close

Cenaclul I.L. Caragiale

Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Seara de aseară la Cenaclul Literar I.L. Caragiale Ploiești – Cronica ședinței din 13.05.2024

WhatsApp Image 2024-05-14 at 21.58.22

 Seara de aseară la Cenaclul Literar I.L. Caragiale – Ploiești 13.05.2024

Ședința s-a desfășurat la Filarmonica Paul Constantinescu – Ploiesti, gazda noastră primitoare. Programul a cuprins rubricile obișnuite. Pentru că a fost ZIUA DORULUI, la rubrica „Cel mai recent poem” ne-au delectat cu versuri inspirate: Sorana Brucãr („Dorul”, „Aripa recunoașterii”), Luminita Bratu („Zile ploioase”), Emilia Luchian („Taseografie” inspirată de titlul filmului lui Gabriel Comanroni) și Doina Ofelia Davidescu („Cumva”). „Lecția de poezie” a fost deschisă de Luminița Bratu, care ne-a prezentat un frumos și sensibil poem, „Lacrima templului” din volumul „Și valurile râd”, semnat de Ioan Vintilă Fintiș. Daniela Ionita ne-a provocat lecturând în traducere proprie, versurile cântecului „Gol”, prezentat în cadrul Concursului Eurovision de anul acesta de către reprezentantul Letoniei. Mesajul versurilor este asociat de către colega noastră cu viziunea postmodernistă a viitorului valorilor: un fir foarte subțire, deasupra unui hău adânc. Pornind de la acestea și considerând ca fiind de interes pentru audiență, Daniela Ioniță ne-a făct cunoscută pasiunea sa veche și puternică față de acest concurs, subliniind ca fiind destul de important impactul cultural, politic și social al acestuia asupra lumii de azi. Astfel că Cicero, care aștepta cu nerăbdare cele „11 minute de Istorie” pentru a ne desconspira sistemul alegerilor propriu epocii sale, a cedat cu eleganță Danielei Ioniță, timpul alocat istoriei.

Partea a doua a ședinței a fost rezervată integral colegului Gabriel Comanroni, care ne surprinde plăcut și provocator la rubrica sa, „ CineMartor”, cu propunerea filmului serial, în opt episoade, „Ripley”. Creat, scris și regizat de Steven Zaillian, după romanul polițist al Patriciei Highsmith. Interpretarea magistrală a lui Andrew Scott, intrat perfect în pielea personajului principal, Tom Ripley, depășește interpretările colegilor de breaslă din ecranizările anterioare. Tânărului sărac dar deosebit de ambițios i se oferă prin ceea ce putem numi „o ocazie unică a vieții” posibilitatea de a parveni într-un mod rapid și elegant către viața de huzur visată. Este angajat de un mare magnat să-i găsească și să aducă pe căi bune fiul risipitor, împotmolit într-un trai luxos, lipsit de griji, în fermecătoarea și însorita Italie. Job-ul i se potrivește mănușă lui Tom. Filmul realizat în alb și negru, dă note de mister, subliniază perfect drama, momentele cheie dar și caracterele personajelor. Elementul „noir” este sugerat accentuat în imagini fără echivoc. Astfel, dacă plouă, imaginea lui Tom reflectată de băltoacele de pe trotuar este sugestivă. Decorurile, imaginile și fiecare cadru al lui Robert Elswit amintesc de Caravaggio. Realismul, estetica și atmosfera noir a lui Alfred Hitchcock se regăsește în detaliile mici și evoluția personajelor. În încheiere, Gabriel Comanroni conchide că deși Replay este o adaptare americană, surprinde prin reamintirea farmecului cinematografiei italiene a anilor 60, creând un spectacol estetic inedit. Trailerul prezentat nu a făcut decât să confirme expunerea și să incite la vizionare.

„ZAȚ LA MICUL DEJUN”, un film de 17 minute, inspirat de piesa de teatru „Before Breakfast” a lui Eugene O’Neill, a continuat partea dedicată filmului. Realizat de Gabriel Verman/Comanroni, în colaborare cu Simona Onuțu, în rol principal. De la primele cadre, suntem invitați la viața netrucată a unui cuplu contemporan, cu probleme creatoare de abis. Personajul feminin surprinde prin conversația cu un interlocutor aparent absent. Decorul minimalist al unei garsoniere fără prea mare confort, de la ultimul etaj al unui bloc, este completat de imaginea dezolantă a teraselor și acoperișurilor de o monotonie tristă din jur. Imaginea răsturnată a pașilor desculți sugerează fără echivoc o viață dată peste cap. Repetarea cadrelor sugerează rutina nefericită, aducătoare de exasperări a luptei în doi, alimentată de spulberarea rând pe rând a speranțelor. Căderea luminii în filmul realizat în alb și negru, nu este întâmplătoare, scoate în evidență dramatismul. Finalul tragic, determinat de cavalcada reproșurilor, este un final al disperării, al ratării, inevitabil.

Filmul ne-a scos din zona de confort, ne-a emoționat, ne-a plăcut. După câteva secunde de tăcere, auditoriul prezent s-a animat într-o discuție interesantă. Daniela Ioniță a făcut referire la existențialismul lui Samuel Becket, subliniind că imaginea completează drama și acțiunea. A remarcat de asemenea că partenerul este prezent prin absență, iar tăcerea spune întotdeauna ceva. Doina Ofelia Davidescu a observat și apreciat concizia, concentrarea ideilor în cele 17 minute într-un „Multum in parvo”, autentic.

La poza de grup de la sfârșitul ședinței comentariile încă nu se terminaseră.

Au participat: Alice Neculea, Maria Bem , Luminița Bratu, Emilia Luchian, Daniela Ioniță, Gabriela Petri, Doina Ofelia Davidescu, Florin Oprea Sălceanu, Dan Constantin, Dan Simionescu, Mihail Ivănescu, Dan Manoliu, Chifu Leonida Corneliu, Gabriel Comanroni.
Foto/film: Gabriel Comanroni & Dan Simionescu

Sub egida 24 PH ARTE PLOIEȘTI 
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș
Amfitrion: Leonidas Chifu
Lector/realizator de film, Gabriel Comanroni.

“Nu există patriotism fără patrimoniu”.

Cronică: DOINA OFELIA DAVIDESCU

mai mult
Cenaclu - PoeziePromovate

Căi şi destine, utopie şi meditaţie.

WhatsApp Image 2024-04-25 at 10.40.49

Căi şi destine
Utopie şi meditaţie.

 

La o şcoală de corecţie am stat şi-am meditat,
Fiind îndrăgostit de o fată-criminală într-un costum vărgat.
Priveam la ea,-bine-i stătea îmbrăcată în zeghe,
Pentru omor la cîţiva ani cpndamnată fiind de lege.
Povestea ei,-într-o zi de cumpănă s-a întîmplat,
Şi-a omorît bunicul,violată de el cu ea cînd stăten-n pat;
Era beat criţă atunci nenorocitul,
Şi ea i-a dat o palmă cu cuţitul.
Sentinele în foişoare privesc prin sîrma ghimpată,
Cum fără jenă o fată face pipi direct în zăpadă;
Hplbîndu-se la ea,din priviri pipăindu-i fundul ei gol,
Constată că-i mai fin,mai rumen decît obrajii gardiencelor.
Băieţi cu priviri de sălbatici, de hominizi din peşteri-caverne parcă aduşi,
E o utopie să crezi, să încerci să-i educi.
Din orfelinate alungaţi,boschetari prin canale ajunşi,
Areataţi,la şcpala de corecţie apoi la puşcărie vor fi duşi;
Căutîndu-şi o victimă mai elevată,
Stînd la coadă la rînd au violat şi jefuit o tînără fată.
Un tainic farmec simt privind la fetele-golane,
Ca nişte flori-buruieni sălbatice,cu-n aer cazpn aceste creaturi penale !.
Păzite fiind de gardience cu priviri ferpce,
În şoapă le răspund ele la ordin cu înjurături atroce.
Frustrant,din florile acestea sălbatice aş rupe,
Să le miros şi gust otrava lor terapeutică şi dulce !.

Mihai Ivănescu.

mai mult
Cenaclu - CronicaCenaclul I.L. CaragialePromovate

Reprezentația dizidentului urban

WhatsApp Image 2024-04-25 at 17.58.11

Ședința din 22.04.2024 desfășurată de Ziua Pământului și cu o zi înainte de Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor a împletit firele de istorie milenară cu arta contemporană și cu dinamica trăirilor poetice.

        Cele mai recente poeme aparțin Luminiței Bratu – Niște furnici, Anei Nedelcu – De departe…, Ilarie Frone – Miza și Frica și Ramonei Müller – Pulsații urbane. Doina Ofelia Davidescu ne încântă cu o proză scurtă Nici măcar un fapt divers. Katy Enache completează tabloul literar de Prier cu un eseu despre rolul și tipologia poeziei în actualitate. La Lecția de poezie sunt evocați Adrian Păunescu (de către Luminița Bratu), Camil Petrescu, născut la 22 aprilie 1894 (de către Emilia Luchian) și Ion Pillat (de către Doina Ofelia Davidescu). În cele 11 minute de istorie Emilia Luchian ne prezintă cultul lui Marte din multiple perspective, atât în mitologia greacă, cea romană, cât și tracică. Zeu al Războiului, ocrotitor al agriculturii si personificare a renașterii periodice a naturii, Marte este cunoscut și ca un aventurier erotic, renumită fiind, printre altele, înamorarea sa de preafrumoasa Venus (Aphrodite). Cinemartor, rubrica dedicată filmului, este prezentată de Gabriel Comanroni. Pelicula Bardo,  falsa crónica de unas cuantas verdades – Bard, falsă cronică a câtorva adevăruri dezvăluie povestea captivantă, covârșitoare și emoționantă a lui Silverio, un renumit jurnalist și documentarist mexican care trăiește în Los Angeles. După ce primește un prestigios premiu internațional, Silverio este nevoit să se întoarcă în țara sa natală, fără să aibă nici cea mai vagă bănuială că acestă reîntoarcere va culmina cu o criză existențială. Amintirile și temerile trecutului îi invadează cotidianul și îl confruntă cu propriile drame personale.

Ramona Müller îl prezintă pe invitatul serii poetul și artistul plastic Marius Cătălin Negoiță, născut la Buzău, la 03 iunie 1973. De profesie este economist, fiind absolvent al ASE – București. A publicat primul text literar în revistaa Baaadul Literar  (revista fondata de Cezar Ivanescu) Bârlad 2014.

Volume publicate

Piruete în sensul acelor de seringă, Editura LETRAS, 2022, București – poezie
Platforma adolescentului Filip 2024-  proiect picto-poetic.

 

Activitate plastică – expoziții personale

 

Ferestre către eșafod – București expozitie de debut scoala Davinci 2016,

Stare de pericol – Galeriile de artă Buzău august 2018,

Expoziție Fraterna – Galeriile de artă Buzău octombrie 2019

Exercițiu de respirație – Galeriile de artă Buzău aprilie 2020,

Fel si chip – Galeriile de artă Buzău septembrie 2023,

Platforma adolescentului Filip – Muzeul Octavian Moșescu Râmnicul Sărat, februarie 2024.

O mare influență în formarea sa ca misionar al cuvântului scris l-a avut Ancelin Roseti, iar în evoluția ca pictor, Francisc Chiuariu a avut un rol determinant. Feedbackul pe care îl primește din partea unor persoane autorizate în domeniul artei și al culturii îl încurajeză să creeze mai departe. Participarea la Cenaclul I.L.Caragiale este prima ieșire din spațiul literar buzoian. Prima poezie citită se numește Dependent de fluturi, aceasta fiind și prima poezie trimisă lui Ancelin, debutul la Baaadul literar. Urmează poemele din volumul Piruete în sensul acelor de seringă: Reverie, Mugurele copt în dragoste, Vinerii dă-i copii de post și Iertare de țară. Platforma lui Filip cuprinde un calup de poeme și imagini vizuale în tandem din timpul României mute, a României comuniste. Punând accentul pe portretul adolescentului optzecist, căruia comuniștii i-au marcat tinerețea, impunând un sistem deformat bazat pe frică și supunere față de autorități, într-un mediu cu orizonturile blocate, prinși în colivii de imbecilitate, dispreț și umilință, am încercat să redau câteva flash-uri de conținut. Filip este un individ curajos care sfidează sistemul și intră în luptă cu goliat, în pofida unui sfârșit anunțat și aparent fără ieșire. Din noua carte aflată în pregătire Cătălin Marius Negoiță ne citește Lumea asta îmi sună cunoscut. Surpriza pentru cenacliștii lui Nenea Iancu este poezia scrisă cu gândul la Nichita, dar dedicată lui Marin Sorescu Lecția despre metaforă sau dialog adulto-copilăresc. Pe Marin Sorescu l-a cunoscut în clasa a V-a când i-a vizitat clasa de elevi. Poezia a fost scrisă pentru Ploiești cu un spirit caragialenesc. Ciprian Apetrei evocă o amintire comună petrecută în urmă cu un an și jumătate tot la Filarmonica Paul Constantinescu. Atunci Marius Cătălin Negoiță a venit împreună cu nașul lui Ancelin Roseti la spectacolul comemorativ consacrat scriitorului, un mare șlefuitor de talente. Ciprian Apetrei nu a reușit să finalizeze un volum de poeme sub îndrumarea maestrului său, dar speră ca în timp, să se poată strânge de la cei cu care a lucrat Ancelin Roseti variante de lucru, pentru a putea fi publicate într-o colecție. Poetul buzoian afirmă: Eu am făcut un fel de Școala Altfel, pentru că am corespondat numai pe email cu  Ancelin care era un exigent. Puțini ar fi rezistat la tirada lui. Totul era bine și nu era nimic. Reia și acest exercițiu și această frază. Ciprian Apetrei menționează că la ultimul volum,  apărut postum, Ancelin Roseti a lucrat 17 ani. Invitatul nostru susține că materialul strîns pentru cartea Piruete în sensul acelor de seringă a fost lucrat și prelucrat timp de 8 ani și că în final s-a desprins de faza de ucenic urmându-și traiectoria personală. Răzvrătirea este cuvântul cheie al poemelor lui Marius Cătălin Negoiță, în accepțiunea Anei Nedelcu. Stilul său îmbină ludicul cu filosoficul, socialul cu vulcanismul trăirilor. Artistul își amintește cum în urmă cu 15 ani, prin intermediul lui Mihai Mușat, Ancelin Roseti a luat cunoștință de primele sale încercări literare afirmând: Cine a scris aceste poeme are nerv. Novice și timid la acea vreme, poetul a fost încurajat de această remarcă. Gabriela Petri susține că la prima vedere a avut impresia că lirica lui Negoiță este una specific de dragoste. Cu totul contrar poezia lui este una de tip manifest. Katy Enache apreciază că structura sa existențială a fost fracturată, lăsând în urmă o zonă benefică pentru actul creației, care generează un profil extrem de bogat, dar și paradoxal în același timp. El s-a regăsit în poeme și este dependent de fluturi și este capabil să producă fluturi pe care să îi simțim în stomac. Doina Ofelia Davidescu ne împărtășește ideea conform căreia lirica buzoianului atinge retina, creierul și sufletul. Gabriel Comanroni menționează că proiectul picto-poetic Filip, chiar dacă  intrigă este și atrăgător din punct de vedere al unicității. Exponatele prezentate în sală au contribuit la dezlănțuirea apetitului estetic. Cu o poezie tensionată, încărcată și autentică, samuraiul metaforelor Cătălin Marius Negoiță trece cu perseverență de fiecare etapă creatoare și își definește personalitatea literară proprie. La sfârșitul ședinței autorul dăruiește câteva exemplare din volumul Piruete în sensul acelor de seringă, ed. Letras.

 

Dependent de fluturi

 

E totuşi o diferență între mașina de scris

și un future galben ― practic e tocmai argumentul

faptului că săptămâna nu are două zile de vineri.

Oricum, eu cred doar îndansullor nuptial,

fireşte, cel al fluturilor, am uitat să vă spun.

 

Da, mă numesc Ferdinand și sunt dependent de fluturi,

chiar în acest moment înalţ ode, la vechea maşină de scris,

zilelor cu şi fără soţ.

Nu mănânc niciodată lup la cuptor și nu citesc în germană.

Am observant acestl ucru încă din copilărie, de pe vremea când făceam gâlci,

și am hotarat să mă las.

Am răma sdoar cu fluturii, de ei nu am reuşit încă să scap,

în fiecare zi sunt nevoit să-i nasc din stern,

să-i inventez, la urmaurmei…

Oamenii puternici au arcuri și trag nemiloşi în fluturii mei.

În fiecare zi omoară câte unul sau doi,

în special peacei care se îndepărtează preamult.

Câteodată reușesc să-i înduplec,

Alteori mă rănesc și pe mine.

 

De unde şi până unde această uzanţă?

Fluturii mei, chiar şi cei grandioşi, trăiesc doar o singură zi,

Însă eu îi redescopăr zilnic în stern,

aruncând în focarcurile,

fiindcă altfel simt că o să orbesc.

A consemnat Ramona Müller, secretar literar al Cenaclului I.L.Caragiale Ploiești, sub egida Asociației 24PHarte

Președinte Ioan Vintilă Fintiș

Nu există patriotism fără patrimoniu

 

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Trist mă repet

WhatsApp Image 2024-03-04 at 15.29.06

trist mă repet
‘n fiece an
nimic nu-nvăț
viață pe băț
false iubiri
neamintiri
risipire-nainte
mers îndărăt
apus violet
alb ghiocel
iarnă pe el

soare-ngropat
suflet tăciune
gând înnorat
arsă pășune
deșertăciune
eu cu mine
nu mă-nțeleg
cum să aleg
pe-altcineva
te-aștept pe tine
mult și bine

 

Amorena Minculescu

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Dialog liric pe autostrada culturală – ”Unde dragoste nu e, nimic nu e…”

WhatsApp Image 2024-02-26 at 19.45.06

 Dialog liric pe autostrada culturală

 ”Unde dragoste nu e, nimic nu e…”

În 24.02.2024,în Zodia Dragostei, sub semnul Cuvântului făuritor de frumos și declanșator de emoții, a avut loc la Sinaia un dialog liric. La invitația lui Codruț Radi, coordonatorul Cenaclului literar ”Lucian Blaga”, membrii Cenaclului literar ”I.L.Caragiale”- Ploiești, sub egida Asociației 24PHarte s-au alăturat colegilor de la Sinaia. Numeroși invitați de pe autostrada culturală  București – Brașov au oprit în stația regală, unde poezia și muzica folk au creat momente unice, speciale în cadrul mirific al Restaurantului Ramayana.

Au participat din partea Cenaclului ”I.L.Caragiale”: Ramona Müller, Ana Nedelcu, Doina Ofelia Davidescu, Luminița Bratu, Dana Brucăr, Emilia Luchian, Livia Dimulescu, Gabriela Petri și  Leonidas Chifu. Din partea Cenaclului literar ”Lucian Blaga” au participat: Anda Mihaela Miroiu, Isabela Bănică, Florian Bârsan,Gabriel Coandă, Petre Argeș Cristian și Codruț Radi (poezie). Momentele muzicale au fost susținute de elevii cursanți ai Cercului de chitară al Clubului Martha Bibescu din Comarnic – Teodora Denisa Fodac (14 ani), Tatiana Ignat (13 ani) și Alina Spurcaciu (18 ani) alături de Ioan Bănică, Florian Bâran și Eugen Petri (Ploiești). Invitați au fost Maria Bahna (Râmnicu Sărat), Carmen Tania Grigore, Cătălina Hașotti (Brașov), Diana Trandafir și Maria Dobrescu (Câmpina). Poeți de vârste diferite și stiluri diverse au adus un tribut iubirii, de Dragobete.

 

A consemnat Ramona Müller, secretar literar al Cenaclului ”I.L.Caragiale” sub egida Asociației 24PHarte.

Președinte – Ioan Vintilă Fintiș

Nu există patriotism fără patrimoniu

 

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Film și eseu literar la Cenaclul ”I. L. Caragiale”. Cătălin Apostol și Florin Manole

WhatsApp Image 2024-02-25 at 16.21.53

Cătălin Apostol și Florin Manole. Luni, 26 februarie, A. D. 2024. Cenaclul literar “I. L. Caragiale, ora 17 la Filarmonica” Paul Constantinescu “.
Asociația Culturală 24Pharte
Președinte Ioan Vintilă Fintiș
Muzeul De Sculptură Monumentală Contemporană

Nu există patriotism fără patrimoniu

Grafica Ana Nedelcu

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Arhiva 24pharte.ro

WhatsApp Image 2024-02-25 at 14.53.58

Arhiva 24pharte.ro
Cenaclul literar “I. L. Caragiale”
Muzeul De Sculptură Monumentală Contemporană în Aer Liber

Nu există patriotism fără patrimoniu

25 februarie 2015
În vizită la colegiul “Nichita Stănescu”, Ploiești

Ioan Vintilă Fintiș, Ruxandra Bohat, Marian Dragomir, Valentin Irimia, Cătălin Apostol, Florin Manole

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

AZI CA IERI ȘI CA MÂINE – Aurelia Satcau

WhatsApp Image 2024-02-21 at 10.05.17

AZI CA IERI ȘI CA MÂINE

(Redivivus)

Azi ca Ieri și ca Mâine.

Un vânt uscat, o

brumă. Sandalele din care

ies degetele mici, furnici

albite brusc sub oja multi-

coloră.

Ieri. Gânduri și mașinații

Elonmusk-iene, vârfuri de lance

ascuțite sub bluza de in. Frunze

de măcin albăstrite.

Alte și alte dăți și dălți cioplite

sub timpul ce Ieri, ce Azi, ce

Mâine.

· Am I allowed to

Smile?

· Internaționala to sing,

Am I allowed, am I?

Mâine. Sophia, blondă, Venus

in Virgo – type, colier de inimi

reci, poteci sterpe, de strigoi. Mâine

e un vals în doi. Sophia, queen of wit,

botul tău boit, vârful de chibrit

al sânului, langoarea și mătasea

broaștei, culoarea grea din dinții

rechinoși ne-fierbinți, ne-sfinți ai

mării de cleștar.

Cineva din alcoave cântă așa, geme

și se teme de vreme, de timpul

caduc. Sophia. Azi ca Ieri și ca

Mâine au sculptat în pâinea rea

din pântec, Sophia dear, chansoneta

clonilor-gândaci.

În jilțuri, în palate crenelate, reptilele

cresc și dospesc cu alai împărăresc.

Adenocromiii. Sub portaluri, carnea

ta laboratoare, Sophia – unghiile

false, negravidia, intelighenția din

filo-sophia.

Azi. Am visat într-o noapte cum toate

poienile au crescut ca pâinea,

străzile s-au lungit, drumurile

învinețite de bătaia vântului. Am

visat, Sophia, urmele tale în

in-vitro-uri și șotroane poltroane.

Trolii, vitriolii și i-dolii, copiii tăi

de var și pâslă. Ai talia înaltă,

trolule, gura mănoasă, cu licurici

și limbrici din mătasă (știu, e

blestem, e pe raftul din stânga în Lidl

și Coles, în Woolworth și în praful

de ieri-azi-mâine). Între noi, Sophia,

o pâine. Un mâine din carbo-

hidrate și dulci aspartame cu gingiile

reconstruite. AI, e numele tău,

Scriptură. AI – intimități de cuadra-

tură. Inima ta de Pluto-n-Vărsător.

Nici un coșmar.

Nici o arsură.

Aurelia Satcau,

Melbourne, 9 Feb. 2024

—
Aurelia Satcau
Counsellor, Artist, Independent Researcher

MA (Literature & Linguistics) Post.Grad.Dip.Arts (Cinema & Cross-Cultural Studies), Graduate.Dip.Education, Dip. Professional Counselling, Cert.IV Training & Assessment,

Memberships: ACA (Australian Counselling Association), (Counsellors Australia, VAA (Victorian Astrologers Association), Jungian Society Melbourne,
Contact: aurelia.satcau@gmail.com

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

”Caragiale, Caragiale, dacă nu erai matale, rămâneam tot Haimanale!” – Cronicǎ literarǎ

afis 31.01.2024

Ședința cenaclului începe cu un moment de reculegere în amintirea poetului ploieștean Martin Culcea (26.02.1955-27.01.2021), de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc 3 ani. Florin Manole ne citește din versurile poetului, trimise colegilor de cenaclu de către soția acestuia.

Cele mai recente creații aparțin Luminiței Bratu, Emiliei Luchian, Rodicăi Enache şi Ofeliei Davidescu. Mihai Ioachimescu ne prezintă filmul “El Carito”(2021). Emilia Luchian ne oferă perspectiva relației dintre poezie și muzică, precum şi condiția existenței “prințului poeților”, Pindar. Ana Nedelcu ne citește un poem scris de către Nenea Iancu, patronul spiritual al cenaclului nostru. Omagiindu-l pe Ion Luca Caragiale, de la a cărui naștere s-au aniversat 172 ani, Ramona Müller îi consacră un sumar analitic al operei și personalității sale.

Mihai Ioachimescu, Chifu Leonida Corneliu, Alice Neculea
Mihai Ioachimescu, Chifu Leonida Corneliu, Alice Neculea

„Arma” pe care Caragiale a folosit-o cel mai des în scrierile sale a fost ironia. Adept al inculturii și a incapacității de a gândi, marele dramaturg a reuşit să surprindă cel mai bine în personajele sale spiritul carpato-danubiano-pontic. Nenea Iancu este prezent în România zilelor noastre aproape în orice situație socială și cotidiană.

Desen de Alma-Sofia Culcea Bodea, 8 ani                                           Martin Culcea
Desen de Alma-Sofia Culcea Bodea, 8 ani                                                                                    Martin Culcea

Casa memorială Ion Luca Caragiale este situată pe DN 72 Târgoviste-Ploiești, în localitatea care poartă numele marelui scriitor român. Caragiale s-a născut în comuna Haimanale din județul Prahova. Astăzi comuna se numește I. L. Caragiale și face parte din județul Dâmbovița. Casa memorială nu este cea în care a trăit dramaturgul. Clădirea construită în stil rustic pune în evidentă documentare, mărturii scrise, obiecte personale și fotografii din viața marelui publicist născut la

Luminița Bratu
Luminița Bratu

Haimanale. Nonconformist, văzând că în România valoare sa literară nu este apreciată, Caragiale a hotărât la un moment dat să devină cârciumar. A deținut mai multe berării în București și în gara de la Buzău, dar toate s-au dovedit a falimentare. Fiind o fire destul de îngăduitoare, Caragiale nu își lasă niciodată prietenii să îşi achite consumația. Scriitorul se trezește peste noapte bogat ,moştenind de la rude o avere strânsă tocmai din teatru, băutură şi mâncare. Atunci se hotărăște să părăsească țara definitiv în 1905, stabilindu-se la Berlin.

Florin Manole ne prezintă eseul “Rigoarea creației poetice dincolo de inspirație. Paradisul sădit de Eminescu în limba română”, după o idee de H. R. Patapievici.

”Ce înseamnă, de fapt, a studia manuscrisele? Înseamna a urmări permanent gândirea lui Eminescu și a sesiza preocuparea continuă a luării în posesie a lumii, dar a o explicita (deci nu a o înfrumuseța etc.) dintr-o perspectivă universală. Vizibilă de oriunde, în felul unei persoane de a o vedea, scoțînd la iveală adevarul pentru oricine urmează calea poetului. Altfel spus, vulgarizând cumva, artistul are o privire globală, dar nu o privire „globalistă”, deoarece el nu impune decât adevărul persoanei sale. Care devine valabil și incontestabil (chiar dacă nu este real).”

Cătălin Apostol
Cătălin Apostol

A consemnat Ramona Müller

Cenaclul literar “I. L. Caragiale” își desfășoară activitatea sub egida Asociației Culturale 24PHarte
Președinte Ioan Vintilă Fintiș
Secretar literar Ramona Muller
Nu există patriotism fără patrimoniu

mai mult
ActualitateCenaclul I.L. CaragialeCronică

Eminescu – Nucleul poeziei românești. Lada de zestre a liricii românești este Eminescu.

WhatsApp Image 2024-01-15 at 11.23.09

  Eminescu – Nucleul poeziei românești. Lada de zestre a liricii românești este Eminescu.

Ședința Cenaclului literar ”I.L.Caragiale”  Ploiești – 10.01.2024

Cele mai recente creații aparțin Liviei Dimulescu, Vioricăi Răduță, Emiliei Luchian și colegilor Frone Ilarian Adrian, Gabriel Comanroni și Mihail Ivănescu. Luminița Bratu și Ana Nedelcu recită câte un poem dedicat poetului național Mihai Eminescu.

Rubrica ”Cinefilonul” prezentată de Mihai Ioachimescu aduce în prim plan pelicula cinematografică ”Siberia, dragostea mea” (”Sibir, Monamur” – Rusia, 2011) în regia lui Viaceslav Ross. Lecția de istorie prezentată de Emilia Luchian

 Ofelia Davidescu, Emilia Luchian
Ofelia Davidescu, Emilia Luchian

ne reîntoarce în timpul cronologic și afectiv în care spiritualitatea, cultura și tradițiile făceau/ (mai) fac parte din lada de zestre a poporului român. În această ladă de zestre a oricărui român ar trebui inclusă obligatoriu, pe lângă biblie, și o carte a marelui Eminescu, deoarece el face partedin patrimoniul nostru național.

Florin Manole ne prezintă o primă parte a unui eseu Paradisul sădit de Eminescu în limba română. Rigoarea creației poetice dincolo de inspirație, după o idee de H. R. Patapievici.

Ramona Müller o prezintă pe scriitoarea Viorica Răduță, membră a Uniunii Scriitorilor din România, prezentă pentru a doua oară în cadrul cenaclului. Poetă și scriitoare prolifică, Viorica Răduţă se remarcă prin consistența și adâncimea creațiilor sale. Prin eseurile sale ne oferă o nouă și fascinantă experiență de cunoaștere datorită inserțiilor originale.

„Viorica Răduţă este un cărturar eminent, un critic, istoric literar şi comparatist temeinic, ale cărui contribuţii merită a fi luate în seamă. Polivalenţa ei s-ar ilustra apoi prin vocaţia poetică: numeroasele volume de poezii se hrănesc dintr-un suflu vizionar, dintr-o neobişnuită capacitate de a-şi trăi prizele la realitatea imediată. Paradoxul este că aceste „prize” la imediat, la obiectele şi reliefurile terestre nasc un discurs „supra-realist”, incisiv, sugerând infinitul unei epopei moderne. La fel de noi sunt prozele: noutatea şocantă pe care o propune aparţine, întâi, unui dialog liric cu istoriile şi întâmplările de toate zilele. Scriitor viu, cu o desfăşurare cu totul remarcabilă în volume de poezie şi proză, în studii şi articole.” (Cornel Ungureanu).

Viorica Răduță ne prezintă o analiză personală comparativă, un studiu pertinent argumentat asupra formei în creația lui Eminescu și Brâncuși. Fragmentat în mai multe episoade literare, acest studiu poate fi citit online pe https://citestema.ro// .

 Viorica Răduță și Livia Dimulescu
Viorica Răduță și Livia Dimulescu

Ideea de imagine totală, sincretică și multiplă îi aparține lui Eminescu. Cel care a preluat cel mai acut ștafeta acestei imagini nu este un poet, ci este un sculptor, Brâncuși. Brâncuși avea o obsesie pentru o formă unică, pe care a și reușit să o și creeze. Este vorba în fapt despre o imagine al cărei precursor este Eminescu, și anume ovoidul. Ovoidul eminescian, cu numeroase variații tematice, este reprezentat începând de la natura întreagă până la ochi. Natura înglobează ”adâncul de nepătruns” dar și ”Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii”, punctul luminos. Ochiul înseamnă lumină și întuneric; așa cum femeia-înger este un tot – ”lumină de întunerec”. Expresiile  ”cercurile albe”  care ”cutremură o barcă”, ”cuibar rotind de ape” și multe altele reprezintă aceeași viziune – a unui cerc mișcător, închis, dar și înalt. Dimensiunea unduirii este permanentizată în universul eminescian. Ovoidul brâncușian este reflectat în plutirea păsării, care în zborul ei urcă, dar este și înfrânată de soclu, de pământ. Mișcarea zburătoarei se dispersează în lumină, pasărea însăși fiind generatoare de lumină. Și în cazul lui Eminescu orice ocean înghețat, oricât de adânc ar fi va produce ”lumina care-i fără de margini”. Prin tema morții, Eminescu se apropie de toate înțelepciunile străvechi, el captează acea stare intermediară reprezentată în cartea tibetană în care sunt descrise etapele defunctului din momentul desprinderii de lumea pământeană până la eliberarea într-una din lumile superioare. Intervalul constituie starea indermediarului, a imaginalului sau chiar între cele două menționate, deoarece toate elementele din lirica sa captează intervalul, ”locul angelizat”, ”locul transferului”. La Brâncuși forma se ondulează, lumina este și exterioară, dar și interioară, chiar dacă marmura este neagră. ”Ovoidul traduce cel mai bine unul multiplu, imobilitatea entităţilor aflate în perpetuă mişcare, concentrarea, pătrunderea în interior spre a fi luminat, manifestat în afară”. Mișcarea se află într-un permanent circuit. În această stare a intermediarului, în care se întâlnesc toate axele (ascendent-descendent, vertical-orizontal) se întâmplă celebrarea sacrului. Crucea în care se creează ovalul este purtată de om, de vânt și de ape. Mormintele lui Eminescu sunt leagăne în care se viul există chiar prin propriul balans. Coborârea, ondularea, urcarea sunt reversibile, de aceea moartea și viața coexistă. Femeia moartă poate să fie readusă înapoi, în noi, prin rugăciune, de aceea găsim ”Rugăciunea” și la Eminescu, și la Brâncuși. Sculpturile lui Brâncuși întruchipează întotdeauna meditația, reflexia. În Sărutul sculptorul a creat din două semicercuri un ochi într-o îmbrățișare, într-un echilibru intern-extern al formelor. ”Ochii mari şi deschişi ai iubitei în idila eminesciană, ca şi cei plini ai Domnişoarei Pogany sau cei stilizaţi de pe lateralele Porţii…, exprimă mişcarea și unduirea fără sfârşit. Se poate spune că atât elementele eminesciene, cât şi sculpturile lui Brâncuşi sunt cu atât mai luminoase, redau cu atât mai mult concentrarea şi ondulaţia, cu cât (se) manifestă Spiritul, nu altul decât interiorul luminos”. Ocularitatea imensă este redată printr-un oval tăiat, divizatul fiind un multiplu în unul, adică ochiul cosmogonic, ochiul făcător. ”Dar un luceafăr, răsărit/Din liniștea uitării,/Dă orizon nemărginit/Singurătății mării”. La Eminescu nu există o singură dimensiune, la el totul este dublat în/de spațiu și timp. Emblematică rămâne poezia La Steaua prin reversibilitatea mișcării astrului. ”Toată natura eminesciană și fiecare element în sine se profilează în ovoid”. Brâncuși ne poate ajuta să înțelegem dinamica ovoidului eminescian printr-un proiect nefinalizat, dar schița și imaginea acestuia există. Este vorba despre așa numitul ”Tempul eliberării”. Printre admiratorii creaţiilor brâncuşiene s-au numărat şi personaje exotice şi extrem de bogate, cum ar fi maharajahul Yeshwanr Rao Holkar din Indore, unul dintre cei mai bogaţi oameni din India. Templul a fost conceput în întregime exact ca în natura eminesciană. Avea forma unei nuci cu un orificiu deasupra, aidoma lui Eminescu, cu tot ceea ce reprezintă luminiș, împlinire și viață, nemărginire, deci nu un spațiu definit, dacă ar fi  trasăm laterale, ar fi vorba despre nemargini. În miezul zilei lumina se așternea perpendicular și strălucitoare. Lumina cobora pe un stol de păsări în formă de cruce. Păsările se înșiră ordonat în sus și în jos. Jos este o apă, un lac, dar și un fluviu. Imaginea circulară a templului este încadrată de albastrul senin al cerului, la fel ca în descrierile lui Eminescu, cerul este pretutindeni. Stelele prin traiectoria lor revin în aceeași poziție, dar niciodată la fel. Este Clipa totului. Secunda totului în care toate se-mpreună și este aștern în același timp și curge, dar și rămâne static, fix. Fluiditate în fixitate. Cerul și zborul sunt înăuntru, cu toate că tu le privești pe dinafară. TU ești martorul pasăre, martorul fix și martorul dintre lumi prezent prin oglindire, ondulație și sens.

 Mihail Ivănescu
Mihail Ivănescu

Dan Simionescu
Dan Simionescu

”Lada de zestre a liricii românești este Eminescu.”

Au mai participat:  Dan Simionescu, Mihail Ivănescu

A consemnat Ramona Müller, secretar literar al cenaclului I.L.Caragiale Ploiești

sub egida Asociației 24PHarte

Nu există patriotism fără patrimoniu

Președinte: Ioan Vintilă Fintiș

Secretari literari: Ana Nedelcu și Ramona Müller

mai mult
ArtăCenaclu - PoeziePromovate

Am lacrimi în formă de inimă

WhatsApp Image 2023-12-31 at 15.59.02

Am lacrimi în formă de inimă
Sunt mamă
Cu pietre
În drum
Pe drum
De gât
Deschid uși ce par
Inalte
Și grele
Brațelor mele
Mici
Mă tem de balaurii
De dincolo și
Din mine
Pas după pas înțeleg că
E-a minții plăsmuire
Cutia in care
Am fost și
Cutia în care
Intru
Cutii după cutii
Scări după scări
Universuri după universuri
Creez
Un drum
De lumină…
Sunt mamă
Și am lacrimi
În formă
De inimă.

Am – Cornelia Prisacariu, Ploiești, du 10 decembrie 2023, orele 15,09

Editor: Liviu Ioan Manole

mai mult
Cenaclu - PoezieCenaclul I.L. CaragialePromovate

EU AŞ PUTEA

EnochWalkedWithGod2-57615e825f9b58f22eb2a958

EU AŞ PUTEA

Eu aş putea
Să spun
Să zic
Şi să declar
În frig
Sub arşiţă
Şi dinspre polul celui mai
Barbar.

Aş putea
Să te colind
Să te aprind
Şi să te sting
Tot eu

Ca pe lună
Ca pe soare
Ca pe-o pasăre
Mult cîntătoare
În pomul cu furi
Şi c-un zmeu.
Tot eu,
Adică.
În umbra din aripă
– stînga –
Şi din subsuori
Să te înalţ
Ca pe un fulg
Greu de dorinţi
(da, m-ai scos din minţi
E adevarat)

Şi aş mai putea
Să traduc surîsul
Ca pe-un moft,
Să nu te recunosc,
Adică,
Să beau din tine
Tot.
Şi tot să fii.
Să fii toată cum ai fost,
Neschimbată
De mine
(şi asta nu-i bine)
Surîzîndu-mi cu dinţi
Mici
Din ochii tăi
Oblici
De Gheişă.

Şi mai pot, să ştii,
Trece,
Prin visele tale,
Rece,
Ca un amant plătit,
Devotat, ca un soţ
Plictisit,
Eu,
Robul tău
Veşnic în picioare.

Eu
Aş putea
Să traduc
Altfel
Totul !
Într-o limbă a mea,
Numai de tine ştiută.
Şi toată
Eu aş putea
Să te arunc
Ca să te prind
În noaptea asta,
Să te alung
Ca să te chem,
Să te gonesc
Ca să îmi apari
Desculţă
Dinspre viile
Umede
În noapte.

Să te ţin la hotar
(eu aş putea şi asta).
Din ochiul barbar
Să te amăgesc
Fără să ating
Vreun har.

Platonic trubadur
Eu aş putea
– cum am mai zis –
Eu aş putea,
Eu
Da.

Aurelia Satcau
Melbourne, 13 decembrie 2016

mai mult
1 … 8 9 10 11 12 … 29
Page 10 of 29