Cenaclul I.L. Caragiale

Liniștitor e popasul nostru de luni, o dată la două săptămâni, în spațiul primitor al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești. Locul și momentul când, într-o atmosferă caldă, autorii de poezie, proză sau eseu își expun cu emoție, sinceritate și speranță propriile creații. Sfârșitul de an își măsoară zilele cu resemnare. Ca să înlăturăm un ușor și stânjenitor sentiment de tristețe, am considerat că ar fi potrivit  un Bilanț al activității Cenaclului pe anul 2024.

Pe firul de nisip al memoriei unei clepsidre virtuale, întoarse spre reamintire, s-au scurs:

18 Lecturi de cenaclu, cu felurite și atractive texte și teme de poezie, proză, eseu, istorie, teatru ș.a. expuse de membrii Cenaclului sau invitații noștri: Viorica Răduță, membră USR (Mihai Eminescu – Nucleul poeziei românești, eseu), Florin Manole (Rigoarea creației poetice dincolo de inspirație, Aristotel nu spune adevărul, Știința lui Torquemada despre Dumnezeu, eseuri), Sorana Brucăr (versuri din viitorul volum), Cristina Gheauș (versuri), Leonida Corneliu Chifu (Rețete cu povești), Cătălin-Marius Negoiță (Reprezentația dizidentului urban – versuri și pictură), Preot Bogdan-Costin Georgescu (Grota Sfântului – proză), Gabriel Comanroni (Cinemaul oniric, o explorare organică a visului pe marele ecran – eseu), Doina Ofelia Davidescu (Trei nuanțe de albastru – roman propus spre editare de Editura Universitară), Luminița Bratu (Castele pe marginea Frigului – volum versuri), Gabriela Balaban (Jurnal – proză scurtă), Emilia Luchian (Ploieșteanul chip și mască – aspecte ale Ploieștiului de altădată, eseu istoric-literar), Amalia Melnic (Luna neagră și omul – volum de versuri), Gabriel Klimowicz – membru UZR („Eu nu cer să fiu liber în pușcărie, ci în afara ei” – Divorțul – teatru), Toni Savu (Amor de bibliotecă – proză scurtă), Alice Neculea (Călătorie printre minunatele imagini ale „lumii plutitoare” – eseu).

7 Evenimente culturale:

• Lansarea filmului tematic al Taberei Naționale de Sculptură Monumentală Ploiești, ediția a VI-a, 2023
• Lansarea Antologiei literare (2024) a Cenaclului „NEURONI ȘI ENDORFINE”, cu ocazia Zilei Culturii Naționale, în foaierul Teatrului „Toma Caragiu” Ploiești
• Prezentarea Antologiei literare (2024) a Cenaclului „NEURONI ȘI ENDORFINE” în cadrul Cenaclului Coresi – București
• Poezie și muzică de Dragobete, la invitația Cenaclului literar Lucian Blaga – Sinaia
• Prezentarea Antologiei literare (2024) a Cenaclului „NEURONI ȘI ENDORFINE” și a activității literare a Ramonei Muller în cadrul emisiunii TV online Văzul inimii, moderată de Evelyne Croitoru, membră USR
• Recital de poezie și muzică „Grădina inimilor” a autoarei Evelyne Croitoru și a invitaților săi la Sala de lectură „Nichita Stănescu” a Bibliotecii Județene „Nicolae Iorga” Ploiești
• Regal de poezie – Sinaia 2024

3 Filme:

• Cuibul de cuci (regia Cătălin Apostol)
• Zaț la micul dejun, Sarea săracilor (regia Gabriel Comanroni)

7 Lansări de carte:

• Cinci întâlniri cu diavolul și alte povestiri – Raul Baz
• Donquijotisme 19 84 – poeme și acrostihuri – Ana Nedelcu
• Intoarcerea (proză) – Roxelana Radu (invitata Cenaclului literar „I.L. Caragiale” Ploiești)
• Castele pe marginea Frigului (volum versuri) – Luminița Bratu
• Trei nuanțe de albastru (roman lansat și în cadrul Târgului de carte Gaudeamus 2024) – Doina Ofelia Davidescu
• Fluxul și refluxul sentimentelor (volum versuri) – Maria Bem
• Și dacă toamna… (volum versuri) – Gheorghe Stănescu

5 ocazii pentru Cronica unei profane (Doina Ofelia Davidescu):

• Sensuri II, Leonard Truțiu, Galeriile de Artă Plastică Ploiești
• Ascuns în văzul lumii – Bianca Rotaru, Constantin Țînteanu, curator Alice Neculea, Muzeul Județean de Artă „Ion Ionescu Quintus” Ploiești
• Ștefan Pelmuș. Pictură 75, curator Alice Neculea, Muzeul Județean de Artă „Ion Ionescu Quintus” Ploiești
• O viață de poveste – Ion Teodorescu Sion, curator Alice Neculea, Muzeul Județean de Artă „Ion Ionescu Quintus” Ploiești
• Atelierul Internațional de Arte Plastice FREECAMP 2024, curator Alice Neculea, Muzeul Județean de Artă „Ion Ionescu Quintus” Ploiești

CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE a adus la mica rampă a ședinței de Cenaclu cele mai recente încercări literare: Adrian Ilarie Frone (Vin lupii la stână – versuri, Evacuarea – nuveletă), Emilia Luchian (Iarna, Desenul – versuri, Călătoria – proză scurtă), Luminița Bratu (Roșu de 89, Când vine iarna – versuri), Maria Bem (Doi oameni de zăpadă, Poem de iarnă – versuri), Sorana Brucăr (De-ai putea, Renaștere – versuri), Gheorghe Stănescu (Am iubit de când mă știu, Trecea un om pe drum – versuri gen pastișă, în memoria lui Nicolae Labiș și Elenei Farago), Gabriel Comanroni (Mă doare lumea pe care o cunosc, Derivă – versuri), Bogdan Costin Georgescu (Sunt tânăr… – proză inspirată de evenimentele din decembrie 1989).

11 MINUTE DE ISTORIE Expunerea Emiliei Luchian ne-a oferit prilejul de a medita împreună cu posibila existență a celei de a patra maimuțe (stă cu brațele încrucișate – nu face rău), care poate fi alipită celebrei statuete japoneze reprezentând trei maimuțe înțelepte. Expresiile Homo homini lupus est (Omul este lup pentru om), aparținând lui Plaut și Homo res sacra hommini (Omul e lucru sfânt pentru om), aparținând lui Seneca, s-au oglindit în dinamica și evoluția umanității, fiind preluate de renascentiști, raționaliști, iluminiști ș.a.
Thomas Hobbes ne-a oferit o definiție a naturii umane ca o formă de cooperare autointeresată. Fondator al filozofiei moderne, îi este atribuită expresia „bellum omnium contra omnes” (războiul tuturor împotriva tuturor), sursă de inspirație pentru filozofia politică ce i-a urmat, dar și pentru Voltaire, Freud ș.a. Lectora și-a continuat expunerea referindu-se la misticism și la  tenebrele secolelor care au dus la apariția Inchiziției (tribunalul de aducere pe calea cea bună a ereticilor) și a celor persecutați de aceasta pentru părerile contrare și ofensa adusă bisericii. Corecțiile inițiale constau în pedepse, constrângeri pentru hainele purtate, izolare de comunitate, post alimentar strict, pelerinaje, biciuire, trimitere în cruciade etc. A fost doar un pas până la oficializarea torturilor și prigoana împotriva  „vrăjitoriei”.
Papa Ioan Paul al II lea a cerut iertare, într-un act istoric fără precedent, pentru păcatele comise de Biserica Catolică de-a lungul existenţei sale milenare.
Pentru că umanitatea a dat, mereu, exemple nefericite de intoleranță, a fost amintit cazul Hypatiei din Alexandria, filozoafă neoplatonistă, care a încurajat folosirea logicii și a matematicii împotriva misticismului. A fost ucisă de un grup de creștini care o acuzau de producerea unor tulburări religioase în oraș.

LECTURA DE CENACLU cu tema Știința lui Torquemada despre Dumnezeu, a fost surpriza amânată pentru ședința următoare, din motive obiective.

CINEMARTOR , rubrica întreținută cu pasiune de colegul nostru, Gabriel Comanroni, ne-a adus în atenție filmul „Strălucirea eternă a minții neprihănite”, un amestec de romantism, comedie, dramă cu accente filozofice și science-fiction, o capodoperă care rezistă probei timpului. A fost recompensat cu premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original (Charlie Kaufman, Michael Gondry). Acțiunea filmului se derulează punând personajele în situații neprevăzute, contradictorii. Ajunși într-un impas al relației lor, protagoniștii aleg să își șteargă amintirile cu ajutorul unei firme specializate în așa ceva. Spectatorul participă din fotoliul său comod și se recunoaște în poveste. Ștergerea se desfășoară filă cu filă, din prezent către trecut, până la momentul primei atracții, evidențiind fragilitatea și instabilitatea relațiilor umane. La prima vizionare, în urmă cu douăzeci de ani, lectorul își spunea că e de domeniul SF metoda de a scăpa de amintiri. Revăzând pelicula, își revizuiește atitudinea, acceptând ca veridică posibilitatea științei de a înfăptui acest lucru, într-un viitor apropiat.
Actorii principali, Jim Carrey și Kate Winslet, oferă surprize: dacă primul ni se înfățișează fără obișnuitele și stupidele sale bufonerii, partenera sa este hiperactivă, vibrantă, excentrică, agresivă. Magia care îi leagă și tensiunea care îi desparte sunt evidente, cuplul de actori funcționează perfect. Scenaristul Kaufman a dat tonul unei revoluții în cinematografia americană, imaginând situații incredibile și detalii stilistice nonconformiste, cu unicul scop de a studia condiția umană. Filmul este un science-fiction încrucișat cu o tragicomedie romantică, cu cinism dulce-amărui și rezolvări tehnice interesante, ideea de „brainwashing” fiind doar o scuză pentru a conduce o acțiune curajoasă în sufletul și creierul uman.
Distribuția: Jim Carrey, Kate Winslet, Kirsten Dunst, Mark Ruffalo, Elijah Wood, Tom Wilkinson, James Adams, David Cross, Deindre O’Connell, Thomas Jay Ryan.
Vizionare plăcută!

S-au lansat în comentarii asupra subiectelor puse în discuție de rubricile ședinței: Gabriela Petri, Leonida Corneliu Chifu, Emilia Luchian, Adrian Frone ș.a.

Au participat: Corina Nistor, Maria Bem, Emilia Luchian, Luminița Bratu, Sorana Brucăr, Doina Ofelia Davidescu, Adrian Ilarie Frone, Bogdan Costin Georgescu, Gabriel Comanroni, Florin Sălceanu, Gheorghe Stănescu, Mihail Ivănescu, Dan Simonescu,  Dan Constantin, Leonida Corneliu Chifu.

Fotografii: Emilia Luchian, Dan Comanroni, Doina Ofelia Davidescu
Film: Dan Simionescu
Afiș, cronică și editare: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu!”
Sub coordonarea ASOCIAȚIEI CULTURALE 24 PH ARTE PLOIEȘTI
Președinte Ioan Vintilă Fintiș

Dragi cenacliști și prieteni ai Cenaclului

Următoarea ședință, probabil ultima din acest an, va avea loc, ca de obicei, în spațiul oferit cu generozitate întâlnirilor noastre de către Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești.
Programul include rubricile obișnuite:

• CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE
• LECȚIA DE POEZIE
• 11 MINUTE DE ISTORIE lector, profesor Emilia Luchian
• CINEMARTOR lector Gabriel Comanroni
• LECTURA DE CENACLU ne va oferi surpriza întâlnirii cu un subiect inedit: „Știința lui Torquemada despre Dumnezeu”. Prezintă Florin Manole

Afiș, invitație, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE, Președinte Ioan Vintilă Fintiș

Așa, să vă mai spun că mie-mi place vremea asta? Îmi place mult de tot. Și cum ies eu la o plimbărică încet, încet, încetișor, așa, văd o mașină bengoasă, mercedes ceva care se străduia din greu să iasă din parcare. Parcare laterală, să ne înțelegem. Doar că, la noi, pe centru e mai strâmt. În fine, mă surprinde un gând misogin (chiar m-a surprins) că avem de-a face cu o fată. De parcă toți bărbații ar conduce ca raza de soare. Ei, nu era. Nu era o fată.
Era chiar Făt frumos care trăgea de volan cu o atât de mare concentrare de ziceai că se apropie cu merele-i de aur de o răzătoare.
Să te ajut? Nu, nu l-am întrebat. Ar fi fost ceva, dar nu. Doar m-am gândit că dacă era-n oastea lui Ștefan și-l chema luni dimineață pe câmpul de bătălie, până scotea ăsta bidiviul din grajd venea istoria peste el și nu mai apucam eu să-ncalec pe-o șa și să vă spun povestea așa.
Adică de ce vă-nhămați, măi băieți la mai mult decât puteți struni?

Maria Luiza Ostaficiuc

Lucian Opriceanu, portretul poetului Ioan Vintilă Fintiș, A. D. 2018

Dragi colegi,

Următoarea ședință a Cenaclului Literar „I.L. Caragiale” Ploiești se va desfășura luni, 25 Noiembrie a.c., ora 17.00, în primitorul sediu al Filarmonicii “Paul Constantinescu” Ploiești.
Programul va include rubricile obișnuite:
》CEL MAI RECENT POEM / CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE
》LECȚIA DE POEZIE
》11 MINUTE DE ISTORIE / lector, profesor Emilia Luchian
》CINEMARTOR / lector Gabriel Comanroni
》LECTURA DE CENACLU o va avea ca protagonistă pe ALICE NECULEA cu Eseul: CĂLĂTORIE PRINTRE MINUNATELE IMAGINI ALE „LUMII PLUTITOARE”

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE,
Președinte Ioan Vintilă Fintiș
Invitație și afiș: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

Noiembrie a fugărit ploile ca să lase înserării de luni un răgaz, acela de a ne îndrepta pașii către Filarmonica „Paul Constantinescu”, locul unde Cenaclul își desfășoară în mod obișnuit activitatea. În ciuda frigului sau poate chiar de aceea, ne-am strâns cu o rigoare balcanică, ședința începând cu o mică întârziere. Rubricile tradiționale s-au derulat obișnuit, fără abatere, cu animată participare.

》CEL MAI RECENT POEM a adus la fereastra toamnei și în fața asistenței creații inspirate: „Frânturi de prezent” (Caty Enache), „Se roagă cartea”, „Nu mă uita” (Gheorghe Stănescu), „Rafturile toamnei” (Luminița Bratu), „Frunzele nu cad”, „Elegie unui sfârșit” (Sorana Brucăr), „Cele șase elemente”, „Gluma” (Emilia Luchian).

》LECȚIA DE POEZIE a făcut un slalom interesant printre creațiile poeților: George Topârceanu „Suvenir” (Caty Enache), Marin Sorescu „Am vrut să mă schimb” (Emilia Luchian), Friedrich Nietzsche „Lui Goethe” (Luminița Bratu), Adrian Păunescu „Decont final” (Sorana Brucăr), Odysseas Elythis „Clima absenței” (Doina Ofelia Davidescu).

》11 MINUTE DE ISTORIE ne-au oferit, prin alocuțiunea profesoarei Emilia Luchian, o  incursiune în lumea antică a primelor biblioteci. Am înțeles astfel că „amorul de bibliotecă”, reflectat de uimitoarea dorință de a scrie și de a păstra înscrisurile, datează din timpuri străvechi. Dacă Zeii au dăruit oamenilor scrisul, aceștia au decis că memoriei colective îi este necesar un loc de cinste, un loc aparte. Primele spații destinate bibliotecilor au fost atribuite în temple și în palatele monarhilor. Colecțiile de tablete de lut de la Nippur (slujeau preoților din temple) marchează începuturile. Civilizațiile sumeriene, babiloniene, akkadiene, asiriene din antichitate au avut o importanță deosebită în apariția scrisului și păstrarea înscrisurilor pe zeci, sute de mii de tăblițe de lut, Mesopotamia și Egiptul fiind pe firmamentul istoriei. Înscrisurile cu litere cuneiforme de către scribi reflectau informații folositoare din toate domeniile lumii reale: religios, social, administrativ, agricultură, medicină, literatură ș.a. Celebra Bibliotecă din Assurbanipal (secolul VII î.H.) a oferit o colecție de câteva mii de tăblițe de lut, descoperită pe locul fostei cetăți Ninive, actualul Irak, o mărturie a cunoașterii asiriene, ce a oferit literaturii un text de primă importanță: Epopeea lui Ghilgameș. Un model important care a influențat modelul bibliotecilor moderne este cel oferit de școlile filozofice grecești și de Alexandru Cel Mare, care fondează Alexandria în 331 î.H., moment în care planifică și construcția unei mari biblioteci, realizată mai târziu sub conducerea lui Ptolemeu I. Lectora nu a uitat să amintească de limba akkadiană, folosită în diplomație de scribii și cărturarii prezenți la curțile faraonilor, de distrugerea prin foc a Bibliotecii din Ninive, care a transformat tăblițele de lut friabile în nemuritoare, de apariția papyrusului și pergamentului, de cele 200 000 de papirusuri oferite Cleopatrei ca dar de nuntă din partea lui Marc Aureliu, dar și de nefericitele incendieri arabe. Caty Enache a comentat aspectul incendierilor ca fiind posibil și în lumea civilizată, referindu-se la romanul distopic al lui Ray Bradburry, „Fahrenheit 451”, parabola unei societăți cu valori inversate; 451ºF reprezintă temperatura la care ard cărțile.

》CINEMARTOR (autor: Gabriel Comanroni) ne-a oferit întâlnirea cu un film deosebit, „The legend of 1900”. „Poate fi viața irosită de bunăvoie sau nu poate fi irosită defel?” este întrebarea pe care lectorul Cenaclului, Gabriel Comanroni o oferă ca nadă la

începutul expunerii sale. Filmul este primul în limba engleză al regizorului și scenaristului Giuseppe Tornatore, laureat al premiului Oscar pentru „Cinema Paradiso”. Rolul principal îl deține Tim Roth, iar muzica e semnată de legendarul Ennio Morricone. Pe scurt: Max Tooney, un talentat interpret de jazz, intră într-un magazin de muzică și își vinde vechea trompetă Conn, nu înainte de a mai cânta o dată la ea, ocazie cu care istorisește povestea prietenului său 1900. Povestea de pe ecran face incursiuni frecvente între prezent și trecut: 1900 nu reprezintă un an, ci numele unui băiat născut pe mare și ajuns la maturitate, fără să fi pus vreodată piciorul pe uscat. Abandonat pe un transatlantic și botezat după anul în care a fost născut, 1900 își petrece întreaga viață pe puntea legănată a vapoarelor și în mijlocul furtunilor necruțătoare. Dotat cu un uimitor talent muzical, devine omul-orchestră al saloanelor de călători, muzica lui nefiind decât un port în care oamenii își ancorează temporar sufletele, iar el știe acest lucru și nu pretinde mai mult. Nu coboară niciodată pe uscat, considerând oportunitățile pe care libertatea le oferă o povară greu de dus. Se pune la curent cu noile tendințe ale muzicii prin intermediul pasagerilor, dar nu înțelege și nu este de acord cu posibilitatea imprimării interpretărilor sale pe discuri. Se arată implacabil și în momentul în care vasul este propus pentru scufundare în larg. Când Max părăsește magazinul, negustorul îi dă trompeta înapoi, fără să-i ceară bani și spunând „O poveste bună valorează mai mult decât o trompetă veche”.

Filmul ilustrează universul care promite predictibilitate şi confort psihologic, deşi în paralel cu multă monotonie şi lipsă de libertate reală, dar spre care năzuiesc mulți oameni. Pentru lector, acest film este „despre ceea ce construiești cu ceea ce ai deja, despre depășirea limitelor externe prin creșterea resurselor interne, despre ascultarea simțurilor, despre creativitate prin joacă, despre explorarea și exprimarea sinelui prin artă și găsirea bucuriei în cele mai mărunte lucruri, dar și despre frica de schimbare.” Un film pe care îl recomandă cu drag.

》LECTURA DE CENACLU. În partea a doua a ședinței, invitatul serii, Toni Savu, a fost prezentat și susținut în expunere de vechii săi prieteni de visuri și iluzii, combatanți cu „arme” pașnice ai unei tinereți încătușate de dictatură, pe vremea când împărtășeau bucuriile și tristețile vieții de angajați ai unei biblioteci. „Amor de Bibliotecă” este titlul sub care autorul, acompaniat de Florin Manole, Cătălin Apostol, Leonida Corneliu Chifu, a întors prezentul spre un trecut, prins cu neașteptat umor în textele prezentate. Umorul de situație, simplu, nesofisticat, punctat de umorul de limbaj cu mici ironii este cel mai des întâlnit în proza lecturată. Reflectând refuzul față de regulile adesea de neînțeles ale societății, poate fi un scut de apărare, arma cu care se pot depăși momente dificile din viață. Micile șmecherii, revolte sau rezerve de personalitate dintr-un grup de prieteni joviali au fost expuse cu umor spumos, juvenil, trădând modul protagoniștilor de a-și păstra identitatea. Lectura serii, expunând cu aparentă seriozitate replicile spontane ale textelor, definește salvarea și supraviețuirea prin umor, ale unei perioade de tristă amintire, atât de triste încât autorul, la primul zvon de libertate, a luat calea Europei occidentale pentru a se salva. Cochetând cu revenirea și cu un viitor volum de proză scurtă, Toni Savu și-a exprimat sincer bucuria reîntâlnirii cu prietenii de altădată și dintotdeauna, cât și aprecierea față de activitatea Cenaclului. Îl așteptăm să revină. Cu umor.

Au participat: Toni Savu & co, Florin Manole, Cătălin Apostol, Leonida Corneliu Chifu, Alice Neculea, Emilia Luchian, Caty Enache, Luminița Bratu, Sorana Brucăr, Doina Ofelia Davidescu, Gheorghe Stănescu, Florin Sălceanu, Dan Constantin, Gabriel Arghiropol.

Afiș și cronică: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar
Fotografii: Emilia Luchian, Doina Ofelia Davidescu
Film: Dan Simionescu
„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE, Președinte Ioan Vintilă Fintiș

                                                                                                                             Doina Ofelia Davidescu

„d” mic

Dan Drăguș

nu sunt buricul
pământului
nu sunt magmă
axa de rotație
ne se învârte în jurul
meu nimic
nu sunt ombilicul
lumii
lumea nu se hrănește
cu versuri
sunt opt miliarde de
lumi
fiecare se învârte
în jurul lui
în acest ansamblu
sunt un eu de mic
am uitat „D” mare
de mână
am uitat să ar
nu am fost niciodată
„D” mare de tipar

La mijlocul săptămânii trecute, mai precis, pe 23 octombrie, Sala de lectură „Nichita Stănescu” a Bibliotecii Județene „N. Iorga” Ploiești a găzduit lansarea romanului „TREI NUANȚE DE ALBASTRU”, cel de-al doilea volum de proză al Doinei Ofelia Davidescu. În jurul orei prânzului, sala a devenit neîncăpătoare pentru amatorii de literatură, colegii de cenaclu, prietenii și cunoștințele autoarei. Vizibil emoționată, autoarea romanului, – propus spre publicare de către Editura Universitară București, în urma concursului „Împlinește un vis” -, mărturisește că se află în aceeași stare, relatată cu un an în urmă, la debutul său literar cu volumul de proză „Eva – Blândețuri, Tandrețuri, Amărăciuni” (Editura Karta-Graphic, 2023): „Mi-am aruncat inima în față și alerg după ea. Dacă totuși continui să scriu este pentru că sunt în continuare îndrăgostită.”

Sanctuarul cărților a vibrat în culorile micului roman, apărut recent la Editura Cișmigiu Books (editura cărților de citit pe bancă, în parc), în compania unor distinși și deosebiți invitați: Ioan Groșescu (jurnalist, scriitor, Cetățean de Onoare al orașului Ploiești), Ciprian Apetrei (jurnalist, scriitor), Leonida Corneliu Chifu (jurnalist, membru fondator, alături de Ioan Vintilă Fintiș, Florin Manole ș.a. al Asociației Culturale 24 PH ARTE, sub ale cărei auspicii își desfășoară activitatea Cenaclul Literar „I.L. Caragiale” Ploiești).

Prezentarea activității literare a autoarei, ca membră – și secretar literar – a Cenaclului, a fost făcută cu profesionalism, generozitate și umor de către Leonida Corneliu Chifu, care a precizat că o are alături pe Doina Ofelia Davidescu, ca „soție profesională”, pe post de „cap limpede” în redactarea ediției din acest an a Antologiei cenaclului, foarte bogată în autori și subiecte.

Ciprian Apetrei, profesor de filosofie, scriitor și jurnalist – aflat cu un pantof în Europa și celălalt în România -, a avut un interesant discurs, pe alocuri interactiv, referitor la roman dar și la ce, dacă și unde se mai citește. Apreciind că romanul tratează tema mai puțin comodă a suferinței fizice, a fricilor, fiind foarte reflexiv, pe alocuri cu tentă de eseu, îl recomandă spre citire și generației tinere. Dintr-o ciudată și neașteptată coincidență a ales să lectureze un fragment emoționant pe care intenționa să-l citească însăși autoarea.

Domnul Ioan Groșescu, reputat scriitor și jurnalist prahovean, a acordat privilegiul autoarei și asistenței de a se alătura cu plăcere evenimentului. Cu mirarea că autoarea, de profesie inginer, se exprimă cu neașteptat talent literar, a evidențiat anumite aspecte ale cărții considerate importante. Domnia sa  consideră că romanul reprezintă „o geografie restrânsă a ceea ce se petrece în mental” și a sugerat că „lectura trebuie făcută în liniște și fără grabă, cititorul având mari șanse să se regăsească” printre paginile cărții. Textul de pe coperta de spate a cărții este edificator pentru cititor: Vara Doinei Ofelia Davidescu este una în care soarele sau altcineva/altceva lichefiază spiritul fiinţelor sau fiinţa spiritelor. Personajele, indiferent unde şi-ar petrece vara, trăiesc kafkian, mai mult în interiorul lor decât în afară, încât cititorul este ademenit să parcurgă sinuosul drum de descoperire a unor interioare sufleteşti luxuriante… (Ioan Groşescu)

 Seara de aseară la Cenaclul “I. L. Caragiale”

28 octombrie, A. D. 2024

Membrii Cenaclului Literar I.L. Caragiale s-au reunit la sediul Filarmonicii „Paul Constantinescu”, la ceasul obișnuit dinaintea unei înserări calde și calme de sfârșit de octombrie. Rubricile permanente s-au derulat în prezența ivitatului nostru, Gabriel Klimowicz, cunoscut jurnalist și realizator tv. și a însoțitorilor acestuia (soția, fiul și scriitorul, traducătorul, eseistul Vasile Moga).

《CEL MAI RECENT POEM a cuprins o selecție din creațiile Emilia Luchian („Nu aleg”, „Arată-mi”), Ana Nedelcu („Dualitate”-acrostih, „Cimpanzeul înfometat”), Katy Enache („Bătrânul”), Maria Bem („Poetul și marea” din recentul său volum „Fluxul și refluxul sentimentelor”). Au completat cu creații la fel de inspirat Luminita Bratu („Cu storurile trase”), Sorana Brucãr („Toamna din mine”), Frone Ilarie Adrian („Femeia secolului XXI”, „Poetul și ciuta”, „Femeia singură și tristă”) și Gheorghe Stănescu („Oprește-te, Oltule, e toamnă!”, „Octombrie, suflet de artist”).

》LECȚIA DE POEZIE a reunit versuri insolite din creația lui Pablo Picasso (Ana Nedelcu), Mircea Vulcănescu – „Litanii” (Emilia Luchian), Fernando Pessoa „Jocul spiridișului”(Luminița Bratu), Omar Khayyam (Adrian Frone) și un tandem pe tema ploii al Anei Blandiana și Nichita Stănescu ( Sorana Brucăr). Doina Ofelia Davidescu a încheiat cu versurile lui Ion Stratan („Studiu”).

》11 MINUTE DE ISTORIE ne-au purtat prin lumea daimonului sarcasmului și cenzurii, a Zeului scriitorilor și poeților. Numit Momos, Momus sau Momun este spirit de vinovăție răutăcioasă și critică nedreaptă. Numele lui este legat de moamb, adică “vina” sau “cenzura”. Este descris în arta clasică ca ridicând o mască de pe față. Acesta a fost alungat de către Zeus din Olimp pentru vina de a fi adus critici creațiilor zeilor. Omul creat de Zeus a fost criticat că nu avea inima la vedere pentru a i se citi gândurile, Casa Atenei a fost criticată pentru că nu avea roți, iar Taurul lui Poseidon, pentru că nu avea ochi sub coarne. Singură, Afrodita, cu frumusețea ei impecabilă se pare că a scăpat de critici. Totuși era prea vorbăreață iar sandalele ei scârțâiau. Pentru sarcasmul, satira și ironia la adresa zeilor, Memos e alungat din Olimp între pământeni, unde continuă să-i disprețuiască pe zei. Drept pedeapsă este legat de o stâncă și i se taie bărbăția. Este oglindit în diferite moduri în literatură. Printre altele, i se atribuie pornirea Războiului Troian pentru a reduce populația umană. Este personaj în operele lui Esop, Hesiod, Sofocle, Platon și Cicero. Este întâlnit adesea sub denumirile de „mizantrop”, „cusurgiu”. În secolele XIX și XX Momos are natură burlescă, similar lui Arlechin sau Joker.
Gabriela Petri a adăugat un scurt comentariu referitor la Eufeme, opusul acestui personaj bizar. Dacă Momos este un zeu al deziluziei și dezamăgirii, Eufeme aduce laude și îndulcește lucrurile.

》CINEMARTOR, rubrica colegului nostru Gabriel Comanroni, spre regretul nostru, nu s-a ținut din motive obiective.

》 Ne-a onorat cu prezența, fiind recomandat în mod fugar, Radu Cristian Alexe, autorul unei monografii dedicate Colegiului Național „Alexandru Ioan Cuza”, fost elev al unității de învățământ și absolvent al promoției 2010. Intitulată „Colegiul Național <<Alexandru Ioan Cuza>> din Ploiești, studium, scientia et sapientia, file de monografie”, lucrarea oferă celor interesați o incursiune detaliată în istoria și tradițiile uneia dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din Ploiești.

》LECTURA DE CENACLU l-a avut ca protagonist pe invitatul nostru special, Klimowicz Gabriel, jurnalist, realizator de emisiuni tv., scriitor, și s-a desfășurat sub nu puțin provocatorul motto: „Eu nu cer să fiu liber în interiorul pușcăriei, ci în afara ei”. Distinsul nostru invitat a fost însoțit de membrii familiei și de Vasile Moga, scriitor, traducător și prieten. Leonida Chifu, amfitrion, – prin prisma deformării profesionale (el însuși reporter, jurnalist) – ne-a prezentat invitatul într-o expunere biobibliografică cu accente de interviu. Astfel am aflat despre o remarcabilă experiență profesională dar și câteva povești adevărate despre Grupul „Mansarda” și întâlnirile memorabile cu poetul și scriitorul Ioan Alexandru, dar și cu Petre Țuțea, uimitor supraviețuitor al unor timpuri nimicitoare, nu prea îndepărtate. Intersectarea cu personalități ca părintele Cleopa, părintele Galeriu și părintele Dumitru Stăniloae au avut o importanță aparte în formarea lui Gabriel Klimowicz. Vitrina Cenaclului a devenit aproape neîncăpătoare pentru cărțile domniei sale. Volumele cu titluri care suscitau un interes imediat, așezate într-o cazemată imaginară, aparau percepțiile, credințele autorului, prelungind căutările dincolo de pagini sau oferind răspunsuri. Și cine nu are nevoie de răspunsuri?…

Așa după cum a propus (în majoritar secret) Leonida Chifu, a urmat o lecturare pe roluri a unui fragment important din piesa invitatului nostru                        „ DIVORȚUL”, ce va fi publicată în Antologia de anul acesta, SPIRALA ASCUNSĂ, a Cenaclului Literar I.L. Caragiale. „Este vorba despre un divorț paradigmatic dintre iubiții a căror căsnicie nu face față provocărilor aduse de viața concretă, de zi de zi (slujbă, nevoia unui cuib propriu, neînțelegerile privind nașterea de prunci, amestecul părinților) și „divorțul” de o societate construită numai în vederea profitului, ahtiată după bani, succes material și caracterizată de lupta dintre orgoliile personale ale fiecăruia.”( G. Klimowicz)

Animați de ineditul propunerii au participat colegii: Leonida Chifu (El), Nicu Drăgulin (Președintele), Sorana Brucăr (ea), Klimowicz junior (Tânărul, Șahistul), Doina Ofelia Davidescu (Secretara). Interpretarea dramatică și entuziast realistă a lui Leonida a plăcut autorului și asistenței, dar, considerând-o ușor exagerată, a atras și câteva critici colegiale.

Apoi a urmat rândul „cazematei” de cărți. Rând pe rând, cărțile s-au desconspirat, dar doar în mică parte, – nedorind să strice plăcerea lecturării -, printr-o prezentare concisă, cu calm și rezervare din partea autorului.

NUNTA, roman apărut în anul 2016 la Editura Cartea Românescă
“Ce este nunta? Începutul sau finalitatea iubirii? E legămînt spiritual pentru vecie sau doar un contract social? Este un drum, o devenire sau doar un parteneriat parafat în patul conjugal? Participă divinitatea la acest ceremonial sau e doar cel mai mare „banchet” din viata mirilor?…” Cititorii vor găsi răspunsuri în paginile romanului, poate, sau vor adăuga alte întrebări celor nedescifrate încă.

Ana Nedelcu comentează a priori, presupunând o asemănare a gândirii interogative a autorului cu Contractul social lui Jean-Jaques Rousseau, care pare să apară rupt și transpus într-o căsătorie.

STRĂINUL DIN ȚARA MARELUI NIMIC, roman apărut în anul 2019 la Editura Tritonic
„ Omul care cade în plasa Marelui Nimic își pierde umanitatea și devine carne de tun pe câmpul de bătălie spirituală al propriului său suflet. Aceasta e ispita supremă. Plasa Marelui Nimic, care îi ispitește pe cei mai mulți, majoritari în această țară, e țesută din lene sufletească și supunere în fața zeului confort. Străinul din aceasta țară este cel care, cu pretul vieții, se opune majoritații și refuză să se lase atras de mirajul și confortul Marelui Nimic.
Adrian Frone îl asociază cu Kafka și universalitatea poziției puterii față de democrație.

LUMEA TICĂLOȘILOR, roman apărut în anul 2016 la Editura Ratio et Revelatio
„Trei prieteni în căutare de „mai bine””, își aleg căi diferite. Unul devine securist, altul jurnalist și cel de-al treilea calugar. Totul este adevarat și, în același timp, fictiune. Viața celor trei descrie ultima perioadă a dictaturii lui Ceaușescu și primii ani de după evenimentele din decembrie. Apar formele absurde, grotești, dureroase, ale dictaturii cu lipsa de libertate, foametea, minciuna zilnică și crima. Dupa decembrie ’89 vin manipulările, trădarile, jaful deșănțat, simularea stângace a democrației și chinurile facerii unei prese, nu întotdeauna libere, dar pluraliste. Dincolo de ficțiune, în realitatea grotească își fac loc o serie de personalități care se opun „lumii ticăloșilor”. Așa sunt poetul și politicianul Ioan Alexandru, părintele Galeriu, Petre Tutea, părintele Cleopa, părintele Staniloaie și alții, care fac parte din trama cărții. Un roman realist despre viața noastră.”

BĂTRÂNUL, roman în două volume, apărut în anul 2021 la Editura Coresi
„ … este romanul a 100 de ani de istorie trăită. Victor s-a născut în Basarabia anilor 1920. Ruperea Basarabiei de România, pierderea Ardealului, cutremurul devastator din 1940, rebeliunea legionară, dictatura lui Antonescu, războiul împotriva rușilor, războiul împotriva nemților, comunismul, cooperativizarea, arestarea culturii, pușcăriile politice, foametea, dictatura lui Ceaușescu, lovitura de stat din ’89, capitalismul, universitatea și bătrânețea, toate fac parte din viața lui. El a fost martor și martir. E viața dinamică a unui bărbat puternic, pe care nici bătrânețea, nici moartea nu reușesc să-l înconvoaie. Un bărbat care, spre sfârșit, trăiește din plin drama amurgului, disprețuit de ceilalți, prea ocupați cu propriile vieți și egoisme.” Deasupra unui univers împărțit între realități șocante și întâmplări miraculoase plutește Duhul lui Dumnezeu cu iubirea și mila lui, conchide autorul.

FAKE NEWS, roman apărut în anul 2022 la Editura Coresi
„ Doi jurnaliști încearcă să spună adevărul, într-o lume asaltată de fake news. Redacția, patronul-politician, manipularea populației, justiția și serviciile secrete corupte, statul mafiot, sunt „personajele”. Un thriler în căutarea adevărului care zburlește părul. Democrația este desființată prin fake-news. Credințele, Biserica, națiunea, cultura națională, istoria națională, interesul național, sunt puse sub semnul întrebării de ideea unei lumi globale. Marea resetare se întinde implacabil. Cine învinge? Adevărul sau fake news?” Răspunsul acestor întrebări, rezultatul strădaniilor jurnaliștilor și distanța față de fatalitate vor fi dezvăluite doar prin citirea romanului.

FRICA, roman apărut în anul 2024 la Editura Coresi
„ Frica guvernează. E instrumentul principal de guvernare globală. Din frica de moarte, omul e în stare să renunțe la libertate, la drepturile sale elementare, la onoare, la cinste, la Dumnezeu și, în mod ciudat, chiar la viață. Frica devine concretă, ca un animal monstruos care răspândește teroare. E diabolică, crudă, înspăimântătoare. Are pretenția ca oamenii să i se închine ca lui Dumnezeu, să i se abandoneze total, să i se supună la modul absolut.”

După prezentarea celei mai recente cărți, incitantă prin promisiunea dezvăluirii distopiei, asistența a oscilat câteva scurte momente, nedecisă, între a păstra o tăcere reflexivă și a iniția comentarii nesfârșite. Prezența lui Gabriel Klimowicz, a produs o avalanșă de sentimente bune de luat în seamă, însoțite de admirația și prețuirea noastră. A fost răsplătit cu sincere și binemeritate aplauze.

În încheiere, îmi doresc și îmi mai permit să-l citez pe stimatul nostru invitat:

„Fără întrebări nu putem trăi cu adevarat. Ele sunt motorul devenirii noastre. Dacă suntem bine înarmați cu întrebările arzătoare ale existenței, putem pleca în viață după propriile noastre răspunsuri. Succesul va fi garantat.”

Dle Klimowicz, vă mulțumim pentru că ne-ați onorat invitația. Chapeau!

Au participat: Gabriel Klimowicz, Vasile Moga, dna. Klimowicz, Klimowicz jr., Florin Manole, Cătălin Apostol, Leonida Chifu, Năstaca Chifu, Alice Neculea, Emilia Luchian, Ana Nedelcu, Caty Enache, Maria Bem, Luminița Bratu, Sorana Brucăr, Gabriela Petri, Doina Ofelia Davidescu, Adrian Frone, Gheorghe Stănescu, Florin Sălceanu, Nicu Drăgulin, Dan Constantin, Corina Nistor, Toni Savu.

Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE, Președinte Ioan Vintilă Fintiș

Afiș și cronică: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

Fotografii: Ana Nedelcu, Emilia Luchian, Doina Ofelia Davidescu

Film: Gabriel Arghiropol

„Nu există patriotism fără patrimoniu”

Dragi colegi,

Următoarea ședință a Cenaclului literar „I.L.Caragiale” Ploiești se va desfășura luni, 28 Octombrie a.c., ora 16.30, în primitorul sediu al Filarmonicii “Paul Constantinescu” Ploiești.

Programul va include rubricile obișnuite:
》CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE
》LECȚIA DE POEZIE
》11 MINUTE DE ISTORIE / lector, profesor Emilia Luchian
》CINEMARTOR /lector Gabriel Comanroni
》LECTURA DE CENACLU va avea ca motto: “Eu nu cer să fiu liber în interiorul pușcăriei, ci în afara ei” și se va desfășura în prezența invitatului Cenaclului, Gabriel Klimowicz, jurnalist și scriitor.

Doina Ofelia Davidescu

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”

Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești,
Președinte Ioan Vintilă Fintiș

Dincolo de pod
Există un deal
Pe care este scris
Cu lumină :
Aici se va odihni
Poetul
Ioan Vintilă Fintiș

Dar o voce
Din lăuntrul cerurilor
Murmură:

Nu
El va veni la mine
Pentru că va fi primul
Care va învia

Ioan Vintilă Fintiș

IN MEMORIAM
Ion Stratan (1 octombrie 1955 – 19 octombrie 2005)

”Pământ vinovat”

”Pământ vinovat” este o selecție de autor din primele șase volume ale poetului Ion Stratan, apărută la Editura ”Premier”. În volum s-a optat pentru poemele mai restrânse, de cel mult o pagină, tensionate afectiv, lăsând deoparte poemele experimentale, prezente în ultimele volume. Volumul a apărut în 2004, în penultimul an de viață al poetului, care a plecat dintre noi în anul următor (la 19 octombrie 2005). Lansarea a avut loc la Sala ”Nichita Stănescu” a Bibliotecii Județene ”Nicolae Iorga” din Ploiești. La opera poetului, deținător al premiilor Uniunii Scriitorilor și Academiei Române, s-au referit atunci prof. Nicolae Boaru, directorul instituției, și Ion Bogdan Lefter, istoric și critic literar, directorul revistei ”Observator cultural”, președintele Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) și profesor universitar. 

”Vina” Pământului

            În intenția – mărturisită – a autorului, titlul ”Pământ vinovat” numește, în primul rând metafizic, ”vina” Pământului de a ne fi făcut muritori și, în al doilea rând, ”culpa” omenirii de a nu-și găsi liniștea, de a naște mereu nuclee de tensiune, atât la nivel planetar, cât și în fiecare țară în parte. Nu mai departe este vina de a fi suportat dictaturile, în corolar cu învrăjbirea, violența și vulgaritatea care se nasc la nivel social și interpersonal.

Iată, întru edificare, un fragment din ”Ieșirea din apă”, poem care dă și titlul volumului de debut al poetului (apărut în 1981). ”A fost o revoltă/ nimic nu se întâmplă/ dum – dum dezarmați își bat singuri cu pumnul un glonț în tâmplă”

În cuvântul său, Ion Bogdan Lefter, s-a referit la ”Generația 80” (căreia îi aparține și Ion Stratan), generație care ”continuă să apară drept cea mai apropiată și mai  activă, acoperind toate genurile literare. Este un fenomen despre care s-a scris inclusiv polemic, iar polemica nu s-a încheiat”.

”Efectul Stratan”

Ceea ce ne oferă cărțile lui Stratan este o poezie ”specială” (IBL), ”conceptul, sensul ei fiind cel al reformulării în  perspectivă post–modernă a tuturor problemelor literaturii”. Lefter regretă lipsa, până acum, a unei ”interpretări de  ansamblu a operei poetului ploieștean. La Ion Stratan se poate vorbi despre un aspect <magnific> al poeziei. Poemele nu par să aibă structuri de coerență”, în sensul că ele posedă o unitate lexicală de ton ”neologistic” sau ”arhaistic”, situându-se, mereu, în aceeași arie lingvistică și lexicală.

În Ion Stratan co–există demonul construcției, post modern, și demonul exprimării libere, neîngrădite, moderniste. ”Cu forța evidenței, e un poet de mare talent”. Criticul a mai remarcat la Ion Stratan ”ușurința cu care combină cuvintele, face să se ciocnească registrele lingvistice, modelează tropi”. El concluzionează: ”Mesajul lui Ion Stratan este chiar jocul limbajului, scamatoria cu cuvintele, pe care el o oferă. Din acest punct de vedere, l-aș asemăna cu celălalt mare prestigiditator, poet al jocurilor cu structuri fixe, Serban Foarță. Dar poezia lui Ion Stratan nu este structurată în sonete, glose ș.a.m.d. Este un șuvoi, un fluid”. Dar – am îndrăznit să afirmăm, la Ion Stratan cuvintele sunt mijloace, nu scopuri. Foarță este un instrumentalist. La poetul timișorean asistăm, într-adevăr la o paradă a cuvintelor. Eufonia e un scop. La Ion Stratan cuvintele nu ies din rectiliniul paginii.

Alt optzecist, Traian T. Coșovei, semnala odată ”formula densă, cristalizată, de o sobrietate arctică a poeziei lui Ion Stratan”. Coșovei îi reproșa că ”vrând să fie cât mai criptic, Stratan riscă să devină abstract, rarefiat”, faptul fiind considerat un ”păcat pentru densitatea ideatică a versurilor sale, cât și pentru încărcătura lor emoțională de mare intensitate”. Dar tot Coșovei consideră ”remarcabilă (în poezia lui Ion Stratan) forța de a sensibiliza abstracțiunile”. Este ”efectul Stratan” care nu va înceta să-i tulbure pe cei care se vor apleca asupra operei sale.

                                                                                                                    Leonida Corneliu CHIFU

SEARA DE ASEARĂ SAU CÂTEODATĂ SE ÎNTÂMPLĂ ȘI AȘA

O seară literară de mijloc de septembrie nu se ratează niciodată, mai cu seamă când programul anunțat s-a dovedit a fi, ca și alte dăți, incitant, plăcut, surprinzător. Chestiunea lipsei de spațiu, apărută în ultimul moment din cauze obiective, nu ne-a descurajat, astfel încât ne-am ascultat cu interes unii pe ceilalți, cu muzica aproape de surdină, la o lungă masă amenajată pe terasa Restaurantului Ochiul Magic.

》 ULTIMA POEZIE/CREAȚIE LITERARĂ s-a desfășurat sub pana inspirată a colegilor: Ana Nedelcu („Corp poem” versuri din secțiunea „A scrie cu trupul” a volumului de debut „DonQuijotisme…”), Luminița Luminita Bratu („Nevermore” versuri inspirate de poemul lui E.A. Poe), Emilia Luchian („Fantoma verii”, „Nu aleg”- versuri) și Mihail Ivănescu („Dansul cocoșulului” – proză).
》 LECȚIA DE POEZIE a adus în fața auditoriului creațiile sensibile ale poeților Magda Isanos, „Capricii” (Luminița Bratu) și Thomas S. Elliot „Marină”, „Miercurea cenușii”(Emilia Luchian).

》11 MINUTE DE ISTORIE, prin expunerea și preocuparea Emiliei Luchian, ne-a introdus în epoca domnitorilor Constantin Brâncoveanu, Petru Cel Mare și Dimitrie Cantemir. Lectora a folosit scrierile istoricului Nicolae Iorga încercând să descifreze tainele unui pact care ar fi trebuit să pecetluiască o înțelegere a domnitorilor români cu țarul Rusiei, în speranța unei eliberări de vasalitatea cu Imperiul Otoman. Am aflat astfel că singurul semnatar din partea țărilor române a fost Dimitrie Cantemir, Constantin Brâncoveanu eschivându-se cu înțelepciune acestui pact, considerat probabil o abilă capcană.

》 CINEMARTOR ne-a dezvăluit de această dată universul filmelor lui Federico Fellini. Gabriel Comanroni, lectorul obișnuitei rubrici de cinema a cenaclului, face un periplu prin arta acestui reputat scenarist și regizor italian. Începând cu „Dolce Vita”(1960) și terminând cu ultimul său film „Glasul Lunii”(1990), filmele lui Fellini au provocat și au schimbat fața cinematografiei tradiționale influențând viziunea cinematografică a secolului trecut. Inimitabil și distinctiv, descris ca fiind o influență majoră de personalități precum Ingmar Bergman, Stanley Kubrick, Martin Scorsese, Bernardo Bertolucci și Rainer Werner Fassbinder, Federico Fellini (1920 – 1993) este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari și mai inspiraționali cineaști din toate timpurile, Fellini devenind mentorul unora dintre cei mai faimoși regizori care au făcut parte din generațiile ce l-au urmat (Martin Scorsese, Woody Allen, François Truffaut, Peter Greenaway, Bob Fosse, Francis Ford Coppola, Giuseppe Tornatore, Lina Wertmüller și Spike Jonze).
În pauză, Gabriela Petri ne-a împărtășit emoția participării ca spectator la două din spectacolele incluse în Festivalul Teatrelor Naționale din Republica Moldova și România, desfășurat recent la Chișinău.

Editor: Liviu Ioan Manole

Seara de aseară a Cenaclului I.L. Caragiale, sub egida Asociației 24 PH ARTE, s-a desfășurat în căldura potolită și lumina blândă a unei zile de sfârșit de vară. Amfitrionul întâlnirii a fost Leonida Chifu, protagonista serii fiind Luminița Bratu. Ședința, purtând titlul celui mai recent volum de versuri al colegei noastre „Castele pe marginea frigului”, a fost găzduită sub cupola generoasă a Centrului cultural „Sfântul Antim Ivireanul”, aparținând Protoeriei Ploiești Nord, situat pe B-dul Independenței.

》La rubrica CEL MAI RECENT POEM/CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE ne-au delectat cu sensibile creații în versuri: Adrian Frone (Salvare de Ostrogoți, Mistrețul alb), Toma Damaschin (Poeme fără titlu), Luminița Bratu (Potop), Maria Bem (Gânduri, Viața-i lungă și frumoasă- glossă).
》LECȚIA DE POEZIE a integrat versuri de poetul Gellu Naum, poemul Ascunderea.

》În cadrul rubricii „11 MINUTE DE ISTORIE”, Emilia Luchian ne-a făcut un cunoscută participarea la Cursurile de vară ale Universității Populare „Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte – Ediția a LXXI-a și ne-a prezentat un scurt rezumat al evenimentului.

În programul primei zile a atras atenția conferința Acad. Georgeta Filitti: Contribuții aduse cunoașterii operei, personalității și programului național al lui Nicolae Iorga. Realizări editorial. Conferențiara a subliniat că ilustrul Nicolae Iorga, prin părerile politice interne și externe, este mai actual ca niciodată, a amintit de „tradiția încremenită undeva ” a românilor, cu reacțiile neașteptate de care sunt în stare față de semenii lor, neuitând să evidențieze lipsa fondurilor din munca de cercetare. A reamintit aspecte mai mult și/sau mai puțin pozitive ale lui Iorga despre familia regală. Nu a uitat frumusețea „Jurnalului de călătorie”, care te învață să mergi acolo.

O altă conferință, Realități sud-est europene în contextul agresiunii ruse în Ucraina, prezentată de Prof. univ. dr. Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, s-a bucurat de mare interes la public. Printre numeroasele aspecte prezentate( instabilitate politică, posibilitatea continuă de conflagrații, etc.), cel referitor la globalizarea – care a făcut ca SUA și statele occidentale să cucerească lumea prin tehnologii moderne – s-a întors ca un bumerang provocând o veritabilă undă de șoc în economia occidentului.

Ultima zi a evenimentului a cuprins expuneri remarcabile în cadrul colocviului Evoluția unitară a limbii în spațiul românesc.

Acad. Valeriu Matei: Limba și literatura română în Basarabia în anii de după 1989
Nicolae Băciuț – Limba română – praguri lirice
Gheorghe Chivu – Normele limbii române literare. Istorie și actualitate
Ioan Vulpescu – Identitate și cultură în spațiul românesc: a vorbi cu și despre români în Europa tuturor. În expuneri conferențiarii
au subliniat necesitatea recuperării și menținerii identității naționale precum și protejarea limbii române de incluziuni nefericite, prin educație și cultură, susținute neobosit.
În încheiere Emilia Luchian ne-a recitat două remarcabile poeme de Nicolae Băciuț (Lacrima luminii, Grădinar din Rai).

》Rubrica „CINEMARTOR” ne-a surprins și provocat în egală măsură cu alegerile colegilor noștri Gabriel Comanroni și Florin Manole.

Mar adentro – Marea dinlăuntru:o interogație cinematografică despre viață și moarte

Câştigător al premiului Oscar pentru Cel mai bun film străin (2005, Spania), Mar Adentro spune povestea adevărată a lui Ramón Sampedro Cameán, omul care s-a luptat, vreme de aproape 30 de ani, pentru dreptul său la moarte.

Cu: Javier Bardem, Belen Rueda, Lola Duenas, Mabel Rivera, Celso Bugallo, Clara Segura, Joan Dalmau, Alberto Jimenez, Tamar Novas. Producător: Fernando Bovaira Scenariul:Alejandro Amenabar, Mateo Gil Muzica: Alejandro Amenabar, cu colaborarea lui Carlos Nunez. Scenograf: Benjamin Fernandez Coloana sonoră: Ricardo Steinberg

Regizorul Alejandro Amenábar, un maestru al narațiunii cinematografice, cunoscut pentru stilul său meticulous, crează cu mijloace specifice o atmosferă evocatoare a mării înfricoșătoare (simbol al libertății pierdute, un spațiu vast, visat dar de neatins) cât și claustrarea fizică și psihică a protagonistului. Tema eutanasiei, la prima vedere dificilă și incomodă e tratată de regizor cu respect și sensibilitate, protagonistul, Ramon Sampedro, fiind magistral interpretat de Javer Bardem. Scenariul este construit pe fundamentele unei morale profunde, explorând teme precum dreptul la moarte, demnitatea umană și dragostea în toate formele sale. Fără a cădea în sentimentalism facil și melodramă, regizorul prezintă complexitatea problemei, dând spectatorului dreptul la propria opinie.

Palmares: Oscar 2005 – pentru Cel Mai Bun Film Străin, Veneția 2004 – Leul de Argint, Veneția 2004 – cupa Volpi pentru Cel Mai Bun Actor – Javier Bardem, European Film Awards – Cel Mai Bun Actor, Cel Mai Bun Regizor, 14 premii Goya etc.

Înainte de a începe prezentarea filmului ales, și pentru că tema acestuia se leagă cumva de o parte din expunerea Emiliei Luchian, Florin Manole comentează sintagma „ideologiile nu mai contează”, reieșită din una dintre expunerile evenimentului de la Văleni: „Aceasta nu înseamnă chiar un lucru rău – pentru că oamenii chiar dacă fac rău își asumă acest lucru. Adevărul este o persoană, nu este un concept – dar câtă vreme credem acest lucru se vor tot naște ideologii. Orizontul cunoașterii depinde de orizontul metafizic.”

Procesul Goldman este filmul în care descoperim modul cum ideologiile înaintașilor pot influența caracterul urmașilor. Astfel personajul principal își asumă libertatea de a trăi și acționa sub influența ideologiei în care părinții acestuia au crezut și pentru care au luptat în mod sincer, deși duce un trai opus modestiei acestora.
Pierre Goldman este un evreu, activist nonconformist de extremă stângă, condamnat în primă instanță la închisoare pe viață pentru patru jafuri armate, dintre care unul s-a soldat cu moartea a două femei. Goldman își susține nevinovăția în acest din urmă caz și, în câteva săptămâni, devine un simbol al stângii intelectuale. Georges Kiejman, tânăr avocat, îi asigură apărarea. Dar relația lor devine curând tensionată. Goldman, eluziv și provocator, riscă pedeapsa cu moartea și face ca rezultatul procesului să fie incert. Personajul, care, în timpul procesului recunoaște jafurile de care este acuzat dar nu și cele două crime care i se atribuie, apare ca un om liber sau nebun, oscilând între schizofrenie și libertate. Intervine adesea în apărarea sa, punându-și în dificultate apărătorii. O secvență memorabilă, aceea în care este chemat ca martor tatăl său (cu speranțe și așteptări înșelate chiar de propriul fiu care rătăcește drumul) subliniază sentimentele acestuia de rușine, greu de ascuns. Procesul se termină cu absolvirea acuzatului de către jurați pentru vina omorului, această neașteptată metonimie aducând glorie justiției franceze. În încheiere, Florin Manole apreciază că „o minimă morală îl apropie de academism”.

Distribuție film: Arieh Worthalter, Arthur Harari, Nicolas Briançon, Regizor: Cédric Kahn, Franța, 2023

Palmares: Quinzaine des Cinéastes (Cannes 2023), Premiul pentru Cel mai bun actor (Arieh Worthalter) la Premiile César 2024

》În cea de a doua parte a întâlnirii noastre, a avut loc lansarea celui mai recent volum de versuri al colegei noastre Luminița Bratu, „Castele pe marginea Frigului”. În prezentare, colega noastră apreciază ca benefică perioada petrecută în mijlocul Cenaclului, din care face parte din anul 2018. În continuare ne dezvăluie că titlul inițial, „Iubiri pe marginea Frigului”, a fost ales cu sentimentul că media, tehnologia ne acaparează timpul datorat trăirilor reale. Invazia virtualului în viața cotidiană determină apariția confuziei între acesta și lumea reală și reprezintă una din temele importante abordate în versurile acestui volum. Virtualul nu mai poate fi oprit, aceasta este de necontestat. Dar mai poate exista poezia în virtual? Poeta își pune această întrebare, nu dramatizează și face față dilemei abordând o notă umoristică (Five o’ clock on line, Dualități virtuale, Robotica).

Poeta explică o altă temă: manifestarea frigului prin apropiata prezență a războiului, a fricii de pierderi umane, de dezastru nuclear(Urmuz, Strigăt- războiul dintre Hamas și Israel). O altă preocupare în temele acestui volum a fost realizarea unor pastișe după poeziile poeților preferați, în care predomină sentimentele de înfrigurare și tristețe(Pe urmele căprioarei, Decembre). Este prezentă tema dragostei, înconjurată de note de tristețe, incertitudine, neîncredere (Mai târziu, Generozitate, Fructul oprit. Volumul se încheie inspirat în notă optimist cu poemul Fără final(vindecare), ales să însoțească coperta de spate.

În postfața volumului, Gabriel Cojocaru remarcă motivarea unei atitudini moral-estetice ca rezultantă a unor trăiri, poemele se delimitează de stridență și vulgaritate, evidențiind atât exprimarea lejeră, curgătoare fără note forțate, cât și eleganța limbajului. Suferința e acceptată dar și bine camuflată de trăiri senine, poemele constituind „mici bijuterii”. În încheiere acesta conchide: „ Actualul volum demonstrează că drumul făcut de poeta noastră de la confirmare – afirmare spre consacrare a fost străbătut cu succes. Ceea ce îi dorim și acestei cărți!”

În încheiere, protagonista serii, Luminița Bratu, aduce mulțumiri poetului Ioan Vintilă Fintiș, prim cititor al volumului. Sfătuitor și călăuzitor al altor volume ale autoarei, este cel care a recomandat schimbarea titlului inițial prin înlocuirea cuvântului „Iubiri” cu „Castele”.

Asistența a aplaudat prestația poetei. Colegii de cenaclu au făcut aprecieri generoase. Maria Bem a considerat că Luminița Bratu s-a reinventat în acest volum, și se dezvăluie cu sinceritate. Emilia Luchian îl evaluează ca fiind cel mai bun volum al autoarei, evidențiază prezența tristeții versus speranță și expresivitatea poeziilor. Adrian Frone apreciază că tema comparației dintre real și virtual este mai puțin abordată, poeta dând dovadă de multă luciditate. În timpul discuțiilor s-a pus întrebarea: „ Ce emoție va trezi în rândul tinerilor?”, urmând ca Luminița Bratu, la recomandarea lui Florin Manole, să găsească răspunsul prin organizarea unei întâlniri în cadru juvenil. Plecând de la titlul acestui volum, Florin Manole amintește de „măreția frigului”, sentimentul cristal al lui Nichita.
Colega noastră ne-a făcut cadou volumul său cu autograf.

Au participat: Alice Neculea, Emilia Luchian, Maria Bem, Luminița Bratu, Gabriela Balaban, Doina Ofelia Davidescu, Gabriel Comanroni, Florin Manole, Cătălin Apostol, Adrian Frone, Florin Sălceanu, Dan Simionescu, Mihai Ivănescu, Dan Constantin, Leonida Chifu.

„Nu există patriotism fără patrimoniu!” Sub coordonarea Asociației 24 PH ARTE, președinte Ioan Vintilă Fintiș

Realizare afiș și cronică: Doina Ofelia Davidescu

Fotografii: Emilia Luchian, Doina Ofelia Davidescu, Gabriel Comanroni

Film: Dan Simionescu