Promovate

„Eroinele” – Al doilea episod al ciclului de conferințe comemorative dedicat victimelor Securității din rezistența armată anticomunistă fondată și condusă de lt-colonelul câmpulungean Gheorghe Arsenescu, organizată la 28 iunie 2017, în Câmpulung Muscel.

Miercuri 28 iunie 2017, la orele 12, în Sala de Festivități a Primăriei Municipiului Câmpulung Muscel reprezentanții Asociației Urmașilor Persecutaților Regimului Comunist din România și conducătorul Centrului de Cercetări Istorice ‘Preotul Gheorghe I. Cotenescu’, vor prezenta localnicilor al doilea episod, intitulat ‘Eroinele’ din cadrul ciclului de conferințe comemorative dedicat rezistenței armate anticomuniste muscelene fondată în localitate și condusă de câmpulungeanul Gheorghe Arsenescu (1907-1962), locotenent-colonel deblocat/epurat din Armata Regală Română.

Peste 100 de persoane au fost arestate și condamnate în perioada 1949-1960 pentru apartenența și sprijinul logistic acordat acestui grup, aflat în faza de organizare între 1948-1949 în Câmpulung și în localitățile din nordul fostului județ Muscel, incluzând și câțiva membri ai viitorului nucleu de rezistență fondat și condus inițial, în 1949, tot de Lt..col. Gheorghe Arsenescu, împreună cu frații Toma și Petre Arnăuțoiu, ca urmare a deplasării centrului de greutate în zona Nucșoara (la vest de Câmpulung Muscel).

Baza națională de date, desigur incompletă, a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc, include, în prezent, în jur de 76.000 de fișe matricole penale. Printre cei condamnați penal și/sau supuși internărilor administrative, cele două forme legale de detenție în timpul regimului comunist, se află și peste 3.800 de femei. Raportat la proporția femeilor în cadrul populației, procentajul de 5% ar părea unora nesemnificativ. Trebuie avut în vedere, însă, faptul că tradițiile moștenite din străbuni i-au pus aproape întotdeauna pe bărbați în fața ‘reflectoarelor’. De aceea trebuie ca noi, cei de azi, să acordăm atenția și respectul cuvenit spiritului de sacrificiu al acestor femei.

În Gulagul românesc, închisori de femei erau la Târgșor, Miercurea Ciuc și la Mislea-Prahova, iar secții de femei au existat la mai multe centre de detenție: Pitești, Jilava, Arad, Craiova, Dumbrăveni, Oradea, Ghencea, Popești-Leordeni și coloniile de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Printre cei peste 100 de musceleni care l-au sprijinit pe locotenent-colonelul Gheorghe Arsenescu s-au numărat și 14 femei care nu au pregetat să-și urmeze părinții, soții și frații în lupta împotriva regimului totalitar de tip comunist. Un procentaj semnificativ mai mare decât cel înregistrat la nivel național. Sunt femei care au trecut prin majoritatea temnițelor menționate, temnițe din care n-au lipsit nici copiii, regimul opresiv neadmițând excepții,

Printre cele mai luminoase figuri de femei din România condamnate politic se află și două femei față de care Lt. col. Gheorghe Arsenescu a nutrit sentimente deosebite, ajutându-l să cunoască, în timp de pace sau prigoană, bucuria de a fi tată. E vorba de Maria Arsenescu (născută Buduluca) și Elena Stanciu Poștoacă.

Destinele celor două mame sunt elocvente: Maria Arsenescu a fost arestată în 1950 și internată administrativ 24 de luni, obligată apoi să divorțeze (1959) și condamnată la 10 ani de temniță grea în februarie 1962, în procesul în care tată său, Gheorghe Buduluca, a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, iar soțul la moarte, sentință executată la 29 mai 1962, cu două zile înainte ca acesta să împlinească vârsta de 55 de ani.

Conform mărturiei sale, completată cu fișa matricolă penală, Maria Arsenescu, mama lui Dragoș, un băiat de doar cinci ani la data arestării, a trecut prin nenumărate închisori și colonii de muncă: Jilava, Ghencea, Cernavodă, Saligny, kilometrul 8, detașamentul de muncă forțată nr. 9, Târgșor, Gai (Arad) și Miercurea-Ciuc. Elena Stanciu Poștoacă, ca membră a uneia din familiile care l-au găzduit și ocrotit în perioada 1949-1960 pe locotenent-colonelul Gheorghe Arsenescu, scăpându-l din ghearele Securității mai bine de 10 ani, a fost arestată în fața Melaniei, fetița lor de 5 ani, la 1 februarie 1960. Fiind supusă unor anchete de o duritate împinsă la extrem, a suferit mutații psihice atât de grave încât nu și-a mai revenit niciodată. Deși necondamnată penal, i-a fost dat să treacă prin închisorile Pitești și Văcărești.

La 27 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, dorim ca spiritul de sacrificiu și suferințele prin care au trecut aceste muscelence să fie cunoscute și respectate la ele acasă. Ele sunt parte integrantă dintr-un trecut dureros, soldat cu circa 2 milioane de victime prin includerea membrilor de familie ai celor care au cunoscut martirajul în temnițele comuniste din România și cărora nu le-au fost întocmite fișe matricole penale. Cu acest prilej, participanții vor semna o Moțiune care va fi înaintată autorităților locale.

Întrucât pe teritoriul municipiului Câmpulung, deși punct nodal determinant al nașterii rezistenței armate anticomuniste din fostul județ Muscel, nu există un monument propriu dedicat acesteia, la care să poată fi depuse coroane de flori de Ziua Eroilor, participanții se vor deplasa în comuna Stoenești pentru oficierea unei slujbe de pomenire la cimitirul în care sunt înmormântați Maria Arsenescu (Buduluca), Gheorghe Buduluca, preotul Gheorghe I. Cotenescu și alți luptători din localitate. Ei merită, cu prisosință, acest omagiu simbolic, făcând cu toții parte din ‘oastea’ celor care au încercat să opună rezistență, militari și civili, după puterile fiecăruia, regimului comunist dintr-o țară abandonată, vremelnic, de Occident.

Radu Petrescu-Muscel, secretar general AUPRCR

Cel de-Al Doilea Război Balcanic s-a declansat în 1913 între Bulgaria pe de o parte şi Grecia şi Serbia si Muntenegru de cealaltă parte.

In istoria noastră lungă şi complicată am avut parte de multe lupte cu vecinii, cu imperiile care ne-au călcat sau intentionau să ne ocupe ori să ne împartă, cu năvălitori, cu tot ce putea încerca un popor statornic. Situaţia noastră s-a complicat enorm şi prin faptul că am rămas o insulă latină într-o mare slavă, lovită dintr-o parte de o forţă fino-ugrică. Şi rezultatele s-au văzut: poporul român latin a fost redus tot mai mult ca si areal de răspândire, până a ajuns cam la situaţia de astăzi. Nu mai există români in câmpia panonică, deşi ei existau înainte de sosirea ungurilor, erau chiar foarte mulţi. Românii din sudul Dunării au ajuns o minoritate persecutată şi nu se ştie dacă in câteva zeci de ani vor mai exista. La fel şi în Balcani.

Bulgaria a aparut ca stat pe harta Europei si in urma jertfei noastre de sange care ne-a adus independenta, in razboiul de la 1877-1878, la Plevna, Grivita, Rahova si Smardan. Pana atunci, toti patriotii nationalisti bulgari asupriti de imperiul otoman isi gaseau refugiu si protectie in Romania, de unde isi puteau desfasura fara interventii sau obstructionari activitatea lor nationalista.

Dupa aparitia Bulgariei, la un moment dat, chiar s-a vehiculat intens ideea unirii Romaniei si Bulgariei sub sceptrul regelui Carol I, dupa detronarea tarului Alexandru de Battemberg (1879-1886). Chiar Stambolov, dictatorul Bulgariei, i-a oferit regelui Carol I al Romaniei coroana Bulgariei.

Manifestul adresat romanilor, la 1885, de catre patriotul bulgar Zaharia Stoianov, seful delegatiei venite la Bucuresti spre a pregati uniunea personala a Bulgariei cu Romania, reliefa sentimentele bulgarilor fata de Romania, cel putin atunci. Un fragment: „Nu exista un singur bulgar, mai mult sau mai putin inteligent si patriot, care sa nu fi calcat pamantul liber al Romaniei si sa nu se fi folosit de ospitalitatea frateasca a romanilor. Intr-o epoca de jumatate de secol, intr-o epoca neagra si groaznica pentru noi, privirea poporului bulgar a fost pururea atintita asupra malului stang al Dunarii. Tot ce era onest si nobil, tot ce avea vreo initiativa era cuprins de ideea de a salva patria sa nenorocita, tot ce n-a putut sa respire in Bulgaria robita, lucra si traia in sfanta Romanie. Imi aduc aminte, precum isi aduc aminte toti amicii mei, ca cuvintele: Romania, Bucuresti, Ploiesti, Giurgiu, Braila, Galati, si asa mai departe, au fost pentru noi cuvinte sfinte si egale cu cuvinte din Sfânta Scriptură. Cand vreunul din patriotii nostri, prigonit crud de guvernul otoman, scapa in fine din ghearele strainului neindurator, el gasea refugiul intr-un oras al Romaniei. Da, fratilor romani, pamantul vostru a fost pentru noi pamantul fagaduit. La inceputul renasterii noastre nationale, cele dintii voci care ne trezira din somnul robiei, s-au auzit în România. Tara voastra a fost pentru noi focarul luminat al libertatii, speranta in viata noua, in progres. Desi vasali puterilor sultanului, romanii au ingaduit, ba chiar au patronat organizarea comitetelor revolutionare, au permis lui Pernovski sa pronunte discursurile sale infocate, au permis lui Liuben Karavelov tiparirea ziarelor „Svoboda” si „Nezavisimosti”. Voi ati permis neastamparatului Botev sa ne trimita „Cuvantul refugiatului bulgar” si apoi sa editeze „Znamea”, organe de publicitate care, daca ar fi aparut acum in Bulgaria, ar fi indignat desigur elementele din care se compune tagma tradatorilor patriei noastre mult incercate. Pamantul vostru a hranit pe apostolii libertatii bulgare, pe luptatorii uriasi ai independentei noastre… Salutare dar pamantului sfant al Romaniei, fie binecuvantat! Romania a fost a doua patrie pentru mii de martiri ai noştri.”

Dupa eliberarea Bulgariei simpatia poporului roman a ramas nemarginita pentru noi. La 1885, cand dusmanul navali sub zidurile Slivnicei si Vidinului, cand am fost parasiti de Europa intreaga, atunci numai in Parlamentul roman s-a gasit o inima plina de compatimire pentru noi; numai in Parlamentul roman s-a ridicat o voce pentru cauza dreapta a poporului bulgarului… Din Romania ne vin razele binefacatoare ale libertatii, razele desteptarii noastre morale… Cu intristare si amaraciune ne gandim ca pana acum n-am rasplatit cu nimic poporul roman pentru toate acestea. In temelia libertatii noastre zac osemintele fiilor Romaniei , iar noi nici doua cuvinte de multumire n-am pronunţat până acum…”.

Impresionanta aceasta dovada de prietenie, nu-i asa? La acel moment parea ca noi si bulgarii vom fi ca fratii, chiar se punea problema unirii sub aceeasi domnie, a regelui Carol I al Romaniei, ba chiar marele Mihai Eminescu pusese un pariu pe aceasta tema, dupa un document recent descoperit. Atunci, de unde atata ura a bulgarilor impotriva noastra, doar dupa cativa ani? De unde si de ce? Au fost doua lucruri care i-au transformat pe bulgari din cei mai mari prieteni ai nostri in unii dintre cei mai indarjiti dusmani. Dar sa vedem contextul în care s-a petrecut această transformare.

Dupa razboiul ruso-romano-turc din 1877-1878, in urma caruia Bulgaria a aparut pe harta, pacea de la San Stefano (3 martie 1878) le dadea bulgarilor un teritoriu imens, cu iesire la patru mari, respectiv Marea Neagra, Marea Egee, Marea Adriatica si Marea Marmara. Dar pacea de la Berlin (1878) le reducea acest teritoriu, lasand sudul in mana Turciei, pentru a potoli Rusia, care dorea pentru acest nou vasal al sau, respectiv Bulgaria, un teritoriu cat mai vast, pentru a-i fi mai usor sa ajunga la Istambul, cheia Marii Negre si iesirea spre Mediterana, conform planului imperial schitat inca de Petru cel Mare. Cum era si firesc, Rusia vedea in acest razboi si aceasta pace doar o simpla etapa spre intinderea posesiunilor ei cat mai mult spre Istambul, in asa fel incat Marea Neagra sa devina o mare ruseasca.

Stapanind cheia Marii Negre, stramtorile, acest lucru ar fi devenit un fapt implinit. De aceea, timp de mai bine de doua sute de ani, Rusia a dus nenumarate razboaie impotriva Imperiului Otoman, omul bolnav al Europei, cum ii spuneau diplomatii secolului XIX, pentru mostenirea acestui imperiu. Cand Rusia, respectiv Imperiul Tarist, a ajuns prea departe, au intervenit inclusiv militar puterile occidentale, marile imperii coloniale, care isi vedeau amenintate posesiunile de ambiţiile nemăsurate ale ţărilor.

Imperiul Britanic se temea de extinderea rusilor in Asia Centrala, de unde ar fi putut ajunge sa ameninte perla coroanei, India. De aici a izbucnit razboiul Crimeei (1853-1856), unde Franta si Anglia au luptat alaturi de turci impotriva rusilor, pentru a le stavili avantul expansionist. Aici a avut loc legendarul atac al cavaleriei usoare. In urma infrangerii Rusiei, diplomatii occidentali au decis crearea unui bloc solid care sa poata sta in calea ambitiilor expansioniste ale Rusiei către Balcani şi Istambul.
Cea mai buna solutie gasita este crearea unui bloc romanesc solid, mai ales ca romanii nu erau slavi si s-ar fi impotrivit tendintelor expansioniste ale Rusiei care ar fi incercat sa faca legatura cu slavii sudici, respectiv sarbii si bulgarii. In acest context ar trebui privita unirea de la 1859, doar la trei ani dupa incheierea razboiului Crimeei. Mai ales ca dupa acest razboi, Moldovei i se inapoiaza sudul Basarabiei, aproximativ actualul Bugeac, parte din Basarabia răpită la 1812.

La 1878, razboiul ruso-romano-turc aduce independenta Romaniei si aparitia pe harta lumii a Bulgariei, mai intai imensa, conform tratatului de la San Stefano, apoi redusa aproximativ in limitele ei etnice, conform Congresului de la Berlin. Era oarecum normal, patru milioane de bulgari stapanind un teritoriu de opt milioane de locuitori, doar ungurii mai aveau astfel de pretenţii.

Referitor la noi, rusii ne iau sudul Basarabiei si „ne dau in schimb” Dobrogea, teritoriu pe care ei nu l-au stapanit niciodata, deci nu prea aveau cum sa-l dea. Dobrogea, majoritar populata de romani, a fost stapanita de turci pana atunci, iar inainte de acestia a fost in cuprinsul Tarii Romanesti a lui Mircea cel Batran, iar inainte de el, in voivodatul romanului Dobrotici, de unde ii vine si denumirea. Dobrotici, aliatul lui Mircea cel Batran, murind fară urmaşi şi-a lăsat voivodatul acestuia.

Megalomania si agresivitatea Bulgariei se accentuara, pretentiile sale asupra teritoriilor smulse Turciei intrecand orice asteptari. Simpatia Rusiei se muta asupra Serbiei, in timp ce Austro-Ungaria sustinea Bulgaria, in dorinta ei de a slabi Serbia si eventualele ei pretentii asupra teritoriilor locuite de sarbi din cuprinsul monarhiei dualiste. Razboiul intre fostii aliati devenise inevitabil, iar acum sarbii si grecii fac propuneri de alianta Romaniei, desi initial toti o doreau in afara disputelor. Cancelariile europene se indreptau tot mai mult asupra Romaniei, devenita factor de echilibru, mai mult, ea devenise arbitrul în Balcani.

Desi tarul Nicolae al Rusiei amenintase direct pe cei ce ar porni razboiul intre frati, la 16/29 iunie 1913, la ordinul direct al tarului Ferdinand al Bulgariei, bulgarii dezlantuira un atac devastator asupra sarbilor pe intregul front. Cu toate ca exista o alianta secreta intre Romania si Puterile Centrale, intre care si Austro-Ungaria, inca din 1883, interesele Romaniei si opinia publica ii cereau sa mearga impotriva bulgarilor sustinuti deschis de Austro-Ungaria.

La 20 iunie/3 iulie 1913 primul ministru Titu Maiorescu supunea regelui Carol I decretul de mobilizare al armatei române.
Intentia comandamentului roman era sa ocupe Cadrilaterul cu o armata secundara si in acelasi timp forta principala sa treaca Dunarea si sa inainteze rapid catre Sofia spre a dicta incetarea razboiului si incheierea pacii. Regele Carol trecea pentru a doua oara Dunarea in fruntea armatei romane. Prima data pentru a aduce independenta Romaniei si sa ajute la crearea statului bulgar. A doua oara, 36 de ani mai tarziu, pentru a da o lectie vecinului ingrat si agresiv şi pentru a aduce linişte Balcanilor. Corpul V de armata, sub comanda generalului Culcer, cu o divizie de rezerva, ocupa Cadrilaterul pana la linia Turtucaia – Balcic. In acelasi timp masa principala trecuse Dunarea intre Bechet si Turnu Magurele. Corpul I armata si divizia 1 cavalerie au trecut pe vase pe la Bechet, indreptandu-se spre Rahova, iar divizia 1 cavalerie sub comanda generalului Bogdan apuca oblic spre sud-vest, spre nodul de comunicatii Ferdinandovo, taind retragerea din fata sarbilor a armatei bulgare comandate de generalul Kutincev. O brigada bulgara trecuse deja de Ferdinandovo si se indrepta spre Sofia prin pasul Ginci, cand ariergarda intra in contact cu divizia de cavalerie a generalului Bogdan (10 iulie). Acesta manevra foarte bine, incat bulgarii, desi superiori, crezura ca au in fata trupe mult mai numeroase. Prin telegrama expediata de generalul Sirakov si interceptata de romani, acesta spunea ca are in fata avangarda unui corp de armata cu sapte baterii de artilerie. Bulgarii se demoralizara si intreaga brigada a fost luata prizoniera de divizia lui Bogdan. Armata lui Kutincev se descompuse, dezertorii si prizonierii fiind dezarmati si lasati să se întoarcă la casele lor.

Sub protectia acestei flancgarde, corpurile II, III si IV, cu o divizie independenta de cavalerie si cateva divizii de rezerva trecura Dunarea pe la Corabia. Podul pregatit dinainte, construit din portiere de cate cinci pontoane metalice cuplate, a fost lansat in sapte ore, succes remarcabil pentru pontonierii romani. Ajunse pe teritoriul bulgar, trupele noastre inaintara cu viteza in cateva zile fiind in Balcani. Corpul I era la Orhania, ocupand trecatoarea Arab-Konak, poarta Sofiei. Din inaltimea pasului, soldatii romani vedeau noaptea luminile capitalei, iar aviatorii romani, utilizand pentru prima oara aeroplanul in razboi, planau deasupra Sofiei. Corpul IV era la Etropol, iar elemente inaintate la Tatar-Bazargic, inaintand pana la 10 km de Filippopol, recunoasteri de patrule facura legatura cu armata greaca.

In 18 zile armata romana fusese mobilizata, concentrata, trecuse Dunarea si ajunsese la 20 km de Sofia si 10 km de Filippopol, trecuse Balcanii si facuse legatura cu armata greaca. Capitala inamica, Sofia, lipsita de aparare, era la dispozitia romanilor. La 5/18 iulie, regele Ferdinand al Bulgariei adresa regelui Carol al Romaniei rugamintea de a stopa inaintarea trupelor romane, declarandu-se gata de a primi conditiile Romaniei si a incepe tratativele de pace. Interventia din Bulgaria a aratat capabilitatile si entuziasmul armatei romane, prezentandu-se la mobilizare un numar mult mai mare decat cei chemati, dar a relevat si unele slabiciuni, cum ar fi vulnerabilitatea la epidemii. Din pacate, in entuziasmul general, nu s-au tras învăţămintele necesare.

Pacea s-a incheiat la Bucuresti, tratativele fiind conduse de Titu Maiorescu. Romania iesise din acest razboi cu Cadrilaterul, cu un prestigiu european considerabil marit, dar si cu un dusman implacabil in care toata ura nascuta din invidie, deziluzie si umilinta indurata lua proportii exaltate. Desi generalul Fiicev, delegatul Bulgariei la Bucuresti, recunostea ca Bulgaria achita nota de plata la care o condamnase lacomia si miopia ei politica.

Si datorita interventiei in razboiul balcanic, relatiile Romaniei cu Puterile Centrale au continuat sa se raceasca iremediabil, in schimb Romania se apropia din ce in ce mai mult de alianta franco-rusa. Nu degeaba Nicolae Iorga a spus „campania din Bulgaria a fost primul capitol al războiului României în contra Austro-Ungariei.”

Cauza războiului a fost neînţelegerea asupra împărţirii teritoriilor pierdute de turcii otomani în timpul Primului Război Balcanic, care a luat sfârşit la 30 mai 1913, în care aceste țări fuseseră aliate. Pentru Bulgaria, războiul oferea ocazia de a ocupa întreaga Macedonie şi de a domina Balcanii, în timp ce pentru Serbia şi Grecia războiul însemna şansa de a împărţi între ele Macedonia şi de a împiedica hegemonia Bulgariei.

Ca urmare, la 16 iunie 1913, regele Ferdinand al Bulgariei ordona trupelor sale să atace poziţiile sârbe şi greceşti, declarând în acelaşi timp război acestor țări. Bulgarii au fost copleşiţi numeric pe frontul grecesc și totul a fost transformat într-o ofensivă grecească pe întreaga linie a frontului la 19 iunie.

În 27 iunie 1913, România declara război Bulgariei, și intra în al doilea război balcanic. Noul război a chemat România la o intervenţie militară în Bulgaria. Când trupele româneşti au invadat nordul Bulgariei şi se apropiau de capitala Sofia, Bulgaria a cerut armistiţiu.

Un armistiţiu a fost semnat la 18 iulie, iar schimbările teritoriale au fost reglementate în tratatele de la Bucureşti şi de la Constantinopol:

• Bulgaria a pierdut cea mai mare parte a teritoriilor câştigate în primul război balcanic;
• Serbia a devenit puterea dominantă în Balcani;
• Grecia a obţinut Salonic şi împrejurimile, plus cea mai mare parte a coastei Traciei Occidentale.

A fost doar o înţelegere temporară. Zece luni mai târziu luptele au reînceput, odată cu primul război mondial.

M.C.

Mănăstirea Ghighiu este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Ghighiu, județul Prahova, în apropierea municipiului Ploiești.

Cu ajutorul donațiilor, în zona izvorului, călugărițele au reușit să construiască o „gură de rai”. O oază de liniște și verdeață, străjuită de un iaz și o moară ornamentală, împrejmuite de băncuțe, unde credincioșii se pot odihnii la umbra copacilor în care au fost puse și căsuțe pentru păsărele. În dreapta izvorului a fost construit un loc de joacă pentru copii, lucru greu de regăsit în curtea unui așezământ de rugăciune.

De aceea, vizitarea acestui loc este binevenită în aceste zile toride de vară.

Cele mai vechi mărturii despre Mănăstirea Ghighiu datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, când este menționat pe aceste locuri schitul logofătului Coresi și al jupâniței Slăvița. Urmele sihăstriei se vor șterge însă aproape în întregime.

Abia în 1817, Măriuța Răfoveanca împreună cu mama sa Ana donează un teren și o parte din averea lor pentru înălțarea unui schit, la cererea monahului Agapie. Vor fi ridicate, mai întâi, o bisericuță de lemn și câteva chilii.

Biserica mare a mănăstirii a început a se zidi în anul 1858, prin purtarea de grijă a starețului Eftimie, fiind sfințită pe 31 martie 1866.

Legenda spune: „Căutând loc de mănăstire, Călugărul Agapie împreună cu patru ucenici, obosiţi de drum au poposit într-o poiană din Codrii Vlăsiei pentru a se odihni. Aici au fost treziţi de un foşnet; era susurul unui izvor. Atunci au înteles că aici este locul potrivit şi s-au hotărât să facă schit, astăzi Mănăstirea Ghighiu. De la acest izvor mănăstirea şi-a luat hramul: „Izvorul Tămăduirii.”
De asemenea, legenda spune că este un izvor cu apă tămăduitoare, dovedindu-se în timp de către marturiile oamenilor care au consumat această apă cu credintă şi s-au vindecat de diferite boli.

Binefacerile Maicii Domnului se revarsă asupra mănăstirii şi a peleriniilor atât prin Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cât şi prin apa tămăduitoare a acestui izvor.

L. C. P.

Artişti sculptori de talie internaţională sunt prezenți în această perioadă în urbea de pe Timiș și Sebeș, cu prilejul celei mai importante manifestări culturale din România dedicată artei monumentale moderne.

Evenimentul este unul tradiţional şi de anvergură mondială, ajungând anul acesta la cea de-a XV-a ediţie.

Simpozionul este onorat de participarea unui număr de 11 reputaţi artişti. Este vorba despre: Dan Daniel – România, Roland Hoef – Germania, Zigmund Bielis – Letonia, Tanya Preminger – Israel, Tibor Farkas – Ungaria, Laura Marcos – Argentina, Florin Vîlceanu – România, Jing Chu – China, Ahmad Solimani – Iran, Jean Van Delle – Belgia şi Eugen Petri din România.

Tabăra de creaţie este situată în incinta fostului Târg de animale din zona Splaiului Sebeş, fiind accesibilă spre vizitare tuturor iubitorilor de artă.

Travertinul este o rocă sedimentară poroasă de calcar alcătuită din calcit, calcit slab magnezian și aragonit, care are o culoare gălbuie până la brună. Roca nobilă impresionează încă de la prima vedere, atrăgând prin aspectul catifelat, dar şi prin formele şi culorile sale, care reflectă varietatea şi fascinaţia naturii. Materialul respectiv mai are şi alte caracteristici esenţiale precum rezistenţă la factori meteorologici şi durabilitate în timp.

Începând cu anul 1848, o ramură a familiei Chrissoveloni, originară din Chios, cu rang nobiliar şi blazon, a fost strâns legată de istoria României. Familia Chrissoveloni nu s-a limitat la o contemplare a naturii şi a societăţii, ci s-a implicat, cu sârguinţă, în activitatea economică – finanţe, industrie, agricultură, comerţ.

Până la criza din 1929 – 1933, Banca Chrissoveloni a fost una dintre cele mai puternice instituţii financiare. În timpul crizei, pentru a avea resursele necesare restituirii banilor deponenţilor, Nickolaos (Nicky) Z. Chrissoveloni a vândut Băncii Naţionale, Palatul de pe strada Lipscani. Cinstea a rămas o constantă a activităţii moştenitorului Chrissovelonilor. Revista „Bursa” din 21 februarie 1937, aprecia că Banca Chrissoveloni „a trecut perioada crizei cu numele neştirbit, cu prestigiul nevătămat; debitorii ei au fost lichidaţi în întregime; capitalul ei moral – încrederea publicului – a rămas intact”.

Părinţii lui Nickolaos (Nicky), Zannis N. Chrissoveloni şi Sybille Youell, s-au manifestat ca veritabili patrioţi în timpul Primului Război Mondial, organizând, pe cheltuială proprie, ambulanţe pentru transportul răniţilor de pe front şi transformând conacul de la Ghidigeni în spital al Crucii Roşii. Ei au participat activ, Zannis conducând ambulanţe, iar Sybille administrând spitalul de la Ghidigeni. Sybille era pritenă cu Regina Maria care a vizitat spitalul de la Ghidigeni, apreciind atât modul în care erau îngrijiţi răniţii, cât şi activitatea de pe front a lui Zannis.

Regina Maria a fost naşa de botez a lui Nicky. Nickolaos (Nicky) Z. Chrissoveloni a fost căsătorit cu Georgeta Lakeman – Economu, nepoata lui Sir Stephen Bartlett Lakeman, supranumit Mazar Paşa – o veritabilă legendă.

Sir Stephen Lakeman a fost, în anul 1854, guvernator al Bucureştiului, iar în 1875, a contribuit la formarea Partidului Liberal din România, acest act fiind cunoscut în istorie sub numele de „Coaliţia de la Mazar Paşa”.

George Lakeman-Economu, fiul lui Mazar Paşa, era, prin mama sa, urmaşul unei ramuri a boierilor Arion. Soţia sa, Elena, era fiica inginerului Constantin Colibăşeanu, urmaşul unor bogaţi proprietari de pământ din Oltenia. Mama Elenei era fiica generalului Laptev care aparţinea unei familii aristocrate ruse. Laptev l-a însoţit pe generalul Kiseleff în Ţările Române şi s-a stabilit aici.

În primii ani ai regimului socialist, Nickolaos Z. Chrissoveloni a fost arestat de două ori, fiind învinuit de spionaj.

Ca şi alţi oameni de valoare ai acestei ţări, el a suportat rigorile statului socialist, fiind acuzat pe nedrept. În 2017, se împlinesc 45 de ani de la trecerea în eternitate a lui Nickolaos (Nicky) Z. Chrissoveloni şi 120 de ani de la plecarea în lumea veşnică a lui Sir Stephen Bartlett Lakeman (Mazar Paşa).

Istoria celor două ilustre familii – Chrissoveloni şi Lakeman, este prezentată prin intermediul unui spectacol radiofonic document, difuzat în două episoade: „Familia Chrissoveloni în istoria României” şi „Nicky Chrissoveloni – Finul de botez al Reginei Maria”.

Luni, 26 iunie, de la ora 9:30, la clubul Ramada Majestic, de pe Calea Victoriei din Bucureşti, în prezenţa actorilor, a realizatorilor şi a familiei Chrissoveloni, va avea loc audiţia cu public, în avanpremiră, a acestui spectacol – document.

R.C.

Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.

• În 1834, când Țările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conștiința națională cerea unitatea și libertatea țării, domnitorul Țării Românești, Alexandru D. Ghica Vodă, a obținut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii”
• Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben și roșu), cel atribuit armatei era compus din trei (roșu, galben și albastru) și un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
• O informație o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat și stabilit în Muntenia în 1830, profesor și director al „Colegiului Sf. Sava” din București 1831–1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
• Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa
• În timpul revolutiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național.
• Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca: „Frăția”: „Dreptate – Frăție” și dându-i denumire de „stindard al libertății”. O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înțeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naționale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical și vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind“. În Adunarea populară desfășurată pe dealul Filaretului din București, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluției, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălțat „flamura cea mare tricoloră a națiunii române”, a întregii națiuni române.
• Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel național in 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz pina in 1862, a avut fîșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fîșia roșie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
• Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă țara noastră mai existând alte trei țări europene tradiționale cu steagul tripartit în mod egal și vertical: Franța, Italia și Belgia.
• Sursa: wikipedia

Cel mai important eveniment dedicat mașinilor de epocă din România va avea loc anul acesta pe 24 iunie, la Sinaia. Începând de anul acesta, Concursul de Eleganță Sinaia, desfășurat la Castelul Peleș, are ca partener oficial BMW Classic.

Sâmbătă, 24 iunie, are loc Concursul de Eleganță Sinaia, eveniment organizat sub Înaltul Patronaj al M.S. Regele Mihai I al României.

BMW aduce, în acest an, la eveniment o serie de automobile rare, care au marcat istoria mărcii germane. Concursul de Eleganță este organizat de Retromobil Club România, care a reluat tradiția acestui concurs inițiat, în 1934, de Automobilul Clubul Regal Român.

Evenimentul se desfășoară sub Înaltul Patronaj al M.S. Regele Mihai I al României și va avea loc pe Domeniul Regal Peleș, la Castel și la Casinoul Sinaia.

Ediția din acest an a fost încadrat ca eveniment de categoria A în calendarul Federației Internaționale de Automobile de Epocă. Organizatorii au anunțat că au fost înscrise 32 de automobile în șase categorii, cu reprezentanți din patru țări: România, Bulgaria, Ungaria și Marea Britanie.

Vor fi prezente multe exemplare de excepție, așa cum este modelul Ego 4/14 din 1924, unul din două exemplare existente la nivel mondial, prezentat și în filmul „Restul e tăcere” semnat de Nae Caranfil.

Țiriac Collection va prezenta una din puținele limuzine de serie din lume care dispune de un motor cu 16 cilindri – un model Cadillac Series 90. Porsche 356 Cabriolet, Jaguar E Type sau Citroën DS 21 Cabriolet Chapron sunt alte automobile spectaculoase înscrise în concurs.
Participarea internațională BMW Classic înseamnă o flotă importantă de automobile care va marca și o serie de momente speciale din istoria mărcii.

Prima generație BMW Seria 7 (E23) aniversează 40 de ani de la lansarea modelului și întoarcerea BMW în segmentul limuzinelor de lux, BMW Seria 7 750i (E38) marchează 30 de ani de la primul motor V12 german de după cel de-al doilea Război Mondial, iar un model BMW Z1, probabil primul model care circulă pe drumurile din România, aniversează 30 de ani de la relansarea roadsterelor BMW.

De asemenea, va fi prezent legendarul BMW 328 Mille Miglia Roadster, un model care a participat în 1940 la Marele Premiu al orașului Brașov.

Publicul are acces gratuit la eveniment, pot vota pentru mașinile participante cu ajutorul buletinolor distribuite, la final urmând să fie acordat și „premiul publicului”, pentru mașina care a primit cele mai multe voturi.

Progamul evenimentului:

– 10:00 – 17:00. Automobilele sunt prezente pe Domeniul Regal Peleș: Castelul Peleș, Castelul Pelișor, Vila Economat.

– 10:00, 14:00. Tururi ghidate de prezentare cu start de la Terasa Tunuri, Vila Economat

– 12:00 – 13:00. Prezentarea oficială a automobilelor, Castelul Peleș.

– 18:00 – 19:00. Parada automobilelor de epocă și prezentarea în centrul orașului.

– 19:00 – 20:00. Festivitatea de premiere, Casino Sinaia.

La Solstițiul de vară, de Ziua Soarelui și a Sânzienelor, pentru a avea parte de dragoste și a vă bucura de frumusețea și puterea vindecătoare a florilor, sunteți așteptați pe Prispa Muzeului „Crama 1777” din Valea Călugărească, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, la Serata muzeală „Cununa soarelui, cicoarea cerului”, sâmbătă, 24 iunie, începând cu ora 17.00.

Vă vor fi dezvăluite tainele Horei Sânzienelor, Legenda Doamnei Florilor și rostul și puterea simbolurilor solare în cultura populară românească.

Totodată, se va celebra în „haine de gală”, cu cununi de grâu și flori de câmp, Ziua Universală a Iei și, dacă nu aveți propria ie sau cămașă populară, Muzeul Crama vă pune la dispoziție, doar pentru fotografii, ii și cămăși populare dintr-o colecție particulară de excepție.

Muzeograf, Emilia Savelovici

Ziua Universală a Iei este sărbătorită în fiecare an la 24 iunie. Comunitatea online “La Blouse Roumaine” a propus, la 21 ianuarie 2013, ia – bluza tradițională românească – drept brand de țară și a organizat, pe 24 iunie 2013, odată cu sărbătoarea de Sânziene, prima Zi Universală a Iei. Evenimentul a devenit în scurt timp un eveniment global, sărbătorit pe 6 continente, în peste 50 de țări. ”La Blouse Roumaine” a generat o serie de inițiative de repoziționare identitară a iei, precum și a culturii tradiționale în general.

În 2015, primarul din Washington DC, Muriel Bowser, a proclamat ziua de 24 iunie drept “Ziua Universală a Iei” în Washington DC, prin eforturile conjugate ale Ambasadei României la Washington și ale comunității românești din capitala americană. Potrivit reprezentanței diplomatice românești, proclamația arată că edilul din Washington a luat această decizie “întrucât ziua de 24 iunie este recunoscută și sărbătorită la nivel mondial, inclusiv de comunitatea românească din capitala SUA, iar bluza românească este un simbol internațional al culturii române, o piesă emblematică a costumului popular național și o sursă de inspirație pentru mari designeri de modă”.

Ziua Universală a Iei este sărbătorită în 2016, în principalele orașe ale țări prin numeroase expoziții, târguri tradiționale, dezbateri privind prezentul și viitorul uneia dintre moștenirile naționale culturale ale României. De asemenea, la nivel internațional, ia românească va fi sărbătorită în peste 100 de orașe ale lumii, între care Washington, New York, Los Angeles, Toronto, Paris, Londra, Madrid, Amsterdam, Milano, Viena.

Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești, care se distinge, în funcție de regiune, atât prin motive cât și prin tehnicile de decorare, transmise de la o generație la alta. Inițial, cămășile erau confecționate din pânză albă, nevopsită, de in sau cânepă, borangic sau bumbac. Acesta din urmă era folosit ca urzeală pentru bătătura de in și cânepă, mai ales în partea de nord a țării, în timp ce în sud cămășile erau mai frecvent țesute cu borangic.

Croiala iei este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, răscroit în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor. Fața și spatele cămășii se numesc ”stan”, iar partea inferioară ”poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braț, cămașa era prevăzută cu așa numita ”pavă”, care oferea comoditate în timpul mișcării. Ia este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de ”vrăji și pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta.

Împodobită cu broderii și mărgele pe mâneci și la gât, ia reflecta toată dragostea și meșteșugul celei care a lucrat-o, cu măiestrie, răbdare și pasiune. Culorile folosite la brodarea iei arătau statutul femeii. Astfel, cele căsătorite și cele în vârstă purtau modele de croială modeste și culori mai temperate. Cele tinere aveau voie să poarte culori deschise și aprinse pentru a atrage pețitori. Femeile coseau ii pentru diferite ocazii: unele pentru zilele de sărbătoare, bogat împodobite, altele de horă, iar altele care se regăseau în vestimentația zilnică.

Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură. Se disting mai multe variante de bază în compoziția decorului de pe mâneci: ie cu mâneci cu dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau ”ie cu stele”. Partea din față a cămășii este și ea bogat brodată, prin repetarea acelorași modele existente pe mâneci. Iile brodate cu ”spic” făceau parte din costumul de nuntă din Moldova. Culorile folosite la broderie erau în două — trei nuanțe cromatice, de regulă, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru.

În timp, finețea materialelor folosite, armonia cromatică, dar și croiul pieselor de port românesc, țesute, croite și brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta și Maria, dar și de aristocrația feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.

Pe de altă parte, ia a atras atenția artiștilor, fiind imortalizată de pictorul francez Henri Matisse în mai multe tablouri, unul dintre ele — ”La blouse roumaine” (1940) — fiind expus la Muzeul Național de Artă Modernă din Paris. Un alt pictor român de origine evreiască, Constantin Daniel Rosenthal, a imortalizat-o pe Maria Rosetti, în ”România revoluționară”, purtând atât ie, cât și năframă. Ia românească apare și în tablourile semnate de Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Șirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiață ș.a.

Ia românească a fost, deopotrivă, sursă de inspirație pentru creația vestimentară a unor celebri designeri precum Yves Saint Laurent, care a creat, în 1981, o întreagă colecție intitulată ”La blouse roumaine”, urmat Jean Paul Gaultier, Kenzo sau Tom Ford, care a reinterpretat ia din zona Sibiu, cu broderii negre specifice zonei, și care a apărut în numărul american al revistei ”Vogue”, în martie 2012, purtată de cântăreața Adele. Apoi au fost Oscar de la Renta, Agatha Ruiz de la Prada, Anna Sui sau Philippe Guilet. Printre designerii români care s-au inspirat din portul românesc se numără Adrian Oianu, Dorin Negrău, Corina Vlădescu, Ingrid Vlasov ș.a.

Costumul tradițional femeiesc este format din ie, poale, fotă, catrință sau maramă. De-a lungul timpului acesta a suferit o serie de transformări, dar și-a păstrat în linii mari forma moștenită, simplă funcțională. Astfel a dobândit unele particularități, mai ales în ornamentație, care au dus la stabilirea următoarelor tipuri de ii, potrivit volumului ”Cusături românești” de Aurelia Doagă.

Ia cu altiță, încreț și râuri o întâlnim în Oltenia, Muntenia și Moldova. Se croiește din patru foi, fără nicio răscroială. Două foi se folosesc pentru piept și spate și două pentru mâneci, clini, broschițe, guler. Foile se încrețesc la gât cu ajutorul gulerului. Se caracterizează prin prezența constantă a unor câmpuri ornamentale: guler — piept și mâneca cu mai multe zone, denumite altiță (porțiunea de broderie care acoperă umărul), încrețul (o fâșie ornamentală în ton deschis, care urmează imediat după altiță), râurile sau rândurile de pe mânecă (care acoperă drept sau oblic în fâșii mâneca). Jos la mână, ia prezintă bantă sau mânecă largă. Ca puncte de cusătură se folosesc: cruci, tighele, punctul bătrânesc, brăduții (Argeș, Vlașca), butucul (Buzău, Rm. Sărat), punctul în ”scăriță pe dos” (Olt, Vâlcea) etc.

Cămașa cu tablă — eliminarea încrețului și acoperirea mânecii cu un ornament bogat, fără pânză în desfășurare, de la umăr până în dreptul încheieturii mâinii, a dus la realizarea unui adevărat tip ornamental de ie, specific regiunii Hunedoarei, în zona Pădurenilor, în împrejurimile Aradului. Motivul ornamental este punctul geometric. Punctul specific Hunedoarei este ”ațește”, iar al Banatului, punctul ”nemțoanelor” și ”tăietura”.

Ia cu șire și umeraș este întâlnită în sudul Transilvaniei, zona Sibiului și Făgărașului. În locul altiței există o fâșie îngustă ornamentală, care acoperă umărul, denumită umeraș sau umăr, care acoperă transversal ornamentele în formă de șire care pornesc din umăr. Ornamentarea se face cu motive florale și geometrice. Alături de cruci și tighele, ca puncte de cusătură se folosesc ciocănelele.

Cămașa cu ”pui peste cot” este întâlnită în zona Munților Apuseni, zonele Bistrița-Năsăud, Valea Gurghiului. Ornamentul principal ”puii peste cot” se plasează peste cot, orizontal. Ca puncte de cusătură specifice se folosesc punctul peste fire, gurița păpușii.

Cămașa cu platcă se întâlnește în Maramureș și Bihor și al cărei croi se desprinde de tipul croiului amintit mai sus. Ea are o platcă mare, pătrată. Ornamentul principal este cel geometric, care se distribuie pe platcă. Punctele de cusătură specifice sunt punctele peste fire, zbârciog nemțesc, și o serie de tighele perfecte. Caracteristic cămășii de Oaș este și cromatica vie, ce a suferit influența costumului popoarelor vecine.

Cămașa pătrată la gât se abate de la croiul cămășii românești și o găsim în Maramureș. Ea se croiește din două foi (față și spate) și se răscroiește la gât în formă pătrată. Specifice sunt mânecile largi care se încrețesc la umăr și jos la mână cu crețuri de o mare valoare artistică. Ornamentarea cămășii se face cu motive simple, geometrice și florale. Ca puncte specifice de cusătură se folosesc punctul înaintea acului pe care se bazează crețurile, tăietura (ferești), nemțoanele.

„Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.” (Regele Mihai I de România)

În zilele de 22-25 iunie 2017, Domeniul Regal Sinaia va găzdui prima ediție a “Colocviilor Regale”, o continuare a evenimentelor științifice anuale susținute de Institutul Cantemir la Universitatea din Oxford în anii 2010 (Conferința „Umanismul intercultural”), 2011 (Conferința „Crafting Humans: From Genesis to Eugenics and Beyond”) și 2012 (Conferința Mapping Humans. From Body to Cosmos”). Institutul Cantemir a funcționat la Universitatea din Oxford în anii 2011-2013 și a avut Înaltul Patronaj al Alteței Sale Regale Principele Radu.

Tema colocviului regal din acest an este Utopie și Revoluție. La lucrările colocviului de la Sinaia vor lua cuvântul Sorin Antohi (București), Artur Blaim (Gdańsk), Ștefan Borbély (Cluj-Napoca), Gregory Claeys (Londra), Jean Harris (Drăghici, Argeș), Moshe Idel (Ierusalim), Mariano Martín Rodríguez (Bruxelles), Eduardo Nolla (Madrid), Tilo Schabert (München), Michael Shafir (Cluj-Napoca) și Stelian Tănase (București).

În ziua de vineri, 23 iunie, în Salonul Florentin al Castelului Peleș, Principele Radu a înmânat al IV-lea Premiu Cantemir profesorului Moshe Idel, de la Universitatea din Ierusalim, pentru întreaga sa activitate științifică.

Primele trei premii anuale Cantemir au fost acordate la Universitatea din Oxford, astfel: în anul 2010, Întâiul Premiu Cantemir a fost decernat istoricului român Ștefan Lemny, de la Biblioteca Națională a Franței, pentru volumul Les Cantemirs – l’aventure européene d’une famille princière au XVIII-ème siècle; în anul 2011, al II-lea Premiu Cantemir a fost acordat profesoarelor Alison Bashford și Philippa Levine pentru volumul Oxford Handbook of the History of Eugenics; iar în anul 2012, al III-lea Premiu Cantemir a fost decernat oamenilor de știință Martin Dodge, Chris Perkins și Rob Kitchin pentru lucrarea The Map Reader: Theories of Mapping Practice and Cartograhic Representation.

În numele Custodelui Coroanei române, Principele Radu va oferi, vineri, 23 iunie 2017, un prânz personalităților participante la colocviu, în Sufrageria de Stat a Castelului Peleș.

Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” din Bușteni, str. Tudor Vladimirescu, nr. 2, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, organizează, în perioada 30 iunie – 1 iulie 2017, Salonul de Umor „RIDENDO DICERE VERUM”.

Inițiat în anul 1996, Salonul s-a bucurat, încă de la prima ediție, atât de sprijinul Uniunii Epigramiștilor din România, cât și al Primăriei Orașului Bușteni.

De-a lungul celor 21 de ediții, epigramiști și caricaturiști, din România și din Republica Moldova, au făcut deliciul publicului în dueluri de idei transpuse în epigrame, trimițând săgeți ironice în versuri, cu talentul literar caracteristic, între ei, cât și la adresa personalităților din viața socială, economică și politică.

Cea de-a XXII-a ediție se deschide vineri, 30 iunie 2017, ora 16.00 și va cuprinde lansări de carte, expoziții de caricaturi, precum și tradiționalul duel al epigramiștilor, urmat de festivitatea de premiere.

După succesul incredibil cu bestsellerul „Biblia pierdută”, următoarea carte a lui Igor Bergler este, fără îndoială, cel mai aşteptat roman al anului. Acţiunea acestui nou roman se petrece înaintea celei din cartea amintită, așadar putem spune că este un prequel al romanului care a doborât toate recordurile.

Autorul revine în atenţia cititorilor cu un roman şi mai palpitant şi surprinzător: conspiraţiile sunt şi mai teribile, misterele şi mai adânci, secretele şi mai întunecate, ritmul şi mai ameţitor. Piesele de puzzle care o alcătuiesc, referinţele culturale ascunse în plină vedere – de cele mai multe ori în cheie parodică – şi inteligenţa diabolică a construcţiei fac din lectura ei o experienţă unică.

Aventurile profesorului Charles Baker se mută din Europa în Statele Unite, dar şi în America Latină. Aşa cum s-a întâmplat în „Biblia pierdută” totul este construit în jurul unui mister istoric real pe care nimeni până acum nu a fost în stare să îl rezolve cu adevărat.

Cele două mari întrebări la care profesorul trebuie să răspundă sunt din două epoci diferite. Una clasică, la care nici un exeget american de mare clasă nu a reuşit să dea un răspuns satisfăcător: ce l-a determinat pe cel mai mare dintre preşedinţii americani să se transforme dintr-un avocat de provincie, uşor rasist şi pentru care desfiinţarea sclaviei era cel mult o problemă marginală care ţinea mai mult de principiile fondatoare ale Americii (ca dreptul la roadele propriei munci), dar care nu era în niciun fel dispus de a acorda oamenilor de culoare nici cetăţenie, nici alte drepturi fundamentale, în cel mai aprig susţinător al abolirii sclaviei, în aşa o măsură încât şi-a făcut din aceasta singurul scop în viaţă? Ba mai mult, şi-a şi pierdut-o din acelaşi motiv.

Şi, o a doua mare enigmă, de această dată mai aproape de noi, care sunt motivele reale ale retragerii Papei Benedict al XVI-lea, Joseph Alois Ratzinger? Răspunsurile la aceste întrebări vor declanşa o criză mondială de proporţii, iar implicaţiile conspiraţiilor care le-au făcut posibile vor fi mult mai îngrozitoare decât ale celor din „Biblia Pierdută”.

De ce a abolit Lincoln sclavia? Cum a ajuns Trump la putere? Unde a dispărut Biblioteca din Alexandria? sunt doar câteva dintre întrebările la care răspunde “Testamentul lui Abraham”.

“Testamentul lui Abraham e un omagiu adus cărţilor, tuturor cărţilor, de la poemele lui Homer până la povestirile metafizice ale lui Borges, într-o lume tot mai sufocată de o cultură a imaginilor nesfârşite şi goale de conţinut care ne agresează în fiecare secundă. Nu numai că o imagine nu face cât o mie de cuvinte, după o expresie stupidă care se tot repetă papagaliceşte, ci, din contră, o mie de imagini nu fac cât o vorbă a lui Cervantes sau a lui Rabelais sau a lui Umberto Eco.” – afirmă scriitorul Igor Bergler.

Trailerul cărţii poate fi vizualizat mai jos, iar fanii pot afla noutăţi în avanpremieră de pe pagina de Facebook a cărţii () şi de pe site-ul autorului (http://igorbergler.ro/en/).

Cartea va putea fi precomandată începând cu 1 septembrie, iar de la 1 octombrie va fi disponibilă în librăriile din toată ţara.

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova din Ploiești, str. Toma Caragiu, nr.10, vă invită vineri, 23 iunie 2017, ora 11, să sărbătorim împreună Ziua Universală a Iei! Evenimentul va debuta cu o prelegere susținută de muzeograf Ioana Constantin despre importanța și frumusețea Iei românești, urmată de un spectacol de dans și muzică populară „Ce frumoasă ești, IA Prahovei”, aflat la cea de a III-a ediție, organizat în colaborare cu Palatul Copiilor din Ploiești.

Grupul folcloric „Trandafirul prahovean” al Cercului de canto popular, împreună cu Cercul de etnografie și folclor „Rapsodia Prahovei” vă vor oferi momente artistice de neuitat.

Îmbracă IA sau orice cămașă tradițională românească pentru că PloIEștiul poartă IE!

Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Institutul Italian de Cultură, vă invită la Noaptea de Sânziene, care se va desfășura vineri, 23 iunie 2017, începând de la ora 18.00, la sediul ICR din Aleea Alexandru nr. 38.

Sărbătoarea va cuprinde un program variat, cu proiecții de scurtmetraje, ateliere de împletit cununițe de Sânziene, concerte de jam session marca Luiza Zan, muzică pop pe acorduri de contrabas, interpretată de Viktor Savca, și muzică clasică (Rute Muzicale cu Kármán Quartet).

Festivalul Internațional de Film NexT se întâlnește cu Noaptea de Sânziene. În sectiunea ‘Film Academy: Short Matters!’ vor putea fi urmărite, la Sala Mare a ICR, 13 scurtmetraje, care vor fi proiectate în două calupuri, în intervalul orar 18.00 — 22.00. ‘European Film Academy: Short Matters! Tour’ este turneul organizat de Academia Europeană de Film, pentru a prezenta scurtmetrajele nominalizate la Premiile Academiei într-o serie de festivaluri și instituții din Europa. Filmele abordează genuri cinematografice în registre diferite, vorbind despre teme actuale.

Concertul de jazz în ie românească susținut de Luiza Zan (voce), Iulian Pavelescu (chitară) și Mandela Gajol (caval, flaut) va avea loc în grădina Institutului Cultural Român, de la ora 20.00. Artiștii vor interpreta jazz și funk din zona world-music și din patrimoniul muzical românesc, într-o întâlnire în care doinele populare din zona Moldovei și a Dobrogei se vor alătura melodiilor britanice și americane.

De la ora 23.00, proiectul Rute Muzicale îi va reuni pe cei de la Karman Quartet — Valentin Șerban (vioara I), Iolanta Eremie (vioara a II-a), Theodor Andreescu (violă) și Mihail Grigore (violoncel) — , care ne vor purta prin Austria lui W.A. Mozart, urmând ca, în continuarea programului, să ne prezinte Lumea Nouă povestită de A. Dvorak în ‘Americanul’. De la 22.00, Victor Savca (nume de scenă Viktor) ne va prezenta piesele sale, vocea fiindu-i acompaniată de armonicele grave ale contrabasului său.

În intervalul 19.00 — 20.00, în grădina ICR va avea loc un atelier de meșteșugit de Sânziene. „Dumnezeu rânduiește un răstimp de liniște, când stau în cumpănă toate stihiile, și cerurile cu stele și vânturile”, scria Mihail Sadoveanu în romanul său „Nopțile de Sânziene”. Vă invităm să împletim împreună flori cu inflorescențe mărunte, pline de polen, care miros puternic a fân și a miere, într-o seară magică, în care v-am pregătit și alte surprize la Institutul Cultural Român.

Accesul la eveniment este liber și vă așteptăm în veșminte tradiționale românești.

http://icr.ro/pagini/noapte-de-sanziene-la-institutul-cultural-roman

Tenorul Andrea Bocelli și naistul Gheorghe Zamfir vor cânta în duet, în două concerte, la București, în Piața Constituției, și la Cluj-Napoca, pe Cluj Arena, în zilele de joi și duminică, informează organizatorii într-un comunicat de presă.

“Reamintim faptul că, pe scenă, invitații deja anunțați, nume sonore ale industriei muzicale, precum Andrea Griminelli, Ilaria Della Bidia, Elisa Balbo, Elizabeth Sombart, maestrul neîntrecut al naiului, îndrăgitul Gheorghe Zamfir și copilul-minune al pianului, Fabiani Prcsina, vor fi acompaniați de artiști ai Orchestrei și Corului Operei Naționale București și de cei ai Orchestrei și Corului Operei Naționale din Cluj-Napoca, cu o componentă de peste 70 de instrumentiști și 60 de coriști”, precizează sursa citată.

O nouă surpriză anunțată de către organizatori este un moment artistic de dans, o coregrafie special creată pentru cele două evenimente de către Mihai Petre.

“Echipa de dansatori va fi formată din Paolo Campigotto și Alina Petre, care au adunat în palmares numeroase premii, fiind multipli campioni ai României la diverse competiții, însă și cu premii importante la campionate de talie internațională”, mai informează comunicatul.

Evenimentele sunt organizate de Quantum Media și susținute de Telekom România.

Festivalul Internațional de Film NexT, care va avea loc în perioada 22-26 iunie 2017, aduce și anul acesta pe ecranele românești scurtmetraje ale unor nume sonore ale cinematografiei internaționale prin intermediul unor secțiuni deja consacrate în cadrul festivalului: European Film Academy: Short Matters! Tour și Arthouse Shorts.

Lista regizorilor din cadrul acestor două programe include nume precum Apichatpong Weerasethakul (regizor premiat la Cannes pentru filme precum Uncle Bonmee who can recall his past lives, Tropical Malady sau Blissfully yours), dar și o serie de realizatori emergenți ale căror scurtmetraje au fost nominalizate la Premiile Academiei Europene de Film.

Secțiunea „Short Matters!” va putea fi urmărită vineri, 23 iunie 2017, la Institutul Cultural Român, începând cu ora 18.00 și, respectiv, 20.00, accesul publicului fiind liber.

European Film Academy: Short Matters! Tour este turneul organizat de Academia Europeană de Film pentru a prezenta scurtmetrajele nominalizate la Premiile Academiei într-o serie de festivaluri şi instituţii din Europa. Cele 13 filme abordeaza genuri cinematografice diverse în registre diferite, vorbind despre teme actuale:

9 Days – From my window in Aleppo (semnat de Thomas Vroege, Floor van der Meulen și Issa Touma), câștigătorul premiului pentru cel mai bun scurtmetraj la ediția de anul acesta, surprinde primele nouă zile ale conflictului din Aleppo prin ochii celebrului fotograf sirian Issa Touma.

Tema războiului este abordată și în animația regizată de Florian Grolig, In the distance, ce urmărește un personaj care s-a autoizolat în apartamentul său pentru a sta departe de haosul unui conflict armat.
Într-un complet altfel de registru, Samuel Lampert abordează cu mult umor, în The Wall, problema locuirii, folosind drept pretext pentru o astfel de discuție momentul în care personajul principal decide să bată un cui pentru a agăța o fotografie. Zgârie-norii fără personalitate ai Honk-Kong-ului, care ascund locuinţe înghesuite în care trăiesc diverşi anonimi, devin teritoriul de joacă al regizorului.

Programul Arthouse Shorts va putea fi urmărit joi, 22 iunie 2017, începând cu ora 20.00, la Cinema Elvira Popescu, biletele fiind deja disponibile pe Eventbook.ro.

Arthouse Shorts demostrează că scurtmetrajul nu este un gen minor, dedicat realizatorilor care se pregătesc să debuteze în lungmetraj. Filmele din această secțiune sunt făcute de regizori deja cunoscuți în cinemaul de artă, care au decis să se întoarcă, într-un film recent, la formatul scurt. Programul Arthouse Shorts a fost creat tocmai pentru a le gasi un loc în festival: numele lor sunt prea sonore ca să mai apară pe lista concurenților din competiție, iar filmele sunt prea bune ca să lipsească.

Filmul Vapoural lui Apichatpong Weerasethakul este o meditație cu subtext politic despre abilitatea aparatului de filmat de a revela și de a ascunde în același timp. Plasat în viitor, The Hunchback al regizorilor Gabriel Abrantes și Ben Rivers este o distopie care dă în vileag agresivitatea naturii umane. Folosindu-se de pretextul unui team building organizat de o corporație, protagonistul riscă să devină victima propriilor colegi.

The Hedonists în regia lui Jia Zhang-ke este o comedie care urmărește încercarile a trei bărbați de a-și găsi un loc de muncă în urma închiderii minei în care obișuiau sa lucreze.

Inspirat de povestea femeii care a construit conacul Winchester, popular pentru arhitectura sa nefuncțională, cu uși care nu duc nicăieri și scări care sfârșesc în tavan, scurtmetrajul Sarah Winchester, Ghost Opera în regia lui Bertnard Bonello evocă amintirea controversatului personaj și povestea care stă în spatele construcției neobișnuite.

Festivalul Internaţional de Film NexT a fost înfiinţat în 2006 în memoria regizorului Cristian Nemescu şi sound designerului şi compozitorului Andrei Toncu şi este organizat de Societatea Culturală NexT cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, Uniunii Cineaştilor din România, Institutului Cultural Român. Ajuns la cea de-a 11-a ediţie, NexT se va desfăşura anul acesta între 22 şi 26 iunie 2017.

Parteneri de promovare: Radio Guerrilla, Zile și Nopți, Cinemagia, Sub25, Cinema Rx, Liternet, Orașul Meu, Ziarul Metropolis, Cooperativa Urbană, Modernism.ro, Glamour, Cinefan, AARC – All About Romanian Cinema, A List Magazine.

Mai multe detalii:

www.nextfilmfestival.ro

www.nextfilmfestival.ro/en/event/short-matters-european-film-academy-nominees-on-tour-i/