Cenaclul I.L. Caragiale

Sub coordonarea Asociației Culturale 24Pharte
Președinte Ioan Vintilă Fintiș
Muzeul de Sculptură Monumentală Contemporană în Aer Liber
Nu există patriotism fără patrimoniu

Unele chestii mi se termină deodată. Chestii gen răbdarea, înțelegerea, bunăvoința, toleranța, “înțelepciunea”.

Se termină brusc, ca o cutie de cola verde în care credeam că mai am cel puțin jumătate.
Și când vreau să beau, realizez de când o ridic de pe masă că e cam ușoară și totuși, cu gestul reflex al obișnuitei, o duc la gură și-mi dau capul pe spate, să prind ultimele picături dulci si deja fără acid.

Dar e goală. În primul moment mă enervez și mi vine să strâng cutia aia în mână, s-o fac praf.
Pe urmă nervii lasă loc dezamăgirii.

Eram atentă la altceva și habar n-am când s-a terminat, nu știu când am luat ultima gură, nici nu-mi mai amintesc. Pe urmă doar am crezut ca e.
Devin analitică.
A fost.

După o vreme nu-mi mai pasă.
E doar o cutie goală pe masă si o să o arunc.
Și o să beau apă. Cică e mai sănătos.

(Aiurea, o să-mi iau altă cola verde. Paharul ăla cu resemnare se servește la altă masă.)

Oana Costea

Sfârșitul lui Făurar ne poartă pașii la Filarmonica ”Paul Constantinescu” Ploiești, căutând simfonia primăverii în acorduri literare. Luna Femeii ar putea fi și Era Femeii, pentru că Emilia Luchian, colega noastră, ne introduce în lumea celui de-al doilea sex, al femeii de mătase nipone.

În Japonia, sistemul patriarhal ie are la bază loialitatea față de propria familie, căsătorie și responsabilitatea de a avea grijă de generațiile mai în vârstă. Datoria față de familie și pietatea familială sunt prioritare în sisteml ie. Femeile respectă ordinele bărbaților și sunt obligate să servească întreaga gospodărie. Se consideră că o relație foarte apropiată între bărbat și femeie ar putea dăuna casei, de aceea este necesară și se impune păstrarea unei anumite distanțe între parteneri. Kimono din mătase, umbrela din bambus, câţiva paşi în urma soţului, capul uşor aplecat, ryōsai-kenbo (soţie bună şi mamă înţeleaptă) – iată imaginea păstrată în amintirea europeană, de-a lungul secolelor, despre chipul tradiţional al femeii japoneze. Responsabilitatea femeilor în societatea japoneză este de natură casnică și presupune bunătate, multă discreție, confidențialitate și suport domestic. Dramele și decesul unei persoane din familie trebuiau anunțate pe un ton liniștit, fără durere. Emilia Luchian ne dezvăluie lumea fascinantă a gheișelor din trecut, dar și aspectele sociale ale gheișelor din prezent. Pe de altă parte, independența femeilor de-a lungul timpului a cunoscut și cunoaște multiple transformări. Se fac schimburi de idei mai mult de o oră pe marginea subiectului, comunicarea devine interactivă cu multiple valențe informative.

”Lecția de poezie” susținută de Luminița Bratu îl are ca protagonist pe Samuel Bekett cu poemul:

Cum spui

nebunie –
nebunie dacă –
dacă –
cum să spui –
nebunie în caz că –
de –
nebunie atunci când –
dat fiind –
nebunie dat fiind că –
văzînd că –
nebunie văzînd că –
asta –
cum să spui –
cele –
toate cele –
toate cele ce aici –
toate astea –
nebunie dacă ții cont că –
dat fiind că –
nebunie date fiind toate astea –
întrucît –
cum să spui –
văzut fiind –
întrevăzut –
crezînd că întrevezi –
voind să crezi că întrevezi –
nebunie de vrei să crezi că întrevezi că –
cum să spui –
și unde –
de vrei să crezi că întrevezi că –
unde –
cum să spui –
acolo –
jos acolo –
departe –
jos acolo departe –
deplină –
acolo jos departe abia că –
că –
cum să spui –
dacă ții seama că –
seamă de astea de-aici care –
nebunie de vrei să crezi că –
să întrevezi –
să crezi că întrevezi –
să vrei să crezi că întrevezi –
acolo jos departe abia că –
nebunie de vrei să crezi că întrevezi că –
că –
cum să spui –

cum să spuiă spui

Cele mai recente creații aparțin Ofeliei Davidescu (”Cu capul în nori”), Luminiței Bratu (un poem inspirat din poezia anterioară a lui Samuel Beckett), Cati Enache și lui Gabriel Comanroni care ne încântă cu o serie de crochiuri lirice. Ramona Müller citește un poem scris de colegul nostru Frone Ilarian Adrian (“Rodin”).

Caty Enache și Marian Zmaranda îl evocă pe cel care a fost Martin Culcea (26.02.2023- 27.01.2021). Original din multe puncte de vedere, poetul ploieștean era de o mare rigurozitate. Avea o profunzime uneori indescifrabilă pentru mulți. Un stil neobișnuit, dar pe care a dorit să și-l păstreze. Poezia lui Culcea impune dificultăți de percepere a sensului, aparent fără nici un fel de convergență între idei. O scriere simultană înainte-înapoi devine exercițiu liric pentru cititorul exprimentat.

26 februarie

mi-au zis Ioan!

un nume pe care îl declari

o dată cu grupa sanguină

și așa îl declar/

mi-am zis Martin

forțînd rizibilul

celor lipsiți de umor/

îmi puteam spune și Februarie

și febra ar fi fost deplină

și oamenii s-ar fi simțit egali!

(în sfârșit)

Nu-mi pot dovedi simțul umorului

decât semnând acest refuz

cu adevăratul meu nume:

     Februarie Culcea

Lectura de cenaclu ne este oferită de către o colegă nouă, Anamaria Ileana Stoica. Dintr-un scurt CV aflăm că dumneai s-a născut la Azuga pe 10.12.1943 în casa bunicilor materni, tatăl fiind pe front. În școala gimnazială și liceu a avut parte de profesori eminenți, ale căror nume astăzi sunt evidențiate pe străzile din Ploiești. Absolvă Facultatea de Studii Economice din București, apoi urmează studii postuniversitare în domeniul demografic.

”Timp de aproape 50 de ani am trăit în București, ultima și cea mai mare parte a activității profesionale fiind în cadrul Comitetului de Stat al Planificării, unde am intrat prin concurs. În 2017 am revenit în Ploiești, la câțiva ani după plecarea la Domnul a iubitului meu soț. Am scris prima poezie în noaptea de 5 noiembrie 2010. La o reuniune, foștii mei colegi de liceu mi-au făcut cadou primul volum în care strânsesem câteva poezii. După o pauză de câțiva ani, am mai scos un volum.”

Anamaria ne povestește cu umor și autoironie că acest mod de a scrie poezie se părea ciudat și se întreba de nenumărate ori dacă este normal ce se întâmplă cu ea, mai ales dată vârsta pe care o are. Încurajată de o prietenă, redactor la o revistă literaă, a continuat să scrie. Ne povestește cu nostalgie de profesorul Nicolae Simache și Gheorghe Milica.

Poeziile Aneimaria Stoica  reflectă trările femeii trecute prin anotimpuri și vârste, prin timpuri frământate de neliniști, dar și pline de bucurii. Ridurile reflectă nu doar amintirile, ci și spaţiul exterior surprins în diferite momente şi ipostaze. Versurile sugestive redau simțirile dramatice ale poetei, dar și meditația profundă asupra sensului vieții. Imaginile pline de viaţă transmit multă emoţie și smulg câte un zâmbet sau câte o lacrimă vindecătoare. Pe marginea poemelor citite comentează Cati Enache, care susține că lirica Aneimaria Stoica are o structură empatică, în același timp o dată ce autoarea se distanțează de trăirile  traumatizante, ludicul se poate simți ca o gură de relaxare.

Luminița Bratu conchide că scriitura autoarei are o latură comună cu a sa, deoarece poezia, indiferent la ce vârstă este scrisă, scoate la lumină cea mai frumoasă parte a sufletului.  Atunci ești dezinvolt, creativ, frumos și pe dinafară, și pe dinăuntru!

Marian Zmaranda consideră că există o chemare către poezie, dar este nevoie de o concentrare mai suplă pentru evidențierea adevărului personal și captarea valenței care măsoară adâncimea poetică. Punerea în cuvânt a demersului liric este susținută de reflecția asupra unor subiecte eterne precum neliniștea clipei, angoasele induse de cotidian, vulnerabilitatea ființei, iubirea și, firește, trecerea inexorabilă a timpului.

Provocată de colegul nostru și nepotul ei, Dan Simionescu,  Anamaria ne recită un poem închinat soțului  alături de care s-a bucurat și împlinit:

Castelanul

Eu am trăit într-un castel

Și castelanul era el.

Deși castelul nu e mic,

Acum eu nu mai am nimic:

Pentru că nu mai este el,

Nu mai există niciun castel.

Încheiem o seară frumoasă și armonioasă în care femeia, indiferent de vârstă, statut social sau individual este regina primăverii absolute.

Cronică şi fotografii: Ramona Müller

*sub coordonarea Asoc. “24pharte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu. Preşedinte: Ioan Vintilă Fintiş. Secretari literari: Ramona Müller şi Ana Nedelcu

Sala mică a Filarmonicii Paul Constantinescu a devenit neîncăpătoare pentru membrii Cenaclului literar I.L. Caragiale, Ploiești.Atmosfera prietenească este încadrată de bucuria revederii și de prezența unor figuri noi în rândul nostru. Ofelia Davidescu ne-o prezintă pe Daniela Ioniță, revenită în țară după 35 ani de ședere în Suedia.

Cele mai recente creații aparțin următorilor: Maria Bem, Luminița Bratu, Așer Negoi, Adriana Georgescu, Ionel Sima, Cati Enache și  Ramona Müller.

Colegul nostru, Nicu Drågulin încheie seara citindu-ne din “Moromeții”.

”Lecția de poezie” îl are în prim plan pe Paul Eluard în interpretarea Luminiței Bratu.

Nu pot fi cunoscut

Nu pot fi cunoscut
Mai bine decât mă cunoști

Ochii tăi în care dormim
Amândoi
Au făcut luminilor mele de bărbat
O soartă mai bună ca nopților lumii

Ochii tăi prin care eu colind
Au dat mișcărilor drumurilor
Un sens desprins de pământ

În ochii tăi care ne arată
Singurătatea noastră infinită
Nu mai sunt ce credeam a fi

Nu poți fi cunoscută
Mai bine decât te cunosc.

     Seara de cenaclu are ca temă ”Viziunea tinerilor de azi despre comunism”. Invitații sunt Apostol Toma Alexandru – Faculatea de Sociologie și Resurse umane, Apostol Mihail Teodor – UNATC, Liviu Ioan Manole  și Schipor Matei – Facultatea de Teologie.

Cuvântul introductiv îi aparține lui Florin Manole, care îi citează pe G.K. Chesterton- ”adevărul nu este niciodată în prezent, ci în trecut” și pe Heidegger – ”există un așa zis adevăr-corespondent, care e, de fapt, realitatea”.

Cei doi studenți de la Facultatea de Teologie datorează dragostea pentru istorie doamnei profesor Mihaela Ștefănescu. Cu toate că nu au trăit în comunism, ei și-au construit o imagine despre acea perioadă fie din lecțiile predate la școală, fie din povestirile familiilor. Schipor Matei  ne dezvăluie că bunicii lui materni și paterni provin din două provincii diferite. Tatăl său este din Moldova, din Vicovu de Sus, iar mama din Oltenia. Nostalgia după dictatorul Nicolae Ceaușescu este predominantă în Oltenia, pe când Rezistența Anticomunistă a fost un fenomen de mare amploare în Vicovu de Jos. Sunt dezbătute comparativ regalitatea și dictatura, democrația actuală cu frica omiprezentă din acele timpuri, manipularea și libertatea în toate sensurile ei, integritatea și dezbinarea etc. Membrii cenaclului își susțin și ei punctele de vedere, iar dialogul privind problemele societății din anii comunismului se mută asupra ideologiei acestuia, fiecare invitat își exprimă opinia personală.

Deși comunismul şi Revoluţia încep să devină istorie, Generaţia Z și Generația Y sunt datoare să păstreze nu numai amintirea celor căzuți pentru democrație, ci și să confirme acest sacrificiu în gradul de dezvoltare al României. ”Pentru noi fenomenul Pitești este bombardamentul de pe internet, care ne manipulează zilnic.” Față de anii comunismului, calitatea învățâmântului a scăzut enorm de mult. ”Cu toate că îmi doresc să devin profesor de religie, mă gândesc că fără a folosi tehnologia în actul de predare, acesta ar înceta să mai existe. În ziua de astăzi, utilizarea excesivă a internetului este o sabie cu două tăișuri.” Liviu Ioan Manole

Atmosfera devine incendiară. Câteva povești de viață, privite din perspectiva unor persoane cu vârste felurite și aparținând unor generații diferite,  amintesc de felul în care acestea  au trăit înainte și după 1989.

Și cum subiectul necesită un timp lung de dezbatere, generațiile învâțând una de la cealaltă, cei patru invitați ai serii sunt rugați insistent să revină în cadrul nostru.

Amfitrion

Florin Manole

Secretar literar,

Ramona Müller

Vă invitam la data de 13. 02. 2023, în cadrul cenaclului „I. L. Caragiale” Ploiești, sunt invitați patru tineri studenți, care vor prezenta viziunea tinerilor din ziua de azi despre comunism

De ziua lui Caragiale, la orele 5 trecute fix, ne rostuim în spiritul lui nenea Iancu la Filarmonica Paul Constantinescu.

Mihai Ioachimesu, în cadrul rubricii Cinefilonul, ne prezintă filmul Calvarul/ Calvary, un film de dramă irlandez din 2014, scris și regizat de John Michael McDonagh. Părintele James este un preot bun, fidel integrității spirituale. Într-o zi, un bărbat nevăzut îi spune la confesional că îl va ucide tocmai pentru că nu a făcut nimic rău. James are răgaz o săptămână pentru a-și aranja afacerile, timp în care ajută sufletele pierdute din parohie în vizite ce ar trebui să scoată la iveală și posibilii suspecți. Pregătirea lui pentru moarte este complicată și de sosirea fiicei sale, care a încercat nu demult să se sinucidă.

Filmul irlandez “Calvary” prezintă o lume desacralizată, lipsită de credinţă, de etică sau de ruşine şi cu dispreţ faţă de oameni, o imagine a Occidentului scufundat în bezna înapoierii spirituale. Aflat într-o misiune grea de îndreptare a oamenilor pe drumul credinţei şi încercând să le insufle enoriaşilor respectul faţă de semenii lor, părintele James se confruntă cu imoralitatea, răutatea şi ticăloşia acestora şi se simte neputincios. “Eşti în întuneric. Încerci să vorbeşti, dar nu poţi. Încerci să te mişti, dar nu poţi. Încerci să ţipi, dar nu-ţi auzi ţipătul. Eşti îngropat în propriul tău corp, urlând de frică”, aşa poate fi descrisă starea sufletească a preotului care încearcă să-şi salveze enoriaşii de patimile animalice care le-au înrobit sufletele. Filmul degajă o stare de pesimism şi de disperare, care atinge paroxismul în final. Problemele puse în discuţie sunt grave şi aruncă o umbră asupra valorilor spirituale ale lumii contemporane. Conflictul ideatic al filmului este susţinut de interpretarea strălucită a lui Brendan Gleeson, care conferă personajului principal o stare de tragism şi de deznădejde. Neputând să-şi îndeplinească misiunea, personajul îşi acceptă propriul sacrificiu în încercarea de a trezi oamenii din amorţirea spirituală în care se complăceau. Finalul este ambiguu, nedezvăluindu-se spectatorilor dacă sacrificiul celui bun va avea vreun efect asupra celor răi. În orice caz, fiecare om are libertatea de a alege dacă vrea să fie bun sau rău.

Istoria nu doarme! Emilia Luchian ne prezintă o interesantă pledoarie a somnului, cu motive și semnificații mitice în funcție de civilizație. Hypnos, în mitologia greacă, zeul somnului plin de fantasme întunecate si frate al zeului morții, Thanatos. Ca și acesta, era reprezentat ca un tânăr, de obicei adormit sau cu o torță gata să cadă, adesea înaripat sau cu aripi la tâmple. Se spune că datorită lui îi datora Endymion, pastorul frumos de care se îndrăgostise, capacitatea de a dormi cu ochii deschiși. La ajutorul lui apelase și Hera, atunci când a vrut să îl adoarmă pe Zeus pentru a acționa nestingherită asupra lui Heracle. Când s-a trezit, Zeus a vrut să îl arunce în mare, însă pentru a nu-i îndurera mama, zeița nopții temută și respectată de Zeus, nu a făcut acest lucru. Era fiul lui Nyx și al lui Erebus. Aflăm că există un somn bun, altul rău, un somn letargic și altul spiritual. În folclorul nostru și basmele românești, din sfera de semnificații delimitată putem menționa somnul voinicesc, puterea somnului sau somnul fără leac. Supraviețuiesc astfel rosturi arhaice întipărite în colinde prin care se trezesc gazdele, sfinții, chiar și Dumnezeu.

Pentru mentalitatea mito-poetică, somnul (mai ales cel letargic) se confundă cu moartea. Thanatos (zeul morții) și Hypnos (zeul somnului) sunt frați în mitologia greacă.  Morpheus era cunoscut drept Zeul viselor, cel cu uimitoarea capacitate de a apărea în visele muritorilor sub orice formă. Morpheus însuși are capacitatea de a vizita visele, oferind înțelepciune și îndrumare. El apare întotdeauna ca un om în vise și este un maestru al iluziei și al artei de a-i imita pe ceilalți. Morpheus poate să ia înfățișarea oricărui bărbat și să-l înfățișeze perfect, imitându-i aspectul, vocea și comportamentul cu precizie. Cu toate acestea, Morpheus poate apărea doar ca un bărbat și nu este niciodată văzut sub nicio altă formă.

Cele mai recente creații aparțin următorilor membri ai cenaclului: Livia Dimulescu, Maria Bem, Ionel Sima, Ileana Anamaria Stoica și Gabriel Comanroni. Nicolae Stanciu recită câteva poeme din noua antologie Fintologia, coordonată de Președintele Cenaclului “I.L. Caragiale” Ploiești, Ioan Vintilă Fintiș. Cati Enache ne prezintă  poemul Ziua de lucru al lui Horia Gârbea. Ramona Müller îl omagiază pe Conuʹ Iancu, de la a cărui naștere se împlinesc 171 de ani.

Luminița Bratu este protagonista acestei seri.  S-a născut la 22.09.1951 în localitatea Râfov-Prahova, iar din 1959 se mută împreună cu părinții la Ploiești unde urmează studiile gimnaziale și liceale la Colegiul “Mihai Viteazul” , fiind absolventa acestuia în anul 1971. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității “Al.I.Cuza ” din  Iași, Secția română –engleză, iar din 1975 până în 1997 profesează în orașul Tg. Ocna, după care revine la Ploiești. Între anii 1997 -2010 își desfăsoară activitatea didactică în cateva licee: Liceul Pedagogic,  Colegiul Tehnic “Toma N. Socolescu ” și Liceul de Artă “Carmen Sylva “. În 2017 apare în public în cadrul Cercului de Lectură “Ion Stratan”, iar din 2018 frecventează si devine membră a Cenaclului “I. L. Caragiale”. Este prezentă in antologiile cenaclului “Sub semnul integratorului “, ed. Grinta, Cluj, 2020, “Legenda punctului “, ed. Grinta, Cluj, 2021 și “Oracole si viziuni ” ed. Grinta, Cluj 2022. Pe parcursul anului 2021 colaborează și la revista online a cenaclului  24 PHarte și  revista “LITERADURA” Buzău. În aprilie 2022 apare primul său volum de poezie întitulat “MEMORIA VÂNTULUI “, ed. Grinta, Cluj. În luna decembrie a aceluiași an publică cel de-al doilea volum bilingv cu titlul “OMUL CARE A FUGIT DIN VIS /THE MAN WHO RAN FROM DREAMING”, a cărui traducere îi aparține.

Colega noastră ne mărturisește că a rămas fidelă editurii Grinta și este foarte mulțumită de colaborarea cu Ioan Vintilă Fintiș care a îndrumat-o și a coordonat cele două volume. Și cum fiecare carte este o treaptă în evoluția unui scriitor, și OMUL CARE A FUGIT DIN VIS /THE MAN WHO RAN FROM DREAMING ne dezvăluie o altă Luminiță Bratu, cu un stil mai profund și centrat pe teme existențiale. Ea ne recită câteva poeme atât în limba română, cât și în limba engleză.

Maria Bem consideră că poezia Luminiței Bratu  se întrepătrunde cu spiritul ei fin de observație.  Temele poeziei sale sunt adeseori cele ale naturii, dar și cele ale esenței umane. Cati Enache o admiră pe colega noastră pentru tenacitate, determinare și perseverență. De-a lungul anilor a reușit să își formeze un stil specific, pentru că ea trăiește poezia. Ioan Vintilă Fintiș afirmă hotărât Luminița Bratu este o poetă adevărată.

                                                                                                                  Ciocârlia

Ciocârlia

E un suflet

Cu fereastră

Are pene, ochi

Și cântec

Pe-nțelesul cerului.

Omul nu are decât două alternative, fie să trăiască rupt de orice ispite, ori să trăiască într-o realitate paralelă pe care și-o construiește cu fantezie, în fel și chip. O, când visează, omul e un zeu (Friedrich Hölderin). Anticii au evadat în Olimp, într-o realitate ideală, oamenii reprezentați de ei avâd forme divine. Omul nu vrea să trăiască normal. Fantezia și inspirația, cel care îl satisfac plenar sunt și cele care îl reorientează către interior. Atunci când cantitatea de poezie transpusă în poezie devine fugă, avem de-a face cu o multiplicare a EUrilor. Poezia Luminiței Bratu este menită să surprindă curgerea de gânduri, imagini, năzuințe, negări, amintiri și îndoieli. Cunoașterea lumii exterioare este stimulată de către intelect, dar să visezi cuvântul înseamnă să ieși, apoi să intri din lumea largă a visului. Luminița Bratu pare că scrie o poezie simplă, dar ideile simple corespund obiectelor simple. Ea însăși este simplă și complexă în același timp, calmă și harnică în cuvânt. Lumea exterioară, odată divizată de conștiință,  implică o cunoaștere spațială și cantitativă. Autoarea vrea să cunoască compatibilitatea dintre conștient și conștient. Și o face rafinat, subtil și elegant. Omul care a fugit din vis este o carte care își caută cititorul!

Transfigurare

Stau întins pe

Patul lui Procust

Pregătit să mă dezmierd

Cu gustul extravagant

Al eternității

Mă simt mai egal cu mine

Și mai puțin cu ceilalți

Adorm fără voie în acest pat

Al incertitudinii

Visez să devin altcineva

Înainte de a mă preda

Spre a fi întins sau scurtat

În zorii ascuțiți

Din anotimpul mieilor 

Cronică: Ramona Müller

Poze: Ramona Müller şi Emilia Luchian

*sub coord. Asoc. “24pharte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu. Preşedinte: Ioan Vintilă Fintiş. Secretari literari: Ramona Müller şi Ana Nedelcu

Ajung ieri la Gara de Nord, venind de la Constanța, târăsc troller, car rucsac greu, că am de la Gentilia niște miere mișto de Jurilovca și
e frig
Ia să-mi iau eu o cafea, mă gândesc,
că trebuie să ajung și la o petrecere
(așa că in tren m-am pieptănat frumos cu apă, că perie n-aveam)

deci intru în cafenea, cer capuccino mare și în timp ce-l aștept, văd cum o fetiță de 4-5 ani se oprește din joaca – însemnând alergatul în jurul unei mese cu sora-sa – și se uita fix la mine.
Fix, fix, cu ochii mari,
probabil că geaca mea verde argintat o fascinează
îi zâmbesc și îi fac semn cu mâna, zâmbește și ea larg, nu știu de ce pare tare emoționată, dar nu-și ia privirea de la mine nicio clipă,

vine capuccino, cu trolerul și rucsacul nu-s tocmai îndemânatică (nu-s nici fără ele),
încerc să pun capacul paharului cu o mână, nu-mi prea iese, insist, fixez cumva intr-o parte, dar tâmpenia aia de pahar înalt si îngust de carton se îndoaie de la jumătate, sare capuccino spectaculos și fierbinte prin găurică,
pe celelalte pahare, pe fata care-mi făcuse cafeaua și pe mine,
mai și frige ca dracu

mă repliez cumva și las trolerul, prind paharul cu cealalta mână ca să împiedic dezastrul total, timp în care apuc să surprind privirea aproape îngrozită a fetiței, care strigă

tati, tati, vino repede că s-a ars Albă ca Zăpada!!!

Oana Costea

La data de 30 ianuarie 2023,  de la ora 17:00, la Cenaclul „I. L. Caragiale” Ploiesti, Luminița Bratu va prezenta „Omul care a fugit din vis”

Sunt în proces
De creștere a sufletului
S-a micșorat
Întocmai coarnelor de melc
Direct proporțional cu
Atingerea răutații celor
Pe care i-am iubit și
I-aș neiubi
Eu am crezut că
Frumusețea
Bunătatea
Iubirea
Dăruirea
Lumina
Întelepciunea
Bucuria
Mustesc
Interioarele umane
Și-alcătuiesc ființa
Mi-am deschis
Loc de suflet
Numit inimă
Si m-am dăruit…
Cu fiecare zi
Deveneam mai mică
În inimă simțeam
Zbatere și durere
Printre colțurile de zămbet
Susurau lacrimi
Sărate de neînțelegerea
Neiubirii
Înconjurătoare
A celor ce-și spun
Cu rictus
Oameni.
Am crezut
C-am venit aici
La scoala Pământ să
Învăț ce-nseamnă
Răbdarea și
Înțelegerea
Am citit
Am aplicat
M-am consultat
Am aplicat
M-am rugat
M-am eliberat
De oarece
Balast emoțional numit
Resentimente dar
Realitatea nu
S-a schimbat
În timp
Am înțeles
Că mulți
Dintre cei
Ce-și spun oameni
Emană toxicitate
Și că
Nu stă in puterea mea
Să-i schimb
Am plâns
Am plâns
Am plâns
Sunt în proces
De creștere a sufletului
S-a micșorat
Întocmai coarnelor de melc
Direct proporțional cu
Atingerea răutații celor
Pe care i-am iubit…

Creștere – Cornelia Prisacariu, Ploiești, vineri 20 ianuarie 2023, orele 06,21 a.m.

Grupul de la Ploiești – Generația 2000 plus / Cenaclul literar “I. L.Caragiale” / Asociația Culturală 24Pharte

Ședința de cenaclu, invitat Gheorghe Iova, președinte Ioan Vintilă Fintiș

Nu Există Patriotism Fără Patrimoniu

Biroul De Presă 24PHarte

Pe urmele Iuliei Haşu – cronica şedinței de cenaclu „I.L.Caragiale” Ploiești

(12 decembrie 2022)

Ne întâlnim la ultima ședință a acestui an. A fost un unul bogat în evenimente literare și manifestări culturale. Filarmonica „Paul Constantinescu” emană atmosferă de sărbătoare, copii îmbrăcați în straie popularecântă colinde pe scenă și în culise. Mihail Ivănescu etalează minunatele sale picturi religioase, care întregesc decorul și revarsă o abundentă dragoste creștină.

Obișnuitele rubrici punîn valoare importanța cuvântului și caierul timpului istoric. Și cum noi suntem bucuroși de oaspeți și de colindători, am primit-o cu brațele deschise pe scriitoarea Adriana Ungureanu. Ramona Müller o prezintă pe invitata acestei seri. Adriana Ungureanu este doctor înEconomieșiAfaceriInternaționale (ASE, București). Activitateaeiprofesionalăse desfășoarăpemaimultepaliere:literar/ publicistic/ științific/ educațional. Are 5 cărțipublicate,încalitate de unicautor (romane, memorii de călătorii) șinumeroaseaparițiiînantologiiși volume colective. Celedouăscriitoare se cunosc din 2016, elefiindanibunicolaboratoareșiredactoripentrurevista online Literatura de azi, ceapare sub egida USR.

UrmaPașilorei/ Iulia Hașdeuîntreviațășinemurireeste un act de împlinirekarmicăși un acord cu sine,raportat la alteconștiințe. Autoarea ne mărturiseștecâtevadintreexperiențeleșitrăirilepe care le-a avutpe tot parcursuldocumentăriișiscrieriiromanului. Cu dinamismul specific, Adriana ne spunecă s-a bazatpesimțurileșiemoțiileei de la începutșiacoloundeIulia mi-a deschisușile care erau permanent închise, eu am putut intra, m-am pututdocumentași am pututsăpăstrezînminteșisufletamănunte, lucrurișisemnecare au avutlegătură cu ea.

Muncaasiduășitenacepentru a o înțelegepe Iulia Hașdeu s-a acumulattimp de doianiîntr-un largspectru de informațiișidomenii – istoric,literar, medical, ocultist, social, creștin, astrologic, masonic etc. CălătoriaînFranța la Colegiulunde a studiattânărapoetă, vizitacaseiîn care alocuit, accesul la documentedespre care nu se știaucăexistășimultealteaspecte care țin deexaminareșicercetare, vizeazăscopulșifinalitatearomanului. Am vrutsă o readucpe Iulia înactualitate, trebuiasăfacluminăînadevăr. Pentrucă Iulia estegenialădatorităadevărurilor. Mălupt cu toateinformațiileneadecvateșimiturile, chiarși cu cei care măplagiazăși nu specificăsursa.

Iulia Hașdeuesteca o Pasăre Phoenix șiiubeșteenormcopiii. Descoperimcăviațaesteformată din unități repetitive șiamănuntele care se vehiculeazăși se macinăînrâșnițadestinuluitrebuie separate. Realitateapurășiadevărulistoricreprezintăcunoașterea de bază.Am vrutsăînțeleg, am vrutsăștiudacă Iulia conștientizadacăvamurisau nu, dacă a iubitsau nu…Chiardacăomul are un timp de viațăfinit, răspundereanoastrăsupremăesteaceea de a nedepășilimitele. Dacăar fi sărescriuacest roman, nu cred așmaiputeasăfacacestlucru!

Cândungolîțistădinainte, intriîn el șiîlumplipână la margine cu emoțieșicunoaștere. Dialogulantrenant cu membriicenaclului, interesulsubiectuluiîn sine, precumșiintinerariul spiritual șistrălucireaautoarei ne-a captatpetoți. Seara se încheieîntr-o notăoptimistădupăobișnuitaședință de autografe.

Sărbătorifericitetuturorşimulțumimcăațifostalături de noiîn 2022!

Cronică: Ramona Müller

Poze: Ramona Müller şi Emilia Luchian

*sub coordonareaAsoc. “24pharte” ~ Nu există patriotism fărăpatrimoniu

**preşedinte: IoanVintilăFintiş

***secretariliterari: Ramona Müller şi Ana Nedelcu

Statornicia pietrei

Începutul Noului An adună membrii Cenaclului literar I.L. Caragiale la Filarmonica Paul Constantinescu din Ploiești.

     Cinefilonul lui Mihai Ioachimescu are ca peliculă de reper filmul american de război Plutonul (titlu original: Platoon) scris și regizat de  Oliver Stone. Stone a scris scenariul acestui film pe baza experienței sale personale ca soldat de infanterie în Vietnam, pentru a contracara viziunea războiului descrisă în filmul lui John Wayne din 1968 Beretele verzi. Plutonul a devenit astfel primul film de la Hollywood scris și regizat de un veteran al Războiului din Vietnam, acesta beneficiind de 8 nominalizări la Oscar și câștigând 4 premii (Cel mai bun regizor, Cel mai bun montaj, Cel mai bun film si Cel mai bun sunet). O curajoasă și copleșitoare analiză introspectivă asupra vieților unui pluton american în timp ce patrulează, luptă și moare în jungla Mekongului, văzută din perspectiva unui tânăr recrut. Dualitatea omului, ororile războiului, confruntările și crizele morale redau forța psihologică și captează interesul spectatorului pentru acest film de referință. Corelatia cu Ucraina

O pledoarie extraordinară pentru sufletul și trăinicia pietrei ne oferă Emilia Luchian. Sufletul și inima pământului au fost scrise mereu în piatră, pornind încă din preistorie. Fie că a fost șlefuită, sculptată, gravată sau scrisă, piatra a însoțit dintotdeauna omul. În prezent piatra naturală ne oferă istorie și unicitate în multe construcții și obiecte de artă. Înarmați cu ciocane, dălți, talent și multă răbdare, sculptorii au eliberat de-a lungul epocilor reprezentări artistice prinse în piatră vreme de milioane de ani. Michelangelo a știut cu siguranță în care bloc de marmură din Carrara stă ascuns David, iar Brâncuși a creat o poartă acolo unde toată lumea se lovea de un zid. Utilizată ca material de construcție, piatra a conferit statornicie și a devenit simbol al civilizației, credinței, puterii și memoriei.

Sunt citite cele mai recente creații ale următorilor membrii ai cenaclului: Bratu Luminița, Cati Enache, Ofelia Davidescu, Emilia Petrescu, Valentin Irimia, Ramona Müller și Mihail Ivănescu.

Filmul Tabăra de sculptură Ploiești, ediția a V-a, 2022 este realizat de Cătălin Apostol și Gabriel Comanroni, imagine Dan Simionescu și Doru Iacovescu, redactor Florin Manole, reporter Leonida Corneliu Chifu. Acesta redă etapele și procesele de prelucrare prin care blocurile de marmură ale celor trei artiști Maxim Dumitraș, Petre V. Mogoșan și Constantin Țânteanu devin opere de artă. În același timp pelicula surprinde opinii și gânduri ale organizatorilor, ale unor critici și iubitori de artă, dar și invitați speciali.

Tabăra de Sculptură Monumentală din anul anterior a fost monitorizată, ca și în edițiile precedente, de către  comisarul Alice Neculea, artist plastic și directorul adjunct al Muzeului Județean de Artă Prahova Ion Ionescu Quintus. Artiștii au beneficiat de o excursie la Tabăra de Sculptură de la Măgura din județul Buzău, care a devenit un fel de Mecca pentru orice sculptor care se respectă.

Maxim Dumitraș a adăugat  „Cariatida”  celorlalte lucrări ale sale, creând  ansamblul sculptural  denumit „Drumul luminii și al umbrei”. Constantin Ținteanu a înălțat „Turnul” său pornind de la ideea defulării din conștient și materie, iar Petre V. Mogoșanu a surprins dinamica marmurei prin lucrarea sa „Schimbare infinită”. Pavel Șușară, cunoscut autor, critic și istoric de artă, conchide că fiecare dintre sculptorii prezenți își definitivează concepția într-un discurs complex și personalizat prin participarea succesivă, care conduce la crearea unor ansambluri sculpturale impresionante.

Lucrările celor cinci ediții ale Taberei de Sculptură Monumentală de la Ploiești pot fi vizitate fără restricții pe toată durata anului, în Parcul Municipal Vest. Evenimentul  este  iniţiat de Asociaţia Culturală 24Pharte şi susţinut de Primăria Municipiului Ploieşti, Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, Casa de Cultură “I.L.Caragiale”, Filarmonica “Paul Constantinescu”, Teatrul “Toma Caragiu”.

Evenimentul se află sub patronajul Ministerului Culturii şi face parte din proiectul de înfiinţare a Muzeului de Sculptură Monumentală Contemporană în Aer Liber – Ploieşti.

Nu există patriotism fără patrimoniu.

Asociaţia Culturală 24Pharte

Ploiești-ul devine un centru cultural nemuritor, nu numai datorită lui Nichita sau Caragiale, ci și datorită sculpturii monumentale, care este tangibilă, vizibilă, respirabilă și mai ales, atât de aproape de Om, creator și simplă făptură…

Ramona Müller , secretar literar al Cenaclului I. L. Caragiale, Ploiești

Am deschis anul 2023 cu prima ședință de cenaclu literar “I.L.Caragiale” Ploiești, dedicată proiectului amplu și de suflet al asociației coordonatoare – 24pharte – inițiator și coordonator al Taberei (Inter)Naționale de Sculptură Monumentală Ploiești.
Au fost prezenți Chifu Leonida Corneliu, Cătălin Apostol, Marian Zmaranda și Florin Manole, membrii ai Asociației Culturale 24Pharte.
Alice Neculea, curator al Taberei de sculptură de la Ploiești, a prezentat filmul documentar (r. Cătălin Apostol) al ediției a V-a 2022.
Fotografii din cadrul întâlnirii din 9 ianuarie 2023 – de Ramona Müller & Emilia Luchian.
🏷sub coordonarea Asoc. “24pharte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu. Președinte: Fintiş Ioan Vintilă Fintiş. Secretari literari: Ramona Müller & Ana Nedelcu

Asociația culturală 24PHarte

Muzeul de Sculptură Monumentală Contemporană în Aer Liber – Ploiești

Nu Există Patriotism Fără Patrimoniu

Slavă Artiștilor!
Din lut și piatră șlefuită
Sau din bronz, lemn,marmură
Sculptorii așează izul nemuririi
Și în anul 2022.

Izvor de gânduri scrijelesc în piatră
Ce dau emoția trăirii lor
A regăsirii, într-un spațiu mare
Parcul Monumental Ploiești Vest.
Artistul e freamăt, e cântec,e artă
Vorbește cu piatra, cu cerul, cu Iisus.
Sculptează tristețile lumii, devine vizionar
Se revoltă-n tăcere…
Un sunet mut îl însotește “Adevărul Universal”
Plouă din cer iubire pentru oameni
Ce va rămâne peste acest pământ.
Ceasurile trec, timpul se așează în artă
Ca noi să privim Divinul apus.
Sunt oameni sau miracol-divin?!
Forme cu aripi, păsări și zbor prin galaxii
Idei suprarealiste îți surprind pașii
Se modelează prin sculptură
În clopot, în cruce, în ochi de lumină
Un balans al vieții
O roată ce urcă și coboară
Prin îngeri ce vorbesc cu tine
Spre Înălțarea spirituală
Iisus pe Cruce e martorul suprem.
Piatră, lemn,bronz,marmură de Rușchița
Toate conviețuiesc împreună în Parcul de Vest.
Talentul prin muncă dă forma iubirii,a dăruirii
Energia creației vorbește prin daltă, șlefuită
Și toate în Parcul Monumental Ploiești Vest
Pentru ploieșteni și Urbea lor,
Slavă Artiștilor!

Artă lor va dăinui prin timp și timpuri, infinită prețuire!

Maria Bem

O inițiativă a Asociației Culturale 24Pharte

Via Muzeul de Sculptură Monumentală Contemporană în Aer Liber

Luni, 9 ianuarie, deschidem ședințele cenaclului “I. L. Caragiale” Ploiești, cu prima întâlnire din 2023.
Tema: Tabăra Națională de Sculptură Monumentală Ploieşti – ediția a V-a 2022. Prezintă Chifu Leonida Corneliu, Cătălin Apostol, Marian Zmaranda, Florin Manole și Ioan Vintilă Fintiș, membrii asociației “24pharte”, inițiatori și organizatori ai evenimentului. Se va viziona și filmul documentar al ediției, prezentat de Comisarul de tabără, Alice Neculea.

Puteți urmări activitatea din cadrul acestui demers național, aflat sub egida Ministerului Culturii și susținut de Primăria Municipiului Ploiești, Casa de Cultură a Municipiului Ploiești, Filarmonica “Paul Constantinescu”, Teatrul “Toma Caragiu”, U. A. P. Filiala Prahova, S. G. U., T. C. E., și Parcul Municipal Ploiești Vest, pe pagina de feisbuc dedicată Muzeului de Sculptură Monumentală Contemporană în Aer Liber Ploiești https://www.facebook.com/sculpturamonumentalaploiesti

🔖Sub coordonarea Asoc. “24pharte” – Nu există patriotism fără patrimoniu. Președinte: Fintiş Ioan Vintilă Fintiş. Secretari literari: Ramona Müller si Ana Nedelcu.

Foto Alice Neculea

Lecția de istorie predată de doamna Emilia Luchian ne dezvăluie orașul Brăila prezentat în scrierile literare de către Radu Tudoran, Fănuș Neagu, Perpessicius și Panait Istrati.

Cinefilonul lui Mihai Ioachimescu are ca punct de reper Avocatul Diavolului, un film american din 1997, regizat de Taylor Hackford având în rolurile principale pe Keanu Reeves, Al Pacino, și  Charlize Theron .

Cele mai recente creații aparțin următorilor membri ai Cenaclului I.L. Caragiale: Mihail Ivănescu, Caty Enache, Luminița Bratu, Ionel Simota și Ramona Müller. Unii dintre noi admirăm seria de picturi religioase care aparține lui Mihail
Ivănescu.

Lecția de poezie îl pune în evidență pe Shelly în interpretarea Luminiței Bratu. Emilia Petrescu ne prezintă revista de artă și comunicare Timpul, structurată pe diverse domenii, precum și câteva cărți al cărei autor este, printre care Secretele
Muntelui Sacru.

A fost odată ca niciodată…comunismul este un film experimental, realizat în 2009 de elevi de cls. a VII-a din Drajna, jud. Prahova, în cadrul unui proiect educațional interactiv – Festivalul de Film pentru Elevi (15-17 ani), coordonat de
regizorul Gabriel Comanroni. De la documentare, scenariu, filmare/regie, editare, pelicula a fost lucrată exclusiv de elevi, sub supervizarea regizorului. Este vorba despre un grup de copii care caută răspunsuri la întrebarea ”Ce a fost comunismul?”. Părinții și bunicii sunt destul de reținuți în a le furniza informații.
Ei caută răspunsuri pe internet. Folosind această sursă de documentare, elevii își exprimă total dezinhibat părerile. Dezbaterile finale referitoare la pelicula vizionată pun în evidență tragismul evenimentelor din epoca de aur. Tema complexă a filmului, care este autentic, simptomatic și emblematic se află în antiteză cu spiritul liber al tinerilor. Libertatea este unul dintre cele mai importante drepturi ale omului.

Au mai fost prezenți următorii:
Florin Oprea Sălceanu
Daniela Toth
Cătălin Apostol
Alice Neculea
Chifu Leonida Corneliu
Dan Simionescu

Trebuie menționat că discuțiile legate de filmul lui Gabriel Comanroni au evidențiat dorința membrilor cenaclului de a dezbate, într-o ședință viitoare, un subiect sugerat prin tema propusă de regizorul invitat al serii, respectiv modul în care tinerii percep astăzi ideea de libertate și, de asemenea, cum este percepută perioada dictaturii comuniste din România.

\

Ramona Müller

Sub coordonarea Asociației 24ph Arte
Nu există patriotism fără patrimoniu..