În timp

Totuși, eu am văzut o pasăre
care a ouat în timp ce zbura…
Totuși, eu am văzut un om plângând
în timp ce râdea…
Totuși, eu am văzut o piatră
în timp ce era…

Acatistul Sfântului Proroc Daniel

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Condacul 1

Vas ales al lui Dumnezeu şi sfeşnic al Luminii Celei neapropiate te-ai arătat lumii, Sfinte Prorocule Daniel, învrednicindu-te prin viaţa sfinţită a proroci cele viitoare. Pentru aceasta, ca pe un iconom al tainelor dumnezeieşti şi organ al Duhului Sfânt, te cinstim pe tine, cântând: Aliluia!

Icosul 1

Născut din neam regesc în Vitora de sus, ai fost dus rob de mic copil din Iudeea în Babilon, împreună cu Ioachim, împăratul Iudeii. Iar darul lui Dumnezeu s-a revărsat din fragedă vârstă în inima ta. Prin minunata judecată ai izbăvit de moarte pe femeia lui Ioachim, Suzana cea curată, din mâinile judecătorilor nedrepţi şi desfrânaţi. Pentru aceasta strigăm ţie:
Bucură-te, revărsat de zori al înţelepciunii;
Bucură-te, din pruncie dăruit cu cinstea bătrânilor;
Bucură-te, ştiutor al celor ascunse;
Bucură-te, cumpănă a dreptăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, arc întins de dreapta lui Dumnezeu;
Bucură-te, rază purtătoare de lumină cerească;
Bucură-te, stâlp al fecioriei şi al întregii înţelepciuni;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce-şi pun nădejdea în Domnul;
Bucură-te, că legea Lui s-a arătat în inima ta vieţuind;
Bucură-te, făclie risipind întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, că descoperi şi ruşinezi tot sfatul viclean;
Bucură-te, flacără a Duhului ce arzi pe slujitorii patimilor;
Bucură-te, Sfinte Prorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite

Continuare via https://doxologia.ro/acatistul-sfantului-proroc-daniel

Ding, dang, sub clarul Lunii pline… steaua călăuzitoare se apropie cu liniști și bucurii de Betleemul din inimile noastre.
Culorile cerului erau neasemuite, luminile orașului se trezeau din adormire. Chiar dacă ni s-au stricat puțin planurile și euforia noastră culturală a rămas fără acoperiș, l-am găsit și l-am împrumutat pe cel de la „Wokul magic” pentru ultima ședință ordinară a Cenaclului pe anul acesta.

CEL MAI RECENT POEM a adus la masa lirică a serii numeroase și frumoase creații: Luminița Bratu (Întrebați bufonul), Emilia Luchian (Litere), Cati Enache (Colindul), Valentin Irimia (Sunetul frunzelor rătăcite, Zare bizară), Adrian Ilarie Frone (Războiul bătrânului Ieronim), Sorana Brucăr (Omagiul lui Nichita).

Un „Memento” al scriitorilor lunii Decembrie a pus pe lista recitirilor autorii: Cezar Petrescu, Nicolae Labiș, Hortensia Papadat Bengescu, Alexandr Soljenițîn, Gustave Flaubert, Jane Austin, José Saramago, Iacob Negruzzi, Nicholas Sparks, Rainer Maria Rilke.

LECȚIA DE POEZIE care aduce de fiecare dată un mic omagiu celor mai buni dintre cei buni, a avut în vedere, în scurta expunere a Doinei Ofelia Davidescu, povestirea unui scurt episod din viața lui Rainer Maria Rilke și amintirea crezului său poetic: „Dacă orice cuvânt al meu nu m-ar costa nimic, nu ar fi adevărat, dacă nu m-ar durea, nu ar fi viu, dacă nu ar arde, nu ar lumina. Dacă cotidianul ţi se pare sărac, nu-l acuza pe el. Acuză-te pe tine şi spune-ţi că nu eşti suficient de poet pentru a evoca bogăţiile lui. Căci pentru creator nu există nici indiferenţă şi nici un loc sărac şi indiferent. Fii răbdător cu toate câte sunt neclare în inima ta, încearcă să iubeşti întrebările. Nu căuta răspunsuri care nu pot fi date, pentru că, oricum, nu ai fi în stare să convieţuieşti cu ele. Iubeşte-ţi întrebările. Poate îţi va fi dat, fără ca măcar tu să observi asta, îţi va fi dat să trăieşti până în ziua aceea, acum atât de îndepărtată, în care vei primi şi răspunsul.”
Emilia Luchian a continuat cu un poem al aceluiași autor: „Am mulți frați în sud, mulți frați în sutană”. Mozaicul liric a cuprins și versuri de Nicu Alifantis, „Bradul de crăciun” (Emilia Luchian), Adrian Păunescu, „Basarabia pe cruce”  (Luminița Bratu), George Topârceanu, „Acuarele” (Cati Enache), Radu Gyr, „Colind ceresc” (Gheorghe Stănescu). Gabriela Petri a recitat poezia „Un pui de cocor” și ne-a prezentat volumul „Atelier 24”, din care face parte. Volumul a fost editat sub îndrumarea profesorului Marius Nica, autorii fiind un grup de studenți și tineri absolvenți ai Universității de Petrol-Gaze Ploiești.

11 MINUTE DE ISTORIE, prin scurta prelegere a Emiliei Luchian, ne-au trecut pragul sărbătorilor din ultimele luni ale anului, cu obiceiurile și superstițiile lor. O tradiție a ultimei luni de toamnă, care durează șapte zile, este cea legată de „Filipi“ (apostoli care, pe vremea prigonirii creștinilor, au fost aruncați într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat nevătămați), percepuți ca ocrotitori ai caselor. Trei dintre Filipi sunt celebraţi înainte de postul Crăciunului, care începe pe 15 noiembrie, iar ceilalţi patru Filipi în post. Femeile tinere preluau de la mamele sau soacrele lor obiceiurile legate de aceste sărbători: restricții de lucru, de împrumutat, și multe alte treburi gospodărești. „O samă de cuvinte din Muscel” de Constantin Rădulescu-Codin este citată ca sursă a expunerii. Lectora a continuat cu prezentarea altor obiceiuri precum „Ignatul” sau sacrificiul porcului și legătura cu „Saturnalia”. Locul sacrificiului era supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită, pentru îndepărtarea duhurilor rele. Ritualul tăierii porcului în ziua de Ignat îşi are originea, conform folcloriştilor, în tradiţiile Romei antice, care practica acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 şi 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, zeu al semănăturilor, la origine. Porcul era considerat întruchiparea acestei divinităţi, a cărei moarte şi reînviere se consumă la cumpăna dintre ani.
Expunerea a generat comentariile colegilor. Dintre acestea: Gabriela Petri amintește și alte obiceiuri tradiționale din timpul Ignatului, iar Adrian Ilarie Frone completează că latinescul „ignis” se regăsește în sanscrită ca „agni”, având aceeași semnificație, aceea de „foc”. Cati Enache îl menționează pe Marin Sorescu și poezia acestuia „Ignatul”, o poveste prin ochii copilului înduioșat în fața sacrificiului.

CINEMARTOR și lectorul acestei rubrici, Gabriel Comanroni au amânat, din motive obiective, redarea filmului documentar „Sarea săracilor”.

LECTURA DE CENACLU l-a avut protagonist pe Florin Manole care ne-a prezentat un eseu cu titlul „Știința lui Torquemada despre Dumnezeu”. Aflați pe calea căutării/recunoașterii Adevărului, autorul ne provoacă și ne conduce către necesitatea unei introspecții, folosind ca pretext crudul inchizitor.
Prezentarea condițiilor istorice și sociale care au anticipat apariția inchiziției – tribunalul ecleziastic însărcinat în Evul Mediu cu reprimarea ereziei, cu scopul de pedepsire drastică a celor care nu propovăduiau ceea ce Biserica aproba, constituind și o ofensă adusă suveranului, au format un preambul aproape exhaustiv al autorului la expunerea propriu-zisă.
Apariția inchiziției este semnalată prin anii 1100, mai întâi în Italia, apoi în sudul Franței, în Spania ajungând începând cu anul 1478, în timpul domniei regilor catolici Ferdinand și Isabela. Confesorul acestora, Tomás Torquemada, a fost un cleric spaniol, provenit dintr-o familie de evrei convertiți la creștinism, cunoscut pentru faptul de a fi instaurat și condus Inchiziția spaniolă. De altfel pedepsele folosite de inchiziție nu constituiau o noutate, acestea fiind folosite de-a lungul istoriei la curțile regale. Dar Torquemada a ridicat cruzimea pe culmi greu de imaginat, numărul exact al victimelor nu se cunoaște (2800, cu aproximație). Prigoana împotriva ereticilor, în numele și în folosul Bisericii naște întrebarea Care era știința lui Torquemada despre Dumnezeu? Și pornind de la aceasta, Putem avea o știință despre Dumnezeu?
Pentru aflarea unui răspuns, traiectoria filozofică pe care se înscrie Florin Manole caută descifrările necesare în lucrările unor recunoscute minți luminate.
Pornind de la Descartes (1596 – 1650), care încearcă să aplice metoda matematică la întreaga cunoaștere, continuând cu David Hilbert (1862 – 1943) -„orice problemă are un răspuns, iar soluția o poți găsi numai gândindu-te”, apoi cu Kurt Goedll (1906 – 1978), ale cărui teoreme de incompletitudine arată caracterul deschis al cunoașterii (nu există nimic care să depășească propria cunoaștere).
„A crede că există o lege omenească universală a cunoașterii este o formă de credință ce vine după știință.”
Căutând explicații, lectorul își/ne pune întrebări interesante: „Este/poate deveni psihanaliza cunoaștere/vindecare prin aducerea „pacientului” la uimirea inițială din fața Logosului? Este posibilă psihanaliza în afara monoteismului? Se referă apoi la faptul că unele religii promovează tot felul de experiențe „spirituale” dar se opresc la un fel de energie difuză, creată, în care noi ne pierdem. Conform acesteia am fost și suntem o părticică din această energie, individualizată la un moment dat ( animal, piatră etc). Ca urmare, filozofic vorbind, metempsihoza este formă de psihoză. A adăugat că, de fapt, ființei umane i se insuflă Duhul, astfel lutul devine creat și increat, ființă completă. (Wittengestein spune că am ajuns la capătul limbajului/exprimabilității.) Se produce astfel o divizare între ce știe și ceea ce nu știe omul despre el. Icoana Adormirii Maicii Domnului ilustrează, cum nu se poate mai bine, destinul nostru: întoarcerea la locul dinainte pregătit de Hristos.
Revenind la Torquemada, lectorul presupune că acesta are o știință, o teologie „științifică” despre Dumnezeu, asemenea teologilor „științifici” ai secolului al XIX lea. Torquemada, de pe poziția pe care o are, pune întrebări, dar el știe răspunsurile. Știința acestuia, e o știință „sub acoperire”, în care pune întrebări ipocrit. Făcând o translație în prezent, autorul se întreabă: „când preotul devine apostol propovăduitor, de ce ne simțim obligați să întrebăm, de ce ne simțim obligați să fim Torquemada? De unde vine nevoia de a fi Torquemada și nu Hristos?”
Și tot el, în încheiere, imaginează posibilele răspunsuri retorice: „Pentru că este mai comod să fii religios decât creștin? Și mai ușor să asumi sacrul decât sfințenia?”
Cum e posibil ca cineva să facă atâta rău în numele lui Dumnezeu? a întrebat Cătălin Apostol, iar Florin Manole a răspuns: „Pentru că oamenii cred că dețin o știință despre Dumnezeu și atunci cred că pot orice.”
Bibliografie succintă: Virgil Ciomoș, filozof.

Discuțiile nu s-au lăsat așteptate, interesantul subiect generând intervențiile colegilor: Florin Oprea Sălceanu, Dan Constantin, Corina Nistor, Sorana Brucăr, Alice Neculea dar și ale musafirilor serii: Ana Florescu, Tania Radu&Co

Au participat: Cati Enache, Alice Neculea, Emilia Luchian, Luminița Bratu, Gabriela Petri, Sorana Brucăr, Doina Ofelia Davidescu, Adrian Ilarie Frone, Florin Oprea Sălceanu, Cătălin Apostol, Florin Manole, Leonida Chifu, Gheorghe Stănescu, Gabriel Comanroni, Dan Simionescu, Dan Constantin, Valentin Irimia.
Invitați: Tania Radu & Co, Ana Florescu.

Felicitări, stimați colegi, pentru participările sistematice sau episodice de pe parcursul anului 2024, dar pline de conținut valoros, care au mai adăugat un onorabil an în lunga și frumoasa existență a Cenaclului!

Fotografii: Emilia Luchian, Ana Florescu, Doina Ofelia Davidescu
Afiș, cronică și editare: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu!”
Sub coordonarea ASOCIAȚIEI CULTURALE 24 PH ARTE PLOIEȘTI, Președinte Ioan Vintilă Fintiș

„Oprită să urce în ceruri vreodată,
Durerea n-are aripi să-şi facă vânt,
Ci calcă peste lespezi, încovoiată,
Înger pururi încătuşat de pământ.

Adâncu-i glas n-ajunge la stele…
Braţele-i vântură cenuşă şi lut
Presărându-le peste răni grele.
Dar Domnul a ales-o de la-nceput.

În ochii ei luceşte încă neînţeleasă
Lumina, semnul lui izbăvitor,
Şi a pus-o mai presus, crăiasă
Şi pildă, îngerilor tuturor.

Ea nu ştie… dar când somnul o doboară
În miezul nopţii şi-al tăcerii,
Marii îngeri pe pământ coboară
Şi se pleacă de sărută picoarele durerii.”

Vasile Voiculescu, Durerea

Via Sfinții Închisorilor

Marlon Brando (3 aprilie 1924 – 1 iulie 2004) este considerat unul dintre cei mai mari actori din istoria cinematografiei.
Cunoscut pentru abordarea sa revoluționară a actoriei, Brando a adus realism și profunzime emoțională pe ecran, în special prin spectacolele sale revoluționare din A Streetcar Named Desire (1951) și On the Waterfront (1954), pentru care a câștigat două premii Oscar.
Portretul lui Vito Corleone din The Godfather (1972) rămâne legendar, întruchipând putere, vulnerabilitate și complexitate. Influența lui Brando asupra filmului și tehnicilor de actorie a fost imensă și este amintit pentru autenticitatea sa, stilul său de acțiune și rolurile de neuitat

Philip Seymour Hoffman, unul dintre cei mai mari actori.

Philip Seymour Hoffman a fost o forță transformatoare în lumea cinematografiei, amintit ca fiind unul dintre cei mai versatili și cu rezonanță emoțională actori ai generației sale.

Născut pe 23 iulie 1967, în Fairport, New York, Hoffman a dat dovadă de o profundă dedicație pentru meșteșugul său, întruchipând personaje cu o autenticitate și o profunzime pe care puțini le-ar putea rivaliza.
De-a lungul carierei sale, el a lăsat o amprentă de neșters.
Actoria lui Hoffman a fost definită de capacitatea sa de a dispărea în roluri, dând viață personajelor complexe, cu defecte. Performanțele sale au fost o clasă de master în vulnerabilitate, explorând adesea cele mai brute aspecte ale experienței umane. Filme precum Capote (2005), pentru care a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun actor, au arătat atenția meticuloasă la detalii.
În portretizarea autorului Truman Capote, Hoffman a surprins nu doar manierele fizice, ci și nuanțele emoționale și psihologice ale personajului.
Dincolo de Capote , filmografia lui Hoffman este un tezaur de spectacole remarcabile.
În filmele Boogie Nights (1997), Magnolia (1999) și The Master (2012) de Paul Thomas Anderson , el a adus o intensitate bântuitoare care a ridicat filmele la noi culmi.
El a fost la fel de bun și în roluri mai mici, impregnand chiar și personaje secundare cu o prezență remarcabilă, așa cum se vede în Almost Famous (2000) și The Big Lebowski (1998).
Talentele lui Hoffman nu s-au limitat la ecran.
Ca actor și regizor de teatru, a demonstrat un respect profund pentru povestire, câștigând trei nominalizări la premiile Tony pentru munca sa de pe Broadway.
Contribuțiile sale la lumea teatrului i-au cimentat și mai mult reputația de artist adevărat.
În ciuda succesului său profesional, Hoffman s-a luptat cu dependența, o luptă care a dus în cele din urmă la moartea sa prematură, pe 2 februarie 2014, la vârsta de 46 de ani.
Spectacolele lui Hoffman continuă să inspire actori și publicul deopotrivă, servind ca o reamintire a puterii transformatoare a artei.

Via O pagină simplă

Dragi cenacliști și prieteni ai Cenaclului

Următoarea ședință, ultima din acest an, va avea loc, ca de obicei, în spațiul primitor și generos oferit de Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești.
Programul include rubricile:

• CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE
• LECȚIA DE POEZIE
• 11 MINUTE DE ISTORIE – lector, profesor Emilia Luchian
• CINEMARTOR –  lector Gabriel Comanroni
• LECTURA DE CENACLU a reprogramat surpriza întâlnirii cu un subiect inedit: „Știința lui Torquemada despre Dumnezeu”. Prezintă Florin Manole
• SEARĂ DE FILM: SAREA SĂRACILOR – Documentar social – regia Gabriel Comanroni
• Gânduri – de sărbători și de sfârșit de an, proiecte de viitor, dorințe și visuri de pus sub bradul Crăciunului.

Afiș, invitație, editare: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE, Președinte Ioan Vintilă Fintiș

Liniștitor e popasul nostru de luni, o dată la două săptămâni, în spațiul primitor al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești. Locul și momentul când, într-o atmosferă caldă, autorii de poezie, proză sau eseu își expun cu emoție, sinceritate și speranță propriile creații. Sfârșitul de an își măsoară zilele cu resemnare. Ca să înlăturăm un ușor și stânjenitor sentiment de tristețe, am considerat că ar fi potrivit  un Bilanț al activității Cenaclului pe anul 2024.

Pe firul de nisip al memoriei unei clepsidre virtuale, întoarse spre reamintire, s-au scurs:

18 Lecturi de cenaclu, cu felurite și atractive texte și teme de poezie, proză, eseu, istorie, teatru ș.a. expuse de membrii Cenaclului sau invitații noștri: Viorica Răduță, membră USR (Mihai Eminescu – Nucleul poeziei românești, eseu), Florin Manole (Rigoarea creației poetice dincolo de inspirație, Aristotel nu spune adevărul, Știința lui Torquemada despre Dumnezeu, eseuri), Sorana Brucăr (versuri din viitorul volum), Cristina Gheauș (versuri), Leonida Corneliu Chifu (Rețete cu povești), Cătălin-Marius Negoiță (Reprezentația dizidentului urban – versuri și pictură), Preot Bogdan-Costin Georgescu (Grota Sfântului – proză), Gabriel Comanroni (Cinemaul oniric, o explorare organică a visului pe marele ecran – eseu), Doina Ofelia Davidescu (Trei nuanțe de albastru – roman propus spre editare de Editura Universitară), Luminița Bratu (Castele pe marginea Frigului – volum versuri), Gabriela Balaban (Jurnal – proză scurtă), Emilia Luchian (Ploieșteanul chip și mască – aspecte ale Ploieștiului de altădată, eseu istoric-literar), Amalia Melnic (Luna neagră și omul – volum de versuri), Gabriel Klimowicz – membru UZR („Eu nu cer să fiu liber în pușcărie, ci în afara ei” – Divorțul – teatru), Toni Savu (Amor de bibliotecă – proză scurtă), Alice Neculea (Călătorie printre minunatele imagini ale „lumii plutitoare” – eseu).

7 Evenimente culturale:

• Lansarea filmului tematic al Taberei Naționale de Sculptură Monumentală Ploiești, ediția a VI-a, 2023
• Lansarea Antologiei literare (2024) a Cenaclului „NEURONI ȘI ENDORFINE”, cu ocazia Zilei Culturii Naționale, în foaierul Teatrului „Toma Caragiu” Ploiești
• Prezentarea Antologiei literare (2024) a Cenaclului „NEURONI ȘI ENDORFINE” în cadrul Cenaclului Coresi – București
• Poezie și muzică de Dragobete, la invitația Cenaclului literar Lucian Blaga – Sinaia
• Prezentarea Antologiei literare (2024) a Cenaclului „NEURONI ȘI ENDORFINE” și a activității literare a Ramonei Muller în cadrul emisiunii TV online Văzul inimii, moderată de Evelyne Croitoru, membră USR
• Recital de poezie și muzică „Grădina inimilor” a autoarei Evelyne Croitoru și a invitaților săi la Sala de lectură „Nichita Stănescu” a Bibliotecii Județene „Nicolae Iorga” Ploiești
• Regal de poezie – Sinaia 2024

3 Filme:

• Cuibul de cuci (regia Cătălin Apostol)
• Zaț la micul dejun, Sarea săracilor (regia Gabriel Comanroni)

7 Lansări de carte:

• Cinci întâlniri cu diavolul și alte povestiri – Raul Baz
• Donquijotisme 19 84 – poeme și acrostihuri – Ana Nedelcu
• Intoarcerea (proză) – Roxelana Radu (invitata Cenaclului literar „I.L. Caragiale” Ploiești)
• Castele pe marginea Frigului (volum versuri) – Luminița Bratu
• Trei nuanțe de albastru (roman lansat și în cadrul Târgului de carte Gaudeamus 2024) – Doina Ofelia Davidescu
• Fluxul și refluxul sentimentelor (volum versuri) – Maria Bem
• Și dacă toamna… (volum versuri) – Gheorghe Stănescu

5 ocazii pentru Cronica unei profane (Doina Ofelia Davidescu):

• Sensuri II, Leonard Truțiu, Galeriile de Artă Plastică Ploiești
• Ascuns în văzul lumii – Bianca Rotaru, Constantin Țînteanu, curator Alice Neculea, Muzeul Județean de Artă „Ion Ionescu Quintus” Ploiești
• Ștefan Pelmuș. Pictură 75, curator Alice Neculea, Muzeul Județean de Artă „Ion Ionescu Quintus” Ploiești
• O viață de poveste – Ion Teodorescu Sion, curator Alice Neculea, Muzeul Județean de Artă „Ion Ionescu Quintus” Ploiești
• Atelierul Internațional de Arte Plastice FREECAMP 2024, curator Alice Neculea, Muzeul Județean de Artă „Ion Ionescu Quintus” Ploiești

CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE a adus la mica rampă a ședinței de Cenaclu cele mai recente încercări literare: Adrian Ilarie Frone (Vin lupii la stână – versuri, Evacuarea – nuveletă), Emilia Luchian (Iarna, Desenul – versuri, Călătoria – proză scurtă), Luminița Bratu (Roșu de 89, Când vine iarna – versuri), Maria Bem (Doi oameni de zăpadă, Poem de iarnă – versuri), Sorana Brucăr (De-ai putea, Renaștere – versuri), Gheorghe Stănescu (Am iubit de când mă știu, Trecea un om pe drum – versuri gen pastișă, în memoria lui Nicolae Labiș și Elenei Farago), Gabriel Comanroni (Mă doare lumea pe care o cunosc, Derivă – versuri), Bogdan Costin Georgescu (Sunt tânăr… – proză inspirată de evenimentele din decembrie 1989).

11 MINUTE DE ISTORIE Expunerea Emiliei Luchian ne-a oferit prilejul de a medita împreună cu posibila existență a celei de a patra maimuțe (stă cu brațele încrucișate – nu face rău), care poate fi alipită celebrei statuete japoneze reprezentând trei maimuțe înțelepte. Expresiile Homo homini lupus est (Omul este lup pentru om), aparținând lui Plaut și Homo res sacra hommini (Omul e lucru sfânt pentru om), aparținând lui Seneca, s-au oglindit în dinamica și evoluția umanității, fiind preluate de renascentiști, raționaliști, iluminiști ș.a.
Thomas Hobbes ne-a oferit o definiție a naturii umane ca o formă de cooperare autointeresată. Fondator al filozofiei moderne, îi este atribuită expresia „bellum omnium contra omnes” (războiul tuturor împotriva tuturor), sursă de inspirație pentru filozofia politică ce i-a urmat, dar și pentru Voltaire, Freud ș.a. Lectora și-a continuat expunerea referindu-se la misticism și la  tenebrele secolelor care au dus la apariția Inchiziției (tribunalul de aducere pe calea cea bună a ereticilor) și a celor persecutați de aceasta pentru părerile contrare și ofensa adusă bisericii. Corecțiile inițiale constau în pedepse, constrângeri pentru hainele purtate, izolare de comunitate, post alimentar strict, pelerinaje, biciuire, trimitere în cruciade etc. A fost doar un pas până la oficializarea torturilor și prigoana împotriva  „vrăjitoriei”.
Papa Ioan Paul al II lea a cerut iertare, într-un act istoric fără precedent, pentru păcatele comise de Biserica Catolică de-a lungul existenţei sale milenare.
Pentru că umanitatea a dat, mereu, exemple nefericite de intoleranță, a fost amintit cazul Hypatiei din Alexandria, filozoafă neoplatonistă, care a încurajat folosirea logicii și a matematicii împotriva misticismului. A fost ucisă de un grup de creștini care o acuzau de producerea unor tulburări religioase în oraș.

LECTURA DE CENACLU cu tema Știința lui Torquemada despre Dumnezeu, a fost surpriza amânată pentru ședința următoare, din motive obiective.

CINEMARTOR , rubrica întreținută cu pasiune de colegul nostru, Gabriel Comanroni, ne-a adus în atenție filmul „Strălucirea eternă a minții neprihănite”, un amestec de romantism, comedie, dramă cu accente filozofice și science-fiction, o capodoperă care rezistă probei timpului. A fost recompensat cu premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original (Charlie Kaufman, Michael Gondry). Acțiunea filmului se derulează punând personajele în situații neprevăzute, contradictorii. Ajunși într-un impas al relației lor, protagoniștii aleg să își șteargă amintirile cu ajutorul unei firme specializate în așa ceva. Spectatorul participă din fotoliul său comod și se recunoaște în poveste. Ștergerea se desfășoară filă cu filă, din prezent către trecut, până la momentul primei atracții, evidențiind fragilitatea și instabilitatea relațiilor umane. La prima vizionare, în urmă cu douăzeci de ani, lectorul își spunea că e de domeniul SF metoda de a scăpa de amintiri. Revăzând pelicula, își revizuiește atitudinea, acceptând ca veridică posibilitatea științei de a înfăptui acest lucru, într-un viitor apropiat.
Actorii principali, Jim Carrey și Kate Winslet, oferă surprize: dacă primul ni se înfățișează fără obișnuitele și stupidele sale bufonerii, partenera sa este hiperactivă, vibrantă, excentrică, agresivă. Magia care îi leagă și tensiunea care îi desparte sunt evidente, cuplul de actori funcționează perfect. Scenaristul Kaufman a dat tonul unei revoluții în cinematografia americană, imaginând situații incredibile și detalii stilistice nonconformiste, cu unicul scop de a studia condiția umană. Filmul este un science-fiction încrucișat cu o tragicomedie romantică, cu cinism dulce-amărui și rezolvări tehnice interesante, ideea de „brainwashing” fiind doar o scuză pentru a conduce o acțiune curajoasă în sufletul și creierul uman.
Distribuția: Jim Carrey, Kate Winslet, Kirsten Dunst, Mark Ruffalo, Elijah Wood, Tom Wilkinson, James Adams, David Cross, Deindre O’Connell, Thomas Jay Ryan.
Vizionare plăcută!

S-au lansat în comentarii asupra subiectelor puse în discuție de rubricile ședinței: Gabriela Petri, Leonida Corneliu Chifu, Emilia Luchian, Adrian Frone ș.a.

Au participat: Corina Nistor, Maria Bem, Emilia Luchian, Luminița Bratu, Sorana Brucăr, Doina Ofelia Davidescu, Adrian Ilarie Frone, Bogdan Costin Georgescu, Gabriel Comanroni, Florin Sălceanu, Gheorghe Stănescu, Mihail Ivănescu, Dan Simonescu,  Dan Constantin, Leonida Corneliu Chifu.

Fotografii: Emilia Luchian, Dan Comanroni, Doina Ofelia Davidescu
Film: Dan Simionescu
Afiș, cronică și editare: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu!”
Sub coordonarea ASOCIAȚIEI CULTURALE 24 PH ARTE PLOIEȘTI
Președinte Ioan Vintilă Fintiș

O sută de ani de la nașterea Aspaziei Oțel Petrescu (9 decembrie 1923 – 23 ianuarie 2018).

Un monument de credință și demnitate.

„L-am simţit pe Iisus. L-am simţit concret. Nu ştiu cum să vă spun lucrul acesta, simţeai ca un fior cald, plăcut. Nu mai simţeam închisoarea. Aveam o clipă de fericire pe care ne-o dădea starea aceasta de trăire în comun. Simţeam că Iisus este Centrul, în care ne aflam, şi că noi, coborând în intimitatea noastră, în nădejdea că Îl întâlnim pe El, de fapt Îl întâlneam, în mijlocul nostru, în Centrul nostru. Am simţit concret, şi nu sunt numai eu cea care spune lucrul acesta, că Iisus n-a minţit când a zis că unde sunt doi sau trei strânşi în numele Lui, El este printre ei. Era! Îl simţeam concret. Şi ne apropiam de El. A fost prezent în mijlocul nostru real, concret. În momentul în care ne apropiam spre Centrul nostru, ne apropiam între noi. Lucrul ăsta se poate vedea geometric. Faci un cerc mare, şi pui în mijlocul lui un centru, şi duci razele către centru. Pe măsură ce se apropie de centru, acestea se apropie între ele. Distanţa dintre cei care pornesc spre Centru se micşorează. Aşa s-a format iubirea care există între noi.”

Via Sfinții Închisorilor

Un minunat atelier de creație modernă

La a XX-a sa ediție, Atelierul Internațional de Arte Plastice „FREE Camp 2024”, din Miercurea Ciuc, a adus laolaltă 10 artiști plastici din Ungaria, Austria, Coreea de Sud, Moldova și România. O inspirată și apreciată mișcare de translație culturală, pe traseul: Miercurea Ciuc – București – Ploiești, expune curiozității publicului iubitor de artă contemporană acest minunat atelier de creație modernă.

Libertate, imaginație, visare…

Pe 4 decembrie 1987 trecea la Domnul un mare român: Constantin Noica – filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român, membru post-mortem al Academiei Române – și el victimă a regimului criminal comunist, închis între 1958 și 1964, după ce 10 ani avusese domiciliu obligatoriu la Câmpulung Muscel.

„Creştinismul este pentru cele ale sufletului, nu pentru cele ale minții.”

„Să fii rudă cu oamenii. Să ai atâta omenesc în tine încât să te recunoască toţi oamenii.”

„Nimic nu e bun, dacă nu are în el infinitatea, partea lui Dumnezeu.”

„Când un tânăr creşte frumos, iese parcă din strâmbătate o întreagă lume.”

„În viaţă trebuie să alergi şi după mingile pe care nu eşti sigur că le prinzi.”

„O şcoală în care profesorul nu învaţă şi el e o absurditate.”

„Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi dau lecţii. Totul trebuie învăţat pe din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi… Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. Filozofia ca donjuanism. Pe lângă ea, oamenii de specialitate fac simple căsnicii burgheze. Esenţialul e să cucereşti. Nu să accepţi. Nu să ştii.”

Via Sfinții Închisorilor

Petre Țuțea (+) 3 decembrie 1991
VEȘNICĂ POMENIRE!

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 august 1865, Sigmaringen, Baden-Württemberg, Germania – d. 20 iulie 1927, Sinaia, Prahova, România), numit și Întregitorul și Ferdinand cel Loial

Aștept să-și facă efectul nurofenul (să-mi scadă febra la un nivel suportabil), îmi pun șapte măști pe față din respect pentru concitadinii mei și mă duc să mai bag o fisă la păcănelele astea de alegeri.
N-am studiat oferta până la ultimele locuri și n-o să fiu surprinsă dacă iese-n față cel mai prost din curtea școlii cu campanie desfășurată pe Tinder și Onlyfans.
Doar mă voi enerva ca de fiecare dată că eu vin cu cele mai bune intenții si tu, Românio, numai peste bot îmi dai.
Hai lamulțean!

Maria Luiza Ostaficiuc

Dragi cenacliști și prieteni ai Cenaclului

Următoarea ședință, probabil ultima din acest an, va avea loc, ca de obicei, în spațiul oferit cu generozitate întâlnirilor noastre de către Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești.
Programul include rubricile obișnuite:

• CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE
• LECȚIA DE POEZIE
• 11 MINUTE DE ISTORIE lector, profesor Emilia Luchian
• CINEMARTOR lector Gabriel Comanroni
• LECTURA DE CENACLU ne va oferi surpriza întâlnirii cu un subiect inedit: „Știința lui Torquemada despre Dumnezeu”. Prezintă Florin Manole

Afiș, invitație, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE, Președinte Ioan Vintilă Fintiș