Program

26.10. 11:00
Anglia-Noua Zeelandă

27.10. 11:00
Țara Galilor – Africa de Sud

Nu mă interesează că s-a terminat 1 – 1!…

Norvegienii sunt “cetăţeni de clasă I” faţă de români, în UE!… Dar când 30000 de copii cântă imnul naţional, indiferent unde, este absolut clar că viitorul României nu este sumbru!…

EXCELSIOR copii!… Doamne ajută!…

(Bogdan-Costin Georgescu)

Campionatul Mondial de Formula 1 FIA din 2019 este un campionat de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Piloții și echipele concurează în douăzeci și unu de mari premii pentru titlurile de campioni mondiali pentru piloți și constructori.

(Wikipedia)

FORMULA 1 JAPANESE GRAND PRIX 2019

Get up to speed with everything you need to know about the 2019 Japanese Grand Prix, which takes place over 53 laps of the 5.807-kilometre Suzuka International Racing Course on Sunday, October 13.

Using the links above you can find the full weekend schedule, including details of practice and qualifying sessions, support races, press conferences and special events, plus the latest news headlines, circuit information and F1 race results.

You can also find broadcast information, with details of how and where you can watch the race on TV, or download the 2019 Japanese Grand Prix schedule to your mobile device.

(formula1.com)

Atleta Dimitriana Surdu a ocupat locul 12 la Campionatului Mondial de la Doha, la proba aruncarea greutății. Ea a înregistrat rezultatul 17,64 metri.

În calificări, Dimitriana a avut al cincilea cel mai bun rezultat: 18,71 metri. Campioană mondială a devenit chinezoaica Gong Lijiao, cu rezultatul 19,55 metri, transmite Știri.md cu referire la IPN.

Anterior, Zalina Petrivskaya s-a clasat pe locul 4 la aruncarea ciocanului, iar Serghei Marghiev și Alexandra Emilianov au ratat calificarea în finală, la aruncarea ciocanului, respectiv aruncarea discului.

La Mondialul de la Doha concurează circa 2.000 de sportivi din 209 țări.

(stiri.md)

World Rugby, forul internaţional suprem în sportul cu balonul oval, a menţionat, marţi, într-un comunicat, că arbitrajul a ridicat unele probleme la meciurile desfăşurate până acum la Cupa Mondială 2019 din Japonia, scrie AFP.

”Echipa de arbitri de la competiţie a indicat că jurizarea meciurilor nu a corespuns întotdeauna cu standardele stabilite. Procesul decizional a fost uneori influenţat de problemele puse de utilizarea instrumentelor tehnologice şi comunicarea defectuoasă între arbitri. Toate aceste probleme sunt acum examinate de cei 23 de arbitri pentru soluţionarea deficienţelor”, se arată în comunicat.

Primele critici al adresa arbitrajului au fost formulate de selecţionerul Argentinei, Mario Ledesma, care şi-a exprimat nemulţumirea faţă de anumite decizii date de ”centralul” de la partida cu Franţa, australianul Angus Gardner, considerând că au fost favorizaţi ”cocoşii galici” care au câştigat meciul cu 23-21, în Grupa C.

(Sebastian Florea)

Cupa Mondială de Rugby 2019 este cea de a noua Cupă Mondială de Rugby. La întâlnirea International Rugby Board (IRB; cunoscută ca World Rugby din noiembrie 2014), ținută la Dublin pe 28 iulie 2009, Japonia a fost anunțată ca gazdă a competiției. Acesta este primul turneu care are loc în Asia, și de asemenea este pentru prima dată când evenimentul este organizat de o țară din afara primului eșalon al acestui sport. Hong Kong și Singapore și-au exprimat interesul de a găzdui unele meciuri și au fost incluse în dosarul inițial, dar nu s-au aflat printre cele paisprezece locații anunțate de organizatori la 5 noiembrie 2014.

Meciul de deschidere al Cupei Mondiale de Rugby 2019 a avut loc pe Stadionul Tokyo Chōfu, iar finala se va disputa pe Stadionul Internațional Yokohama din Kanagawa.

Turneul din 2019 are la start 20 de echipe, deși au existat mai multe sugestii pentru a se crește numărul la 24 sau chiar la 32 pentru competiția din 2023.

Alegerea gazdei

IRB a cerut ca toate statele membre care doresc să găzduiască Cupa Mondială de Rugby din 2019 sau 2015 să își prezinte interesul până la 15 august 2008. Un record de zece țări și-au arătat interesul pentru găzduirea turneelor din 2015 și / sau 2019. Pentru turneul din 2019 și-au arătat interesul nouă națiuni diferite.

Jamaica a fost cea mai surprinzătoare țară care și-a arătat interesul pentru găzduirea evenimentului, având în vedere că nu a participat niciodată la o Cupă Mondială anterioară, dar s-a retras repede. De asemenea, Rusia și-a anunțat inițial intenția de a licita atât pentru Cupa Mondială din 2015, cât și pentru cea din 2019, dar a retras ambele oferte în februarie 2009, în favoarea a ceea ce s-a dovedit a fi o ofertă reușită aceea de a găzdui Cupe Mondială de Rugby în Șapte din 2013. Australia și-a retras candidatura la 6 mai 2009.

Cele trei gazde potențiale – Italia, Japonia și Africa de Sud – au fost anunțate la 8 mai 2009. La o întâlnire specială desfășurată la Dublin la 28 iulie 2009, International Rugby Board (IRB) a confirmat că Anglia va găzdui Cupa Mondială de Rugby din 2015, iar Japonia va găzdui turneul din 2019. IRB a votat cu 16 voturi la 10 în favoarea aprobării recomandării Rugby World Cup Ltd (RWCL) ca Anglia și Japonia să primească organizarea turneelor.

Citește mai mult: Wikipedia

Între 1969-1982, Gheorghe Văsii a fost titular la catedra de educație fizică de la Școala Generală Izvoarele. Pasionat de sportul minții, a pus bazele mișcării șahiste în această școală de pe Valea Teleajenului. A înființat la început echipe mixte de opt jucători. A fost mai întâi ”Tinerețea” Izvoarele, după care au urmat ”Sănătatea” Vălenii de Munte și ”Geamuri” Boldești-Scăeni. Activitatea constructorului de echipe a culminat, în acea perioadă, cu ”Știința Învățământ”, secție care ființa în cadrul IȘJ Prahova, – unde Gheorghe Văsii era antrenor, căpitan, jucător -, echipă pe care a dus-o pe locul III în ediția de campionat 1983-1984.

”Nostalghia” sau puii de rândunică

Văsii, care avea să coordoneze mai târziu secția de profil a CSȘ Ploiești, iar mai apoi  pe cea a Palatului Copiilor, s-a gândit să revină la școala unde și-a început ”ucenicia ca dascăl”. ”De ani de zile mă duc prin școli. Elevii sunt ca puii de rândunică. Așa cum ridică puii ciocul, să li se dea de mâncare, așa ridică elevii mâna când îi întrebi dacă vor să învețe șah. 80% dintre ei ridică mâna. Elevii de la clasa învățătoarei Monica Mâinea veneau și în vacanțe, în fiecare joi. Statisticile spun că nu lipseau mai mult de doi. Aproape toți părinții elevilor săi i-au fost și ei elevi în trecut. ”Nostalgia m-a împins, domnule ziarist, spre Izvoarele. Sunt cunoscut și iubit acolo. Școala și comuna îmi amintesc de vremea tinereții mele. E <<nostalghie>> mare, ce să mai zic…”. 

Conștiință socialistă sau pe metereze

Și, după ce momentul nostalgic trece, profesorul – care a ieșit la pensie în 2011, dar mai activează sporadic – continuă: ”În 50 de ani, din cauza conștiinței socialiste, n-am lipsit niciodată de la ore și n-am avut concediu medical. Deloc… Niciodată… În toți acești ani, am lipsit de la școală sau de la antrenamente doar când eram plecat în turnee sau la ședințe. Am fost tot timpul pe metereze”, afirmă, cu mândrie, nostalgicul Văsii.
Antrenorul avea o lecție pentru fiecare elev, nu o preda pe aceeași tuturor, chiar dacă sunt toți începători și din aceeași clasă. ”Merg cu o geantă plină de materiale și cu mâncare în traistă. Mă trezesc la ora 4 dimineața. Luam tramvaiul până la Spitalul Județean, un microbuz până la Vălenii de Munte și un alt microbuz până la Izvoarele. Dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed”.
Antrenorul avea în evidență 28 de copii din Izvoarele. Le-a făcut legitimații tuturor. Mergea în fiecare zi de joi în comuna de dincolo de Văleni. Elevii care aveau posibilitatea să se deplaseze la Ploiești, o dată sau de două ori pe săptămână, se antrenau la Sala ”Leonard Doroftei”. Cercul de șah de la Școala Izvoarele funcționa ca filială a secției de copii a Palatului Copiilor, coordonată de Gheorghe Văsii, care afirma că prima condiție pe care și-a impus-o este ”să le inoculez spiritul competitiv micilor mei elevi”.

Ești un tâmpit sau iubita lui Văsii

”Doamna Monica Mâinea, învățătoarea de la clasa a III-a A, este entuziasmată. Toți elevii sunt prezenți la ședințe. Eu aduc table de șah și caiete cu lecțiile mele. Se răspândește <<boala>>. Și primărița de-atunci, doamna Margareta Dună, era foarte bucuroasă, afirmă profesorul. Nevastă-mea, văzând că m-am înhămat la un efort care nu-mi aduce niciun profit material, mi-a zis: Ești un tâmpit. Sau… ai vreo iubită pe-acolo. I-am răspuns: Da, am una. Iubirea mea e șahul”.

                                                                                                                    Leonida Corneliu CHIFU

P.S. Deocamdată, antrenorul este în așteptare. ”Nu mă mai duc la Izvoarele, pentru că n-au spațiu. Anul trecut, a început construcția unei noi săli de sport în comună, Aștept să se termine lucrările – sper – până la sfârșitul anului. Primarul de-acolo a avut inițiativa, Grigore Ioan Paul îl cheamă. Ne înțelegem foarte bine și mă sprijină. M-am înțeles foarte bine și cu primărița dinainte, doamna Margareta Dună. Va fi o sală mare, mai mare decât cea de la Colegiul Național <<Al.I. Cuza>> din Ploiești. Ploieștiul nu se poate lăuda cu prea multe săli de sport cum va fi aceea de la Izvoarele”.

Șah și karate

Și învățătoarea Monica Mâinea este la post, ”că-i tânără”. Așadar, semne bune din toate părțile. Când se va termina sala o să vă treziți iar la ora 4?, întrebăm. ”Nu, îl instruiesc pe un învățător tânăr din satul Homorâciu. El e profesor de karate, dar știe șah”. Ne-am amintit imediat că Aurelian Nicolae, profesorul ploieștean de karate care a format foarte mulți campioni europeni și mondiali, obișnuia să invite la sală, o dată pe lună, un instructor sau cunoscător de șah, considerând că șahul poate să eficientizeze pregătirea și performanțele în orice domeniu sportiv. În cazul elevilor lui Nicolae, șahul era complementar karate-ului. Oare, în cazul elevilor lui Văsii, karate-ul va îmbunătăți performanțele șahiste? ”S-ar putea ca tânărul învățător karateka să aibă în vedere și acest aspect. Cred că asta se va întâmpla. Eu îi dau materiale, cărți, reviste, ceasuri de șah, o tablă de demonstrații, tot ce-i necesar. În ceea ce mă privește, nu vreau să mai fac treaba asta, să fiu legat de program, că peste 50 de ani am fost legat de program”.

Indiscutabil, Hategan Ovidiu Alin și-a câștigat titlul de cel mai apreciat arbitru român din toate timpurile!

Azi, el conduce super-meciul Dortmund – Barcelona! Baftă, Ovidiu și întregii brigăzi românești!

(Florin Gongu)

Printre sesiunile de referate susținute de prof. Gheorghe Văsii, antrenor de șah, figurează și referatul cu tema ”Rolul educativ și psihologic al șahului asupra elevului”. ”Șahul este cel mai bun prieten al omului”, afirmă Văsii. Omul poate să aibă multe ghinioane în viață, până la moarte. ”Dacă rămâi orb, poți să joci șah orb; dacă ești surdo-mut, există turnee pentru surdo-muți, cu table de șah speciale; dacă ești invalid, infirm, imobilizat în pat – Doamne ferește! – poți să joci șah prin corespondență, pe Internet”, susține profesorul.  

Cum să scapi de cicăleala nevestei

Ce mai spune Văsii? ”Bărbații joacă mai mult șah decât femeile, ca și fotbal, de altfel. Șahul este un aliat și pentru că te ajută să scapi de cicăleala soției. Cum? Îți iei legitimație de șahist și pleci la un turneu de zece zile, pentru că există turnee și pentru șahiști amatori”. Ni se oferă și un exemplu: un american s-a rugat în genunchi de un judecător să-l lase să execute pedeapsa în închisoare, nu arest la domiciliu, tocmai pentru a scăpa de cicăleala nevestei. El, nefericitul, nu știa șah. Dacă ar fi știut, ar fi scăpat de cicăleala soției plecând în turneu. Nemaivorbind de echilibrul pe plan spiritual pe care ți-l asigură practicarea șahului.

Lupta intelectuală între caractere

            Jocul de șah influențează nu numai funcțiile intelectuale, ci și caracterul omului în ansamblu. ”Psihologii au relevat: șahul nu este numai o confruntare a forțelor spirituale, el reprezintă și o luptă intelectuală între diferite caractere. În șah, imitarea oarbă a unor exemple
recunoscute este la fel de lipsită de perspective ca și pasivitatea. Șahul are capacitatea de a pune singur probleme și de a le rezolva singur, adică el învață – în cel mai larg sens al acestei noțiuni – să se experimenteze. Asupra dezvoltării independenței și activității personalității au atras atenția Alfred Binet, Jean Piaget, Adriaan de Groot, Johan Christiaen și alți savanți”.

Factorii lor și factorii noștri

La ora actuală, datorită calculatorului, șahul s-a modernizat foarte mult. Se dispută meciuri între calculator și om. ”Omul încă face față calculatorului datorită faptului că are o calitate deosebită față de calculator, și anume <<înțelegerea poziției>>, înțelegere de care ar trebui să dea dovadă și guvernanții noștri, factorii de decizie din sportul școlar, în special în șahul de performanță”. Gheorghe Văsii le amintește factorilor sus-numiți că, în 2005, la San Luis (Argentina), la încheierea turneului final al Campionatului Mondial de Șah, în clasamentul primilor 10 figurau un bulgar (campionul mondial la acea vreme Veselin Topalov), doi ruși, un uzbek, un indian etc. ”Cum au ajuns bulgarii și ungurii, vecinii noștri, în aceste poziții înalte?”, se întreabă Văsii. După ce ne-a expus teoria sa, ne-a dat și răspunsul, ”care nu poate fi decât previzibil și simplu: pentru că factorii lor sunt mai inteligenți decât factorii noștri și sprijină șahul”.

                                                                                                     Leonida Corneliu CHIFU

Reflecțiile lui Ion Bolfa

Astăzi, 12 septembrie, se serbează Ziua Mondială a Scrimei

Ziua Mondială a Scrimei este sărbătorită anual pe data de 12 septembrie, conform Federației Române de Scrimă. Evenimentul a fost stabilit inițial, în 2017, pentru data de 9 septembrie, pentru ca mai apoi să se revină asupra deciziei, iar sărbătoarea să fie mutată pe 12 septembrie.
”Această zi are ca scop unificarea comunității de scrimă și promovarea sportului.”, se specifică pe siteul Federației Române de Scrimă.

Profităm de ocazie pentru a vă prezenta un text pe care l-am scris în urma dialogului purtat la sfârșitul anilor ‘90 cu Ion Bolfa, director la acea vreme al Școlii Speciale de Scrimă din Chișinău, antrenor federal  și – din anul 1993 – președintele federației de specialitate din ”tânăra Republică a Moldovei.” În 1952, s-a înscris la Școala Pedagogică din Tighina. Apoi, din anul 1956, urmează cursurile Institutului ”Ion Creangă” din capitala „RSS Moldovenească”, pe atunci. În sfârșit, în 1960, devine antrenor de scrimă. ”Și aveam ce să antrenez. Scrima a avut o geografie extinsă în fosta URSS. Chiar teritoriul Moldovei era <blindat> cu baze și cluburi. Se organizau Spartachiade, Dinamoviade, concursuri între cluburile militare, universitare, feroviare…”.

Scrima nu este ca… fotbalul!

Și-acum? Cu ce vă mai lăudați?, întrebăm. ”Acum, interesul tinerilor pentru scrimă a mai scăzut. De aceea, trebuie să ne îngrijim de cei – puțini – care mai practică, totuși, această disciplină sportivă pentru a-și putea cizela și perfecționa tactica.
Aici nu e ca la fotbal, unde deficitul de tehnică poate fi compensat printr-un surplus de forță, probele noastre numărându-se printre cele în care intelectul joacă un rol predominant”, ne-a declarat, ca pentru a se ”încălzi”, tehnicianul moldav, altfel foarte bun de gură!

Schimb de ”decorații”

Spicuim în continuiare: ”Am venit la Ploiești pentru a întoarce vizita pe care ne-au făcut-o <petrolistele>, la începutul verii. Și așa trebuie să procedăm, întrucât potențialul se verifică numai în competiții. Copiii trebuie să lucreze cât mai productiv și mai prietenos, să-și schimbe des <decorațiile>. Numai pe baza schimbului des de <decorații> copiii devin mai rafinați. Trebuie să fim prietenoși, nu invidioși, iar cei mai buni să câștige.”
”Dacă cineva are două perechi de pantaloni, trebuie să-i furăm una sau să-i turnăm cerneală pe crac, gândește prostul, dar noi nu trebuie să facem, Doamne ferește, așa ceva!”.
Întrebat dacă are cunoștință de condițiile în care se pregătesc floretistele ploieștence, Ion Bolfa ne-a spus: ”Să nu fie mai rău!!! Credeți că nouă ne este bine? Ni s-a deschis o finanțare de 135 000 lei moldovenești pe an. Mi-au dat doar 45% din bani, însă! Voi primi restul în ultima lună, așa că nu voi avea când să-i cheltuiesc și va trebui să vărs la buget o parte dintre ei. Ca la noi… Eu nu sunt Aladin, cel cu lampa fermecată, ca să fac minuni!”.

Psihologia calicului

Dar sponsorii ce zic?, l-am întrebat pe Ion Bolfa. ”Oamenii noștri de afaceri au o psihologie generată de psihologia calicului. Ei nu cred în viitor. Vor doar să <scoată> pe loc! În momentul în care investesc într-o acțiune nobilă, se întreabă dacă n-au făcut cumva o greșeală. Apoi încep să-și plângă de milă! Ajutați și de o lege a sposorizării simbolică, dânșii nu cred deloc în ziua de mâine!”, a oftat Bolfa.

Sărac dar bățos!

Bine, bine, – am insistat noi -, dar am auzit că moldovenii beneficiază de baze sportive, de unele facilități, participă la mai multe concursuri etc.
Ion Bolfa ne-a furat vorba: ”Suntem tari la bazele sportive. Așa cum v-am mai spus, în aceea care ne aparține, poți să întorci avionul! Din păcate, nu avem bani, dar cu cât ești mai sărac, cu atât trebuie să te ții mai bățos! Așa cred. Onoarea noastră e <fața> noastră!”.

Pumn contra buhai

În condițiile astea, la ce competiții veți participa, totuși?, insistăm. ”Vom pleca la <europenele> de la Limoges, din Franța, cu patru băieți. Vom avea un concurs internațional de cadeți, la Moscova, și altul de tinere floretiste, la Sankt Petersburg. Cristina Rusu, una dintre sportivele noastre, a luat <bronzul>, anul trecut, la Campionatele Mondiale de Tineret, și <argintul>, la <europene>”.
Rezultatele ni se par mulțumitoare, dacă ne raportăm la finanțare și celelalte, apreciem noi. ”Am dori mai mult, dar ce poate să facă un pumn în fața unui buhai?! Să participi, asta e totul!”.
Recompensele? ”Poate vor veni sau nu! Ia gândiți-vă! Am felicitat Chișinăul, cu ocazia împlinirii frumoasei vîrste de 165 de ani. Știți câți bani a înghițit <sărbătoritul>? Mai bine să nu mai vorbim despre asta.

Precum Ștefan cel Mare: cu forțe mici, fapte mari

Dar nu vă lăsați. Suntem siguri că nu veți depune armele, îl încredințăm pe tehnician. ”Ca Ștefan cel Mare, vrem să facem – cu forțe mici – fapte mari! Cu deosebirea că noi suntem mai limitați decât Ștefan! Mde, acum mă gândesc să le hrănesc pe floretiste, până ajungem acasă. Îmi închipui că ajung 400 de dolari. Cred că ni-i va da o firmă turistică, aceeași care ne-a <făcut> și cazarea. Trebuie să ne descurcăm, că doar suntem stat suveran, ce naiba? Cât despre dvs., nu știu dacă veți reuși să faceți ceva. Că cu politicienii pe care i-ați avut pân-acum…”.

Aici se încheie un capitol din ”Reflecțiile lui Ion Bolfa”. Profund gândește bătrânelul, tare profund, cum lesne se poate observa, mai ales aici, la urmă!

                                                                                              A consemnat Leonida Corneliu CHIFU

O șleahtă de derbedei, cu pretenții de identitate, care se autointitulează “Uniti sub tricolor”, sub pretextul de susținători ai echipei naționale de fotbal a României, se auto-denunță public și anunță că ei sunt responsabili de “momentul pirotehnic” desfășurat în timpul momentului de reculegere dinaintea meciului cu Spania!

Cu un aer superior, “Nu ca am avea de ce sa dam explicatii”, și jignind, spunând “Despre presa romana si formatorii de opinie am mai tot discutat, nu are rost sa va amintim ca toti sunt facuti din acelasi putred aluat”, dau dovadă de o ignoranță dusă spre prostie precizând că “Nu am avut vreo intentie sa stricam un moment solemn ce nu a fost anuntat in prealabil”. Asta, în condițiile în care anunțul minutului de reculegere a fost multi mediatizat de toată media! Deh, oamenii urăsc presa, fără ca măcar să știe ce informații dau! Mai mult, lansează și un avertisment: “Acesta este stilul nostru de viata si de manifestare, suntem mereu prezenti, suntem mereu ultra’ si nu ne veti opri niciodata”!

Având în vedere toate acestea, se sesizează cineva măcar să-i amendeze pentru mizeriile făcute în tribunele Arenei Naționale, mai ales că faptele lor pot atrage și suspendarea terenului pentru următoarele meciuri? Și, mai ales că spectacolele pirotehnice sunt interzise prin toate legile lumii? Indiferent de programarea unor minute de reculegere, înaintea, în timpul sau după derularea lor! Chiar sunt curios dacă instituțiile statului au vreo reacție! Mai ales că oamenii se dau singuri în fapt! Sunt la vedere! Vă e frică de ei?

Și, ca să pună bomboana pe tort, tonții ăștia o mai fac și pe patrioții! Ei doreau moment de reculegere pentru “militarul roman mort in Afganistan”. Îmi vine să râd! Pentru mine este clar că acești falși suporteri ai naționalei de fotbal sunt doar niște impostori, care n-au nici o treabă cu regulile acestui sport!

PS Ce e între ghilimele este citat de la ei de pe pagina de fb! Ei sunt atât de patrioți, încât siluesc limba română! N-au auzit de diacritice!

(Florin Gongu)

Cred că nu-i de colea să-ți păstrezi supremația pe echipe, în Europa, la tenis de masă!

Bravo, Elizabeta Samara, Bernadette Szocs, Daniela Dodean Monteiro plus rezervele Adina Diaconu, Irina Ciobanu și antrenorul Viorel Filimon!

⚬Finala: România – Portugalia 3-0
⚬Bernadette Szocs – Jieni Shao 3-2 (11-7, 8-11, 6-11, 11-7, 11-6)
⚬Daniela Dodean Monteiro – Fu Yu 3-2 (7-11, 11-8, 11-9, 6-11, 11-3)
⚬Eliza Samara – Leila Oliveira 3-0 (11-9, 11-7, 11-6)

(Florin Gongu)

Steaua București și-a asigurat titlul de campioana a României, pentru al doilea an consecutiv, cu trei etape înainte de final, după meciul cu U. Cluj, câștigat cu 1-0. Performanța reușită de Steaua îi aduce automat comparația cu echipa din 2004-2006 a roș-albaștrilor, care pe atunci îl aveau ca lider pe Mirel Rădoi. Sezonul nu este însă terminat, steliștii putându-și triumfa, după doi ani de secetă, și în Cupa României, scrie România Libera.

Traiectoria fotbalului românesc în anii care au urmat conflagraţiei mondiale şi transformările suferite de acest sport sub presiunea implantării comunismului în România.

Modelul rusesc

Teroarea instaurată în societatea românească după 1945 a produs monştri şi în sport. Locul echipelor apărute firesc, din pasiunea unor oameni competenţi, a fost luat de cluburile create la ordin. Actul de naştere al celor doi coloşi care au sufocat decenii întregi fotbalul românesc – Steaua şi Dinamo – n-are nimic romantic sau solemn. România de la sfîrşitul deceniului cinci era independenţa doar pe hîrtie. În realitate, ţară era condusă de oameni trimişi de la Moscova, sprijiniţi de diviziile Armatei Roşii care uitaseră să se întoarcă. Armata rusă s-a retras de pe meleagurile noastre în 1956, dar vestigiile năvălirii sovietice mai dăinuie şi astăzi. Planurile cotropitorilor – abandonate ulterior -, de a transformă România şi alte ţări din estul Europei în republici componente ale URSS, s-au reflectat nu numai în epurările efectuate printre intelectuali, cooperativizarea ţărănimii şi rusificarea forţată. Pe lîngă oraşele rebotezate Stalin (Braşov) şi Gheorghe Gheorghiu-Dej (Oneşti), politrucii au hotărît că trebuie copiat modelul sovietic şi în fotbal. Aşa s-au înfiinţat echipele muncitoreşti – cum ar fi Strungul Arad, Rulmentul Alexandria, Rocar Bucureşti, Precizia Săcele, Flacăra Ploieşti (actualul Petrolul), FC Oneşti, Gaz Metan Mediaş – şi cele militare – printre ele, Steaua Bucureşti, Steaua Mizil, AŞA Tg. Mureş, CĂ Cîmpulung Moldovenesc, Dinamo Bucureşti, Dinamo Braşov, Dinamo Bacău.

Comuniştii au ras echipele de tradiţie

Adusă pe tancurile sovietice, nouă orînduire socialistă a fost impusă cu forţă şi în fotbal. Efectul a fost devastator, pentru că întregul sistem după care se ghida pînă atunci lumea sportului-rege a fost distrus. Sub loviturile de baros ale regimului şi ale activiştilor acestuia – mulţi dintre ei, cu totul străini de fotbal -, o parte dintre echipele cu faima au fost împinse spre anonimat sau anihilate pur şi simplu. Ripensia Timişoara, prima echipa profesionistă din fotbalul românesc, va plăti scump această onoare, fiind desfiinţată în 1948. Timişorenii au murit glorios, cîştigînd, chiar în ultimul an de existenţa, campionatul naţional de juniori. Venus Bucureşti, o altă mare forţă a fotbalului interbelic, va fi retrogradată, succesiv, din Divizia A pînă în Divizia D, unde a murit.

Carmen Bucureşti, echipa celebrului industriaş Ionel Mociorniţa, a avut cîntecul de lebădă în ediţia 1946-1947, cînd a ocupat locul secund în campionat. La doar cîteva săptămîni după încheierea sezonului, formaţia a fost desfiinţată la ordinul autorităţilor comuniste, pentru a se face loc nou-înfiinţatului club al armatei. Chinezul Timişoara, deţinătoarea a cinci titluri consecutive de campioană a României, între anii 1922-1927, a fuzionat cu CAM Timişoara, dar în 1946 s-a dizolvat. Club Atletic Oradea, singură echipa din România care a cîştigat atît campionatul intern, cît şi cel al Ungariei (în ediţia 1942-1943), şi-a schimbat după război numele în Libertatea, iar apoi, în ICO. De tăvălug n-a scăpat nici Unirea Tricolor, formaţie cu mare tradiţie în perioada interbelică. Laureată ultimului campionat dinaintea războiului (1940-1941) va fi trecută sub patronajul Ministerului de Interne şi, ulterior, unificată cu o altă echipa, Ciocanul Bucureşti, pentru a da naştere clubului miliţiei. 

Carmen a fost ucisă de stelişti

La 7 iunie 1947 s-a înfiinţat la Bucureşti primul club militar din România, sub denumirea de AŞA (Asociaţia Sportivă Armata). Ministerul Apărării a luat această decizie pentru a alinia România la modelul rusesc, în care echipele purtînd denumirea ŢSKA jucau un rol foarte important. Echipa armatei a adoptat culorile roşu şi albastru şi – la fel că Dinamo – a luat fiinţă prin distrugerea unei alte formaţii de mare tradiţie în fotbalul românesc. Pentru a se face loc nou-înfiinţatei AŞA, a fost desfiinţat clubul Carmen, patronat de Ionel Mociorniţa, unul dintre cei mai mari industriaşi ai perioadei interbelice. Din această cauza, gruparea militară şi-a atras încă de la început antipatia publicului. Un an mai tîrziu, titulatura s-a schimbat în CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei). Din 1950 pînă în 1961 s-a numit CCA (Casă Centrală a Armatei). Abia după această perioada a intrat în vigoare numele de Steaua, sub care este cunoscută formaţia din Ghencea în acest moment.

Pentru a cîştigă campionatul din 1953, CCA a desfiinţat o echipa

Cei mai buni fotbalişti din ţară erau racolaţi de emisarii grupării din Ghencea, chiar dacă jucătorii nu doreau să joace acolo. E de pomină abuzul comis în campionatul din 1953, cînd ministerul a desfiinţat, la finalul turului, echipa Casă Armatei Cîmpulung Moldovenesc, care îndrăznise să ocupe primul loc, înaintea suratei din Capitală. Valorosul antrenor Francisc Ronnay reuşise să creeze la Cîmpulung Moldovenesc o echipa foarte bună, care practică un fotbal modern. Ministerul a desfiinţat abuziv echipa şi i-a transferat pe cei mai mulţi dintre jucători la CCA. Aşa a cîştigat echipa armatei campionatul din 1953.

Dinamo a călcat pe cadavrul Unirii Tricolor

Al doilea club dintr-un clasament all time al echipelor de fotbal din ţară noastră, Dinamo Bucureşti, a luat fiinţă din porunca autorităţilor sovietice, care aveau nevoie de un omolog român al grupărilor Ministerului de Interne din URSS. Dinamo, echipa miliţiei, a apărut la 14 mai 1948. Pentru crearea acestei grupări, generalii au călcat pe cadavrele altor două echipe: Unirea Tricolor Obor şi Ciocanul Bucureşti. Cei mai buni fotbalişti de la aceste grupări au fost strînşi într-o prima echipa, iar restul au fost trimişi în Divizia B, sub titulatura Dinamo B. Dinamo A a debutat în Divizia A în campionatul 1948-1949, pe care l-a terminat pe locul opt. Începînd din 1951, Dinamo începe să-şi impună legea în competiţia internă. Treptat, în lupta pentru supremaţie, vor rămîne doar echipele Internelor – Dinamo – şi Armatei – Steaua. Va fi, de fapt, o cursa în care cele două grupări se vor întrece nu numai pe plan sportiv, ci şi în abuzuri.

În ciuda aparenţelor, fotbalul românesc pierduse teren pe plan internaţional. Regresul, provocat de imixtiunile politice în sport, avea să aibă consecinţe incalculabile pe termen lung. Din cauza izolaţionismului care ne fusese impus, echipele au pierdut contactul cu Occidentul. Vreme de 25 de ani, din 1945 pînă în 1970, fotbalul autohton avea să dispară de pe scenă internaţională.

Anii 80, începutul sfîrşitului în fotbalul românesc

Paradoxal, declinul fotbalului românesc a început exact în perioada de maximă glorie la nivelul echipelor de club. Marile performanţe realizate de Steaua, Dinamo şi Universitatea Craiova în anii 80 au mascat, de fapt, debutul unei epoci în care abuzurile fuseseră ridicate la rang de lege. Centrul naţional Luceafărul, unde s-au şlefuit numeroşi juniori deveniţi, ulterior, vedete internaţionale, a fost desfiinţat. În paralel, autorităţile comuniste s-au implicat – cu urmări dintre cele mai nefaste – tot mai adînc în campionatul intern. Lovitură de graţie au dat-o chiar corifeii regimului: familia Ceauşescu, miliţia şi Securitatea. Echipele ocrotite de capii statului au comis, mai ales în perioada 85-89, nenumărate abuzuri, distrugînd campionatul şi subminînd însăşi ideea de competiţie. Meciurile aranjate, modă presiunilor, a şantajului şi tehnicile de corupere a arbitrilor şi adversarilor s-au perfecţionat în acea perioada. Rezultatele acelor vremuri catastrofale în fotbalul românesc mai pot fi văzute şi astăzi în Divizia A.

Steliştii îl au pe conştiinţa pe Mateianu

Steaua era echipa favorită a lui Valentin, fiul dictatorului Nicolae Ceauşescu. Toate performanţele realizate în perioada 85-89 de echipa militară poartă amprenta acestei asocieri teribile şi sînt umbrite de politică de forţă aplicată în campionatul intern. Meciul FC Bihor-Steaua (2-3), disputat în toamna anului 1988, este relevant pentru felul în care militarii îşi îndeplineau obiectivele. Istoria acelui meci, povestită chiar de Viorel Mateianu, tehnicianul de atunci al orădenilor, a fost dată publicităţii în exclusivitate de Evenimentul zilei.

N-am avut voie să batem pe Steaua, Dinamo, Victoria. Asta a fost tragedia întregului fotbal românesc, notă Mateianu. Pe 25 septembrie 1988, FC Bihor primea acasă vizită steliştilor. Formaţia orădeană, nou-promovată, fusese deja avertizată să nu se opună. Cu toate acestea, Mateianu a îndrăznit să sfideze regimul şi familia dictatorului. Generalii de la Bucureşti şi demnitarii judeţului aveau să devină furioşi constatînd că, în teren, gazdele opun rezistenţă! FC Bihor a intrat la pauză în avantaj: 2-1. Repriză a două a fost de coşmar. În caietele sale, Mateianu rememorează acest incident care i-a marcat nefast viaţă, declanşîndu-i boală ucigaşă. Doresc să informez opinia publică fotbalistică şi pe susţinătorii FC Bihor Oradea că, în 1988, noi n-am pierdut cinstit jocul cu Steaua, ci numai la ordinul primului-secretar Sorcoiu şi al adjunctului acestuia, Vulturar, ameninţaţi la rîndul lor de Ilie şi Valentin Ceauşescu cu pierderea scaunelor.

Arbitrul Gheorghe Constantin primise ordin să ţină meciul pînă înscriu oaspeţii

La pauză, cînd Steaua era condusă, Valentin Ceauşescu a sunat la sediul clubului orădean, cerînd insistent să discute cu Mateianu. Pînă că antrenorul să ajungă din vestiar la telefon, legătură se întrerupsese. Acesta nu a mai aşteptat un al doilea apel. Începea repriză a două. Mi-am îngăduit, cu de la mine putere, să joc cinstit cu Steaua, scria antrenorul, care a trăit atunci cele mai cumplite ore din viaţă lui. Văzînd că, în ciuda tututor ordinelor, Mateianu continuă să-şi apere şansele, prim-secretarul judeţului Bihor şi toţi generalii de la oficială au coborît la gardul din spatele băncii de rezerve a gazdelor. De acolo, ei au recurs la ameninţări cu moartea la adresa antrenorului. Mateianu a fost supus unui stres insuportabil, amplificat de prestaţia oribilă a centralului Gheorghe Constantin.

Împinşi de la spate, steliştii au egalat în repriză secundă, dar nu reuşeau să înscrie şi golul victoriei. Arbitrul primise ordin să nu fluiere finalul pînă cînd militarii nu înscriu! Steaua a învins, pînă la urmă, cu 3-2, cu un gol marcat de Gabi Balint în minutul 100! După partida, am fost băgat în şedinţa. Mi s-a spus, reproduc textual, – Mateianu a încercat o lovitură de stat, să schimbe Consiliul Judeţean de Partid Bihor.

Pînă la urmă, pe la două noaptea, Vulturar a recunoscut că a discutat cu arbitrul Constantin să nu oprească jocul pînă nu cîştigă Steaua, avea să dezvăluie antrenorul. La aproape două luni de la acel joc, Mateianu avea să sufere primul accident vascular cerebral.

Adversarii cîinilor roşii erau ameninţaţi cu puşcăria

Ministrul de interne din anii 80, Tudor Postelnicu, era dispus să ajute prin orice mijloace Dinamo pentru a reuşi detronarea steliştilor. În consecinţă, echipa a beneficiat, în acei ani, de sprijinul miliţiei şi Securităţii. Lupta între Steaua şi Dinamo a atins, în scurt timp, paroxismul.

Adversarii erau obligaţi să se predea fără lupta.

Asupra cluburilor se exercitau presiuni fantastice. Cu mult înainte că Dinamo să ajungă într-un oraş, începeau să sune telefoanele de ameninţare. Jucătorii, antrenorii, conducătorii de club, prim-secretarii de partid şi celelalte oficialităţi locale erau avertizaţi că un eventual accident va atrage destituiri pe linie politică şi anchete din partea miliţiei.

Dinamoviştii au desfiinţat Gheaţă de Aur

Trofeele interne fiind un obiectiv imposibil de realizat, dinamoviştii au fost nevoiţi să se mulţumească doar cu ţinte internaţionale. În paralel cu rezultatele notabile din Cupa Cupelor, roş-albii au apelat la o înşelăciune pentru a cîştigă Gheaţă de Aur. Prestigioasă distincţie, acordată anual de France Football celui mai prolific marcator din campionatele europene, a fost cîştigată de Cămătaru şi Mateuţ în urmă unor falsuri de pomină. Adversarii din campionat erau obligaţi nu numai să se lase învinşi, dar să se dea şi la o parte din calea atacanţilor dinamovişti aleşi pentru a ieşi golgeteri. Povestea era de notorietate, iar galeriile rivale se întreceau în refrene batjocoritoare. Au făcut epoca versurile din 1987 ale rapidiştilor: – Cămătaru Rodion nu e gheaţă, ci soson şi – Cămătaru, hai pe noi, să ne dai şi golul doi!. Cămătaru a înscris 44 de goluri în ediţia 86-87, iar Mateuţ a recidivat cu 43 de goluri în ediţia 88-89, stîrnind nenumărate ironii în ţară şi revoltă în străinătate, unde revista franceză a decis să desfiinţeze Gheaţă de Aur.

La Victoria erau arestaţi pînă şi spectatorii!

Existenţa, sub diverse denumiri, încă din 1935, Victoria şi-a început ascensiunea o dată cu implicarea capilor miliţiei în destinele echipei. Ei au fost promovaţi la comandă pe prima scenă a ţării în 1985, devenind cel mai detestabil club din fotbalul românesc. Peste alţi doi ani, în cadrul acestuia îşi făcea apariţia un alt personaj malefic: preşedintele Dumitru Dragomir. Victoria s-a transformat, la sfîrşitul deceniului nouă, în simbolul arbitrariului, abuzului şi implicării comunismului în fotbal. Toate acţiunile echipei aflate sub pulpana generalilor Nuţa şi Bărbulescu provocau un imens dezgust microbiştilor. Cu excepţia dinamoviştilor şi steliştilor, de ameninţările miliţienilor nu scapă nimeni. Teroarea fusese băgată în arbitri, ziarişti, jucătorii echipelor rivale şi chiar în spectatori. De multe ori, cei care protestau în tribune erau săltaţi de “organe” – chiar din tribună, băgaţi la dubă şi bătuţi cu bestialitate. Jucătorii valoroşi erau aduşi efectiv cu arcanul la echipa lui Dragomir!

În primul an în Divizia A, Victoria s-a salvat de la retrogradare prin sacrificarea unei echipe de mare tradiţie: Poli Timişoara. Au urmat trei campionate consecutive încheiate pe locul trei, dar toate abuzurile enunţate mai sus anulează această performanţă, devenită absolut irelevantă. Deşi reprezentau miliţia, conducătorii clubului Victoria, în frunte cu preşedintele Dumitru Dragomir, se pretau la o mulţime de găinării, nedîndu-se înapoi de la a face bişniţă cu produse rare pentru acele vremuri, precum cafea, aparate video, televizoare color, frigidere sau bijuterii. Imediat după Revoluţia din 1989, această echipa de coşmar a fost desfiinţată, iar conducătorii ei – anchetaţi.

Flacăra Moreni a trăit din abuzuri şi meciuri trucate

Flacăra Moreni a fost o altă formaţie care a avut o puternică susţinere politică a vremii. În perioada 1985-1990, micuţa grupare, avînd sprijinul generalilor Ghenoiu şi Dragnea, a comis o sumedenie de abuzuri şi nenumărate meciuri trucate. Aflată în sfera de influenţă a dinamoviştilor, Flacăra Moreni avea nevoie de o victorie pe 13 iunie 1987, în meciul din deplasare, cu roş-albii. Gazdele, care pierduseră contactul cu Steaua, au cedat meciul chiar în Şoseaua Ştefan cel Mare, cu 2-3, într-o partida de pomină. Apogeul batjocurii a fost atins în ediţia 88-89, cînd morenarii au fost propulsaţi pe locul 4, înaintea Universităţii Craiova, pentru a prinde o poziţie de Cupa UEFA. Flacăra a şi jucat în această competiţie în toamna lui 1989, dar a pierdut fără drept de apel, în primul tur, cu FC Porto (0-2 şi 1-2).

Ironia sorţii, gruparea din Moreni avea să retrogradeze în eşalonul secund în 1990, exact la fel cum se menţinuseră în Divizia A: în urmă unor aranjamente.

(timpul.md)

Tenismenul moldovean Radu Albot, numărul 41 mondial, a acces în semifinalele turneului ATP de la Los Cabos (Mexic).

Simona Halep – Serena Williams a fost finala feminină de la Wimbledon 2019, un meci istoric și fabulos deopotrivă. Simona Halep (locul 7 WTA) este prima româncă care câștigă grand slamului londonez. A fost o întâlnire între doi foști lideri mondiali, dar, în fapt, părea o confruntare între David și Goliat: Simona Halep avea o singură victorie în cele zece partide jucate până la acum contra celei mai titrate jucătoare din lume aflate încă în activitate. Și exact ca în legendă, „mica forță”, Simona Halep, a câștigat. O victorie cu atât mai merituoasă cu cât a fost și categorică: 6-2, 6-2 în nici o oră de joc contra marii Serena Williams.

Moment emoționant din nou pentru Simona Halep: este felicitată personal de ducesa de Cambridge, Kate, pe care sportiva din România mărturisea că o place foarte mult.

Simona Halep ridică deasupra capului trofeul de la Wimbledon, o imagine pentru istorie!

(digi24.ro)

Sportiva română Krista Incze a cucerit medalia de bronz în limitele categoriei 63 kg, vineri, la Campionatele Europene de lupte Under-23 de la Szombathely (Ungaria).

Incze a învins-o în meciul pentru medalia de bronz pe turcoaica Sinem Topcu, după o confruntare echilibrată.

În sferturile de finală, românca a trecut de ucraineanca Anghelina Lisak, iar în semifinale a fost învinsă de Adela Hanzlickova (Cehia). O altă medalie de bronz a fost cucerită de rusoaica Maria Kuzneţova. Aurul a fost cucerit de finlandeza Petra Maarit Olli, care a învins-o în finală pe Hanzlickova.

Incze (20 ani), campioană balcanică şi europeană en titre de junioare, mai are în palmares şi o medalie de argint la Mondialele Universitare.

Incze a adus României a doua medalie de bronz la Europenele de la Szombathely, după cea obţinută joi de Alexandra Nicoleta Anghel, la cat. 69 kg.

Tot vineri, Simona Pricob a ocupat locul 9 la cat. 53 kg, după ce a pierdut în calificări la rusoaica Ekaterina Poleşciuk.

(telekomsport.ro)