close

Poezie

PoeziePromovate

O ALTĂ LAPONĂ, O ALTĂ ENIGEL

poezie-rial

Aurelia Satcău

Telepatia
– îmi spui –
E rochia fără bretele
Care pe raftul
De nuiele
Se crede o faleză de ploi
Într-un film bun, cu ei doi,
Unde scoicile sînt inele
Și brățări sidefii
Tăind
În moliciunea cărnii
Jos, pe gleznă,
Cercuri și romburi
Și săruturi
Vii

Rochia
– cum spuneam –
Intuitiv
Știe
Despre degete dibace
Și buze
Care să descrie

Forma pulpelor
Și deschiderea lor cu o anume
Cheie
A genunchilor
Și a spațiului mic
Dintre o respirație
Și o maree
Și un tzunami
Subit
Ca un șiș
În nopți de tangou
Argentiniene
Umede,
Parfumul lor de catifea
Molatec, ridul, cuta,
Umbra fruntii
Și munții
Cei de netrecut,
De ne-desfăcut,
De ne-desferecat,
Și de ne-umblat,
Din nopți de păcat
Cînd tu nu te-ai dat
Și eu nu te-am luat
Și nu te-am furat.

Sînt sincer:
Aș vrea să despic
Cețurile astea untoase,
Să mă strecor cameleonic
Pînă unde
Lapona Enigel
În alambic
Dulce fistic
Ne-ncepută
Perla mea
Mă așteaptă.
Da
Pe mine, mă.,

Aurelia Satcau
Melbourne, 14 Decembrie, 2016

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePoezie

deasupra noastră este toată lumea

Lucian Opriceanu 1

 

într-o lume excesiv de banală

port cămașa made în china

întorc manșetele și dau din mâini

ca o tarantulă

pentru că mâine va fi ziua

fără schimb de amabilităţi

 

îmi scot din cap starea de fapt

și stau cât mai departe de exagerări

chiar dacă lângă mine

păpădiile fac skandenberg

 

într-o lume excesiv de banală

bunicul meu rămâne

cel mai tânăr dintre oameni

și-a prins ridurile în buchet

aprinzând un felinar pentru fiecare an

ziua de mâine deja o tai pe din două

 

și dacă locul tău nu este în biografia muritorilor

să ţii minte că deasupra noastră este toată lumea

 

(Ramona Muller)

 

mai mult
PoeziePromovate

”Iarna” – de Nichita Stănescu

NStanescu2020

 

Vine-o pasăre și coase,
în fuioare de mătase,
Ale norilor atlase,
De țări lungi și lunecoase…
Vine-o față și descoase,
Tot ce pasărea lucrase,
și cu genele-i lucioase,
Ninge flori de nea frumoase,
și-apoi le preschimbă în raze,
Argintând cărări și case…

(Nichita Stănescu)

mai mult
PoeziePromovate

Te-aş iubi

poezieCB

 

Te-aş iubi
La lumina trasoarelor,
Aş face dragoste cu tine
Intr-un motel muşcat de proiectile,

Te doresc mai mult decât
Viaţa păcătoasă, glonţul izbăvitor.

(Cristian Botez)

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePoezie

Poezie: Îmbracă-mă-n colindă…”

Stergar

 

Transformă-mă-n colindă
Când ,, Lerui ler” adoarme,
Prin slovele de Lună
Și-n flori de gheață-n noapte…

Să nu mă uiți pe prispă
E-atât de rece viața,
Colindă-mă prin casă
La focul dinspre laița-

Unde aștept creștinii
Cu-al lor colinde vechi,
Îmbracă-mă-n colinzi
Și-n stele la ferești…

Iar dacă umbre rare
Vor încerca s-apară,
În iarnă pe cărare
Le-nlătură cu-o pară-

Din vechiul felinar
Să nu mi te cuprindă,
În trupu-ți de hoinar
Acea teamă proscrisă…

Acum la ceas de Lună
Ajunul bate-n porți
Tu să mă cânți colindă,
Nu-mi pregeta, de poți…

Transformă-mă-n colindă
Din vechi note de vânt
Troiene pe sub pleoapă,
S-adorm cu tine-n gând!

Autor: Irina Coptil

10 decembrie 2020@
,,ȘTERGARUL MAMEI MELE”

mai mult
PoeziePromovate

Vine, vine iarăși iarna – de Elena Farago

ElenaFarago

 

Vine, vine iarăși iarna
Vine, vine iarăşi iarna,
Ninge-afară, ninge.
Mulţi copii afară sunt,
Laudă colinde.
Doar bunica stă în casă,
Spune o poveste.
Despre marele Iisus,
Spune o poveste.
Ger cumplit

Gol, în crivăț, stă-n ograda,
Omul nostru de zăpadă
Nici șoșoni n-are măcar
Nici mănuși și nici fular.
-Mama, ada-l la căldură,
Și să-i dăm că-i tare frig,
Ceai fierbinte și-un covrig!

(Elena Farago)

Elena Farago

Poetă română care a scris în special literatură pentru copii. Este recunoscută ca fiind cea mai mare poetă a timpului său.

1878 — Pe 29 martie se naşte la Bârlad, Elena Paximade, în familia Francisc şi Anastasia Paximade. Urmează şcoala din localitatea natală, pensioanele Varlaam şi Drouhet.

1890 — Rămane orfană de mamă şi este nevoită să se ocupe de îngrijirea fraţilor şi surorilor mai mici, trei băieţi şi trei fete.

1895 — După moartea tatălui, toţi fraţii sunt împărţiţi pe la rude. Elena ajunge la Brăila. Este diagnosticată cu anemie, boală care o va chinui toată viaţa şi pleacă la Bucureşti, unde locuieşte la un frate mai mare.

Se angajază pe post de menajeră în casa lui Gheorghe Panu, apoi ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soţ.

1898 — Se căsătoreşte. Debutează cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma.

1902 — Publică prima poezie Gândul tradiţiilor în ziarul “România muncitoare” din aprilie. Stă un timp la Constanţa şi Brăila, unde soţul ei este numit în funcţia de director al Băncii Generale Române.

1905 — Devine colaboratoare la revista „Semănătorul“.

1906 — Publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga.

1907 — Se stabileşte la Craiova, unde, din cauza afilierii ei la mişcarea ţărănească, a fost arestată şi eliberată numai la intervenţiile lui Iorga.

1908 — Apar volumele Şoapte din umbră şi Traduceri libere, pentru care primeşte Premiul „Adamachi” al Academiei Române. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea.

1913 — Se naşte fiica ei, Cocuţa. Apar volumele Din taina vechilor răspântii şi Pentru copii, volumul I, volumul II urmând să apară în 1920, apoi volumul Copiilor.

1915 — Apare volumul de traduceri Maurice Maeterlinck.

1920 — Apar volumele Şoaptele amurgului şi Din traista lui Moş Crăciun, pentru care primeşte Premiul „Adamachi” al Academiei Române.

1921 — Este numită director al Fundaţiei „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, fundaţie pe care o va conduce timp de 30 de ani. Apar volumele Bobocica şi Să nu plângem.

1922 — Fondează la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară “Năzuinţa”, la care au colaborat: Simion Mehedinţi, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. Apare volumul de proză Să fim buni.

1924 — Apare volumul de proză Ziarul unui motan penru care primeşte în 1927 Premiul „Neuschotz” al Academiei Române. Primeşte Premiul internaţional „Femina”. Apare volumul Poezii alese.

1925 — Apare volumul de proză Într-un cuib de rândunică.

1926 — Publică Nu mi-am plecat genunchii.

1937 — Apare volumul Poezii.

1938 — Primeşte Premiul Naţional pentru Literatură.

1943 — Publică volumul A ciocnit un ou de lemn.

1943-1946 — A patronat revista educativă pentru copii şi tineret “Prietenul Copiilor”.

1944 — Apar volumele Într-o noapte de Crăciun şi Patru gâze năzdrăvane.

1954 — Pe 4 ianuarie se stinge din viaţă la Craiova, după o lungă suferinţă. Este înmormântată in Cimitirul Ungureni din Craiova.

(tititudorancea.com)

mai mult
PoeziePromovate

Marcela și Nichita, dialog

Copac2157

 

Dacă tu vrei să comunici cu un copac, ar trebui ca un braţ al tău să se facă ramură cu frunze şi o ramură a copacului să se facă braţ cu degete. Ar trebui să mori puţin ca om şi să învii ca plantă, iar planta să moară întrucâtva şi să devină într-o parte a ei om.

Nichita Stănescu

Sunt prietenă de câțiva ani cu copacul ăsta. Înflorește iarna!

(Marcela Feraru)

mai mult
Poezie

anonimă

Ramona-Muller

 

gânduri bipede traversează

premoniţia secundelor trădate

din punctul a în punctual b

 

cum pot învăţa mersul în mâini

când braţele mele

mai poartă sub pielea de chihimblar

îmbrăţişarea ta

(Ramona Müller)

mai mult
Poezie

Poezie – Luminița Bratu

Luminita-Bratu

 

Eu, cel ce am ramas
Ma intorc spre
Ieri,
Si nu ma recunosc,
Privesc spre maine
Nedeslusind contururi,
Ma opresc la astazi
Si ma regasesc,
Eu, cel ce am ramas.

(Luminita Bratu)
20 Noiembrie 2020

mai mult
Poezie

Mamei mele

François-André Vincent

 

Neînfrântă de moarte
În atâtea încercări
Te-ai ridicat,
De fiecare dată,
Curcubeu peste timp.
Bucuria de a trăi,
Puterea din inima ta mare,
Zâmbetul cald au
Deschis porți
În inimi
Și-au dat curaj
Celor ce te cunosc,
Să râdă mâinelui din ei.
Ești pentru mine
Model de timp
Cu un picior
În stâca genealogică
Și altul în noi, viitorul.
Umerii tăi purtat-au
Păcate de neam
Și de țară
Stinse-n iubirea dăruita
Celor aflați in nevoie…
Mama mea, iți multumesc
Pentru ceea ce sunt,
Te binecuvântez
Și îți urez
Eternitatea!

Mamei mele, Eugenia – Cornelia Prisacariu, Ploiești, joi 29 octombrie 2020, orele 09.59 a.m.

mai mult
PoeziePromovate

Poezie

poezie2e

 

Un câmp înflorit
De chiciură
Și iarna ce cânta
Se asmut friguri
Și măcéși răsuciți
Se ascut flori prin pământuri
Iar noi, așa… Hai-hui
Prin adâncuri

(Mihaela Popescu Taulet)

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePoezie

George Rîurel Bălan – ”Un optimist incurabil în timpul pandemiei”

turquoise

 

Infinitul
Angelică ființă cu legănări de barcă,
ce pânzele în apele adânci ți le arunci,
m-aș avânta în larg, tu de mi-ai da porunci,
să fiu Adamul tău, în ancestrala arcă.
Din luciul apei tale, lumini vor să străbată
prin fumul de țigară tot ce-or putea străbate,
mă pierd în ceața deasă, visez la libertate:
nimic nu va putea visu-mi să-l abată!
Cu vinul în pahare, Luceafărul busolă,
la rame ca să trag îndată-i mai ușor,
de-i roșu sec pelinul, ce-i numai bunișor,
te voi salva din valuri, iubita mea creolă!
[…]
Eu te salvez o dată, tu sari iară-n adâncuri,
când am crezut o clipă că valul a murit,
în geamătul albastru, ecou nețărmurit…
Infinitu’-l ancorăm cu ale noastre pâncuri.
28.04.2020

Maria
Mijesc în ochii tăi corăbii ce-s legănate de dorințe,
avem ascunse-n inimi săbii, lucesc în lacrimi suferințe. În valuri vorbele te spală și-ți șuieră-n urechi cuvântul, în clipa providențială, când la liman e fermecat pământul. Aruncă-ți pânzele departe și hai, doar azi, te clatină-n derivă, să facem de-am putea o parte, precum Adam și Eva din era primitivă. Să ancorăm o clipă-n fericire, să ne pârlim ca șerpii-n lanuri solzii, în noi o viață legendară să conspire, în timp ce zeii degusta-vor iar ambrozii.

Mariana
Eu văd că Luna nu se-nalță fără tine,
nici stele nu mai sunt pe cer,
plutește-n aer un candid mister,
de-ai fi aici, îndată mi-ar fi bine!
De te-aș cuprinde-n brațe înc-o dată,
liană-n jurul tău m-aș face,
dar tu preferi să stau pe ace,
să cred: ce-a fost, nu va mai fi vreodată.
Vorbim pe „Mess’” doar câteva minute,
aceasta-i tot ce-mi poate oferi o zi,
ești curcubeul care va trezi
o ploaie de iubire, menită să ajute!
Nici Soarele nu încălzește fără tine,
nici florile nu vor să mai răsară,
te-aștept oricât!… numai să vii în țară:
o lume-ntreagă-atunci ne v-aparține!
25.04.2020

Curcubeu
Prefă-te umbră în făptură,
prefă-te dor în realitate…
cu un pahar de vin de calitate,
și-o cuminecătură.
Departele Tu fă-l aproape,
eu noaptea o voi face zi,
din lumea viselor nu mă trezi,
mai lasă-mă ascuns sub pleoape.
[…]
Privesc la cerul cel albastru,
prin’ crengile copacilor înmuguriți,
l-atingeri de copii îndrăgostiți,
dar tu departe ești, precum un astru.
Iar cum nimic din toate acestea
n-ar fi-ntru-totul îndeajuns,
o pandemie ne-a ajuns,
să ne-ntrerupă iar povestea.
Cu toate-acestea eu mai sper
că se sfârșește orice vijelie
cu-n curcubeu, în tril de ciocârlie,
trimis de sus, trimis din cer…

(George Rîurel Bălan)

mai mult
Poezie

Ce-ar fi?

poezie212

 

Tăcerea
Mi-e grea în inimă
În minte este viscol
Fulgi hai-hui
Ies din decor
Depărtare
Lipsă
Suspin
Dor
Atingere
Dorință
Pasiune
Dăruire
Foc…
Ce-ar fi sufletul
Fără vis?

Ce-ar fi? – Cornelia Prisacariu, Ploiești luni 28 septembrie 2020, orele 03.39 a.m.

mai mult
PoeziePromovate

Sunt lumi

poezie212

 

Lumi diverse
Devin tangente
Sau conjuncte când
Energia lor concura, tacit,
Spre iubire.
E acea chemare din adânc
Nedefinită
Necunoscută
Neexperimentată
Spre împlinire.
Atunci când împlinirea
Rămâne doar în trup,
Iubirea plânge
Iar ochi orgolios
Își uscă lacrima
În vânt
Și-și frânge inima
Sub fumul de țigară
Porii țipă
Sub drogul minciunii
Chemând chemarea din adânc
Spre implinire…
Sunt lumi confuze care coboară
La prima
Dornice de fuga,
De frica
Propriului adânc, dar
Sunt și lumi care
Rămân.
A fi
A deveni
A apărea
A dispărea
A construi
A vrea…
In goana roții timpului,
Alegerea le e povară.

Sunt lumi – Cornelia Prisacariu, Ploiești, duminica 27 septembrie 2020, orele 11.57 a.m.

mai mult
Poezie

Toamna

PoezieToamna

Toamna de frunze
Îmi invăluie picioarele
Cu fiecare pas către înainte
Înțelepciunea lor
Îmi povestește despre cer
Din care ochi străbun
Îmi urmărește mersul.
De sus, se vede Calea
De jos, prin ceața minții
E greu a alerga.
Iluziile sunt multe
Și-și strălucesc duhoarea
Prin haine și parfumuri…
Mă doare căteodată
Și-mi obosește mâna
Pe uși la care bate.
Raze răzbat, rare,
Prin găurile cheii
Căzute pe sub timpuri…
Voi, Oameni de Lumină
În care cer
Găsitu-v-oi oare
Și când?

Toamna – Cornelia Prisacariu, Ploiești duminică 10 noiembrie 2019, orele19.15

mai mult
PoeziePromovate

Poem

Mihaela Popescu Taulet

 

Nimănui nu-i pasă
Zice Îngerul
Tăriile văzduhului sunt pentru
Tine.
Nimanui nu-i plac
Margaretele.
Drumul Sus e pavat
Cu margarete.
Suflete sfâșiate?!
Tot acolo.
Iubirea e un poem
Dragostea poate fi veșnică
Și Moartea.

(Mihaela Popescu Taulet)

mai mult
1 2 3 4 5 6 21
Page 4 of 21