close

Promovate

Agenda culturalăPromovate

FESTIVALUL CONCURS – NAȚIONAL DE FOLCLOR „CUNUNA DE CÂNTEC ROMÂNESC” la Ploiești

cununa-festival

În perioada 8-9 septembrie 2017, la Ploiești, va avea loc cea de-a IV-a ediție a FESTIVALULUI CONCURS-NAȚIONAL DE FOLCLOR „CUNUNA DE CÂNTEC ROMÂNESC”. Scopul esențial al acestei manifestări culturale îl reprezintă promovarea tinerelor talente interpretative în domeniul cântecului popular românesc, în strânsă corelare cu valorificarea scenică a celor mai autentice și valoroase piese de port popular, specifice zonei folclorice reprezentate.

Valoarea interpretării este indispensabil legată de autenticitatea, varietatea și calitățile artistico-educative ale repertoriului.

Concursul este destinat interpreților cu vârsta minimă de 15 ani și maximă de 30 de ani, cu evidente calități interpretative, cu un repertoriu corespunzător cerințelor stipulate mai sus, cu o ținută scenică adecvată și o vestimentație specifică zonei folclorice reprezentate.

Nu sunt admiși în concurs interpreți vocali profesioniști ori angajați ai instituțiilor de spectacole. Prestația interpreților în concurs nu va depăși 5 minute.

Înscrierile se fac până la data de 23 august 2017, prin transmiterea următoarelor materiale:

  • fișa de înscriere;
  • partiturile pieselor ce vor fi interpretate în concurs : 1) o doină sau baladă; 2) o piesă cu acompaniament instrumental; 3) o piesă de rezervă încadrabilă la punctul 2.
  • elevii sau studenții vor trimite o copie după carnetul de elev sau student, vizat la zi; în cazul nepredării acestora organizatorilor festivalului, la calculul premiilor se va reține și vira impozitul aferent premiilor câștigate.

Materialele trimise nu se returnează.

Concurenții selectați vor sosi la Ploiești, vineri, 8 septembrie 2017, până la ora 12, la sediul Casei de Cultură „Ion Luca Caragiale” din Ploiești, Piața Eroilor nr. 1 A. Persoană de contact: Grama Gheorghe, telefon — 0725893136.

În după-amiaza zilei de vineri, la ora 15.00, concurenții se vor întâlni cu Orchestra Festivalului (Orchestra de Folclor „Flacăra Prahovei” a Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești) și vor trece în revistă piesele repertoriale.

Concursul se va desfășura sâmbătă, 9 septembrie 2017, începând cu ora 15.00, în Sala de concerte „Ion Baciu” a Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, str. Anton Pann, nr. 5, iar Gala laureaților , în aceeași locație și în aceeași zi, în jurul orei 18.00.

Juriul va atribui diplome și urmatoarele premii:

Marele premiu—1.500 lei și Trofeul festivalului

Premiul I — 1.000 lei

Premiul II — 700 lei

Premiul III — 500 lei

Premiul de autenticitate — 300 lei

Premiul special al juriului — 200 lei

3 Mențiuni a 100 lei fiecare

Juriul își rezervă dreptul de a redistribui premiile în cadrul aceleiași sume globale, dacă realitatea o impune. De asemenea, poate să acorde noi premii, în obiecte sau bani, pe baza ofertelor venite din partea unor persoane fizice sau juridice. Deciziile juriului sunt inatacabile.

Câștigătorul locului I de la ediția precedentă va fi invitat să susțină un recital în cadrul actualei ediții contra unui onorariu negociat.

Proceduri finale:

Organizatorii asigura, pentru fiecare concurent, (inclusiv pentru invitatul in recital si un reprezentant al Casei de Cultura I.L. Caragiale Ploiesti) cazare și masa pe parcursul desfașurarii concursului (vineri — prânz și cina, sâmbata — mic dejun, prânz, masa festiva). La masa festiva vor participa in calitate de invitati membri ai juriului, reprezentati ai presei, ai sponsorilor, organizatori, etc. Pentru concurenții care nu au posibilitatea de a pleca sâmbata, dupa terminarea concursului, organizatorii asigura cazare (sâmbata) și mic dejun duminica. Pentru însoțitori cazarea va fi asigurată contra cost direct prestatorului de servicii.

Pentru buna desfășurare a evenimentului un reprezentant al Casei de Cultura ‘I.L. Caragiale’ a Municipiului Ploiesti va însoti în permanență grupul de concurenți pe toată perioada concursului.

Cheltuielile de transport din localitatea din care provin până la Ploiești și retur revin participanților sau instituțiilor pe care le reprezintă.

Organizatorii au dreptul de a dispune de materialele înregistrate pe parcursul manifestării, în scopul conservării și promovării lor culturale. În acest sens își propun să editeze și o culegere, alcătuită din cântece autentice, mai puțin sau deloc cunoscute pe plan național, prezentate de către concurenți în cadrul festivalului de la Ploiești.

Director, Ing. Luminița Avram

mai mult
ActualitatePromovate

Astăzi, începe Festivalul Medieval „PLOIEŞTI TÂRG DOMNESC”

medieval1

Începând de astăzi și până duminică, pe Bulevardul Castanilor se desfășoară primul Festivalul Medieval, intitulat “Ploiești Târg Domnesc”. Publicul poate urmări, în cele trei zile ale evenimentului, o paradă a costumelor medievale, demonstrații de tehnici de luptă, programe de reconstrucție istorică, dar și concerte ale unor trupe cunoscute.

Anul acesta se împlinesc 420 de ani de atestare istorică a oraşului Ploieşti, iar municipalitatea s-a gândit să puncteze acest moment printr-o manifestare cultural-educativă, dar şi divertisment. 

Iată programul festivalului:

Vineri 14 iulie:
12.00 – Instalarea taberelor medievale – activităţi medievale (dansuri, lupte); 17.00 – Deschiderea Festivalului – Vernisajul expoziției Taberei de Creație plastică “Dan Platon” cu tema – 420 de ani Ploieşti Târg Domnesc; 18.00-18.30 – Parada medieval; 18.30 – 19.20 – Dansuri Medievale – Paladini de Terra Medies; 19.20 – 20.00 – Program susținut de Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana: tir cu arcul, demonstrație și program interactiv cu public, demonstrații ale unor tehnici de duel după maeștrii medievali Liechtenauer, Dobringer, Mayer; 20.00 – 21.00 – Concert de muzică medievală şi tradiţională cu grupul TRUVERII – “Peregrinatio 2 – Muzicanţii călători în timp” – muzică din Europa secolelor XIII-XVIII; 21.00 – Concerte susținute de Hara și Spitalul de Urgenţă.

Sâmbătă 15 iulie:
10.00 – Deschiderea taberelor medieval; 10.30 – Şcoală de instrucţie – Paladini de Terra Medies; 11.30 – 12.00 – Program susținut de Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana: tir cu arcul, demonstrație și program interactiv cu public, demonstrații ale unor tehnici de duel; 12.10 – 13.00 – Dansuri medievale – Paladini de Terra Medies; 15.00 -16.00 – Tir cu arcul, demonstrații ale unor tehnici de duel (Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana); 16.00 – 17.00 – Prezentare de arme – Paladini de Terra Medies; 17.00 – 18.00 – Activităţi medievale la tabere; 18.00 – 19.00 – Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – tir cu arcul, demonstrații de tehnici de duel; 19.00 – 20.00 – Program interactiv cu publicul – Paladini de Terra Medies; 20.00 – 21.00 – Concert de muzică medieval şi tradiţională cu grupul TRUVERII; 21.00 – Concert susținut de trupele Bere Gratis și Vama.

Duminică 16 iulie:
10.00 – Deschiderea taberelor medieval; 10.00 – 11.20 – Tir cu arcul, demonstrații de tehnici de duel (grupul Terra Ultrasilvana); 11.00 -12.00 – Turnir WesternDream; 11.30 – 12.30 – școala de instrucție cu pedepse medieval; 12.30 – 13.00 – Tir cu arcul, demonstrații de tehnici de duel (grupul Terra Ultrasilvana); 15.00 – 16.00 – scenetă istorică susținută de Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana şi Paladini de Terra Medies; 16.30 – 17.30 – școala de dansuri, program interactiv cu publicul – Paladini de Terra Medies; 17.30 – 18.30 – Prezentare arme + full contact – Paladini de Terra Medies; 18.30 – 19.30 – Tir cu arcul, demonstrații de tehnici de duel (grupul Terra Ultrasilvana); 19.30 – 20.00 Activități în tabere medievale; 19.00 – Concert de muzică medievală şi tradiţională cu grupul TRUVERII; 20.00 – Concert susținut de trupele Vunk și Zdob şi Zdup.

mai mult
MonarhiePromovate

90 de ani de la proclamarea lui Mihai I ca rege al României, marcați la Castelul Peleș

Farfuria jubiliară_iulie 2017_V3

O ceremonie aniversară a avut loc, miercuri, la Castelul Peleș din Sinaia, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la proclamarea lui Mihai I ca rege al României, evenimentul fiind catalogat de principele Radu drept un „precedent în istoria lumii”.

La 20 iulie 1927, la Domeniul Regal Sinaia se stingea din viață Regele Ferdinand Întregitorul. În acea zi, îi succeda în poziția de Cap al Statului nepotul său, Regele Mihai I, în vârstă de cinci ani.

Custodele Coroanei române, Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare, a invitat la acest moment solemn și plin de însemnătate reprezentanți ai instituțiilor statului, ai Armatei, Bisericii și Academiei, precum și personalități din societatea civilă.

La ceremonia care s-a desfășurat în Holul de Onoare al Castelului Peleș au fost prezenți principesa moștenitoare Margareta, custode al coroanei și principele Radu, manifestarea fiind deschisă prin intonarea imnului regal.

Principele Radu a ținut un discurs adresat principesei Margareta, custodele coroanei române, în care a arătat că regele Mihai este, probabil, „singurul om destinat să devină șef de stat care a reușit performanța de a trăi 90 de ani după ziua propriei încoronări”.

„Astăzi găzduiți un eveniment ce cred că nu are precedent în istoria lumii. Probabil că Majestatea Sa regele nostru este singurul om destinat să devină șef de stat care a reușit performanța de a trăi 90 de ani după ziua propriei încoronări. (…) Niciodată Holul de Onoare nu a găzduit un astfel de eveniment desenat astfel și cu acest fel de conținut. (…) Atunci când a succedat bunicului său la vârsta de 5 ani, nimeni de pe această lume nu își putea imagina că un copil poate duce în spate soarta unui stat, mai ales într-un secol atât de greu și mai ales într-o parte de lume atât de încercată. (…) Avea forță acest copil de 5 ani și ea stătea în faptul că existența lui, chiar inocentă, de zi cu zi, garanta că România rămâne în continuare un stat suveran condus de o monarhie constituțională. (…) El (regele—n.r.) a reușit aproape să își depășească și propriul destin, dacă acest lucru este posibil, și să ajungă o vârstă atât de avansată, încât, răpus de boli și slăbit de ani, să trebuiască să își transfere prezența și autoritatea succesorului pur și simplu din cauză că, fizic vorbind, el nu mai putea duce în spate o astfel de răspundere. Dar chiar și acest lucru făcându-l, la 1 martie 2016, regele a continuat să fie deasupra noastră și să stea, așa cum este și în această seară, atât de paradoxal, printre noi, deși fizic nu se află printre noi”, a spus principele Radu în discursul său, citat de Agerpres.

Programul a inclus, de asemenea, o rugăciune oficiată de episcopul Varlaam, urmată de citirea de către o elevă a Școlii gimnaziale „Principesa Margareta” din București a unui fragment din eseul „Regele meu”, scris în octombrie 2011 de Theodor Brașoveanu, doctor în fizică, absolvent al Universității Princeton.

Orchestra militară a interpretat, în încheiere, trei lucrări muzicale.

Anterior acestei ceremonii, în Sala de Muzică a castelului a fost lansată cartea-album „Povestea Castelului Peleș”, scrisă de principele Radu.

mai mult
DocumentarPromovate

Operațiunea „Tidal Wave” la Ploiești – Documentar foto-video

tidal2

Au venit americanii! De data asta cu gânduri bune și armament pur demonstrativ. La aproape 74 de ani de la celebra operațiune „Tidal wave” îndreptată împotriva Ploieștiului, românii și americanii au făcut, în centrul municipiului Ploiești, o demonstrație de prietenie și colaborare de care cel mai mult s-au bucurat zeci de copii.

Operațiunea Tidal Wave a fost un bombardament aerian al Statelor Unite asupra rafinăriilor germane de la Ploiești. la data de 1 august 1943. În respectiva misiune au zburat 177 bombardiere grele B-24 Liberator pornind de la Benghazi, Libia, care au atacat rafinăriile de la altitudine joasă cu pierderea a 53 de avioane, 44 în fața anti-aerienei române și germane, 440 de soldați americani au fost uciși în luptă, iar 220 au fost capturați.

Rezultatul bombardamentului a fost „nicio reducere a producției de petrol înregistrată”, deci, misiunea a eșuat. Cinci piloți au primit Medalia de Onoare, trei postum, cele mai multe medalii decernate, vreodată, pentru o singură misiune de către Forțele Aeriene Americane.

wave3

Aceasta misiune a fost cea mai mare pierdere înregistrată în istorie de către aviația Statelor Unite ale Americii într-o singură misiune și una dintre cele mai costisitoare misiuni din istoria aviației Statelor Unite ale Americii. „Valul Nimicitor” s-a transformat în „Duminica Neagră”, iar Ploieștiul devenea cunoscut între aviatorii americani drept „cimitirul bombardierelor”.

Operation

În vara anului 1943, Înaltul Comandament al Statelor Unite ale Americii a desemnat „44 / Forty fourth/ Bombardament Group”, sub comanda Generalului Leon W. Johnson, să organizeze și să îndeplinească distrugerea rafinăriilor din Ploiești.

Zona din Ploiești a fost filmată în prealabil de avioane de spionaj, iar obiectivele care urmau să fie distruse erau marcate, țintele fiind nouă rafinării.

wave1

În urma marilor pierderi suferite în bombardarea Germaniei, majoritatea piloților erau demoralizați și, pentru a-i motiva, armata l-a trimis special din Hollywood pe Tex McCrary.

Astfel, Tex McCrary a zburat în mod special și a realizat un „show” pentru relaxarea piloților ce urmau să plece în misiunea respectivă. S-a prezentat și un film care începea cu o femeie goală, iar Tex anunța că vor avea de a face cu o țintă asemenea unei fecioare virgine, deoarece Ploieștiul nu a fost bombardat niciodată.

wave2

Alte zvonuri includeau și faptul că apărarea antiaeriană română nu este în cea mai bună formă, dat fiind lunga campanie din Rusia. Se dădea și exemplul unui aeroport din Italia, unde, în timpul unui raid, adăposturile erau pline de servanții tunurilor antiaeriene, astfel încât populația nu avea unde să se mai adăpostească. Pe film apărarea arăta bine, dar se menționa să nu se uite faptul că piesele de artilerie antiaeriană erau manevrate de români sătui de război.

tidal2

Astăzi, la aproape 74 de ani de ani de la acel eveniment, românii și americanii nu mai sunt tabere beligerante, ci o tabără comună, bazată pe prietenie și colaborare, dovadă în acest sens fiind și activitățile desfășurate, miercuri, la Ploiești, în cadrul exercițiului Saber Guardian 2017 (SG17).

tidal3

„Este vorba despre o expunere statică de tehnică militară mixtă româno-americană, care are loc în cadrul Marșului Cavaleriei, ce se execută în cadrul exercițiului Saber Guardian de către forțe armate americane. (…) Această expunere dorește să reflecte buna cooperare dintre forțele armate americane și forțele aliate printre care ne aflăm și noi”, a declarat locotenent Cristina Șaramet, ofițer relațiile publice din cadrul Bazei 2 logistică Valahia.

tidal4

„Ploieștiul este un oraș frumos, foarte primitor, și ne bucurăm foarte mult să fim aici. Suntem aici ca să susținem programul Saber Guardian 2017, care este un exercițiu militar ce implică 25.000 de soldați din 23 de țări, într-o cooperare militară amplă. Trecând prin Ungaria, România, Bulgaria, am lucrat cu partenerii noștri europeni pentru a îmbunătăți modul în care conlucrăm pentru a ne asigura că susținem o apărare puternică a Europei”, a declarat cpt. Ryan Nelson.

tidal-wave1

„SG17 va începe cu activităţi de relaţionare ale militarilor români şi americani cu autorităţile şi comunităţile locale, în perioada 11-14 iulie, în garnizoane aflate pe itinerariile de deplasare către poligoanele şi raioanele de dislocare. Ei fac parte din Regimentul 2 Cavalerie din Statele Unite ale Americii şi din Brigăzile Multinaţională Sud-Est din Craiova şi 2 Vânători de Munte din Braşov. Militarii vor organiza expoziţii de tehnică sau ceremonii militare în localităţile Arad şi Sinaia (11 iulie), Ploieşti (12 iulie), Sibiu (13 iulie) şi Râmnicu Vâlcea şi Slobozia (14 iulie)”, anunţă Ministerul Apărării Naţionale.

Exercițiul Saber Guardian se organizează anual, începând cu 2013, fiind găzduit, până în prezent, prin rotație, de Bulgaria, România și Ucraina.

Pe teritoriul României, SG17 se desfăşoară în peste 20 de poligoane şi raioane de dislocare, inclusiv Marea Neagră. Printre locaţii se numără Centrul Naţional de Instruire Întrunită (CNII) „Getica” Cincu, Borduşani, Mihail Kogălniceanu, Vâlcea, Capu Midia sau Câmpia Turzii.

În total, în regiunea Mării Negre se vor desfăşura, în acest an, 18 exerciţii internaţionale, la care vor participa aproximativ 40.000 de militari, SG17 fiind cel mai mare şi mai complex dintre acestea.

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FForteleTerestre%2Fvideos%2F1380587961978797%2F&show_text=0&width=490

Principalele exercitii militare din cadrul Saber Guardian 2017:

11 July: Opening Ceremony (Saber Guardian 17) – Novo Selo Training Area, BGR
12 July: Special Operations Forces Demo (Black Swan 17) – Szolnok, HUN
13 July: Fire Support Coordination Exercise (GS17) – Cincu Joint Nat’l Training Ctr, ROU
14 July: Engineer Capabilities Demo (Resolute Castle 17) – CJNTC, ROU
15 July: Combined Arms Live Fire Exercise (GS17) – CJNTC, ROU
15 July: Field Training & Live Fire Exercise (Peace Sentinel 17) – Koren, Bulgaria
16 July: River Crossing (SG17) – Bordusani, ROU
16 July: Mass Casualty Exercise (SG17) – Mihail Kogalniceanu, ROU
16 July: Night River Crossing (SG17) – Valcea, ROU
17 July: Engineer Ribbon Cutting (RC17) – MK, ROU
18 July: Airborne loading operations (Swift Response 17) – Papa Air Base, HUN
18 July: Airborne operations (SR17) – Bezmer, BGR
18 July: Air Defense Artillery Live Fire (Shabla 17) – Shabla, BGR
19 July: Air Defense Artillery Live Fire (SG17) – Capu Midia, ROU
19 July: Aerial Delivery of Stryker Vehicles (SR17) – Bezmer, BGR
20 July: Live Fire Exercise / Closing Ceremony (SG17) – NSTA, BGR
20 July: Live Fire Exercise (Brave Warrior 17) – Varpalota, HUN
21 July: Airborne Loading Operations (SR17) – Papa Air Base, HUN
21 July: Airborne Operations (SR17) – Campia Turzii, ROU
22 July: Air Defense Digital Demonstration (Tobruq Legacy 17) – MK, ROU
22 July: Air Assault Operations (SR17) – NSTA, BGR
23 July: Port Operations (Dragoon Guardian 17) – Burgas, BGR

Info: În acele vremuri, teritoriul României devenise un mare producător de petrol, dar şi un important procesator, încă de la începutul secolului XX, iar Ploieştiul constituia piesa de rezistenţă a acestui domeniu industrial. În 1938, România era singura ţară din Europa exportatoare de petrol, cu o producţie de aproximativ şase milioane tone pe an. Toată industria de prelucrare românească, printre cele mai dezvoltate din lume, avea 28 de rafinării şi o capacitate de rafinare de 10 -12 milioane tone. Producţia de petrol a României se ridica, în timpul războiului, la şase milioane de tone anual, adică 35% din totalul producţiei de combustibil al celui de-al treilea Reich şi 70% din totalul producţiei de petrol brut. Tocmai de acea, încă din 1940, în zona Ploieştiului şi pe Valea Prahovei, 70.000 de militari germani au fost cantonaţi pentru protejarea câmpurilor de extrecţie şi uzinelor. Fără producţia de petrol a României de 500.000 tone lunar, Europa germană ar fi rămas cu numai 900.000 tone lunar, să confrunte un consum total de peste 1,4 milioane de tone. Practic, lipsa combustibilului ar fi transformat Wehrmachtul într-o armată de infanterişti.
ti1

Oraşul este declarat de germani „Festung Ploieşti“, adică Fortăreaţa Ploieşti, deci se dorea a fi de neatens. Generalul de aviaţie Alfred Gerstenberg a pus la punct una dintre cele mai bune reţele de apărare antiaeriană din Europa, având la dispoziţie câteva sute de tunuri de 88 mm şi de 105 mm şi multe altele de calibre mai mici. Un centru de comandă al Luftwaffe avea în subordine trei flotile aeriene de intercepţie ce totalizau 52 de avioane de vânătoare Messerschmitt Bf 109, interceptoare de noapte Messerschmitt Bf 110 şi câteva zeci de aparate IAR 80. Gerstenberg conta şi pe avertizările trimise de punctele radar din Grecia şi Bulgaria.

Armata a 9-a Aeriană compusă din Grupurile 98 şi 376 de bombardament era parţial responsabilă de organizarea acestui raid în România. Toate bombardierele erau model B-24 Liberator. Colonelul Jacob E. Smart a planificat operaţiunea din aminitirea raidului din iunie 1942, când întâlnise puţine tiruri antiaeriene, aşa că a decis să atace pe timpul zilei, cu precauţia că zborul se va efectua la mică altitudine, pentru ca radarele să nu detecteze nimic. Bombardierele au fost echipate pentru această misiune cu rezervoare suplimentare cu capacitatea de 3.100 de galoane (13.900 litri) şi câte două tone de bombe fiecare. 178 de bombardiere cu 1.751 de militari au participat la una dintre cele mai importante acţiuni aeriene plănuite de americani. Avioanele urmau să decoleze de pe aerodromul din Bengazi (Libia).

ti2

Pe 1 august, aparatele au început decolarea de pe aerodrom, dar unul s-a stricat încă din primele clipe. Deasupra Adriaticii, un avion a plonjat inexplicabil în mare. Un altul s-a întors să caute suprevieţuitori şi nu s-a mai putut alătura formaţiei. Interdicţia de a comunica prin staţiile radio a constituit un handicap care i-a oprit să se informeze pentru o ceoziune rapidă. Echipajele altor 10 aparate au ales să se întoarcă din drum. Americanii au omis total că ar putea fi descoperiţi şi au folosit chiar staţiile radio pentru a se regrupa, deşi li se interzisese clar lucrul acesta. Germanii au aflat din timp de intrarea formaţiunilor inamice pe teritoriul lor. În zona oraşului Piteşti, avioanele au coborât la o altitudine de sub 100 m, dispărând de pe radiolocatoarele germane de la Otopeni. La întoarcere, unul dintre aviatorii americani povestea: „Am zburat atât de jos, încât atingeam căpiţele de fân. Acest lucru s-a întâmplat cu o oră înainte de a atinge obiectivele principale“. Ajungând fără incidente în dreptul Piteştiului, la 105 km de Ploieşti, un grup de aparate s-a îndreptat către Câmpina, în timp ce grosul forţelor trebuia să ţină cursul spre Ploieşti, însă a greşit drumul, ţintind de fapt Bucureştiul. Comandanţii grupurilor au folosit din nou comunicaţiile radio pentru a semnala eroarea, dar la Ploieşti îi aşteptau deja aviaţia română, aviaţia germană şi sistemul de artilerie antiaeriană.

ti3

Oraşul era apărat cu o centură interioară a aviaţiei de vânătoare a Misiunii Militare Aeriene Germane în România, apărarea antiaeriană a Ploieştiului alcătuită din numeroase centuri de foc (40 de baterii grele având fiecare 4 sau 6 tunuri de 88 mm, înconjurate de alte baterii mai uşoare manevrate de români sau germani plus două centuri de „baloane de baraj“), sute de tunuri cu tragere rapidă bine ascunse în tranşee, în apropierea podurilor, pe castelele de apă, pe clopotniţele bisericilor sau camuflate în târguri şi în căpiţele de fân şi elementul surpriză, un tren mobil cu artilerie antiaeriană.

Imediat cum americanii s-au apropiat de oraş, apărătorii au dat drumul la ceaţa artificială şi au ridicat baloanele. Pufnituri gri au început să apară cu zecile, apoi cu sutele în jurul fortăreţelor argintii. Proiectilele antiaerienei făceau primele victime. Avioanele de vânătoare conduse de aşi ai pilotajului românesc, dar şi maeştri germani, alergau printre masivele aeronave mitraliindu-le din toate direcţiile şi străduindu-se să stea cu soarele în spate. Din cauza zborului la mică înălţime, artileria grea de 105 nu prea a putut fi folosită, dar tunurile de 88, de 20 şi de calibre mai mici au făcut prăpăd, trimiţând la pământ 16 liberatoare. Alte bombardiere au reuşit să arunce bombe asupra rafinăriilor Columbia, Astra Română, Unirea Orion. Escadrila 93 americană pierduse deja jumătate din avioane deasupra Ploieştiului. Aviaţia română şi germană pierduse doau cinci aparate, iar alte 11 fuseseră avariate.

Raidul american asupra instalaţiilor petroliere a generat un peisaj apocaliptic. Au fost atinse rafinăriile de petrol Columbia, Vega, Orion, Astra –Română (cel mai important obiectiv, considerată unitatea cu cea mai mare capacitate de profil din Europa), Uzinele Concordia, Metalurgica, Depoul de Locomotive, Fabrica Creuzot a C.F.R. şi staţia C.F.R., toate din Ploieşti. De asemenea, au fost atacate cu bombe şi armamentul de bord rafinăria de petrol Steaua Română şi Uzina Electrică din Câmpina, rafinăria Creditul Minier. Pagube mari s-au produs şi în oraşul Ploieşti, unde 20 de case şi penitenciarul au fost incendiate de un avion care a căzut peste ele, ca şi cazărmile Regimentului 19 Artilerie şi 32 Dorobanţi. La Câmpina au fost distruse 50 de case de către bombe explozive şi incendiare, iar alte 150 au fost avariate. De asemenea, Uzina Electrică şi staţia de cale ferată Câmpiniţa au fost distruse. Mari pagube s-au înregistrat şi la staţia C.F.R. din Ploieşti, unde s-au distrus linii şi incendiat vagoane încărcate cu muniţie, liniile telefonice şi telegrafice fiind întrerupte. La fel, Depoul C.F.R. de locomotive, unde s-a înregistrat cel mai mare număr de victime. Cel mai greu lovite au fost rafinăriile Creditul Minier de la Brazi şi Columbia din Ploieşti, în care au fost pierdute capacităţile de producţie folosite în proporţie de 100%, Steaua Română din Câmpina, căreia i-au fost afectate 70% din capacităţile folosite pentru prelucrare şi Astra Română din Ploieşti, care a rămas cu jumătate din posibilităţile necesare unei producţii normale, toate acestea însumând pagube de peste 4.604.500.000 lei.

Preţul plătit de americani a fost mare: 600 de morţi, 263 de prizonieri, 42 de aparate de zbor doborâte numai pe teritoriul României. Doar 88 de avioane s-au mai întors la baza de decolare din Libia, dar numai 33 erau operaţaionale. 180 de americani au fost luaţi prizonieri de soldaţii români. Deşi propaganda americană s-a lăudat cu succesul raidului, ascunzând proporţiile dezastrului, adevărul a ieşit la iveală la scurt timp. În raportul oficial s-a menționat că nu s-a produs o reducere semnificativă a capacităților de producție astfel încît raidul a fost evaluat drept nesatisfăcător. Bombardamentul (privit ca raid unic, nu din mai multe valuri) este pentru americani cel mai costisitor din punct de vedere al pierderilor umane și materiale din întreaga istorie a forțelor aeriene. Pentru că şi Bucureştiul a fost bombardat de trei ori în cursul războiului, locuitorii Capitalei se rugau, în 1944, când vedau avioanele americane pe cer, să se ducă la Ploieşti, oraş care a rămas o ţintă pentru aliaţi până pe 23 august 1944.  

Sursa: Istorie pe scurt

mai mult
Grupul de la PloieștiPromovate

Reuniunea Cenaclului „I. l. Caragiale” Ploiești

d0

Sfidînd canicula cotidiană, Cenaclul literar „I. l. Caragiale” Ploiești a organizat tradiționala reuniune bilunară în răcoroasele grădini ale Clubului Jazz Cafe. Nu au lipsit Ioan Vintilă Fintiș, Cati Enache, Livia Dimulescu, Mihaela Cătălina Popescu Taulet, Florin Manole, Ana Alice Neculea, Corneliu Leonida Chifu, Florin Oprea Sălceanu, Virgil Rădulescu, Sorin Vânătoru, Cătălin Apostol, Robert Aristotel Avrigeanu.

În cadrul reuniunii, Cati Enache  a prezentat auditoriului un frumos eseu din propria-i experiență pe o temă familială, dar și familiară pentru mulți, iar Mihaela Cătălina Popescu Taulet a recitat câteva poezii din creațiile sale care se vor concretiza, curând, într-un volum evidențiind starile sufletești și „accidentele” interioare asimilate unor matrițe destinale.

Au urmat Sorin Vânătoru care ne-a conectat la straturile metafizice ale existenței, iar Cătălin Apostol  a citit propriul reportaj, publicat în „Formula As”, relatând emoționat experiențele interiorizate ale unui om care nu mai percepe „bezna”, întru­cât este adâncit în propriul său întu­ne­ric.

Nu a lipsit sesiunea de autografe, Ioan Vintilă Fintiș („Catedrala de rouă”) și Florin Oprea Sălceanu („Sihastru”) dăruind volumele cu dedicații.

Evident, așa cum ne-am obișnuit, serata literar-artistică s-a încheiat cu dezbaterile pe marginea creațiilor prezentate, dar și a evenimentelor culturale recente.

Aşadar, o reuniune culturală bogată, de o mare diversitate a temelor abordate şi a emoţiilor trăite de participanţi acum, în plină vară.

Cenaclul literar „I. l. Caragiale” Ploiești 

mai mult
ActualitatePromovate

Poetul Vladimir Deteşanu a „Naufragiat în singurătate”… Dumnezeu să-l primească!

lumanari

Cenaclul „I.L. Caragiale Ploiești anunţă cu durere încetarea din viaţă a poetului Vladimir Deteșanu, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Cenaclului prahovean.

La nici 65 de ani, când încă mai avea multe de spus, Poetul  Vladimir Deteșanu a plecat dintre noi, dar va rămâne veșnic în gândurile și în inimile noastre.

Corpul neînsufleţit al poetului este depus la Capela Cimitirului Bolovani, înhumarea fiind joi, 13 iulie, la Cimitirul Bolovani.

Asociația Culturală „I.L. Caragiale” și redacția 24pharte.ro transmit Sincere Condoleanțe familiei poetului, pentru tragicul eveniment al trecerii în neființă a celui care a fost Vladimir Deteșanu!

Dumnezeu să-l odihnească şi să-l aibă în pază și să aline suferința familiei îndurerate și a celor apropiați!

mai mult
ActualitatePromovate

Programul Festivalului Medieval „Ploiesti Târg Domnesc”

medieval

Festivalului Medieval din Ploiești are loc în perioada 14 – 16 iulie 2017, pe Bulevardul Castanilor, Primăria Ploiești anunțând programul Festivalului Medieval, care include și câteva concerte. Evenimentul va debuta vineri, de la ora 12.00, cu instalarea taberelor medievale pe Bulevardul Castanilor, după care va urma o paradă medievală.

Vineri 14 iulie 12.00 – Instalare tabere medieval – activităţi medieval (dansuri , lupte) 17.00 – Deschiderea Festivalului – Vernisajul expozitiei Taberei de Creatie plastic “Dan Platon” cu tema – 420 de ani Ploieşti Târg Domnesc 18.00-18.30 – Parada medievală 18.30 – 19.20 – Dansuri Medievale – Paladini de Terra Medies 19.20 – 20.00 – Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer,Dobringer,Mayer 20.00 – 21.00 – Concert de muzică medieval şi tradiţională cu grupul TRUVERII – “Peregrinatio 2 – Muzicanţii călători în timp” – muzică din Europa secolelor XIII-XVIII 21.00 – Concerte – Hara, Spitalul de Urgenţă

Sâmbătă 15 iulie 10.00 – deschidere tabere medieval 10.30 – Şcoală de instrucţie – Paladini de Terra Medies 11.30 – 12.00 – Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer,Dobringer,Mayer 12.10 – 13.00 – Dansuri medievale – Paladini de Terra Medies 15.00 -16.00 – Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer, Dobringer, Mayer 16.00 – 17.00 – Prezentare de arme – Paladini de Terra Medies 17.00 – 18.00 – activităţi medievale la tabere 18.00 – 19.00 – Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer, Dobringer, Mayer 19.00 – 20.00 – Program interactiv cu publicul – Paladini de Terra Medies 20.00 – 21.00- Concert de muzică medieval şi tradiţională cu grupul TRUVERII 21.00 – Concert – Bere Gratis, Vama

Duminică 16 iulie 10.00 – deschidere tabere medieval 10.00 – 11.20 Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer,Dobringer,Mayer 11.00 -12.00 – Turnir WesternDream 11.30 – 12.30 – scoala de instructive cu pedepse medieval 12.30 -* 13.00 – Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer,Dobringer,Mayer 15.00 – 16.00 – scenetă istorică- Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana şi – Paladini de Terra Medies 16.30 – 17.30 – scoala de dansuri – interactiv cu publicul – Paladini de Terra Medies 17.30 – 18.30 – Prezentare arme + full contact – Paladini de Terra Medies 18.30 – 19.30 – Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer,Dobringer,Mayer 19.30 – 20.00 Activitati tabere medieval 19.00 – Concert de muzică medieval şi tradiţională cu grupul TRUVERII 20.00 – Concert Vunk, Zdob şi Zdup

mai mult
MonarhiePromovate

Centenarul bătăliilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Principesa Margareta şi Principele Radu călătoresc cu Trenul Regal

trenul-regal-

Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu vor parcurge cu Trenul Regal, de la Focşani la Oneşti, în ziua de 11 iulie 2017, un traseu al recunoştinţei, cu ocazia centenarului marilor bătălii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz.
Călătoria Familiei Regale va avea loc în ziua în care a început prima bătălie, cea de la Mărăşti. În acea zi, Alteţele Lor Regale vor fi prezente la scurte ceremonii de primire în gările Focşani, Mărăşeşti, Adjud şi Oneşti şi vor lua parte la ceremonii solemne la Mausoleele din Mărăşeşti şi Mărăşti, precum şi la Cimitirul Eroilor din Oituz, după cum informează un comunicat de presă emis de Biroul de Presă al Majestăţii Sale Regelui Mihai I.

Din program:

  • ora 10:45 – porneşte călătoria Trenului Regal – Gara Focşani
  • ora 11:25 – prima oprire – în Gara din Mărăşeşti
  • ora 11:45 – ceremonie de depunere de flori – la Mausoleul din Mărăşeşti
  • ora 13:10 – ceremonie de depunere de flori – la Mausoleul de la Mărăşti
  • ora 15:30 – a doua oprire a Trenului Regal – în Gara din Adjud
  • ora 16:20 – a treia oprire a Trenului Regal – în Gara din Oneşti
  • ora 16:50 – ceremonie de depunere de flori – la Cimitirul Eroilor din Oituz, în memoria oştaşilor români căzuţi pe câmpul de luptă. La Cimitirul Eroilor din Oituz participă şi ambasadorul Statelor Unite ale Americii, Hans Klemm

Călătoria Trenului Regal,  în ziua de 11 iulie 2017, este organizată de Casa Majestăţii Sale Regelui în colaborare cu Ministerul Transporturilor.

C.R.

mai mult
Grupul de la PloieștiPromovate

Luni, reuniunea Cenaclului „I.L. Caragiale” Ploiești

Cenaclu (1)

Luni, 10 iulie, de la ora 17, va avea loc reuniunea Cenaclului „I.L. Caragiale”, eveniment bilunar organizat de Asociația Culturală 24 PH Arte. Întâlnirea se va desfășura la sediul Jazz Cafe, str. Praga nr. 11.din Ploiești.

Dezbaterile cenacului sunt deschise membrilor și iubitorilor de literatură, artă și culte. Toate creațiile citite vor fi comentate de membrii prezenți. De asemenea, se vor împărți informații și se vor distribui reviste literare.

Cenaclul „I.L. Caragiale”, înfiinţat sub egida Asociației Culturale 24 PH Arte își propune să anime viaţa culturală a județului Prahova prin lansări de carte, recitaluri, conferinţe pe teme culturale.

C.C.

mai mult
MonarhiePromovate

Principesa Margareta şi Principele Radu vor parcurge cu Trenul Regal, de la Focşani la Oneşti, un traseu al recunoştinţei, la centenarul bătăliilor de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz

principesa-margareta2

Principesa Margareta şi Principele Radu vor parcurge cu Trenul Regal, de la Focşani la Oneşti, marţi, 11 iulie, un traseu al recunoştinţei, cu ocazia centenarului bătăliilor de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz. Călătoria Familiei Regale va avea loc în ziua în care a început prima bătălie, cea de la Mărăşti.

Astfel, marţi, principesa Margareta şi principele Radu vor fi prezenţi la scurte ceremonii de primire în gările Focşani, Mărăşeşti, Adjud şi Oneşti şi vor lua parte la ceremonii solemne la Mausoleele din Mărăşeşti şi Mărăşti, precum şi la Cimitirul Eroilor din Oituz.

Familia Regală îi invită pe toţi locuitorii din oraşele şi comunele vizitate să ia parte la aceste evenimente.

Călătoria Trenului Regal va porni din Gara Focşani, la ora 10.45. Prima oprire va avea loc în Gara din Mărăşeşti, la ora 11.25. Va avea loc, apoi, la Mausoleul din Mărăşeşti, o ceremonie de depunere de flori, iar la prânz o ceremonie similară la Mausoleul de la Mărăşti.

A doua oprire a Trenului Regal va avea loc în Gara din Adjud, la ora 15.30. Trenul Regal va opri în gară pentru 10 minute.

A treia oprire a Trenului Regal va avea loc în Gara din Oneşti, la ora 16.20.

Accesului publicului este liber la toate opririle.

În finalul zilei, principesa Margareta şi principele Radu se vor afla la Cimitirul Eroilor din Oituz, la ora 16.50, pentru a depune flori, într-o ceremonie solemnă, în memoria oştaşilor români căzuţi pe câmpul de luptă.

Toţi cei care vor dori să aducă un omagiu eroilor neamului la Mausoleele din Mărăşeşti şi Mărăşti şi la Cimitirul Eroilor din Oituz, să întâmpine familia regală şi să vadă Trenul Regal în gara oraşului lor sunt bineveniţi.

C.R.

mai mult
ActualitatePromovate

Universitatea București și TVR au organizat Ziua Internaţională a Subtitrării

carte3

Cele mai citite texte ale prezentului sunt subtitrările. Cei care vor să le facă sunt tot mai mulţi şi şi-au asigurat o meserie de viitor, spun cunoscătorii domeniului. Se pot specializa la un masterat pentru traducerea textului literar de la Universitatea Bucureşti.

Profesorii au observat că e o specializare importantă şi au organizat, împreună cu Televiziunea Română, Ziua Internaţională a Subtitrării.

Un român din cinci nu citește niciodată cărți, iar un sfert cumpără mai puțin de o carte pe an. În acest context, subtitraările au devenit cele mai citite texte. Cei care le scriu ar putea avea o profesie de viitor, spun profesorii de la Universitatea București.

Profesia de traducător este din ce în ce mai căutată de către tineri. Așa că prosfesorii de la Universitatea București au înființat un master pentru Traducerea Textului Literar Contemporan.

Ziua Internaţională a Subtitrării s-a sărbătorit în acest an pentru prima oara în lume. Profesorii de la Universitatea București speră ca evenimentul să ia amploare internațională în anii următori.

mai mult
ActualitatePromovate

„Rock la Foc”, la Măgureni

rock_la_foc_2017

Asociația câmpineană „Roata de Foc” organizează cea de-a VI-a ediție a întrunirii motociclistice „Rock la foc”, întrunire ce se va desfășura în zilele de 7, 8, 9 iulie, în aceeași locație ca și în anii precedenți, la Magureni (Ruda), într-un cadru natural deosebit, la liziera unei păduri.

În fiecare an, atmosfera a fost întregită de cântari ale unor trupe rock, mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg.

Sâmbătă, la ora 13.00, va fi organizată parada motocicletelor. Ca şi în anii trecuţi, aşteptăm cu nerăbdare evoluţia pasionaţilor de motoare, concursurile şi muzica rock. Nu va lipsi impresionantul “tur de salut” al motocicliştilor, care vor străbate localitatea.

De la ora 20, în zona Ruda, comuna Măgureni, vor concerta Wildchild, Magica și Lupu’ cel Rău.

Intrarea e liberă și distracția garantată, spun bikerii de la „Roata de Foc”.

M.M.

mai mult
PromovateSport

Duminică, pe Hipodrom, ultima reuniune oficială dinaintea vacanţei de vară

hipodromu

Clubul Sportiv Municipal Ploieşti va organiza, duminică, 9 iulie, pe Hipodromul Ploieşti, ultima reuniune oficială de trap dinaintea vacanţei de vară.

Cursa „vedetă” a reuniunii de la sfârşitul acestei săptămâni va fi „Premiul CSM Ploieşti”, un premiu semiclasic în cadrul căruia sunt puşi la bătaie 4.800 de lei (locul I – 2.160 lei, locul al II-lea – 1.200 lei, locul al III-lea – 720 lei, locul al IV-lea – 480 lei şi locul al V-lea – 240 lei).

Reuniunea de duminică va avea în program alte trei curse – Premiul Darius, Premiul Dediţel şi Premiul Danezul -, precum şi, în deschidere, de la ora 10.00, o cursă de calificare.

Ca un element inedit, ultima cursă va fi una cu participare internaţională, driveri din Ungaria, Bulgaria, Serbia şi, evident, România, urmând să concureze pentru a câştiga Premiul Danezul.

În pauzele dintre curse, spectatorii vor putea asista la demonstraţii de sărituri peste obstacole cu armăsarul Incredibil şi iapa Natasha şi la plimbări cu poneiul Matilda, oferite de Centrul de Echitaţie Domeniul Cailor – Urlaţi, care va funcţiona, începând de duminică, în incinta Hipodromului Ploieşti.

Biletul de intrare pentru accesul în tribună va fi în valoare de 5 ron/persoană, iar copiii cu vârsta de până la 14 ani au acces gratuit. Spectatorii care vor veni cu maşina vor achita o taxă de parcare în valoare de 2 ron/oră  pentru fiecare autoturism.

Vacanţa de vară va dura aproape două luni, următoarea reuniune de pe hipodrom fiind programată pe data de 3 septembrie.

Vezi programul integral AICI

D.C.

Programul reuniunii este următorul:

 

mai mult
PersonalitățiPromovate

Apel pentru Mircea Vulcănescu! Mari scriitori români – criminali de război?!

mircea-vulcanescu-2

Am aflat cu stupoare că, la cererea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Primăria sectorului 4 din Bucureşti a schimbat numele Liceului Tehnologic „Mircea Vulcănescu”. Motivul invocat este că Mircea Vulcănescu a fost subsecretar de stat la Finanţe în guvernul Ion Antonescu. Asupra distinsului cărturar planează acuza de criminal de război. Trecem cu dificultate peste amănuntul istoric că verdictul juridic a fost dat de un tribunal ilegitim, instituit de noul regim bolşevic din România după cel de-al Doilea Război Mondial. Nu putem trece, însă, peste un detaliu de cultură elementară: Mircea Vulcănescu – unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai generaţiei interbelice, autorul unor cărţi capitale precum Dimensiunea românească a existenţei, martir al puşcăriilor stalinisto-dejiste, unde a murit  – face parte, în mod firesc, din patrimoniul spiritual al României. Mircea Vulcănescu merită un loc printre membrii postmortem ai Academiei Române, cum la fel merită ca măcar o universitate din ţară să-i poarte numele.

Din acest motiv, protestăm cu toată fermitatea faţă de atentatul la memoria unui mare cărturar. Facem un apel către edilii sectorului 4 să nu dea curs somaţiei Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Apelăm, de asemenea, la intelectualii cu răspundere ai ţării să nu stea cu braţele încrucişate în faţa unui asemenea afront. Când un nume ca cel al lui Mircea Vulcănescu este supus anatemei ideologice, trebuie să fim uniţi cu atât mai mult cu cât nu e pentru prima dată când suntem aduşi în faţa unor abuzuri de neacceptat.

Campaniile reducţioniste duse în perioada postdecembristă împotriva unor personalităţi de seamă ca, de exemplu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Vintilă Horia, Ion Barbu, Constantin Noica, Adrian Marino, Nicolae Breban, Nichita Stănescu, Augustin Buzura, Tudor Vianu, Marin Preda, G. Călinescu, Mihail Sadoveanu, Paul Goma, Mircea Iorgulescu, Eugen Uricaru, Cezar Ivănescu, Nicolae Balotă ş.a., judecăţile nenuanţate, etichetele tendenţioase aplicate acestor cărturari de vârf ai naţiunii române – etichete vulgarizatoare ale adevărului istoric, ale vieţii şi operei acestor scriitori de seamă ai umanităţii proveniţi din spaţiul românesc – aduc prejudicii imaginii României şi clatină identitatea naţională. Viaţa şi opera acestor oameni exponenţiali ai României nu pot fi reduse la simpatiile lor de la un moment dat faţă de mişcările de extremă dreaptă sau, după caz, de extremă stângă din România şi din Europa, şi puse în aceeaşi categorie cu neîndoielnic condamnabilele crime ale legionarilor sau ale regimului comunist. Unii s-au detaşat de eroare la sfârşitul anilor 1930, alţii, mai târziu, în anii exilului. Sau, respectiv, după Revoluţia din 1989. Dacă din biografia unei personalități nu pot fi eliminate nici petele negre sau gri, nici din creația sa nu pot fi înlăturate acele opere care, nemarcate de ideologie, reprezintă valori ale culturii naționale și, de ce nu?, universale. Ne-a arătat acest lucru nu numai Franța, ci şi Germania, din ale căror geografii culturale nu lipsesc, de pildă, nici Celine, nici Heidegger (al cărui nume e purtat de un institut de cercetări al Universității Wuppertal: http://www.heidegger.uni-wuppertal.de/). Denunțarea unui episod biografic reprobabil (acceptăm: uneori, nociv, dar pentru care s-a plătit nu o dată cu viața) nu poate fi extinsă și asupra unei creații care se află dincolo de timp. Acțiunile de astăzi ne aduc aminte de eforturile preoților egipteni care, prin ștergerea numelui faraonului, credeau că-l scot din istorie, fără să înțeleagă și adevărul că piramida rezistă milenii.

Revista Contemporanul a publicat în nr. 3 şi 4 (2016) un grupaj de texte despre Legea 217/2015, lege numită în presa scrisă „legea anti-legionară”. Textele tratează abuzurile şi excesele comise în interpretarea legii menţionate. Reiterarea sau invocarea de către dl Alexandru Florian (directorul general al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din Români „Elie Wiesel”, care funcţionează sub autoritatea Guvernului României) a verdictelor date de Tribunalul Poporului din 1946 reprezintă o desconsiderare a principiilor statului de drept și o implicită relegitimare a unui regim calificat de Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România drept „nelegitim şi criminal”.

Aducem aceste acţiuni excesive privind interpretarea trecutului recent în atenţia Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, şi în atenţia domnului Călin-Popescu Tăriceanu, Preşedintele Senatului, cerându-le să iniţieze schimbarea actualului cadru legislativ având ca referinţă legea 217/2015. Luând act de răul făcut, Guvernul României are datoria să reformeze Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, care nu asigură standardele de profesionalism cerute de împlinirea importantelor atribuţii ce-i revin.

Ne exprimăm cu fermitate dezaprobarea faţă de măsurile de sprijinire din partea Ministerului Afacerilor Interne a unor asemenea abuzuri incalificabile.

 

Semnează:
acad. Nicolae Breban
acad. Victor Voicu
acad. Victor Spinei, vicepreşedinte al Academiei Române
acad. Răzvan Theodorescu
acad. Bogdan Simionescu, vicepreşedinte al Academiei Române
acad. Ioan-Aurel Pop
Virgil Nemoianu, prof. dr., membru de onoare al Academiei Române
Ştefan Afloroaei, membru-corespondent al Academiei Române
acad. Gheorghe Păun
Mircia Dumitrescu, artist plastic, membru-corespondent al Academiei Române
Sorin Lavric, scriitor
Aura Christi, scriitor
Lucia Hossu-Longin, realizator TV, autorul serialului „Memorialul durerii”
Corneliu Riegler, profesor de istorie, Colegiul Naţional bilingv „G. Coşbuc”
Sorin Dumitrescu, membru-corespondent al Academiei Române
Marian Nicolae Lincă, preot
Dan Necşulea, regizor
Bogdan Creţu, critic şi istoric literar
Valentin Talpalaru, scriitor
Mihaela Albu, prof. univ. dr., scriitor
Virgil Diaconu, scriitor, director al revistei Cafeneaua literară
Liviu Ioan Stoiciu, scriitor
Magda Ursache, profesor, scriitor
Cornel Ungureanu, prof. univ. Timişoara
Livia Cotorcea, prof. univ. Iaşi
Luiza Barcan, critic de artă
Marian Victor Buciu, prof. univ. dr., critic literar
Marilena Rotaru, jurnalist
Horia Vicenţiu Pătraşcu, scriitor
Nicolae Mareş, scriitor, publicist, diplomat
Simion Dănilă, scriitor, profesor
Nicolae Constantinescu, prof. dr.
Mircea Braga, scriitor, prof. univ.
Rodica Braga, scriitor
Florin Crâşmăreanu, cercetător dr. la Universitatea „Al.I. Cuza din Iaşi”
Marius Iosif, scriitor
Mircea Ţuglea, scriitor
Nicolae Corlat, scriitor, redactor şef adj., revista Hyperion
Marius Oprea, istoric
Ion Simuţ, redactor, revista Familia
Mara Magda Maftei, conf. univ. dr.
Luiza Marinescu, conf. univ. dr.
Dragoş Popescu, cercetător, Institutul de Filosofie şi Psihologie
Christian W. Schenk, scriitor
Dana Oprica, profesor
Vasile Muscă, scriitor, profesor
Călin Căliman, scriitor, critic de film
Adrian Dinu Rachieru, scriitor, profesor
Nicoleta Sălcudeanu, scriitor
Cassian Maria Spiridon, scriitor
Mircea Platon, scriitor
Marius Chelaru, scriitor
Viorica Ilie, muzicolog
Radu Boroianu, regizor
Mihail Ispirescu, scriitor
Ada Vertan, publicist, revista Spectator
Theodor Codreanu, scriitor
Monica Șerbănescu, Președinte Fondator, Director General, Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”
Ivona Șendroiu, economist
Lăcrămioara Coarnă
Maria Barbu, profesor pentru învațământ rimarFundația „Iustin Pârvu”
Ancuța Gurban-Dinu, profesor dr. Școala Gimnazială „George Topîrceanu”
Adriana Scripcariu, istoric de artă
Virgil Scripcariu, sculptor
Nicoleta Nedelescu, profesor pentru învațământ primar
Augustin-Ștefan Păunoiu, jurnalist
Andreea Florea Șerbănescu, profesor
Gurban-Dinu Mugurel, operator PC
Vasile Dinu, pensionar
Mărioara Dinu, pensionară
Mariana Dinu, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”
Liliana Țuică, biolog
George Sălcianu, inginer IT
Alex Ștefănescu, critic și istoric literar
Marius Mărăcinescu, profesor
Ioana Revnic, profesor
Mariana Dogaru, doctor în științele educației
Victor Roncea, journalist
Simona Popa Gyr şi
Demostene Popa, fiica şi ginerele lui Radu Gyr, foşti membri ai Coralei Patriarhiei
Maria Ploae, actriţă
Nicolae Mărgineanu, regizor
Horea Paştina, pictor
Emilia Paştina, restaurator
Silvia Radu, sculptor
Dacian Andoni, pictor
Mihaela Andoni, lect. univ.
Teodora Stanciu, jurnalist cultural
Oana Enăchescu, jurnalist cultural
Ovidiu Nimigean, scriitor
Dora Mezdrea, istoric literar
Mihai Dinu, profesor universitar, Bucuresti
Emanuel Conţac, conferentiar Institutul Teologic Penticostal, Bucureşti
Ion Dur, profesor universittar, Sibiu
Cristina Bogdan, conferenţiar universtiar Facultatea de litere, Bucuresti
Tabita Chiriţă, bibliotecar, Biblioteca Naţională
Octavia Gordon, porfesor universtiar, Facultatea de Teologie, Bucureşti
Virgil Tănase, scriitor
Ion Lazu, scriitor
Lidia Lazu, poetă, actriţă
Gheorghe Glodeanu, prof. univ., scriitor
Al. Florin Țene, scriitor, președintele Ligii Scriitorilor Români
Titina Nica Țene
Daniela Ciută, preşedinte Asociaţia foştilor refugiaţi, deportaţi, expulzaţi în urma Dictatului de la Viena 1940, filiala Carei
Dina Stoica, învățătoare, Sebeșul de Jos (jud. Sibiu)
Ioan Radu Văcărescu, scriitor
Constantin Coroiu, scriitor, journalist cultural
Mihaela Helmis, journalist cultural
Emil Cătălin Neghină, actor, scriitor
Diana Câmpan, conf. univ. dr.
Gabriela Chiciudean, lector univ. dr., scriitor
Simona Grazia Dima, scriitor
Octavian Hoandră, scriitor, jurnalist
Olimpia Tudora, critic şi istoric de artă
Silviu Gura, scriitor
Eugen D. Popin, scriitor
Valeriu DG Barbu, scriitor, journalist
Petru Bejan, prof. univ. dr. Facultatea de Filosofie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi
Marcel Sultănescu, profesor, inspector şcolar
Dan Pătraşcu, profesor
Gabriela Creţan, scriitor
Csiki Ligia, profesor Școala Națională de Gaz, Mediaș
Csiki Attila, profesor Școala Națională de Gaz, Mediaș
Marin Ifrim, scriitor
Dan Puric, actor, scriitor
Alexandru Petria, scriitor
Darie Ducan, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România
Irina Ciobotaru, scriitor
Ion Vlad, prof. univ. dr.
Carmen Vlad, prof. univ. dr.
Rodica Gabriela Chira, conferențiar universitar, traducător
Niculae Gheran, critic şi istoric literar
Aneta Nanca, profesor
Al Dobrescu, scriitor
Bogdan Cristian, vicepresedinte Asociatia ONEST
Ciprian-Daniel Buzner, Pre;edinte Asociaţia Prologos
Adela Panait, Director Şcoala gimnazială „Sf. Antim Ivireanul”
Horaţiu Oana, preşedinte Asociaţia Enable
Melania Oana, medic pediatru
Ion Papuc, scriitor
Valentin Boştină, sculptor
Eugen Mihăescu, membru-corespondent al Academiei Române
Iulian Capsali

Pentru adevăr
Apelul către Ioahnnis al fiicei lui Mircea Vulcănescu

Contemporanul.ro

Info: Mircea Vulcănescu, martir pentru Hristos în perioada regimului comunist

„Fără religie și istoricitatea lui Iisus lumea e un imens pustiu de sare și cenușă!”

Mircea Vulcănescu s-a născut în familia inspectorului financiar Mihail Vulcănescu şi al Măriei, născută Tonescu. A urmat cursurile secundare la liceul „Matei Basarab” din Bucureşti (1914-1916) pentru ca, în timpul refugiului în Moldova, din primul Război Mondial, să-şi continue pregătirea la liceul refugiaților de pe lângă Liceul Național (1916-1917) şi la Gimnaziul „Ştefan cel Mare” din Iaşi.

Tot în acest timp, a activat în formațiunile de cercetaşi la cenzura militară a Poştei centrale din Bucureşti, telefonist la Spitalul Epitropiei „Sfântul Spiridon” din Iaşi şi chiar şeful detaşamentului de cercetaşi din cadrul Spitalului Brâncovenesc, mutat în locul Spitalului „Veniamin Costache” din Iaşi. În vara lui 1918, tânărul Vulcănescu şi-a dat capacitatea la gimnaziul din Tecuci, a urmat liceul real la Galați, apoi liceele „Gheorghe Lazăr”, „Matei Basarab” şi „Mihai Viteazul” din Bucureşti, unde, în toamna anului 1921, a susținut bacalaureatul.

Pe lângă pregătirea şcolară, Vulcănescu a luat lecții de Limba rusă, franceză şi germană sau de Istoria filosofiei, a făcut încercări literare (traduceri, schițe, dramatizări, poeme) şi a audiat cursurile profesorului Nicolae Iorga. A fost chiar premiant, în două rânduri, al Societății „Tinerimea română”.

După votarea Unirii Transilvaniei cu Regatul Român, la 1 decembrie 1918 şi prezentarea actului Unirii la Regele Ferdinand, la 29 decembrie, Mircea Vulcănescu, la numai 15 ani, se număra printre oratorii care țineau discursuri de manifestare a bucuriei în București, la statuile lui Mihai Viteazul şi Gheorghe Lazăr, din Piața Universității.

În toamna anului 1921, Mircea Vulcănescu se înscrie la două facultăți din Bucureşti: Facultatea de Litere şi Filosofie și la Facultatea de Drept. În 1925, avea să-şi susțină licența în Drept şi în Filozofie, la disciplina Sociologie, sub îndrumarea profesorului Dimitrie Gusti, cu tema „Individ şi societate în sociologia contemporană”.

Pe durata studiilor universitare, Mircea Vulcănescu se apropie de cercurile studențimii naționaliste, evidențiindu-se printre întemeietorii şi liderii spirituali ai Asociației Studenților Creştini Români, fiind totodată unul dintre colaboratorii activi ai Buletinului ASCR.

Opțiunile sale erau influențate mai ales de profesorii care i-au dat, în mod deosebit, direcțiile pentru activitatea sa ştiințifică ulterioară, şi anume: Dimitrie Gusti, Vasile Pârvan şi Nae Ionescu. De altfel, Vulcănescu participase la campaniile sociologice organizate de profesorul Guști, pentru ca, din octombrie 1929, să-i devină chiar asistent la catedra de Sociologie, Etică şi Politică.

În cercul de discipoli ai lui Nae Ionescu, Vulcănescu intră în contact cu Mircea Eliade, Constantin Noica şi Emil Cioran. Alături de Eliade, Vulcănescu a rămas un permanent admirator al lui Nae Ionescu, care îl va influența mult în formarea sa spirituală.

În toamna lui 1925, Vulcănescu pleacă la Paris, pentru studii de doctorat în Ştiințe economice şi politice, unde obține diploma în anul 1927. Aici, pentru a-şi diminua greutățile materiale, lucrează în cadrul contenciosului societății franceze de asigurări „L’Abeille”. Totodată, are preocupări de Teologie, frecventează cercurile ortodoxe din capitala franceză, unde a fost secretar al Federației franceze a Asociațiilor Creştine Studențeşti, pentru studenții străini. A frecventat cercul lui Jacques Maritain, a conferențiat la Cercul interconfesional de studii religioase şi la Cercul de studii religioase şi sociale al studențimii române, alături de Nicolae Berdiaev sau Leon Zander.

Întors în țară, Vulcănescu a colaborat la „Cuvântul”, unde a scris până în 1933. Timp de un an de zile, este „asistent onorific” al lui Dimitrie Gusti, apoi profesor de Economie politică şi Științe juridice la Şcoala de Asistență Socială, până în 1935. A publicat articole pe teme religioase, eseuri filosofice şi texte de economie politică, a participat la campaniile monografice ale lui Dimitrie Gusti, a conferențiat în diferite ocazii şi la emisiunea „Universitatea radio” de la Radiodifuziunea Română.

În octombrie 1932, şi-a început activitatea la Asociația de Arte, Litere şi Filozofie „Criterion”, cu obiectivul declarat de a prezenta curentele ideologice ale vremii, într-o formă cât mai puțin părtinitoare. Vulcănescu s-a angrenat şi el în conferințele organizate de această asociație, susținând teme precum: „Lenin şi leninismul”, „Filosofia lui Freud”, „Andre Gide – călăuză a vieții interioare”, „Istorismul prin resemnare, în spiritualitatea tinerei generații”. Prin activitatea sa, a intrat în colegiul de redacție al revistei „Criterion”, alături de Ion Cantacuzino, Petru Comamescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Henri H. Stahl, Alexandru Christian Tell1.

Preocupările sale asupra problemelor de religie izvorau şi dintr-o credință puternică, manifestată în scrierile sale. Potrivit lui Ştefan J. Fay, Mircea Vulcănescu era un fidel creştin, spunând despre el: „Mircea era, se ştie, profund credincios. Pentru dânsul, religia cea dreaptă – cum o spune şi cuvântul – era religia ortodoxă. Dar la aceasta se adăuga o nuanță în plus: religia ortodoxă română. Pentru el, între noțiunea de religie, ortodoxism şi românism era o corelație indestructibilă. Poporul român nu putea fi citit în afara acestei strânse corelații. Poporul român nu ar fi putut dăinui, cu obiceiurile, limba, spiritul şi hotarele sale fireşti fără casa Bisericii Ortodoxe Române, cu ceea ce cuprindea ea, de la miturile ancestrale, precreştine, la Cristos, Apostoli, Sfinții martiri şi înțelepții Bisericii.

Prin capacitatea sa sofianică, Mircea Vulcănescu realiza o desăvârşită armonie între credința în ordinea ideală şi raționamentele sale asupra ordinii (sau dezordinii). «Fără religie şi istoricitatea lui Iisus, lumea e un imens pustiu de sare şi cenuşă», a spus el într-o conferință”2.

Între februarie-iunie 1935, Vulcănescu a mai colaborat la „Prezentul”, dar şi la „Viața universitară”, „Realitatea ilustrată”, „Ultima oră”, „Pan”, „Azi”, „Convorbiri literare”, „Gând românesc”, „Ideea Românească”, „Excelsior”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sociologie românească”, „Limba română”, „Ideea creştină”, „Dacia”, „Axa”, „Tiparnița literară”, „Industrie şi comerț”, „Le Moment” (Bucureşti), „Annales sociologiques” (Paris), de multe ori sub pseudonim.

În acelaşi timp, Vulcănescu a ocupat funcții în aparatul de stat, la început ca referent la Oficiul de studii al Ministerului de Finanțe (din 3 mai 1929), unde a lucrat sub îndrumarea lui Virgil Madgearu, apoi ca director al Vămilor Statului, din 1935 până în 1937, când a fost demis pentru descoperirea unei contrabande cu băuturi şi țigări, făcute de un fost ministru al Comunicațiilor. La vremea aceea, Serviciile Secrete Române nu ezitau să noteze atmosfera creată în această situație, spunându-se că Vulcănescu este „un om excelent de manierat, de o corectitudine absolut exemplară şi de o putere de muncă remarcabilă”3. Mai târziu, a fost numit director al Datoriei Publice, în cadrul aceluiaşi minister, până în 1940; din noiembrie 1940, a condus Casa Autonomă de Finanțare şi Amortizare, iar apoi a devenit preşedintele Casei Autonome a Fondului Apărării Naționale.

În timpul regimului de autoritate al regelui Carol al II-lea, Mircea Vulcănescu îşi exprima tot mai mult poziția față de climatul politic nou instalat. În timpul referendumului, din februarie 1938, pentru votarea în mod deschis şi obligatoriu a noii Constituții, Mircea Vulcănescu avea să se afle printre cei 277 cetățeni din Bucureşti care s-au pronunțat împotrivă. În perioada august-septembrie 1940, Mircea Vulcănescu a făcut parte din Comisia mixtă româno-bulgară în problema Cadrilaterului. Meritul lui Vulcănescu, în această chestiune, este legat de acordul financiar din anexa D a Tratatului, semnat la 7 septembrie 19404.

În noul context politic intern, creat de marile puteri, Vulcănescu s-a înscris în rândul celor care au protestat împotriva răpirii Ardealului de Nord-vest, alături de alte personalități ale vremii, precum mitropoliții Nicolae Bălan, Alexandru Nicolescu sau omul politic Iuliu Maniu. În acest sens, a ținut şi o conferință la Radio România, cu tema: „Gânduri pentru jalea şi nădejdea ceasului de acum. Cuvinte pentru fratele rămas departe”, publicat în anul 1941, în revista „Dacia”.

După evenimentele din ianuarie 1941, la recomandarea lui Gheorghe Cretzianu, Mircea Vulcănescu ocupă postul de subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe, sub miniştrii: generalul Nicolae Stoenescu, Alexandru D. Neagu şi Gheron Netta5.

După arestarea lui Ion Antonescu, la 23 august 1944, şi demiterea guvernului său, Vulcănescu revine pe postul de director la Datoria Publică, pe care îl deținuse în perioada carlistă, şi unde avea să rămână până în august 1946.

În contextul judecării „criminalilor de război”, în martie 1945, Mircea Vulcănescu era citat de Tribunalul Poporului, pentru a fi epurat din aparatul de stat. Aceasta se va întâmpla abia în august 1946, când autoritățile statului, pentru încă o dată, s-au folosit de experiența lui Vulcănescu, de data aceasta pentru a perfecta lucrările în vederea încheierii tratatului de pace de la Paris6.

Prima dată a fost reținut în perioada 18 mai-28 mai 19467, pentru ca la 30 august 1946, Mircea Vulcănescu să fie arestat, în vederea trimiterii în justiție, pentru participare la guvernarea Antonescu şi pentru „crime de război”, „de subjugare a economiei naționale Germaniei naziste, în interese de război”8.

Procesul s-a desfăşurat în perioada decembrie 1946-ianuarie 1947, la Curtea Criminală, secția a VIII-a, Bucureşti, Vulcănescu fiind judecat alături de foşti subsecretari de stat antonescieni, precum Nicolae Stoenescu, Alexandru Marcu, Ovidiu Vlădescu, Petru Strihan, Gheorghe Jienescu sau Nicolae Şova, în număr de 15.

La 7 decembrie, Vulcănescu a propus ca martori pe Eugen Bălban, consilier la înalta Curte de Conturi; George Pascu, avocat; Octavian Neamțu, director la Fundațiile Regale; Ion Diamandescu, director general al Oficiului de Studii din Ministerul Finanțelor Publice; Vasile Voiculescu, poet, medic; generalul Constantin Pantazi, dr. Nicolae Tomescu şi profesorul Vasile Băncilă9.

La proces, a avut parte de depoziții ale martorilor apărării, care i-au reliefat adevărata personalitate. Dimitrie Gusti arăta, la 17 decembrie 1947: [Vulcănescu, n.n.] „a fost asistentul meu şi unul dintre cei mai distinşi elevi ai mei”, iar a doua zi, generalul Nicolae Stonescu avea să afirme: „Ştiu că la unul din Consiliile de Miniştri, acuzatul a intervenit, propunând ca evreii să fie lăsați să-şi exercite atribuțiile meseriei, pentru ca să-şi poată câştiga existența şi să dea un randament maxim pentru nevoile statului. […] Cu această ocazie, acuzatul nu a propus ca evreii să fie trimişi la ghettouri, după cum în mod greşit s-a strecurat în stenograma Preşedinției Consiliului de miniştri”10.

Cu toate acestea, prin Sentința acestui tribunal, Mircea Vulcănescu primea 8 ani temniță grea şi confiscarea averii. A cerut recurs, care a fost judecat la 14 februarie 1947, la Secția a IIa a înaltei Curți de Casație, dar care a fost respins11.

Pe baza Legii nr. 291, din 18 august 1947, de „urmărire şi sancționare a celor vinovați de crime de război sau împotriva păcii ori umanității, a fost redeschis, la Curtea de Apel Bucureşti, secția a II-a, procesul celui de-al doilea lot de foşti miniştri în guvernarea Antonescu, între care se afla şi Mircea Vulcănescu. Era învinuit „că a făcut parte din guvern în timpul declarării războiului, că a colaborat în toate actele lui [ale guvernului, n.n.], că a militat pentru hitlerism, că s-a solidarizat cu toate actele guvernului şi, în consecință, şi-a asumat întreaga răspundere a tuturor actelor rezultate din această guvernare, inclusiv aceea a continuării războiului”12. Practic, erau aceleaşi acuzații, dar într-o altă încadrare juridică încât să compromită, să discrediteze o elită, pe care România încă o mai avea.

În vederea judecării procesului, la 17 noiembrie 1947, Mircea Vulcănescu era transferat de la Penitenciarul Aiud la cel din Văcăreşti, ca urmare a stării sale de slăbiciune, generată de subnutriție. La 25 septembrie, se aprobase de către MAI ca deținutul Mircea Vulcănescu „să primească o cotă suplimentară de alimente în greutate de 7 kg/lună. De asemenea, medicul acelui penitenciar va ține sub observație pe susnumitul, raportând constatările sale Direcției Penitenciarelor din Aiud. Demersul ministerului era rezultatul cererilor repetate ale Margaretei Vulcănescu, soția sa, cu privire la starea gravă de sănătate a soțului13.

Despre traiul din Penitenciarul Aiud, Mircea Vulcănescu avea să mărturisească familiei, pe o carte poştală, trimisă în anul 1947: „începutul a fost greu; ca la judecata dintâi, când te înfățişezi gol dinaintea lui Dumnezeu, între îngeri şi draci. A fost pe urmă un (alt) ceas greu. M-am temut de singurătate… Păream pierdut în fundul lumii şi purtat de o aripă. Am plâns, dar nu de necaz. Ci la gândul, ce trist trebuie să fi fost Ghetsimanii sau Golgota… Am rămas în sfârşit cu mine însumi… Am stat de vorbă cu mine despre evidență, despre mine, despre natură, despre Dumnezeu… M-am simțit tulburător de lucid, dar spăimântător de liber”.

Pe baza acuzațiilor aduse în proces, la 15 ianuarie 1948, Mircea Vulcănescu avea să fie condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la 8 ani temniță grea. Înaintea primirii sentinței, Vulcănescu a susținut memorabilul „Ultimul cuvânt”, în care, pe parcursul mai multor pagini, a demontat punct cu punct acuzațiile care i s-au adus, disculpându-se exemplar, ca un autentic avocat. La 7 august 1948, avea să-i fie respins recursul pe care îl solicitase14.

După condamnarea definitivă, la 3 noiembrie 1948, Mircea Vulcănescu avea să fie trimis în Penitenciarul din Aiud, de unde avea să fie transferat în mai multe rânduri la Jilava, pentru diferite anchete.

La Aiud avea să se îmbolnăvească de TBC, după cum aflăm din documentele Securității. La 10 aprilie 1951, aflăm, dintr-un raport medical al Penitenciarului Jilava, că Mircea Vulcănescu „suferă de pleurezie stângă cu stare generală rea”, pentru care se recomanda internarea în Spitalul Văcăreşti, cu aprobarea „forurilor superioare”. La 24 aprilie, Penitenciarul Jilava făcea demersurile către Direcția Penitenciarelor15.

La 26 mai 1951, într-o adresă a Securității din Bucureşti către DGSS, în care se arăta că deținutul Mircea Vulcănescu „este la dispoziția DGSS, fără a se cunoaşte motivația reținerii”, se concluziona: „Nu putem aviza transferarea sa de la Penitenciarul Jilava la Spitalul penitenciar Văcăreşti”, pentru ca, mai târziu, într-o rezoluție din 8 iunie să aflăm că cel ce „sugerase” să nu se aprobe transferarea şi internarea fusese căpitanul de Securitate Sican, din DGSS16. Astfel, Securitatea, refuzându-i internarea, îi refuza practic ajutorul medical.

La Aiud, unde a fost mutat din nou, boala i s-a agravat tot mai mult, astfel încât la 29 octombrie 1952, Mircea Vulcănescu a trecut la cele veşnice, din cauza unei „miocardite pleurezii duble TBC”, potrivit documentelor Securității17.

Mărturii despre Mircea Vulcănescu avem şi din lucrările memorialiştilor, ai celor care au supraviețuit gulagului românesc.

La Aiud, Ion Diaconescu avea să-l întâlnească pe Vulcănescu, de la care avem următoarea descriere: „Printre cei ce se dăruiau acestei munci de difuzare a cunoştințelor lor, mi s-a întipărit în minte şi în inimă figura luminoasă a lui Mircea Vulcănescu. Părea o enciclopedie ambulantă, avea cunoştințe vaste într-o multitudine de domenii şi le reda cu mult talent, însoțindu-le, în chipul cel mai atrăgător, cu tot felul de amintiri personale şi anecdote, dintre care unele mi-au rămas până azi în memorie.

[…] El, ca un adevărat dascăl de şcoală veche, se preocupa mult şi de aspectele morale ale conviețuirii noastre în temniță; chiar compusese un fel de cod de comportare al deținuților, vizând atât raporturile cu administrația, cât şi raporturile dintre noi”18.

Tot despre comportamentul lui Mircea Vulcănescu în închisoare, avem mărturia lui Ştefan J. Fay, despre iubirea de semen caracteristică martirului nostru: “Se afla printre deținuți un om, pe nume Frățescu. Avea mâinile permanent reci din cauza unei grave insuficiențe de circulație. Din cauza acesta, de câte ori era scos la muncă sau numai la alergarea besmetică din curtea închisorii, pielea îi crăpa, iar durerea intra în carnea lui ca făcută de mii de cioburi de sticlă spartă. Frățescu nu avea mănuşi. Şi nimeni nu avea să-i dea. Mircea avea nişte ciorapi de lână. S-a hotărât să-i tricoteze din lâna ciorapilor o pereche de mănuşi. Dar Mircea nu ştia să tricoteze. Nu-i rămânea decât să învețe. Nu avea decât o singură metodă: să despletească încet ochiurile ciorapului şi să facă raționamentul invers, ca să înțeleagă cum împletea bunica lui! E ca şi cum ai vrea să înveți cuvintele dintr-o limbă străină citindu-le de-a-ndoaselea. Aşa a făcut. A citit de la dreapta la stânga, pentru ca, învățându-le, să poată scrie cuvintele corect, de la stânga la dreapta. Din ce şi-a confecționat andrelele sau, poate, o croşetă, nu ştiu; poate din aşchii scoase din saltea?, din pervazul unei ferestre?, din căpătâie de sârmă, de aflarea cărora ar fi suferit pedepse cumplite? Tricotatul s-a făcut pe ascuns. A durat probabil mult. Nu ştiu cât. Dar astăzi ştim, mărturisit de Frățescu, că de Sfântul Nicolae, Mircea i-a dăruit o pereche de mănuşi tricotate de el în închisoare”19.

În 1948-1949, Gheorghe Bălănescu avea să-l întâlnească pe Vulcănescu în Penitenciarul de la Jilava, apoi în cel din Aiud: „Din diferite celule de la Jilava, au fost strânşi câțiva şi izolați într-o celulă [fără paturi, cu cimentul gol, n.n.]. Îmi amintesc numele lui Mircea Vulcănescu, Alexandru Constant, Aristide Manolescu şi fostul primar al Jilavei, al cărui nume nu mi-l amintesc. Toți au fost dezbrăcați la pielea goală şi introduşi într-o celulă, fără paturi, fără tinetă. Rugăm cititorii să-şi imagineze iarna, într-o celulă dintr-o închisoare subterană, la Jilava, [oameni] în pielea goală. Fostul primar al Jilavei era bolnav de tuberculoză pulmonară. Mircea Vulcănescu nu era preocupat decât de acest bolnav şi căuta soluții, pe care nu le putea găsi, pentru a-l salva. Au sperat, câteva ore, că este o sancțiune care va dura… câteva ore. Noaptea târziu, bolnavul, sfârşit, a căzut. Mircea Vulcănescu a folosit toată forța lui morală să-l convingă pe acest bolnav, că el, Mircea Vulcănescu este sănătos şi, ca atare, se va întinde pe ciment, iar bolnavul să se aşeze deasupra lui, pentru a avea protecția trupului său cald. Insistențele lui Mircea Vulcănescu nu au fost atât de mari, deoarece bolnavul, nemaivând capacitatea morală şi fizică de a se opune, a acceptat. Mircea Vulcănescu a rămas lungit pe ciment (repet, în pielea goală) atâta timp cât bolnavul a dormit. În situația aceasta, a adormit şi Mircea Vulcănescu. Când s-au sculat, erau literalmente înghețați amândoi. Fără îndoială, ca şi ceilalți din celulă, care, totuşi, s-au mai mişcat puțin. Au apărut apoi doi plutonieri gardieni, care i-au bătut cu bastoanele de cauciuc, până la epuizare. În această bătaie, trupurile s-au mai înviorat puțin. A urmat o nouă noapte şi aşa mai departe 3 sau 4 zile consecutiv, după care toți, leşinați au fost duşi într-o celulă. În această înfiorătoare încercare, Mircea Vulcănescu a contractat tuberculoza pulmonară, care, după doi ani, l-a stins”20.

Despre perioada Aiud, acelaşi fost deținut politic avea să rememoreze: „Traversând culoarul etajului doi, unde ne aflam, îmi arunc ochii la un deținut zdrențăros, care freca scândurile cu terebentină. Mi-au atras atenția ochii mari, sticloşi şi îndrăzneala cu care ne privea, ştiut fiind că deținuții politici, atunci când întâlneau un alt deținut sau un grup de deținuți, erau obligați să privească în pământ. Am trecut chiar pe lângă el. Era Mircea Vulcănescu. Ne şopteşte: «Mergeți la muncă». În privire, i-am surprins un fel de bucurie, îmbinată cu amărăciune. Aplecat, îngenuncheat pe duşumea, doar cu ochii şi fruntea, care mi-a părut nimbată, îl mai aminteau pe cel de altădată. Corpolența lui era redusă la un schelet, îmbrăcat în haine vărgate. Coloana vertebrală se observa prin zeghea de puşcăriaş.

[…] Mai târziu – îmi este greu să-mi amintesc anul – am stat de vorbă cu fostul secretar de la YMCA-filiala Bucureşti – Zahiernic, în brațele căruia a murit Mircea Vulcănescu. Zahiernic mi-a mărturisit următoarele:

„Mircea Vulcănescu avea o cavernă la plămânul stâng. Aflase de la alți deținuți că cei cu cavernă la plămânul stâng mor în timpul somnului. Voința de a avea conştiința a tot ce se petrece cu el era atât de mare, încât făcea eforturi supraomeneşti să nu doarmă, ceea ce îi slăbea mult rezistența, îngrijirea medicală îi era redusă la câteva aspirine pe zi şi nici acestea în fiecare zi. Cu toate că fusese internat, în ultima fază a bolii, la infirmeria penitenciarului, n-a primit nici o medicație specifică. Medicamentele străine, care erau în depozitul infirmeriei, erau folosite numai pentru îngrijirea delatorilor sau a acelora de la dreptul comun, adică a criminalilor de rând. Şi-a dat duhul, mi-a mărturisit Zahiernic, în brațele mele, cu ultimele cuvinte: «Spuneți-i Aninii să mă ierte!» (Este vorba de Anina Rădulescu- Pogoneanu, care a fost prima lui soție)”21.

Tot despre ultima perioadă din viața lui Mircea Vulcănescu, avem informații şi din cele preluate de părintele Zosim Oancea de la preotul Gavrilă Zob, pe când se afla în Penitenciarul Aiud: „Stătuseră mult împreună, la camera de TBC. Ajunsese ca o fantasmă şi-l obseda gândul morții. Nu al unei morți care va veni cândva, ci al unei morți iminente, legată de culcatul în pat, motiv pentru care stătea nopți întregi cu capul pe mâinile prinse de speteaza de fier a patului şi dormea aşa. Aceasta l-a slăbit şi mai mult şi i-a grăbit sfârşitul, ducând cu sine, într-un mormânt fără cruce, atâtea comori de gând şi bogăție intelectuală”22.

Alte mărturii completează tabloul morții lui Mircea Vulcănescu: “A cerut câtorva deținuți de la Aiud să-l vegheze, să nu-l lase să adoarmă. Voia să moară treaz. Era obsedat de gândul de a surprinde moartea lucid, de a privi Moartea în față, aşa cum privise drept în față toate binecuvântările şi blestemele vieții. Şi a spus atunci acele patru vorbe: «Să nu ne răzbunați»”. Astfel, martirul creştin îşi ierta persecutorii23.

Opera omului de cultură şi creştinului Mircea Vulcănescu este impresionantă, atât prin dimensiune, cât mai ales prin profunzimea filosofică, dar mai ales religioasă, unde îşi manifestă convingerea creştin-ortodoxă. De asemenea, trebuie amintite lucrările cu caracter economic, istoric şi juridic; dintre acestea amintim: Chestionar mitologic, Mănăstirea Dealu, 1938; Dimitrie Gusti şi şcoala sociologică de la Bucureşti, Bucureşti, 1937; Dimensiunea românească a existenței, ediție îngrijită de Marin Diaconu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1995; Logos şi eros. Creştinul în lumea modernă, Paideia, 1991; Pentru o nouă spiritualitate filosofică, Bucureşti, 1992; Posibilitățile filosofiei creştine, Anastasia, 1996; Războiul pentru întregirea neamului, Cluj Napoca, 1991.

(Daniel Flonta, Adrian Nicolae Petcu – Martiri pentru Hristos din România, în perioada regimului comunist, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti, 2007, pp. 738-747).


1. Alina Tudor, Mircea Vulcănescu (1904-1952), în „Arhivele Totalitarismului”, an IV (1996), nr. 1(10), p. 181-182; Ştefan J. Fay, Sokrateion. Mărturie despre Mircea Vulcănescu, ed. a II-a, Bucureşti, Humanitas, [1991], p. 10-12.

2. Ibidem, p. 95-96.

3. ACNSAS, fond Penal, dosar 232, vol. 19, f. 61.

4. Ibidem, vol. 23, f. 15. Serviciile Secrete, în referatele informative despre Vulcănescu, arătau, printre altele, că acesta „s-a ocupat cu competență de problemele generației tinere, precum si de cele economice, agrare şi monetare, scriind interesante lucrări” (Ibidem).

5. Ibidem, vol. 19, f. 103-104.

6. Ibidem, vol. 23, f. 9; Alina Tudor, op. cit., p. 183.

7. Această perioadă este cunoscută, în parte, prin „Jurnalul de la Arsenal”, scris de Mircea Vulcănescu şi publicat în revista „Memoria”, nr. 5, p. 20-34.

8. ACNSAS, fond Penal, dosar 232, vol. 23, f. 47.

9. Ibidem, vol. 5, f. 26

10. Ibidem, vol. 1, f. 86, 103v.

11. Alina Tudor, op. cit., p. 183.

12. Ibidem, p. 183.

13. ACNSAS, fond Penal, dosar 232, vol. 23, f. 2, 32, 47.

14. Ibidem, f. 46; Alina Tudor, op. cit., p. 183.

15. ACNSAS, fond Penal, dosar 232, voi. 23, f. 3, 13.

16. Ibidem, f. 5-6.

17. Ibidem, f. 24, 25, 50.

18. Ion Diaconescu, Temnița – destinul generației noastre, Nemira, 1998, p. 54.

19. Ştefan J. Fay, op. cit., p. 126.

20. Gabriel Bălănescu, Din împărăția morții. Cronica rezumată din închisori, Madrid, Editura Dacia, 1981, p. 334-335.

21. Ibidem, p. 275-276. Episodul este confirmat în Ştefan J. Fay, op. cit., p. 129.

22. Zosim Oancea, închisorile unui preot ortodox, ediție îngrijită de Răzvan Codrescu, Bucureşti, Editura Christiana, 2004, p. 164.

23. Ştefan J. Fay, op. cit., p. 142. De observat că acestea nu sunt ultimele cuvinte spuse de Vulcănescu înaintea morții. Prin urmare, pot fi asimilate, la fel ca cele relatate de Gabriel Bălănescu.

mai mult
ActualitatePromovate

Cele mai frumoase cărți din România – 2017

carte-flori-1

Editurile, autorii, graficienii, designerii de carte, ilustratorii din România și Republica Moldova pot înscrie cărți apărute în ultimul an în concursul național de design de carte. Înscrierile au loc până pe data de 31 august.
Jurizarea va avea loc în perioada 11 – 12 septembrie la București, iar cărțile selectate vor face parte dintr-o expoziție itinerantă în țară și în străinătate și, de asemenea, vor reprezenta România în competiția internațională de design de carte Best Book Design from All Over the World, Leipzig 2018.

Proiectul cultural este finanțat cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național.
Regulament, aici.
Formular de înscriere, aici.

În această ediție juriul va acorda două noi premii: Premiul pentru CARTE DE FOTOGRAFIE și Premiul pentru DESIGN DE COLECȚIE, pe de o parte pentru a încuraja folosirea cărții drept mediu de expresie, iar pe de alta, pentru a promova importanța designului de carte în cazul cărților de tiraj mare.

Premiul pentru tânăr designer este acordat de ICR și Centrul Național al Cărții și constă în susținerea unei deplasări și participarea unui artist la programul unui târg internațional de carte în străinătate.

Membrii juriului sunt: Alina Șerban (critic și istoric de artă), Ovidiu Hrin (designer și arhitect), Timotei Nădășan (designer, artist, editor), Adina Cojocaru (designer, artist), Alexe Popescu (graphic designer), Ramona Chirica (ilustrator, curator) și Lysiane Bollenbach (autor, graphic designer, director artistic și artist vizual), invitată din Franța cu sprijinul Institutului Francez din București.

Înscrierile sunt așteptate la:
Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi
Str. Londra nr. 39, București, sector 1
În atenția Despinei Hașegan
Telefon 0722 437 747
sau
Asociația pentru Performanță și Cultură
Str. Cometei nr. 5, etaj 3, Cluj-Napoca
În atenția Alexandrei Chițu
Telefon 0722 818 231

Pentru mai multe informații sau confirmarea primirii înscrierii ne puteți contacta pe acasa@celemaifrumoasecarti.ro sau la numerele de telefon 0722 437 747 sau 0722 818 231.

mai mult
ActualitatePromovate

Cinepub organizează selecția națională CELA

CELA-300×424

Cinepub anunță participarea ca membru-fondator în proiectul european CELA (Creating Emerging Literary Artists), un program de doi ani pentru scriitori și traducători europeni. CELA, susținut de Programul Creative Europe al UE, demarează în septembrie 2017 și este un consorțiu care aduce împreună șapte parteneri din șase țări: Booktailors (Portugalia), Cinepub (România), Escuela de Escritores (Madrid/Spania), Huis de Buren și Passa Porta (Belgia), Pisa Book Festival (Italia) și Wintertuin (Olanda).

Obiectivul CELA este de a selecta 18 scriitori și 24 de traducători în curs de afirmare și de a-i ghida printr-un parcurs intens de workshopuri în diferițe țări și în direcții de specializare diverse, pentru a-i pregăti să se afirme în context european, înarmîndu-i cu tehnicile profesionale necesare cuceririi redutei profesionale internaționale, de obicei închisă noilor veniți, indiferent de vârstă.

Bref CELA este un hub de networking, profesionalizare și lobby pentru autorii și traducătorii care vor să treacă frontierele țării natale, o mână întinsă noilor generații de profesioniști ai scrisului  și o șansă pentru aceștia de a fi traduși în șase limbi europene și prezentați în festivaluri internaționale de profiluri diverse, interdisciplinare.

Scopul pe termen lung al CELA este crearea unei infrastructuri sustenabile de dezvoltare a noilor talente în context multilingvistic și pluricultural, bazată pe mobilitate transnațională și găsirea de noi modalități de generare de surse de venit pentru autori integrați într-un concept european de succes.

”Cinepub nu e (doar) un site de cinema, sau (doar) cea mai importantă arhivă legală de filme românești online sau (doar) un FVOD la îndemână, ci o echipă de prieteni, de susținători entuziaști, de profesioniști din artele vizuale, cinema și scris, de cititori și spectatori celebri sau anonimi, pe scurt o întreagă lume, liberă, creativă, fără granițe. Toate acestea dar și absența oportunităților reale pentru autorii emergenți de a se face cunoscuți, cât și lipsa pe care cinepub o resimte direct, acut, de traducători profesioniști, de bună calitate și de înalt nivel filologic, ne-au făcut să ne alăturăm CELA, un proiect unic în miriadele de proiecte culturale europene actuale” a declarat profesorul și cineastul Lucian Georgescu, fondator cinepub.ro.

Selecția națională CELA

Între 5 iulie și 15 august 2017 Cinepub organizează selecția națională CELA. Sunt căutați trei prozatori români, publicați local (în volum propriu sau cel puțin un text publicat într-un volum colectiv) și cinci traducători din română într-una din limbile autorilor CELA: spaniolă, italiană, olandeză, portugheză, olandeză – aceștia din urmă trebuie să facă dovada unei bune cunoașteri a limbii respective și a existenței unor texte traduse profesional în limbile respective.

Scriitorii aleși vor putea participa, la alegere, la unul dintre cele cinci workshopuri ale proiectului, cu o durată de două săptămâni:

  • Pedagogia scrisului creativ la Madrid – Escuela de Escritores – pentru acei scriitori care vor să învețe predarea scrierii creative;
  • Despre vizibilitate – la Pisa – în cadrul Pisa Book Fair – pentru cei care vor să afle secretele ”vînzării personale” în festivaluri și networking de profil;
  • Transmedia Storytelling – în Olanda, la Wintertuin, pentru cei care vor să experimenteze noi tehnici de scris și noi modele transformaționale ale textelor de ficțiune;
  • Marketing de carte în Portugalia cu BookTailors;
  • Tehnici de adaptare a prozei scurte într-un scenariu de scurt metraj de ficțiune, la Cinepub, în București.

Traducătorii selecționați vor avea obligativitatea traducerii de texte ale colegilor străini în limba în care s-au specializat și vor participa la Pisa Book Fair și alte festivaluri de gen în Olanda și Belgia. Atît scriitorii cât și traducătorii vor fi publicați într-un preview editorial (chapbook) și vor fi introduși, prin texte și în persoană, în festivaluri de gen europene în cursul anului 2019.

Detalii înscrieri

Aplicanții români trebuie să trimită pe adresa cela@cinepub.ro, pînă la data limită 15.08.2017, următoarele documente:

Prozatorii  – scurtă biografie în română și engleză; un fragment de text (proză) publicat sau în curs de publicare/căutare de editor, cu o lungime între 5 și 20 de pagini dactilografiate; o scrisoare de motivație a participării și alegerii unui curs dintre cele cinci prezentate mai sus; referința bibliografică a volumelor/textelor publicate în volum, volume colective sau antologii literare; date de contact (email, telefon, adresă)

Traducătorii – scurtă biografie în română și engleză; un fragment de text (proză) tradus, publicat sau în curs de publicare, cu o lungime între 5 și 20 de pagini dactilografiate; o scrisoare de motivație a participării la CELA; referințe profesionale (atestare, apartenență la o asociație, dovezi ale activității etc), referințe bibliografice ale textelor traduse și publicate (acolo unde este cazul); date de contact (email, telefon, adresă)

Toți aplicanții selectați trebuie să aibă o Carte de Identitate europeană sau un pașaport valabile și să fie disponibili în perioada 23-27 septembrie 2017 pentru a participa la cursul introductiv care va avea loc la Passaporta, în Bruxelles. Pentru alte informații sau datele cursurilor disponibile, accesați www.wintertuin.nl/programma/cela.

Aplicanții selectați vor fi înștiințați via e-mail până la data de 04.09.2017 și le vor fi comunicate detaliile referitoare la agenda finală a cursurilor, datele de participare și facilitățile de deplasare și acomodare asigurate de organizatori.

C.C.

mai mult
1 47 48 49 50 51 57
Page 49 of 57