Întâlnirile culturale şi de creaţie ale cenaclului lui Caragiale au din ce în ce mai mulţi adepţi, iar acest lucru ne bucură nespus pe noi, veteranii formaţiunii, care dau glas actului cultural în spirit caragialesc, în urbea mai marelui dramaturg.
Aşadar, pe acordurile tomnatice ale lui septembrie, am debutat în forţă întâlnirea, având alături de noi mulţi membri noi, de toate vârstele, dar mai ales tinere talente ce doresc să se afirme.
Şedinţa a debutat cu cel mai recent poem, rubrică în cadrul căreia au performat creativ următorii: tinerii Aşer Negoi, Toma Damaschin şi Andra Dudău. Apoi, în ordinea lecturii veteranilor: Livia Dimulescu, Ramona Müller, Luminiţa Bratu, Adrian Frone, Ionel Sima. În spiritu-i binecunoscut, am încheiat rubrica cu o scurtă proză a d-lui Mihail Ivănescu.
Cine-filonul, relatat întotdeauna de Mihai Ioachimescu, ne introduce în atmosfera unică a unui film românesc – ,,Bucureşti non-stop” (2015), în regia lui DanChişu.
La rubrica 11 minute de istorie, d-na Luchian ne prezintă un subiect inedit, diferit – istoria colonizării continentului African.
Partea a doua a întâlnirii a fost dedicată unei lecturi de cenaclu (proză scurtă) şi a unei prezentări de eseu.
Lectura de cenaclu a d-nei Doina Ofelia Davidescu (care s-a alăturat recent cenaclului nostru) ne-a introdus într-un univers intim şi ludic al unei femei – Eva – blândețuri, tandreţuri, amărăciuni este o proză scurtă de mare intensitate. Autoarea s-a remarcat prin puterea detaliului, prin descrieri vizuale accentuate, având un spirit ludic şi un optimism caragialesc. Lectura d-nei Davidescu a debutat cu o scurtă prezentare a autoarei, realizată de Ana Nedelcu. Manuscrisul a stârnit comentarii diverse din partea membrilor, majoritatea exprimându-şi aprecierea pentru stilul abordat de autoare. Intervenții au avut loc din partea lui: Mihai Ioachimescu, Livia Dimulescu, Leonida Chifu, Ioana Dumitru, Florin Manole, Ana Nedelcu. O felicităm pe d-na Davidescu pentru acest
debut (manuscris) în sfera prozei scurte şi îi uram mult succes în tipărirea primului volum de acest gen.
După-amiaza s-a încheiat cu o serie de consideraţii asupra lui Alberto Giacometti (1901-1966)- sculptor și pictor elvețian, cunoscut mai ales pentru sculpturile sale în stil suprarealist, iar mai târziu pentru reprezentarea filiformă a figurilor omenești.
Eseul aparține lui Florin Manole, care a vorbit despre stilul sculptural al artistului prezentându-ne, de asemenea, o serie de fotografii cu operele acestuia.
Mulţumim tuturor pentru participare!
***sub coordonarea Asoc. “24PHarte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu
Preşedinte: Ioan Vintilă Fintiş
Cronică: Ana Nedelcu – secretar literar de cenaclu
Fotografii: Ramona Müller – secretar literar de cenaclu –
Cele mai noi poeme sunt recitate de către Luminița Bratu, Maria Bem, Emilia Luchian, Ana Nedelcu; 📖Mihail Ivănescu ne delectează cu o proză scurtă; 📚🔍Rubrica de istorie a d-nei prof. Emilia Luchian ne vorbeşte despre slavii vechi. Slav ar însemna faimă, glorie. Prin urmare, slavii erau glorioşi, precum celţii, celt însemnând nobil. Slava posibil să fi fost numele original al râului Nipru, dar în general însemna masă, chiar masă funerară. Conform cronicarilor vremii: Procopius din Cezareea ne prezintă slavii drept aceia care nu pot fi înrobiţi sau subjugați în propria ţară. Ei nu se supun unui singur om ci, din vechime îşi duc viaţa sub conducerea poporului întreg, astfel că foloasele şi nenorocirile sunt suportate de toți deopotrivă. Pe lângă acest aspect, slavii se închinau râurilor, nimfelor şi altor zeităţi, locuiau în colibe sărăcăcioase şi depărtate unele de altele, cărora adesea le schimbau locul. Pe de altă parte, alţi cronicari îi prezintă ca locuind de-a lungul râurilor, în case înghesuite unele într-altele, astfel încât să nu mai rămână spaţiu. Slavii au migrat în America de Nord, Canada şi Anatolia. Vecinii: la vest germanii, celţii şi o parte a geto-dacilor, la est alani, sarmaţi şi sciţi (origine iraniană), la sud-est caucazieni, la nord şi nord-est balticii şi finlandezii. Înfăţişarea lor: erau înalţi şi robuşti, cu păr
mărşăluiesc împotriva duşmanilor, purtând puţine scututri şi arme în mâini şi niciodată pieptare. Unii dintre ei nu poartă nici măcar o cămaşă sau o haină, ci doar pantaloni scurţi. Armele folosite: arcul cu săgeţi otrăvite, scuturi din piele de taur, buzdugan, sabie cu două tăişuri şi vârf. Strategii militare: dovedeau o mare duritate în luptă, erau exraordinar de curajoşi, se avântau în luptă ca nebunii. Preferau războiul de gherilă, ambuscada şi raidurile. Săpau canale în subteran şi se camuflau, iar pe ape foloseau schelele. Trăiau după un principiu de viață clar: pe pământul lor nu se supuneau nimănui. Preferau să fie distruşi de un şef din propriul lor trib decât să fie înrobiţi şi supuşi legilor romane. Se vor creştina în sec.IX-X. Foloseau deopotrivă practici creştine şi practici păgâne. (Emilia Luchian) Mulțumim celor prezenți! ✍ Ana Nedelcu ~ secretar literar de cenaclu
