 2015, a fondat Vibrate! Festival la Braşov, un eveniment internaţional anual.

Violonist, compozitor şi dirijor, Maistorovici are o activitate internaţională ca solist şi muzician de cameră. Laureat al mai multor concursuri internaţionale, a concertat pe mari scene ale lumii.

P.M.

mai mult
FilmPromovate

O celebră actriță le numeşte ipocrite şi ridicole pe actriţele care se plâng că sunt hărţuite sexual

Brigitte-Bardot

Brigitte Bardot a criticat mişcarea #MeToo, spunând că actriţele care se plâng că sunt hărţuite sexual sunt doar în căutare de publicitate şi că “marea majoritate sunt ipocrite şi ridicole”, transmite AFP.

“Multe dintre actriţe încearcă să flirteze cu producătorii pentru a obţine un rol. Şi apoi, ca să vorbim despre ele, spun că au fost hărţuite”, a declarat, miercuri, Brigitte Bardot, în vârstă de 83 de ani, pentru publicaţia Paris Match.

“Nu am fost niciodată o victimă a hărţuirii sexuale. Şi mi se părea şarmant când bărbaţii îmi spuneau că sunt frumoasă sau că am un posterior frumos”, a mai spus actriţa, care, după lansarea filmului “Şi Dumnezeu a creat femeia”, în 1956, a devenit un sex simbol internaţional.

Comentariile ei vin după cele ale colegei sale de breaslă Catherine Deneuve, care a stârnit controverse la nivel internaţional după ce a apărut ca semnatară, alături de alte aproape 100 de celebrităţi, a unui articol publicat în cotidianul Le Monde, cu scopul de “a apăra” “dreptul de a deranja” al bărbaţilor.În acest articol, semnatarele afirmau că mişcarea #MeToo a devenit o “vânătoare de vrăjitoare” a puritanilor, care ameninţă libertatea sexuală.

Ulterior, Deneuve a nuanţat poziţia sa, distanţându-se de unele cosemnatare, după ce una dintre ele a afirmat că o femeie poate avea orgasm în timpul unui viol. Astfel, Catherine Deneuve, a spus că îşi asumă acest text şi că le cere scuze “doar” victimelor hărţuirilor sexuale.

“Evident, nimic din acest text nu susţine ideea că hărţuirea este bună, altfel nu l-aş fi semnat”, a spus Deneuve, în vârstă de 74 de ani, adăugând că, pe parcursul carierei sale, a fost “martoră la situaţii şi mai lipsite de delicateţe”.

Bardot, care a pus punct carierei sale în cinema în 1973, pentru a se dedica mişcării de apărare a drepturilor animalelor, este celebră pentru comentariile sale provocatoare la adresa feministelor.

Totuşi, Bardot a declarat nu i-a plăcut ce i s-a întâmplat când se afla în culmea gloriei, în anii 1960, iar viaţa sa amoroasă era prezentată în toate ziarele.

“Încă găsesc dificil să înţeleg ce mi s-a întâmplat”, a spus aceasta. “Acele timpuri incontrolabile m-au făcut să nu mai am încredere în rasa umană”, a mai spus Bardot, care a completat că, în prezent, nu mai are aproape niciun contact cu oamenii din industria de divertisment, cu excepţia unor convorbiri telefonice cu prieteni vechi, precum Alain Delon.

Din 1973, Bardot locuieşte în sudul Franţei, făcând naveta între proprietatea sa “La Madrague” din Saint-Tropez, un liniştit sat de pescari devenit parţial din cauza ei un loc la modă frecventat de celebrităţi, şi Franţa profundă, unde deţine o a doua reşedinţă, la distanţă de privirile indiscrete, în Lagarrigue. Acolo, Brigitte Bardot primeşte multe animale pierdute şi abandonate şi şi-a înfiinţat, în 1986, propria fundaţie.

“Nu mă întâlnesc cu nimeni sau aproape cu nimeni. Şi nu merg la coafor”, declara ea. “Sunt însă combativă. Nu trebuie să fii pasiv în viaţă. Trebuie să serveşti unui scop!”, a adăugat actriţa.

Printre obiectivele ei prioritare se află cauze diverse, precum abolirea sacrificărilor ritualice, închiderea abatoarelor pentru cai şi protejarea elefanţilor din Africa.

Bardot a mai declarat, miercuri, pentru Paris Match că, după ce va muri, vrea să fie cunoscută ca “zâna animalelor”.

The New York Times a publicat, la începutul lunii octombrie 2017, o anchetă despre comportamentul de “prădător sexual” al producătorului de cinema Harvey Weinstein. Peste o sută de femei, printre care Ashley Judd, Rose McGowan, Gwyneth Paltrow, Angelina Jolie, Rosanna Arquette, Asia Argento şi Cara Delevingne, l-au acuzat pe Harvey Weinstein de hărţuire, agresiune sexuală şi viol. Trei anchete sunt în curs, deschise de autorităţile din Londra, New York şi Los Angeles.

În urma acuzaţiilor, în SUA a fost iniţiată o mişcare online, la care participă milioane de femei. Acestea au vorbit pe Facebook şi pe alte reţele sociale despre traumele pe care le-au suferit din cauza experienţelor de hărţuire sexuală sau abuz şi au folosit hashtag-ul “#MeToo” (“Şi Eu”, n.r.). Mai multe personalităţi s-au alăturat campaniei sociale din mediul online, între acestea numărându-se Lady Gaga şi actriţele Anna Paquin şi Evan Rachel Wood. În plus, au fost şi bărbaţi care s-au implicat în acest demers, între aceştia fiind actorul Javier Munoz.

Consecinţele acestui scandal au depăşit colinele oraşului Los Angeles. Scandalul nu s-a limitat la industria cinematografiei, atingând şi oficiali ai marilor companii, precum Disney şi Amazon, dar şi zona media.

De asemenea, printre vedetele acuzate de abuz sexual se numără actorul Kevin Spacey, regizorul Bryan Singer, actorul Dustin Hoffman, producătorul muzical Russell Simmons, actorul de comedie Louis CK şi actorul Geoffrey Rush.

gandul.info

mai mult
PoeziePromovate

Un ambasador britanic recită un poem din Eminescu – VIDEO

lac-naluca

Ambasadorul britanic în România, Paul Brummell, a recitat o poezie a poetului Mihai Eminescu pentru a marca Ziua Culturii Românești, pe 15 ianuarie. Ambasadorul a mers la Ipotești, satul unde s-a născut Eminescu, și a stat lângă iazul care la inspirat pe poetul român pentru a scrie o poezie romantică numită „Lacul”.

„Astăzi, 15 ianuarie, este Ziua Culturii Românești. Este data nașterii lui Mihai Eminescu, cel mai mare poet al României și suntem aici, în nord-estul României, chiar în afara satului Ipotești, unde Eminescu a petrecut o parte din copilărie. Iar acest lac este cunoscut ca un lac de crini, care se spune că a inspirat una dintre cele mai faimoase poezii ale lui Eminescu, Lacul”, a spus Paul Brummel într-un intro.

Mihai Eminescu, născut la 15 ianuarie 1850, în satul Ipotești, lângă Botoșani, în nord-estul României, este considerat cel mai mare poet al României. A fost, de asemenea, un romancier și un jurnalist important al timpului său. Pentru a-i onora memoria, România sărbătorește Ziua Culturii Naționale pe 15 ianuarie.

mai mult
Agenda culturalăPromovate

FILARMONICA „PAUL CONSTANTINESCU” ORGANIZEAZĂ UN NOU CONCERT SIMFONIC

orchestra-22

Filarmonica “Paul Constantinescu” Ploiești organizează joi, 18 ianuarie 2018, la ora 19:00, un nou Concert Simfonic. După succesul răsunător pe care l-a avut în deschiderea “Ploieşti Jazz Festival”, ediția 2017, cu proiectul “Fits cântã Piaf”, dirijorul Cristian Oroşanu revine pe scena Filarmonicii ploieștene, alături de fagotistul Cristian Buciumaş.

Folosit mai mult în orchestră, fagotul a fost pus în valoare ca instrument solist destul de târziu din păcate, deşi posibilitățile sale s-au dovedit surprinzătoare. Cu timbru cald şi vădită expresivitate va interpreta Cristian Buciumaş, unul dintre cei mai apreciați fagotişti ai momentului, primele două lucrări din program: Heitor Villa – Lobos – ”Dans pe șapte sunete” pentru fagot și orchestră și Carl Maria von Weber – Andante și ”Rondo Ungarese” pentru fagot și orchestră Op. 35.

În continuarea serii veți putea asculta “Suita de Jazz” nr. 2 din creația lui Dmitri Şostakovici. Poate că pare neobişnuit ca o lucrare cu muzică de jazz să aibă autor rus, dar acest lucru se explică prin faptul că Şostakovici s-a îndrăgostit iremediabil de acest gen de muzică pe durata şederii sale în Statele Unite ale Americii.

Astfel, marele compozitor rus şi-a canalizat toată energia în această direcție abandonând stilul care l-a consacrat. Muzica de jazz şi America vazută prin ochii lui Şostakovici, orchestra simfonică, fagotistul Cristian Buciumaş şi maestrul Cristian Oroşanu în concert,  joi, 18 ianuarie 2018, ora 19.00.

Tabloul devine şi mai atrăgător dacă ne amintim că Suita de jazz nr. 2 cuprinde şi celebrul Vals nr. 2.

Biletele sunt disponibile atât online, pe www.filarmonicaploiesti.ro, cât şi la Casa de Bilete a Filarmonicii “Paul Constantinescu” Ploieşti şi la Agenția Teatrală, la prețuri de 20 de lei – întreg, 15 lei – pensionar și 10 lei – elev și student.

F.P.

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Ziua Culturii Naționale marcată în Prahova

jazz3

Ziua Culturii Naţionale va fi marcată, la Ploieşti, prin mai multe evenimente, printre care un spectacol de jazz şi un spectacol-eveniment numit “Teatrul- componentă a culturii”.
Astfel, luni, de la ora 19,00, la Filarmonica “Paul Constantinescu” va avea loc spectacolul “Jazz în rime româneşti”, susţinut de membrii “Ploieşti Jazz Trio” şi actorul Paul Nicolae.
De asemenea, de la ora 18,00, în sala mare a Teatrului “Toma Caragiu”, va avea loc spectacolul “Teatrul – componentă a culturii”, evenimentul fiind organizat de Primăria Ploieşti, în parteneriat cu teatrul şi cu fundaţia “Geo Barton”.
La manifestare vor participa actorii Florin Călinescu şi Constantin Codrescu şi va fi un tribut adus istoriei culturii româneşti şi un omagiu pentru înaintaşi de frunte ai culturii noastre, arată organizatorii.
Totodată, pe parcursul zilei va mai avea loc a VI-a ediţie a Concursului judeţean de recitări “Ca un luceafăr am trecut prin lume”, competiţie destinată liceenilor prahoveni care vor pregăti texte reprezentative din creaţia eminesciană, iar în şcolile din judeţ se va desfăşura proiectul educaţional “Aproape de Eminescu”.

Cu prilejul celei de-a VIII-a ediții a Zilei Culturii Naționale, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova și secțiile sale, din Ploiești și județ, omagiază personalități ale culturii prahovene și naționale prin depuneri de flori la statuile acestora și organizarea următoarelor activități:

  • ora 10:30 – depuneri de flori la statuia din incinta Muzeului Ceasului „Nicolae Simache”, Ploieşti, str. Nicolae Simache, nr.1
  • ora 12:00 – evocare: „Nicolae Simache – exemplu de dăruire și abnegație în domeniul culturii”; invitat prof. Octavian Onea, în colaborare cu Școala Gimnazială Cosminele, în Comuna Cosminele
  • ora 11:00 – matineu muzeal: „Lieduri pe versuri de Mihai Eminescu”, în colaborare cu Colegiul de Artă „Carmen Sylva” Ploiești, la Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”, Ploieşti, Str. Nicolae Bălcescu, nr.15
  • ora 11:00 – colocviu: „Eminescu economistul”, în colaborare cu Colegiul Tehnic „Toma N. Socolescu” Ploiești, la Muzeul „Casă de Târgoveț din sec. XVIII-XIX”, Ploieşti, Str. Democrației, nr.2
  • ora 14:00 – matineu muzeal: „Dialog cu Odă în metru antic”, în colaborare cu Școala Gimnazială „Sfânta Vineri” Ploiești, prof. dr. Monica Ionescu, la Muzeul Memorial „Nichita Stănescu”, Ploieşti, Str. Nichita Stănescu, nr.1, Ploiești
  • ora 11:00 – matineu muzeal: „Deșteptarea României”, în colaborare cu Școala Gimnazială „Constantin Stere” Bucov, la Muzeul Memorial „Constantin și Ion Stere”, la Bucov, Parcul Constantin Stere Bucov
  • ora 11:00 – matineu muzeal: „Elina Doamna (1598-1653) – patroana literară a Țării Românești”, în colaborare cu Școala Gimnazială „Matei Basarab” Brebu, la Muzeul „Casa Domnească”, Brebu
  • ora 11:00 – masă rotundă: „Maxime și cugetări cu Nicolae Iorga”, în colaborare cu Colegiul Național „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte și Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu” Vălenii de Munt, la Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte, Str. George Enescu, nr.1-3
  • ora 11:00 – evocare: „Constantin Brâncoveanu, creatorul primului stil arhitectural autentic românesc”, în colaborare cu Școala Gimnazială Filipeștii de Târg Muzeul „Conacul Pană Filipescu”, Filipeștii de Târg, nr.868
  • ora 12:00 – colocviu: „Scrisul eminescian – reper al conștiinței naționale românești”, în colaborare cu Școala Gimnazială „Ion Ionescu” Valea Călugărească – structura Nicovani, la Muzeul „Crama 1777”, Valea Călugărească, Str. Valea Largă, nr.139 A
mai mult
EditorialPromovate

La început a fost cuvântul…

neologisme

Cuvântul săndulie, cu care oltenii numesc covoraşul de lângă pat, vine de la franţuzescul “descente du lit”. Cine şi-ar fi închipuit că atât de neaoşul mujdei vine tot din franceză: mousse d’ail (adică spumă de usturoi)?

Cuvântul mişto, revendicat de ţigani, derivă, după Eftimiu, de la sintagma nemţească “mit stock”, adică “cu baston”, ceea ce înseamnă cineva de condiţie bună. Un tip cu baston e un tip mişto!

În limba engleză, animalele comestibile au două nume, un nume când sunt moarte şi un alt nume când sunt vii.
Boul se cheamă ox când e pe patru picioare, iar când e tăiat se cheamă beef. Viţelul viu se cheamă calf, mort se cheamă veal. Porcului i se spune pig, când e viu, şi pork când e mort. Oaia este sheep când trăieşte şi când moare, devine mutton.
De ce? Fiindcă în Anglia, începând cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost întotdeauna nemţi: ox, sheep, calf, pig. În vreme ce bucătarii au fost totdeauna francezi: veau – veal; porc – porc; mouton – mutton; boeuf – beef!
Tot din germană ne vine şi cuvântul şmecher. Boierii olteni care aveau podgorii, îmi explica Eftimiu, au angajat specialişti în degustarea vinurilor. În germană, schmecken înseamnă a avea gust, a fi bun la gust. Omul care făcea operaţia era un şmecher, adică un specialist pe care nu-l puteai păcăli cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ isteţ, imposibil de tras pe sfoară.
E vorba de paţachină şi joben. Dicţionarul ne spune că paţachina e planta numită în latineşte Rubia tinctorum, dar nu ne arată că tot paţachină se spune şi unei femei de moravuri uşoare. Care e rădăcina acestei paţachine? În Bucureşti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Paţac. Fratele acestuia a fost cel dintâi care a deschis în România un “şantan” pe bulevardul Elisabeta, importând de la Viena nişte fete vesele care circulau seara pe bulevard în faţa “instituţiei”, ca să atragă clientela. Acestea erau “fetele lui Paţac”, adică paţachinele…
În ce priveşte cuvântul joben, multă lume se întreabă de ce acest soi de pălărie e desemnată în toate limbile cu cuvinte care indică forma ei (în franceză haut-de-forme, în engleză top hat, în germană zylinder, în italiană cilindro, limba română fiind singura în care numele înaltei pălării are cu totul altă denumire, afară de aceea populară de “ţilindru”. Explicaţia este simplă: cel ce a introdus în Bucureşti prestigiosul acoperământ era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei şi se numea Jobin.

Alexandru Petrescu

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Teatrul – componentă a culturii. Actorii Constantin Codrescu și Florin Călinescu pe scena teatrului ploieștean

cultura

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Fundația „Geo Barton” și Primăria Municipiului Ploiești, în parteneriat cu Teatrul „Toma Caragiu”, organizează luni, 15 ianuarie, de la ora 18.00, serata culturală „Teatrul: Componentă a culturii”, cu participarea excepțională a actorilor Constantin Codrescu și Florin Călinescu. Vor fi prezente personalități ale culturii românești.
Evenimentul, găzduit de Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești, va fi un tribut adus istoriei Culturii românești, un omagiu adus unor înaintași de frunte ai culturii noastre și sărbatorirea unor personalități marcante ale lumii culturale actuale.
În deschiderea seratei veți putea admira, în foyerul Teatrului, expoziția de pictură „Ferestre: închis-deschis”, a pictorului Dragoș Minculescu, însoțită de recitalul pianistului Cristian Duca.
Intrarea este gratuită, în limita locurilor disponibile în baza tichetelor ce se ridică de la Agenția de bilete a teatrului, tel. 0244.522.774.
Vă invităm, pe 15 ianuarie, la o aniversare a uneia dintre cele mai frumoase și importante forme de existență a ființei românești, pentru a spune împreună „La mulți ani, Cultura Națională!”

mai mult
Grupul de la PloieștiPromovate

Cenaclul „I.L. Caragiale” și-a reluat activitatea la Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești

cena1

Începând de luni, 8 ianuarie, Cenaclul literar „I.L. Caragiale“ Ploiești și-a reluat seratele literare din noul an, tot la Filarmonica „Paul Constantinescu” din municipiu. Următoarea întâlnire a fost anunțată pentru luni, 22 ianuarie a.c..

Astfel, la prima ședință literară din Noul An s-a bucurat de o prezență destul de numeroasă, chiar dacă Mihaela Taulet și Cătălin Apostol au lipsit din motive prea bine întemeiate, iar Andreea Mihaela Nicolae și-a amânat debutul, sperăm noi că până la următoarea întâlnire.

La dezbaterile din această săptămână au răspuns prezent: Ioan Vintilă-Fintiș, Florin Manole, Florin Oprea Sălceanu, Raul Sebastian Baz, Robert Aristotel Avrigeanu, Marian Zmaranda, Livia Dimulescu, Diana Trandafir, Anda Miroiu, Leonida Corneliu Chifu, Eugen Petri, Ioan Corin Culcea, Octavian Onea, Corina Nistor, Alexa Gina Nicolăescu, Mariana Gheorghe, Alice Neculea, Ana Raisa Manole, Ioan Liviu Manole și Virgil Rădulescu.

Așa cum ne-am obișnuit, președintele Cenaclului, Ioan Vintilă Fintiș, a deschis ședința cu revista presei literare, apoi a făcut o scurtă prezentare a volumului REPERE CRITICE – Poezia lui Ioan Vintilă Fintiș, prefațat de Lucian Vasilescu sub titlul, nobil am putea spune, de „Prințul Țărilor de Jos”.

La rubrica „Debut”, Mariana Gheorghe a recitat două poeme din volumul său de poezii, urmată fiind de Livia căreia i-a revenit misiunea de a recita din poemele Alexei Gina Nicolescu.

Ioan Corin Culcea, recent premiat la Concursul Internațional de Creație „Trofeul Univers Românesc”, ne-a delectat cu două dintre poemele sale, apoi Livia Dimulescu ne-a încântat cu tradiționala „pastiluță”, un eseu rupt din trăirile cotidiene.

A urmat matematicianul nostru, Raul Sebastian Baz, care a descoperit formula poetică, citindu-ne trei poeme, ca o răzbunare pe editura care îi tot amână apariția tipărită a volumului său.

Din tandemul de la Câmpina, Diana Trandafir și Anda Miroiu, Diana a recitat trei poezii din creația proprie, prezența colegelor din al doilea municipiu al județului devenind deja tradiție.

Un moment inedit a fost prezentat de trio-ul Ioan Vintilă Fintiș, Marian Zmaranda și Leonida Chifu intrând într-un trialog poematic din „Ceata Homerică” în rolurile autorilor, respectiv Ioan Vintilă Fintiș, Costin Lupu și Gabriel Tanul.

Serata literară s-a încheiat cu dezbaterile de rigoare, toți cei prezenți prezentându-și puncte de vedere față de evenimentele prezentate. Moment în care Octavian Onea ne-a prezentat lucrarea domniei sale „Hașdeu: Simțesc că mă fac zeu! sau de la Vladimirescu la tigaia lui Dinescu”, o culegere de motto-uri, în două acte, cu cinci tablouri și un epilog.

Cenaclul literar „I.L. Caragiale“ Ploiești s-a născut urmare a inițiativei unor oameni iubitori de cultură din județul Prahova și are drept scop creșterea valorilor și promovarea culturii locale, descoperirea și încurajarea tinerilor talente, precum și susținerea și promovarea creațiilor literare ale membrilor săi, debutanți sau consacrați, în țară și peste hotare, organizarea unor concursuri de creaţie literară, găzduirea de colocvii, conferinţe, lansări de carte, comunicări ştiinţifice Participarea la evenimente culturale locale sau naţionale și colaborarea cu alte cenacluri din ţară şi din străinătate.

mai mult
1 … 243 244 245 246 247 … 264
Page 245 of 264