Cenaclul I.L. Caragiale

Iarăși naște cerul bucurie
În noaptea asta de daruri și colind
Smerit aștept în suflet
Să mai primesc cu Steaua
glasuri de copii
Și bucuria cea divină și
lumina Sfântului de mâine.

Dan Drăguș

Avem plăcerea să-l avem invitat de onoare pe dl. Victor Atanasiu, critic literar, la evenimentul cenaclului nostru din data de 06.22.2021.

Aici puteți vizualiza răspunsul criticului Victor Atanasiu la întrebarea, “Cum se scrie o critica literară?”.

Ema Petrescu, Ploiești, Județul Prahova

Motto: ,,Trăiește aici și acum, fă din fiecare moment al vieții tale un prilej de sărbătoare!”

Ema Petrescu (Emilia Petrescu) s-a născut în Oltenița, Județul Călărași, la data de 7 august 1974. Locuiește în prezent în Ploiești, Jud. Prahova. A studiat la Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică, Secția Automatizări Industriale din cadrul Universității Petrol și Gaze din Ploiești și la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Specializarea Psihologie din cadrul Universității București.

Studiul psihologiei, pasiunea pentru natura umană, precum și anumite evenimente din viața personală au adus-o pe tărâmul scrisului și astfel, debutează în anul 2012, cu nuvela ,,Călătorie printre stele” la Editura Haniel, București. Tot din 2012 activează în cadrul Cenaclului ,,Atitudini” al Casei de Cultură ,,I.L. Caragiale” a Municipiului Ploiești. Publică poezii și proză în cadrul Antologiilor Casei de Cultură ,,I.L. Caragiale” după cum urmează: în Antologia ,,Din Pana Egretei”, 2013, considerente critice dna. prof. Gabriela Teodorescu și în Antologia ,,Nimic despre ceaiul de mușețel”, 2014, considerente critice dl. critic și istoric literar Alex Ștefănescu. În 2015 publică poezii în Antologia ,,Voci feminine”, apărută la Editura Inspirescu, Satu Mare. Totodată apare volumul propriu ,,Poezii și Povești – Mozaic de emoții” la Editura Karta-Graphic Ploiești. Volumul beneficiază de o prefață semnată de dna. prof. Gabriela Teodorescu, precum și de o postfață semnată de dl. acad. Mircea Coloșenco, acesta prezentându-i creația ca pe ,,o scriere a feminității”. În anul 2018 apare volumul de proză fantastică ,,Iubiri printre stele”, Editura Propeller, Ploiești, iar în 2019 apare volumul de poezii ,,Iubire nemărginită”, Editura Amurg Sentimental, București. Între timp devine colaborator în cadrul proiectului ,,Parfumul clipei – Poezie și muzică pentru sufletul tău”, coord. dl. artist Dan Lucian Corb și dna. prof. dr. Lucreția Bogdan Ința, publicând în Antologia vol.8 ,,Undeva, cândva frumoși liceeni” Editura Scriitorilor, august 2019, în Antologia aniversară 10 ,,Poezie și muzică pentru sufletul tău”, Editura Scriitorilor, mai 2020,  Antologia aniversară XI ,,Cu gândul la frumoasa copilărie”, Editura Scriitorilor, oct. 2020. Anul 2020 îi aduce doua premii: premiul al II-lea la Festivalul de Interpretare și Creație Talente Românești -secțiunea poezie și Marele Premiu la concursul de poezie organizat în cadrul Galei Atitudini a Casei de Cultură Ion Luca Caragiale Ploiești.  De asemenea publică în Antologia Antologiilor cenaclului ,, ATITUDINI” – ConSECVENȚE – al Casei de Cultură Ion Luca Caragiale Ploiești  și în revista ,,Amurg sentimental”, proză scurtă și ghicitori. În prezent coordonează în Ploiești, Atelierul de comunicare, creativitate și lectură pentru copii ,,Magia poveștilor” și Revista TIMPUL  Ploiești – Artă și comunicare.

vara spre sfârșit
se despletește
de podoabele verzi
scribul cu sufletul deschis
spre poveste

bobul prea strâns
în coajã
să-mi fure bucuria
filtrate prin limpezimea
dioptriilor

armonizez trãirile
pentru a gusta
economisind timp
acum și aici singur
tulbur liniștea

menit sã-mi astâmpere
setea mã întroc la izvorul
sã adaug timpului
semnul prețuire
magice ale cuvintelor

cãutându-și fãgașul
dincolo de osul frunții
așchiile mirãrii rodește
din cerneluri chemând
fãrã glas la izvor
însetații, dãruiții, aleșii

Text si ilustratie de Ana Urma

Dragul meu…. Da! Tu… vezi un vârf de deal!
Eu?! Nu!
Vãd o vale ( prãpastie!) .
Loc în care ne prãvãlim d’olaltã!
Şi buni, şi rãi, veseli/trişti, optimişti au ba….
De ce?!
Simulãm cã trãim!
Ne prefacem cã….
… de fapt…..
Noi nu ne bucurãm de nimic?
Nu ne ïntristeazã abolut orice suferința a unui semen?!
Nu vezi cum IERI a dispãrut complet din istorie/ viața noastrã?!
BUCURIILE TALE – cele despre care spui încep sã le simt ca pe un fel de pradã,
furate, luate cu japca, furate de un pirat… haiduc ( ?!).
Nu’s prea vesel, optimist acum…. cre’ cã l’aş face şi pe Moş sã plângã
dar…. cu toate astea îl aştept!

Ștefan Canursch

Via Dan Drăguș

Într-o zi în care
literele nu se așezau
am renunțat la mine.
Dincolo de aceasta
nu știu
Poate ascult despre un război
și nu mă mai mir
de nimic
sau mă prelungesc
cu tăcere.

Petroșanu Diana
Publicat în antologia literară ” Sub semnul integratorului” 2020

Cenaclul ”I.L. Caragiale” Ploiești nu se va mai reuni luni, 29 noiembrie 2021, ora 15, ci – probabil – lunea următoare, pe 6 decembrie, același an, aceeași oră. Asta pentru că, în perspectiva zilei de 1 Decembrie (națională), Filarmonica ”Paul Constantinescu” (gazda noastră) își va închide – temporar – porțile. Nu fiți triști! Ne vom revedea, totuși. O săptămână trece repede.

Chifu Leonida Corneliu – purtător de cuvânt al Asociației Culturale 24PHarte

Ascultă, copilul meu,
Cântecul mării.
Ascultă-l şi vei auzi,
Atunci când
Stelele se scaldă în lumina albă a mării,
Când briza dinspre seară-şi dă
Fecioria digului,
Când pescăruşii
Sfâşie cu disperare
Aerul
A dor.

Vei auzi, atunci,
Şoaptele de dragoste
Spuse,cândva, demult,
Cu mii de valuri în urmă,
Iubitei tale mame…

de Cristian Botez (volum în pregătire)

Mi-e toamnă azi
când plouă-ncet,
cu picuri mici
ca niște lacrimi
și ma așez pe-o bancă-n parc,
să mai văd frunza care pică.
Mi-e toamnă chipul tău brăzdat,
mi-e toamnă râsul
care plânge,
mă-ntorc la toamnele ce-au fost
să mai petrec un timp
cu tine,
apoi renunț câte puțin
la toamna asta efemeră,
ca să ascult cum cântă un crin
in glastra de pe etajeră.

Luminița Bratu

gânduri se duc
se tot duc…
nici în timp
nici în amintire
precum luciul apelor
precum valurile
mestecate de mări

doar naufragiile
mai scot corăbii
din oameni
ca niște coaste
abandonate de suflete

Cristian Balint

Sunt spirite puternice
Care rămân
Coloană vertebrală peste Infinități
Sunt învățături
Ce deschid Calea
Spre Ființă
Sunt amintiri
Vii
Ce insuflă putere
Rămașilor
Să dea viitor
Pașilor de neam
Sunt lacrimi
Ce țes
Căi de suflet
Între suflete
Sunt Învățători
Care pleacă
Ceruți fiind
De alte țărmuri
Veghindu-ne trăsătura
De caracter
Și de arcuș…

Sunt – Cornelia Prisacariu, Ploiești, joi 18 noiembrie 2021, orele 05.28 a.m. – in memoriam domnului profesor Adrian Ceapă

Ședința de lucru a Cenaclului “I. L.Caragiale”, 15 nov. 2021

Ana Nedelcu felicitări dragi! O altfel de poezie, un alt joc metaforic de cuvinte. Seară frumoasă. Cenaclul, lucrările citite în această seară au fost o încântare.

TIMPUL nu ar fi existat dacă oamenii nu l-ar fi băgat în seamă. Animalele, de exemplu, nu își măsoară timpul, nu bagă timpul în seamă și îs tare drăgălașe și fericite.

GÂNDURILE pentru suflet, pentru inimă sunt acele gânduri cărora trebuie să le ținem lumina aprinsă, pentru ale vedea. Lumina aceasta o au creatorii de cuvinte, creatorii de artă.

FEMEIA ține în palmă boabe de cleștar, strălucirea ochilor de bărbat.

Dan Drăguș
Foto: Contact de Vassily Kandinsky (1924)

Am prins luna
de un colț
și am atras-o în dreptul inimii
Căutam apoi să potrivesc stelele
prea mulți colți
mă dureau
în locuri de-abia știute
Am tras draperia
peste ochiul noptii
și am plecat
fără să îmi pese.

Petroșanu Diana

John Milton (n. 9 decembrie 1608, Londra – d. 8 noiembrie 1674, Londra)

Lui Shakespeare

Îi vom slăvi lui Shakespeare osul sfânt,
Clădindu-i vraf de pietre pe mormânt?
Sau cere-se ca moaştele-i să stea
Sub piramida care-mpunge-n stea?
Moştenitor al faimei, te îmbie
Asemenea plăpândă mărturie?
Mirarea şi uimirea-ne nu-s oare
Statuia ta mereu dăinuitoare?
În ciuda artei cea cu trudnic pas
Curg stihurile tale, şi popas
În inimi face delficul tău vers
Din cartea ta cu slova de neşters.
Lăsându-ne de fantezie goi,
Ne faci de marmur’stane tu pe noi;
Şi-astfel, atât ţi-e cripta de măreaţă,
Încât şi regi o ar plăti cu-o viaţă.

Via Stamate Constantin