Promovate

Festivalului Medieval din Ploiești are loc în perioada 14 – 16 iulie 2017, pe Bulevardul Castanilor, Primăria Ploiești anunțând programul Festivalului Medieval, care include și câteva concerte. Evenimentul va debuta vineri, de la ora 12.00, cu instalarea taberelor medievale pe Bulevardul Castanilor, după care va urma o paradă medievală.

Vineri 14 iulie 12.00 – Instalare tabere medieval – activităţi medieval (dansuri , lupte) 17.00 – Deschiderea Festivalului – Vernisajul expozitiei Taberei de Creatie plastic “Dan Platon” cu tema – 420 de ani Ploieşti Târg Domnesc 18.00-18.30 – Parada medievală 18.30 – 19.20 – Dansuri Medievale – Paladini de Terra Medies 19.20 – 20.00 – Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer,Dobringer,Mayer 20.00 – 21.00 – Concert de muzică medieval şi tradiţională cu grupul TRUVERII – “Peregrinatio 2 – Muzicanţii călători în timp” – muzică din Europa secolelor XIII-XVIII 21.00 – Concerte – Hara, Spitalul de Urgenţă

Sâmbătă 15 iulie 10.00 – deschidere tabere medieval 10.30 – Şcoală de instrucţie – Paladini de Terra Medies 11.30 – 12.00 – Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer,Dobringer,Mayer 12.10 – 13.00 – Dansuri medievale – Paladini de Terra Medies 15.00 -16.00 – Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer, Dobringer, Mayer 16.00 – 17.00 – Prezentare de arme – Paladini de Terra Medies 17.00 – 18.00 – activităţi medievale la tabere 18.00 – 19.00 – Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer, Dobringer, Mayer 19.00 – 20.00 – Program interactiv cu publicul – Paladini de Terra Medies 20.00 – 21.00- Concert de muzică medieval şi tradiţională cu grupul TRUVERII 21.00 – Concert – Bere Gratis, Vama

Duminică 16 iulie 10.00 – deschidere tabere medieval 10.00 – 11.20 Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer,Dobringer,Mayer 11.00 -12.00 – Turnir WesternDream 11.30 – 12.30 – scoala de instructive cu pedepse medieval 12.30 -* 13.00 – Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer,Dobringer,Mayer 15.00 – 16.00 – scenetă istorică- Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana şi – Paladini de Terra Medies 16.30 – 17.30 – scoala de dansuri – interactiv cu publicul – Paladini de Terra Medies 17.30 – 18.30 – Prezentare arme + full contact – Paladini de Terra Medies 18.30 – 19.30 – Program Grupul de reconstrucţie istorică Terra Ultrasilvana – Tir cu arcul ,demonstratie si interactiv cu public, demonstratii de tehnici de duel dupa maestrii medievali Liechtenauer,Dobringer,Mayer 19.30 – 20.00 Activitati tabere medieval 19.00 – Concert de muzică medieval şi tradiţională cu grupul TRUVERII 20.00 – Concert Vunk, Zdob şi Zdup

Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu vor parcurge cu Trenul Regal, de la Focşani la Oneşti, în ziua de 11 iulie 2017, un traseu al recunoştinţei, cu ocazia centenarului marilor bătălii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz.
Călătoria Familiei Regale va avea loc în ziua în care a început prima bătălie, cea de la Mărăşti. În acea zi, Alteţele Lor Regale vor fi prezente la scurte ceremonii de primire în gările Focşani, Mărăşeşti, Adjud şi Oneşti şi vor lua parte la ceremonii solemne la Mausoleele din Mărăşeşti şi Mărăşti, precum şi la Cimitirul Eroilor din Oituz, după cum informează un comunicat de presă emis de Biroul de Presă al Majestăţii Sale Regelui Mihai I.

Din program:

• ora 10:45 – porneşte călătoria Trenului Regal – Gara Focşani
• ora 11:25 – prima oprire – în Gara din Mărăşeşti
• ora 11:45 – ceremonie de depunere de flori – la Mausoleul din Mărăşeşti
• ora 13:10 – ceremonie de depunere de flori – la Mausoleul de la Mărăşti
• ora 15:30 – a doua oprire a Trenului Regal – în Gara din Adjud
• ora 16:20 – a treia oprire a Trenului Regal – în Gara din Oneşti
• ora 16:50 – ceremonie de depunere de flori – la Cimitirul Eroilor din Oituz, în memoria oştaşilor români căzuţi pe câmpul de luptă. La Cimitirul Eroilor din Oituz participă şi ambasadorul Statelor Unite ale Americii, Hans Klemm

Călătoria Trenului Regal,  în ziua de 11 iulie 2017, este organizată de Casa Majestăţii Sale Regelui în colaborare cu Ministerul Transporturilor.

C.R.

Luni, 10 iulie, de la ora 17, va avea loc reuniunea Cenaclului „I.L. Caragiale”, eveniment bilunar organizat de Asociația Culturală 24 PH Arte. Întâlnirea se va desfășura la sediul Jazz Cafe, str. Praga nr. 11.din Ploiești.

Dezbaterile cenacului sunt deschise membrilor și iubitorilor de literatură, artă și culte. Toate creațiile citite vor fi comentate de membrii prezenți. De asemenea, se vor împărți informații și se vor distribui reviste literare.

Cenaclul „I.L. Caragiale”, înfiinţat sub egida Asociației Culturale 24 PH Arte își propune să anime viaţa culturală a județului Prahova prin lansări de carte, recitaluri, conferinţe pe teme culturale.

C.C.

Principesa Margareta şi Principele Radu vor parcurge cu Trenul Regal, de la Focşani la Oneşti, marţi, 11 iulie, un traseu al recunoştinţei, cu ocazia centenarului bătăliilor de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz. Călătoria Familiei Regale va avea loc în ziua în care a început prima bătălie, cea de la Mărăşti.

Astfel, marţi, principesa Margareta şi principele Radu vor fi prezenţi la scurte ceremonii de primire în gările Focşani, Mărăşeşti, Adjud şi Oneşti şi vor lua parte la ceremonii solemne la Mausoleele din Mărăşeşti şi Mărăşti, precum şi la Cimitirul Eroilor din Oituz.

Familia Regală îi invită pe toţi locuitorii din oraşele şi comunele vizitate să ia parte la aceste evenimente.

Călătoria Trenului Regal va porni din Gara Focşani, la ora 10.45. Prima oprire va avea loc în Gara din Mărăşeşti, la ora 11.25. Va avea loc, apoi, la Mausoleul din Mărăşeşti, o ceremonie de depunere de flori, iar la prânz o ceremonie similară la Mausoleul de la Mărăşti.

A doua oprire a Trenului Regal va avea loc în Gara din Adjud, la ora 15.30. Trenul Regal va opri în gară pentru 10 minute.

A treia oprire a Trenului Regal va avea loc în Gara din Oneşti, la ora 16.20.

Accesului publicului este liber la toate opririle.

În finalul zilei, principesa Margareta şi principele Radu se vor afla la Cimitirul Eroilor din Oituz, la ora 16.50, pentru a depune flori, într-o ceremonie solemnă, în memoria oştaşilor români căzuţi pe câmpul de luptă.

Toţi cei care vor dori să aducă un omagiu eroilor neamului la Mausoleele din Mărăşeşti şi Mărăşti şi la Cimitirul Eroilor din Oituz, să întâmpine familia regală şi să vadă Trenul Regal în gara oraşului lor sunt bineveniţi.

C.R.

Cele mai citite texte ale prezentului sunt subtitrările. Cei care vor să le facă sunt tot mai mulţi şi şi-au asigurat o meserie de viitor, spun cunoscătorii domeniului. Se pot specializa la un masterat pentru traducerea textului literar de la Universitatea Bucureşti.

Profesorii au observat că e o specializare importantă şi au organizat, împreună cu Televiziunea Română, Ziua Internaţională a Subtitrării.

Un român din cinci nu citește niciodată cărți, iar un sfert cumpără mai puțin de o carte pe an. În acest context, subtitraările au devenit cele mai citite texte. Cei care le scriu ar putea avea o profesie de viitor, spun profesorii de la Universitatea București.

Profesia de traducător este din ce în ce mai căutată de către tineri. Așa că prosfesorii de la Universitatea București au înființat un master pentru Traducerea Textului Literar Contemporan.

Ziua Internaţională a Subtitrării s-a sărbătorit în acest an pentru prima oara în lume. Profesorii de la Universitatea București speră ca evenimentul să ia amploare internațională în anii următori.

Asociația câmpineană „Roata de Foc” organizează cea de-a VI-a ediție a întrunirii motociclistice „Rock la foc”, întrunire ce se va desfășura în zilele de 7, 8, 9 iulie, în aceeași locație ca și în anii precedenți, la Magureni (Ruda), într-un cadru natural deosebit, la liziera unei păduri.

În fiecare an, atmosfera a fost întregită de cântari ale unor trupe rock, mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg.

Sâmbătă, la ora 13.00, va fi organizată parada motocicletelor. Ca şi în anii trecuţi, aşteptăm cu nerăbdare evoluţia pasionaţilor de motoare, concursurile şi muzica rock. Nu va lipsi impresionantul “tur de salut” al motocicliştilor, care vor străbate localitatea.

De la ora 20, în zona Ruda, comuna Măgureni, vor concerta Wildchild, Magica și Lupu’ cel Rău.

Intrarea e liberă și distracția garantată, spun bikerii de la „Roata de Foc”.

M.M.

Clubul Sportiv Municipal Ploieşti va organiza, duminică, 9 iulie, pe Hipodromul Ploieşti, ultima reuniune oficială de trap dinaintea vacanţei de vară.

Cursa „vedetă” a reuniunii de la sfârşitul acestei săptămâni va fi „Premiul CSM Ploieşti”, un premiu semiclasic în cadrul căruia sunt puşi la bătaie 4.800 de lei (locul I – 2.160 lei, locul al II-lea – 1.200 lei, locul al III-lea – 720 lei, locul al IV-lea – 480 lei şi locul al V-lea – 240 lei).

Reuniunea de duminică va avea în program alte trei curse – Premiul Darius, Premiul Dediţel şi Premiul Danezul -, precum şi, în deschidere, de la ora 10.00, o cursă de calificare.

Ca un element inedit, ultima cursă va fi una cu participare internaţională, driveri din Ungaria, Bulgaria, Serbia şi, evident, România, urmând să concureze pentru a câştiga Premiul Danezul.

În pauzele dintre curse, spectatorii vor putea asista la demonstraţii de sărituri peste obstacole cu armăsarul Incredibil şi iapa Natasha şi la plimbări cu poneiul Matilda, oferite de Centrul de Echitaţie Domeniul Cailor – Urlaţi, care va funcţiona, începând de duminică, în incinta Hipodromului Ploieşti.

Biletul de intrare pentru accesul în tribună va fi în valoare de 5 ron/persoană, iar copiii cu vârsta de până la 14 ani au acces gratuit. Spectatorii care vor veni cu maşina vor achita o taxă de parcare în valoare de 2 ron/oră  pentru fiecare autoturism.

Vacanţa de vară va dura aproape două luni, următoarea reuniune de pe hipodrom fiind programată pe data de 3 septembrie.

Vezi programul integral AICI

D.C.

Programul reuniunii este următorul:

Am aflat cu stupoare că, la cererea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Primăria sectorului 4 din Bucureşti a schimbat numele Liceului Tehnologic „Mircea Vulcănescu”. Motivul invocat este că Mircea Vulcănescu a fost subsecretar de stat la Finanţe în guvernul Ion Antonescu. Asupra distinsului cărturar planează acuza de criminal de război. Trecem cu dificultate peste amănuntul istoric că verdictul juridic a fost dat de un tribunal ilegitim, instituit de noul regim bolşevic din România după cel de-al Doilea Război Mondial. Nu putem trece, însă, peste un detaliu de cultură elementară: Mircea Vulcănescu – unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai generaţiei interbelice, autorul unor cărţi capitale precum Dimensiunea românească a existenţei, martir al puşcăriilor stalinisto-dejiste, unde a murit  – face parte, în mod firesc, din patrimoniul spiritual al României. Mircea Vulcănescu merită un loc printre membrii postmortem ai Academiei Române, cum la fel merită ca măcar o universitate din ţară să-i poarte numele.

Din acest motiv, protestăm cu toată fermitatea faţă de atentatul la memoria unui mare cărturar. Facem un apel către edilii sectorului 4 să nu dea curs somaţiei Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Apelăm, de asemenea, la intelectualii cu răspundere ai ţării să nu stea cu braţele încrucişate în faţa unui asemenea afront. Când un nume ca cel al lui Mircea Vulcănescu este supus anatemei ideologice, trebuie să fim uniţi cu atât mai mult cu cât nu e pentru prima dată când suntem aduşi în faţa unor abuzuri de neacceptat.

Campaniile reducţioniste duse în perioada postdecembristă împotriva unor personalităţi de seamă ca, de exemplu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Vintilă Horia, Ion Barbu, Constantin Noica, Adrian Marino, Nicolae Breban, Nichita Stănescu, Augustin Buzura, Tudor Vianu, Marin Preda, G. Călinescu, Mihail Sadoveanu, Paul Goma, Mircea Iorgulescu, Eugen Uricaru, Cezar Ivănescu, Nicolae Balotă ş.a., judecăţile nenuanţate, etichetele tendenţioase aplicate acestor cărturari de vârf ai naţiunii române – etichete vulgarizatoare ale adevărului istoric, ale vieţii şi operei acestor scriitori de seamă ai umanităţii proveniţi din spaţiul românesc – aduc prejudicii imaginii României şi clatină identitatea naţională. Viaţa şi opera acestor oameni exponenţiali ai României nu pot fi reduse la simpatiile lor de la un moment dat faţă de mişcările de extremă dreaptă sau, după caz, de extremă stângă din România şi din Europa, şi puse în aceeaşi categorie cu neîndoielnic condamnabilele crime ale legionarilor sau ale regimului comunist. Unii s-au detaşat de eroare la sfârşitul anilor 1930, alţii, mai târziu, în anii exilului. Sau, respectiv, după Revoluţia din 1989. Dacă din biografia unei personalități nu pot fi eliminate nici petele negre sau gri, nici din creația sa nu pot fi înlăturate acele opere care, nemarcate de ideologie, reprezintă valori ale culturii naționale și, de ce nu?, universale. Ne-a arătat acest lucru nu numai Franța, ci şi Germania, din ale căror geografii culturale nu lipsesc, de pildă, nici Celine, nici Heidegger (al cărui nume e purtat de un institut de cercetări al Universității Wuppertal: http://www.heidegger.uni-wuppertal.de/). Denunțarea unui episod biografic reprobabil (acceptăm: uneori, nociv, dar pentru care s-a plătit nu o dată cu viața) nu poate fi extinsă și asupra unei creații care se află dincolo de timp. Acțiunile de astăzi ne aduc aminte de eforturile preoților egipteni care, prin ștergerea numelui faraonului, credeau că-l scot din istorie, fără să înțeleagă și adevărul că piramida rezistă milenii.

Revista Contemporanul a publicat în nr. 3 şi 4 (2016) un grupaj de texte despre Legea 217/2015, lege numită în presa scrisă „legea anti-legionară”. Textele tratează abuzurile şi excesele comise în interpretarea legii menţionate. Reiterarea sau invocarea de către dl Alexandru Florian (directorul general al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din Români „Elie Wiesel”, care funcţionează sub autoritatea Guvernului României) a verdictelor date de Tribunalul Poporului din 1946 reprezintă o desconsiderare a principiilor statului de drept și o implicită relegitimare a unui regim calificat de Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România drept „nelegitim şi criminal”.

Aducem aceste acţiuni excesive privind interpretarea trecutului recent în atenţia Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, şi în atenţia domnului Călin-Popescu Tăriceanu, Preşedintele Senatului, cerându-le să iniţieze schimbarea actualului cadru legislativ având ca referinţă legea 217/2015. Luând act de răul făcut, Guvernul României are datoria să reformeze Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, care nu asigură standardele de profesionalism cerute de împlinirea importantelor atribuţii ce-i revin.

Ne exprimăm cu fermitate dezaprobarea faţă de măsurile de sprijinire din partea Ministerului Afacerilor Interne a unor asemenea abuzuri incalificabile.

Semnează:
acad. Nicolae Breban
acad. Victor Voicu
acad. Victor Spinei, vicepreşedinte al Academiei Române
acad. Răzvan Theodorescu
acad. Bogdan Simionescu, vicepreşedinte al Academiei Române
acad. Ioan-Aurel Pop
Virgil Nemoianu, prof. dr., membru de onoare al Academiei Române
Ştefan Afloroaei, membru-corespondent al Academiei Române
acad. Gheorghe Păun
Mircia Dumitrescu, artist plastic, membru-corespondent al Academiei Române
Sorin Lavric, scriitor
Aura Christi, scriitor
Lucia Hossu-Longin, realizator TV, autorul serialului „Memorialul durerii”
Corneliu Riegler, profesor de istorie, Colegiul Naţional bilingv „G. Coşbuc”
Sorin Dumitrescu, membru-corespondent al Academiei Române
Marian Nicolae Lincă, preot
Dan Necşulea, regizor
Bogdan Creţu, critic şi istoric literar
Valentin Talpalaru, scriitor
Mihaela Albu, prof. univ. dr., scriitor
Virgil Diaconu, scriitor, director al revistei Cafeneaua literară
Liviu Ioan Stoiciu, scriitor
Magda Ursache, profesor, scriitor
Cornel Ungureanu, prof. univ. Timişoara
Livia Cotorcea, prof. univ. Iaşi
Luiza Barcan, critic de artă
Marian Victor Buciu, prof. univ. dr., critic literar
Marilena Rotaru, jurnalist
Horia Vicenţiu Pătraşcu, scriitor
Nicolae Mareş, scriitor, publicist, diplomat
Simion Dănilă, scriitor, profesor
Nicolae Constantinescu, prof. dr.
Mircea Braga, scriitor, prof. univ.
Rodica Braga, scriitor
Florin Crâşmăreanu, cercetător dr. la Universitatea „Al.I. Cuza din Iaşi”
Marius Iosif, scriitor
Mircea Ţuglea, scriitor
Nicolae Corlat, scriitor, redactor şef adj., revista Hyperion
Marius Oprea, istoric
Ion Simuţ, redactor, revista Familia
Mara Magda Maftei, conf. univ. dr.
Luiza Marinescu, conf. univ. dr.
Dragoş Popescu, cercetător, Institutul de Filosofie şi Psihologie
Christian W. Schenk, scriitor
Dana Oprica, profesor
Vasile Muscă, scriitor, profesor
Călin Căliman, scriitor, critic de film
Adrian Dinu Rachieru, scriitor, profesor
Nicoleta Sălcudeanu, scriitor
Cassian Maria Spiridon, scriitor
Mircea Platon, scriitor
Marius Chelaru, scriitor
Viorica Ilie, muzicolog
Radu Boroianu, regizor
Mihail Ispirescu, scriitor
Ada Vertan, publicist, revista Spectator
Theodor Codreanu, scriitor
Monica Șerbănescu, Președinte Fondator, Director General, Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”
Ivona Șendroiu, economist
Lăcrămioara Coarnă
Maria Barbu, profesor pentru învațământ rimarFundația „Iustin Pârvu”
Ancuța Gurban-Dinu, profesor dr. Școala Gimnazială „George Topîrceanu”
Adriana Scripcariu, istoric de artă
Virgil Scripcariu, sculptor
Nicoleta Nedelescu, profesor pentru învațământ primar
Augustin-Ștefan Păunoiu, jurnalist
Andreea Florea Șerbănescu, profesor
Gurban-Dinu Mugurel, operator PC
Vasile Dinu, pensionar
Mărioara Dinu, pensionară
Mariana Dinu, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”
Liliana Țuică, biolog
George Sălcianu, inginer IT
Alex Ștefănescu, critic și istoric literar
Marius Mărăcinescu, profesor
Ioana Revnic, profesor
Mariana Dogaru, doctor în științele educației
Victor Roncea, journalist
Simona Popa Gyr şi
Demostene Popa, fiica şi ginerele lui Radu Gyr, foşti membri ai Coralei Patriarhiei
Maria Ploae, actriţă
Nicolae Mărgineanu, regizor
Horea Paştina, pictor
Emilia Paştina, restaurator
Silvia Radu, sculptor
Dacian Andoni, pictor
Mihaela Andoni, lect. univ.
Teodora Stanciu, jurnalist cultural
Oana Enăchescu, jurnalist cultural
Ovidiu Nimigean, scriitor
Dora Mezdrea, istoric literar
Mihai Dinu, profesor universitar, Bucuresti
Emanuel Conţac, conferentiar Institutul Teologic Penticostal, Bucureşti
Ion Dur, profesor universittar, Sibiu
Cristina Bogdan, conferenţiar universtiar Facultatea de litere, Bucuresti
Tabita Chiriţă, bibliotecar, Biblioteca Naţională
Octavia Gordon, porfesor universtiar, Facultatea de Teologie, Bucureşti
Virgil Tănase, scriitor
Ion Lazu, scriitor
Lidia Lazu, poetă, actriţă
Gheorghe Glodeanu, prof. univ., scriitor
Al. Florin Țene, scriitor, președintele Ligii Scriitorilor Români
Titina Nica Țene
Daniela Ciută, preşedinte Asociaţia foştilor refugiaţi, deportaţi, expulzaţi în urma Dictatului de la Viena 1940, filiala Carei
Dina Stoica, învățătoare, Sebeșul de Jos (jud. Sibiu)
Ioan Radu Văcărescu, scriitor
Constantin Coroiu, scriitor, journalist cultural
Mihaela Helmis, journalist cultural
Emil Cătălin Neghină, actor, scriitor
Diana Câmpan, conf. univ. dr.
Gabriela Chiciudean, lector univ. dr., scriitor
Simona Grazia Dima, scriitor
Octavian Hoandră, scriitor, jurnalist
Olimpia Tudora, critic şi istoric de artă
Silviu Gura, scriitor
Eugen D. Popin, scriitor
Valeriu DG Barbu, scriitor, journalist
Petru Bejan, prof. univ. dr. Facultatea de Filosofie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi
Marcel Sultănescu, profesor, inspector şcolar
Dan Pătraşcu, profesor
Gabriela Creţan, scriitor
Csiki Ligia, profesor Școala Națională de Gaz, Mediaș
Csiki Attila, profesor Școala Națională de Gaz, Mediaș
Marin Ifrim, scriitor
Dan Puric, actor, scriitor
Alexandru Petria, scriitor
Darie Ducan, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România
Irina Ciobotaru, scriitor
Ion Vlad, prof. univ. dr.
Carmen Vlad, prof. univ. dr.
Rodica Gabriela Chira, conferențiar universitar, traducător
Niculae Gheran, critic şi istoric literar
Aneta Nanca, profesor
Al Dobrescu, scriitor
Bogdan Cristian, vicepresedinte Asociatia ONEST
Ciprian-Daniel Buzner, Pre;edinte Asociaţia Prologos
Adela Panait, Director Şcoala gimnazială „Sf. Antim Ivireanul”
Horaţiu Oana, preşedinte Asociaţia Enable
Melania Oana, medic pediatru
Ion Papuc, scriitor
Valentin Boştină, sculptor
Eugen Mihăescu, membru-corespondent al Academiei Române
Iulian Capsali

Pentru adevăr
Apelul către Ioahnnis al fiicei lui Mircea Vulcănescu

Contemporanul.ro

Info: Mircea Vulcănescu, martir pentru Hristos în perioada regimului comunist

„Fără religie și istoricitatea lui Iisus lumea e un imens pustiu de sare și cenușă!”

Mircea Vulcănescu s-a născut în familia inspectorului financiar Mihail Vulcănescu şi al Măriei, născută Tonescu. A urmat cursurile secundare la liceul „Matei Basarab” din Bucureşti (1914-1916) pentru ca, în timpul refugiului în Moldova, din primul Război Mondial, să-şi continue pregătirea la liceul refugiaților de pe lângă Liceul Național (1916-1917) şi la Gimnaziul „Ştefan cel Mare” din Iaşi.

Tot în acest timp, a activat în formațiunile de cercetaşi la cenzura militară a Poştei centrale din Bucureşti, telefonist la Spitalul Epitropiei „Sfântul Spiridon” din Iaşi şi chiar şeful detaşamentului de cercetaşi din cadrul Spitalului Brâncovenesc, mutat în locul Spitalului „Veniamin Costache” din Iaşi. În vara lui 1918, tânărul Vulcănescu şi-a dat capacitatea la gimnaziul din Tecuci, a urmat liceul real la Galați, apoi liceele „Gheorghe Lazăr”, „Matei Basarab” şi „Mihai Viteazul” din Bucureşti, unde, în toamna anului 1921, a susținut bacalaureatul.

Pe lângă pregătirea şcolară, Vulcănescu a luat lecții de Limba rusă, franceză şi germană sau de Istoria filosofiei, a făcut încercări literare (traduceri, schițe, dramatizări, poeme) şi a audiat cursurile profesorului Nicolae Iorga. A fost chiar premiant, în două rânduri, al Societății „Tinerimea română”.

După votarea Unirii Transilvaniei cu Regatul Român, la 1 decembrie 1918 şi prezentarea actului Unirii la Regele Ferdinand, la 29 decembrie, Mircea Vulcănescu, la numai 15 ani, se număra printre oratorii care țineau discursuri de manifestare a bucuriei în București, la statuile lui Mihai Viteazul şi Gheorghe Lazăr, din Piața Universității.

În toamna anului 1921, Mircea Vulcănescu se înscrie la două facultăți din Bucureşti: Facultatea de Litere şi Filosofie și la Facultatea de Drept. În 1925, avea să-şi susțină licența în Drept şi în Filozofie, la disciplina Sociologie, sub îndrumarea profesorului Dimitrie Gusti, cu tema „Individ şi societate în sociologia contemporană”.

Pe durata studiilor universitare, Mircea Vulcănescu se apropie de cercurile studențimii naționaliste, evidențiindu-se printre întemeietorii şi liderii spirituali ai Asociației Studenților Creştini Români, fiind totodată unul dintre colaboratorii activi ai Buletinului ASCR.

Opțiunile sale erau influențate mai ales de profesorii care i-au dat, în mod deosebit, direcțiile pentru activitatea sa ştiințifică ulterioară, şi anume: Dimitrie Gusti, Vasile Pârvan şi Nae Ionescu. De altfel, Vulcănescu participase la campaniile sociologice organizate de profesorul Guști, pentru ca, din octombrie 1929, să-i devină chiar asistent la catedra de Sociologie, Etică şi Politică.

În cercul de discipoli ai lui Nae Ionescu, Vulcănescu intră în contact cu Mircea Eliade, Constantin Noica şi Emil Cioran. Alături de Eliade, Vulcănescu a rămas un permanent admirator al lui Nae Ionescu, care îl va influența mult în formarea sa spirituală.

În toamna lui 1925, Vulcănescu pleacă la Paris, pentru studii de doctorat în Ştiințe economice şi politice, unde obține diploma în anul 1927. Aici, pentru a-şi diminua greutățile materiale, lucrează în cadrul contenciosului societății franceze de asigurări „L’Abeille”. Totodată, are preocupări de Teologie, frecventează cercurile ortodoxe din capitala franceză, unde a fost secretar al Federației franceze a Asociațiilor Creştine Studențeşti, pentru studenții străini. A frecventat cercul lui Jacques Maritain, a conferențiat la Cercul interconfesional de studii religioase şi la Cercul de studii religioase şi sociale al studențimii române, alături de Nicolae Berdiaev sau Leon Zander.

Întors în țară, Vulcănescu a colaborat la „Cuvântul”, unde a scris până în 1933. Timp de un an de zile, este „asistent onorific” al lui Dimitrie Gusti, apoi profesor de Economie politică şi Științe juridice la Şcoala de Asistență Socială, până în 1935. A publicat articole pe teme religioase, eseuri filosofice şi texte de economie politică, a participat la campaniile monografice ale lui Dimitrie Gusti, a conferențiat în diferite ocazii şi la emisiunea „Universitatea radio” de la Radiodifuziunea Română.

În octombrie 1932, şi-a început activitatea la Asociația de Arte, Litere şi Filozofie „Criterion”, cu obiectivul declarat de a prezenta curentele ideologice ale vremii, într-o formă cât mai puțin părtinitoare. Vulcănescu s-a angrenat şi el în conferințele organizate de această asociație, susținând teme precum: „Lenin şi leninismul”, „Filosofia lui Freud”, „Andre Gide – călăuză a vieții interioare”, „Istorismul prin resemnare, în spiritualitatea tinerei generații”. Prin activitatea sa, a intrat în colegiul de redacție al revistei „Criterion”, alături de Ion Cantacuzino, Petru Comamescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Henri H. Stahl, Alexandru Christian Tell¹.

Preocupările sale asupra problemelor de religie izvorau şi dintr-o credință puternică, manifestată în scrierile sale. Potrivit lui Ştefan J. Fay, Mircea Vulcănescu era un fidel creştin, spunând despre el: „Mircea era, se ştie, profund credincios. Pentru dânsul, religia cea dreaptă – cum o spune şi cuvântul – era religia ortodoxă. Dar la aceasta se adăuga o nuanță în plus: religia ortodoxă română. Pentru el, între noțiunea de religie, ortodoxism şi românism era o corelație indestructibilă. Poporul român nu putea fi citit în afara acestei strânse corelații. Poporul român nu ar fi putut dăinui, cu obiceiurile, limba, spiritul şi hotarele sale fireşti fără casa Bisericii Ortodoxe Române, cu ceea ce cuprindea ea, de la miturile ancestrale, precreştine, la Cristos, Apostoli, Sfinții martiri şi înțelepții Bisericii.

Prin capacitatea sa sofianică, Mircea Vulcănescu realiza o desăvârşită armonie între credința în ordinea ideală şi raționamentele sale asupra ordinii (sau dezordinii). «Fără religie şi istoricitatea lui Iisus, lumea e un imens pustiu de sare şi cenuşă», a spus el într-o conferință”².

Între februarie-iunie 1935, Vulcănescu a mai colaborat la „Prezentul”, dar şi la „Viața universitară”, „Realitatea ilustrată”, „Ultima oră”, „Pan”, „Azi”, „Convorbiri literare”, „Gând românesc”, „Ideea Românească”, „Excelsior”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sociologie românească”, „Limba română”, „Ideea creştină”, „Dacia”, „Axa”, „Tiparnița literară”, „Industrie şi comerț”, „Le Moment” (Bucureşti), „Annales sociologiques” (Paris), de multe ori sub pseudonim.

În acelaşi timp, Vulcănescu a ocupat funcții în aparatul de stat, la început ca referent la Oficiul de studii al Ministerului de Finanțe (din 3 mai 1929), unde a lucrat sub îndrumarea lui Virgil Madgearu, apoi ca director al Vămilor Statului, din 1935 până în 1937, când a fost demis pentru descoperirea unei contrabande cu băuturi şi țigări, făcute de un fost ministru al Comunicațiilor. La vremea aceea, Serviciile Secrete Române nu ezitau să noteze atmosfera creată în această situație, spunându-se că Vulcănescu este „un om excelent de manierat, de o corectitudine absolut exemplară şi de o putere de muncă remarcabilă”³. Mai târziu, a fost numit director al Datoriei Publice, în cadrul aceluiaşi minister, până în 1940; din noiembrie 1940, a condus Casa Autonomă de Finanțare şi Amortizare, iar apoi a devenit preşedintele Casei Autonome a Fondului Apărării Naționale.

În timpul regimului de autoritate al regelui Carol al II-lea, Mircea Vulcănescu îşi exprima tot mai mult poziția față de climatul politic nou instalat. În timpul referendumului, din februarie 1938, pentru votarea în mod deschis şi obligatoriu a noii Constituții, Mircea Vulcănescu avea să se afle printre cei 277 cetățeni din Bucureşti care s-au pronunțat împotrivă. În perioada august-septembrie 1940, Mircea Vulcănescu a făcut parte din Comisia mixtă româno-bulgară în problema Cadrilaterului. Meritul lui Vulcănescu, în această chestiune, este legat de acordul financiar din anexa D a Tratatului, semnat la 7 septembrie 1940⁴.

În noul context politic intern, creat de marile puteri, Vulcănescu s-a înscris în rândul celor care au protestat împotriva răpirii Ardealului de Nord-vest, alături de alte personalități ale vremii, precum mitropoliții Nicolae Bălan, Alexandru Nicolescu sau omul politic Iuliu Maniu. În acest sens, a ținut şi o conferință la Radio România, cu tema: „Gânduri pentru jalea şi nădejdea ceasului de acum. Cuvinte pentru fratele rămas departe”, publicat în anul 1941, în revista „Dacia”.

După evenimentele din ianuarie 1941, la recomandarea lui Gheorghe Cretzianu, Mircea Vulcănescu ocupă postul de subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe, sub miniştrii: generalul Nicolae Stoenescu, Alexandru D. Neagu şi Gheron Netta⁵.

După arestarea lui Ion Antonescu, la 23 august 1944, şi demiterea guvernului său, Vulcănescu revine pe postul de director la Datoria Publică, pe care îl deținuse în perioada carlistă, şi unde avea să rămână până în august 1946.

În contextul judecării „criminalilor de război”, în martie 1945, Mircea Vulcănescu era citat de Tribunalul Poporului, pentru a fi epurat din aparatul de stat. Aceasta se va întâmpla abia în august 1946, când autoritățile statului, pentru încă o dată, s-au folosit de experiența lui Vulcănescu, de data aceasta pentru a perfecta lucrările în vederea încheierii tratatului de pace de la Paris⁶.

Prima dată a fost reținut în perioada 18 mai-28 mai 1946⁷, pentru ca la 30 august 1946, Mircea Vulcănescu să fie arestat, în vederea trimiterii în justiție, pentru participare la guvernarea Antonescu şi pentru „crime de război”, „de subjugare a economiei naționale Germaniei naziste, în interese de război”⁸.

Procesul s-a desfăşurat în perioada decembrie 1946-ianuarie 1947, la Curtea Criminală, secția a VIII-a, Bucureşti, Vulcănescu fiind judecat alături de foşti subsecretari de stat antonescieni, precum Nicolae Stoenescu, Alexandru Marcu, Ovidiu Vlădescu, Petru Strihan, Gheorghe Jienescu sau Nicolae Şova, în număr de 15.

La 7 decembrie, Vulcănescu a propus ca martori pe Eugen Bălban, consilier la înalta Curte de Conturi; George Pascu, avocat; Octavian Neamțu, director la Fundațiile Regale; Ion Diamandescu, director general al Oficiului de Studii din Ministerul Finanțelor Publice; Vasile Voiculescu, poet, medic; generalul Constantin Pantazi, dr. Nicolae Tomescu şi profesorul Vasile Băncilă⁹.

La proces, a avut parte de depoziții ale martorilor apărării, care i-au reliefat adevărata personalitate. Dimitrie Gusti arăta, la 17 decembrie 1947: [Vulcănescu, n.n.] „a fost asistentul meu şi unul dintre cei mai distinşi elevi ai mei”, iar a doua zi, generalul Nicolae Stonescu avea să afirme: „Ştiu că la unul din Consiliile de Miniştri, acuzatul a intervenit, propunând ca evreii să fie lăsați să-şi exercite atribuțiile meseriei, pentru ca să-şi poată câştiga existența şi să dea un randament maxim pentru nevoile statului. […] Cu această ocazie, acuzatul nu a propus ca evreii să fie trimişi la ghettouri, după cum în mod greşit s-a strecurat în stenograma Preşedinției Consiliului de miniştri”¹⁰.

Cu toate acestea, prin Sentința acestui tribunal, Mircea Vulcănescu primea 8 ani temniță grea şi confiscarea averii. A cerut recurs, care a fost judecat la 14 februarie 1947, la Secția a IIa a înaltei Curți de Casație, dar care a fost respins¹¹.

Pe baza Legii nr. 291, din 18 august 1947, de „urmărire şi sancționare a celor vinovați de crime de război sau împotriva păcii ori umanității, a fost redeschis, la Curtea de Apel Bucureşti, secția a II-a, procesul celui de-al doilea lot de foşti miniştri în guvernarea Antonescu, între care se afla şi Mircea Vulcănescu. Era învinuit „că a făcut parte din guvern în timpul declarării războiului, că a colaborat în toate actele lui [ale guvernului, n.n.], că a militat pentru hitlerism, că s-a solidarizat cu toate actele guvernului şi, în consecință, şi-a asumat întreaga răspundere a tuturor actelor rezultate din această guvernare, inclusiv aceea a continuării războiului”¹². Practic, erau aceleaşi acuzații, dar într-o altă încadrare juridică încât să compromită, să discrediteze o elită, pe care România încă o mai avea.

În vederea judecării procesului, la 17 noiembrie 1947, Mircea Vulcănescu era transferat de la Penitenciarul Aiud la cel din Văcăreşti, ca urmare a stării sale de slăbiciune, generată de subnutriție. La 25 septembrie, se aprobase de către MAI ca deținutul Mircea Vulcănescu „să primească o cotă suplimentară de alimente în greutate de 7 kg/lună. De asemenea, medicul acelui penitenciar va ține sub observație pe susnumitul, raportând constatările sale Direcției Penitenciarelor din Aiud. Demersul ministerului era rezultatul cererilor repetate ale Margaretei Vulcănescu, soția sa, cu privire la starea gravă de sănătate a soțului¹³.

Despre traiul din Penitenciarul Aiud, Mircea Vulcănescu avea să mărturisească familiei, pe o carte poştală, trimisă în anul 1947: „începutul a fost greu; ca la judecata dintâi, când te înfățişezi gol dinaintea lui Dumnezeu, între îngeri şi draci. A fost pe urmă un (alt) ceas greu. M-am temut de singurătate… Păream pierdut în fundul lumii şi purtat de o aripă. Am plâns, dar nu de necaz. Ci la gândul, ce trist trebuie să fi fost Ghetsimanii sau Golgota… Am rămas în sfârşit cu mine însumi… Am stat de vorbă cu mine despre evidență, despre mine, despre natură, despre Dumnezeu… M-am simțit tulburător de lucid, dar spăimântător de liber”.

Pe baza acuzațiilor aduse în proces, la 15 ianuarie 1948, Mircea Vulcănescu avea să fie condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la 8 ani temniță grea. Înaintea primirii sentinței, Vulcănescu a susținut memorabilul „Ultimul cuvânt”, în care, pe parcursul mai multor pagini, a demontat punct cu punct acuzațiile care i s-au adus, disculpându-se exemplar, ca un autentic avocat. La 7 august 1948, avea să-i fie respins recursul pe care îl solicitase¹⁴.

După condamnarea definitivă, la 3 noiembrie 1948, Mircea Vulcănescu avea să fie trimis în Penitenciarul din Aiud, de unde avea să fie transferat în mai multe rânduri la Jilava, pentru diferite anchete.

La Aiud avea să se îmbolnăvească de TBC, după cum aflăm din documentele Securității. La 10 aprilie 1951, aflăm, dintr-un raport medical al Penitenciarului Jilava, că Mircea Vulcănescu „suferă de pleurezie stângă cu stare generală rea”, pentru care se recomanda internarea în Spitalul Văcăreşti, cu aprobarea „forurilor superioare”. La 24 aprilie, Penitenciarul Jilava făcea demersurile către Direcția Penitenciarelor¹⁵.

La 26 mai 1951, într-o adresă a Securității din Bucureşti către DGSS, în care se arăta că deținutul Mircea Vulcănescu „este la dispoziția DGSS, fără a se cunoaşte motivația reținerii”, se concluziona: „Nu putem aviza transferarea sa de la Penitenciarul Jilava la Spitalul penitenciar Văcăreşti”, pentru ca, mai târziu, într-o rezoluție din 8 iunie să aflăm că cel ce „sugerase” să nu se aprobe transferarea şi internarea fusese căpitanul de Securitate Sican, din DGSS¹⁶. Astfel, Securitatea, refuzându-i internarea, îi refuza practic ajutorul medical.

La Aiud, unde a fost mutat din nou, boala i s-a agravat tot mai mult, astfel încât la 29 octombrie 1952, Mircea Vulcănescu a trecut la cele veşnice, din cauza unei „miocardite pleurezii duble TBC”, potrivit documentelor Securității¹⁷.

Mărturii despre Mircea Vulcănescu avem şi din lucrările memorialiştilor, ai celor care au supraviețuit gulagului românesc.

La Aiud, Ion Diaconescu avea să-l întâlnească pe Vulcănescu, de la care avem următoarea descriere: „Printre cei ce se dăruiau acestei munci de difuzare a cunoştințelor lor, mi s-a întipărit în minte şi în inimă figura luminoasă a lui Mircea Vulcănescu. Părea o enciclopedie ambulantă, avea cunoştințe vaste într-o multitudine de domenii şi le reda cu mult talent, însoțindu-le, în chipul cel mai atrăgător, cu tot felul de amintiri personale şi anecdote, dintre care unele mi-au rămas până azi în memorie.

[…] El, ca un adevărat dascăl de şcoală veche, se preocupa mult şi de aspectele morale ale conviețuirii noastre în temniță; chiar compusese un fel de cod de comportare al deținuților, vizând atât raporturile cu administrația, cât şi raporturile dintre noi”¹⁸.

Tot despre comportamentul lui Mircea Vulcănescu în închisoare, avem mărturia lui Ştefan J. Fay, despre iubirea de semen caracteristică martirului nostru: “Se afla printre deținuți un om, pe nume Frățescu. Avea mâinile permanent reci din cauza unei grave insuficiențe de circulație. Din cauza acesta, de câte ori era scos la muncă sau numai la alergarea besmetică din curtea închisorii, pielea îi crăpa, iar durerea intra în carnea lui ca făcută de mii de cioburi de sticlă spartă. Frățescu nu avea mănuşi. Şi nimeni nu avea să-i dea. Mircea avea nişte ciorapi de lână. S-a hotărât să-i tricoteze din lâna ciorapilor o pereche de mănuşi. Dar Mircea nu ştia să tricoteze. Nu-i rămânea decât să învețe. Nu avea decât o singură metodă: să despletească încet ochiurile ciorapului şi să facă raționamentul invers, ca să înțeleagă cum împletea bunica lui! E ca şi cum ai vrea să înveți cuvintele dintr-o limbă străină citindu-le de-a-ndoaselea. Aşa a făcut. A citit de la dreapta la stânga, pentru ca, învățându-le, să poată scrie cuvintele corect, de la stânga la dreapta. Din ce şi-a confecționat andrelele sau, poate, o croşetă, nu ştiu; poate din aşchii scoase din saltea?, din pervazul unei ferestre?, din căpătâie de sârmă, de aflarea cărora ar fi suferit pedepse cumplite? Tricotatul s-a făcut pe ascuns. A durat probabil mult. Nu ştiu cât. Dar astăzi ştim, mărturisit de Frățescu, că de Sfântul Nicolae, Mircea i-a dăruit o pereche de mănuşi tricotate de el în închisoare”¹⁹.

În 1948-1949, Gheorghe Bălănescu avea să-l întâlnească pe Vulcănescu în Penitenciarul de la Jilava, apoi în cel din Aiud: „Din diferite celule de la Jilava, au fost strânşi câțiva şi izolați într-o celulă [fără paturi, cu cimentul gol, n.n.]. Îmi amintesc numele lui Mircea Vulcănescu, Alexandru Constant, Aristide Manolescu şi fostul primar al Jilavei, al cărui nume nu mi-l amintesc. Toți au fost dezbrăcați la pielea goală şi introduşi într-o celulă, fără paturi, fără tinetă. Rugăm cititorii să-şi imagineze iarna, într-o celulă dintr-o închisoare subterană, la Jilava, [oameni] în pielea goală. Fostul primar al Jilavei era bolnav de tuberculoză pulmonară. Mircea Vulcănescu nu era preocupat decât de acest bolnav şi căuta soluții, pe care nu le putea găsi, pentru a-l salva. Au sperat, câteva ore, că este o sancțiune care va dura… câteva ore. Noaptea târziu, bolnavul, sfârşit, a căzut. Mircea Vulcănescu a folosit toată forța lui morală să-l convingă pe acest bolnav, că el, Mircea Vulcănescu este sănătos şi, ca atare, se va întinde pe ciment, iar bolnavul să se aşeze deasupra lui, pentru a avea protecția trupului său cald. Insistențele lui Mircea Vulcănescu nu au fost atât de mari, deoarece bolnavul, nemaivând capacitatea morală şi fizică de a se opune, a acceptat. Mircea Vulcănescu a rămas lungit pe ciment (repet, în pielea goală) atâta timp cât bolnavul a dormit. În situația aceasta, a adormit şi Mircea Vulcănescu. Când s-au sculat, erau literalmente înghețați amândoi. Fără îndoială, ca şi ceilalți din celulă, care, totuşi, s-au mai mişcat puțin. Au apărut apoi doi plutonieri gardieni, care i-au bătut cu bastoanele de cauciuc, până la epuizare. În această bătaie, trupurile s-au mai înviorat puțin. A urmat o nouă noapte şi aşa mai departe 3 sau 4 zile consecutiv, după care toți, leşinați au fost duşi într-o celulă. În această înfiorătoare încercare, Mircea Vulcănescu a contractat tuberculoza pulmonară, care, după doi ani, l-a stins”²⁰.

Despre perioada Aiud, acelaşi fost deținut politic avea să rememoreze: „Traversând culoarul etajului doi, unde ne aflam, îmi arunc ochii la un deținut zdrențăros, care freca scândurile cu terebentină. Mi-au atras atenția ochii mari, sticloşi şi îndrăzneala cu care ne privea, ştiut fiind că deținuții politici, atunci când întâlneau un alt deținut sau un grup de deținuți, erau obligați să privească în pământ. Am trecut chiar pe lângă el. Era Mircea Vulcănescu. Ne şopteşte: «Mergeți la muncă». În privire, i-am surprins un fel de bucurie, îmbinată cu amărăciune. Aplecat, îngenuncheat pe duşumea, doar cu ochii şi fruntea, care mi-a părut nimbată, îl mai aminteau pe cel de altădată. Corpolența lui era redusă la un schelet, îmbrăcat în haine vărgate. Coloana vertebrală se observa prin zeghea de puşcăriaş.

[…] Mai târziu – îmi este greu să-mi amintesc anul – am stat de vorbă cu fostul secretar de la YMCA-filiala Bucureşti – Zahiernic, în brațele căruia a murit Mircea Vulcănescu. Zahiernic mi-a mărturisit următoarele:

„Mircea Vulcănescu avea o cavernă la plămânul stâng. Aflase de la alți deținuți că cei cu cavernă la plămânul stâng mor în timpul somnului. Voința de a avea conştiința a tot ce se petrece cu el era atât de mare, încât făcea eforturi supraomeneşti să nu doarmă, ceea ce îi slăbea mult rezistența, îngrijirea medicală îi era redusă la câteva aspirine pe zi şi nici acestea în fiecare zi. Cu toate că fusese internat, în ultima fază a bolii, la infirmeria penitenciarului, n-a primit nici o medicație specifică. Medicamentele străine, care erau în depozitul infirmeriei, erau folosite numai pentru îngrijirea delatorilor sau a acelora de la dreptul comun, adică a criminalilor de rând. Şi-a dat duhul, mi-a mărturisit Zahiernic, în brațele mele, cu ultimele cuvinte: «Spuneți-i Aninii să mă ierte!» (Este vorba de Anina Rădulescu- Pogoneanu, care a fost prima lui soție)”²¹.

Tot despre ultima perioadă din viața lui Mircea Vulcănescu, avem informații şi din cele preluate de părintele Zosim Oancea de la preotul Gavrilă Zob, pe când se afla în Penitenciarul Aiud: „Stătuseră mult împreună, la camera de TBC. Ajunsese ca o fantasmă şi-l obseda gândul morții. Nu al unei morți care va veni cândva, ci al unei morți iminente, legată de culcatul în pat, motiv pentru care stătea nopți întregi cu capul pe mâinile prinse de speteaza de fier a patului şi dormea aşa. Aceasta l-a slăbit şi mai mult şi i-a grăbit sfârşitul, ducând cu sine, într-un mormânt fără cruce, atâtea comori de gând şi bogăție intelectuală”²².

Alte mărturii completează tabloul morții lui Mircea Vulcănescu: “A cerut câtorva deținuți de la Aiud să-l vegheze, să nu-l lase să adoarmă. Voia să moară treaz. Era obsedat de gândul de a surprinde moartea lucid, de a privi Moartea în față, aşa cum privise drept în față toate binecuvântările şi blestemele vieții. Şi a spus atunci acele patru vorbe: «Să nu ne răzbunați»”. Astfel, martirul creştin îşi ierta persecutorii²³.

Opera omului de cultură şi creştinului Mircea Vulcănescu este impresionantă, atât prin dimensiune, cât mai ales prin profunzimea filosofică, dar mai ales religioasă, unde îşi manifestă convingerea creştin-ortodoxă. De asemenea, trebuie amintite lucrările cu caracter economic, istoric şi juridic; dintre acestea amintim: Chestionar mitologic, Mănăstirea Dealu, 1938; Dimitrie Gusti şi şcoala sociologică de la Bucureşti, Bucureşti, 1937; Dimensiunea românească a existenței, ediție îngrijită de Marin Diaconu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1995; Logos şi eros. Creştinul în lumea modernă, Paideia, 1991; Pentru o nouă spiritualitate filosofică, Bucureşti, 1992; Posibilitățile filosofiei creştine, Anastasia, 1996; Războiul pentru întregirea neamului, Cluj Napoca, 1991.

(Daniel Flonta, Adrian Nicolae Petcu – Martiri pentru Hristos din România, în perioada regimului comunist, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti, 2007, pp. 738-747).

1. Alina Tudor, Mircea Vulcănescu (1904-1952), în „Arhivele Totalitarismului”, an IV (1996), nr. 1(10), p. 181-182; Ştefan J. Fay, Sokrateion. Mărturie despre Mircea Vulcănescu, ed. a II-a, Bucureşti, Humanitas, [1991], p. 10-12.

2. Ibidem, p. 95-96.

3. ACNSAS, fond Penal, dosar 232, vol. 19, f. 61.

4. Ibidem, vol. 23, f. 15. Serviciile Secrete, în referatele informative despre Vulcănescu, arătau, printre altele, că acesta „s-a ocupat cu competență de problemele generației tinere, precum si de cele economice, agrare şi monetare, scriind interesante lucrări” (Ibidem).

5. Ibidem, vol. 19, f. 103-104.

6. Ibidem, vol. 23, f. 9; Alina Tudor, op. cit., p. 183.

7. Această perioadă este cunoscută, în parte, prin „Jurnalul de la Arsenal”, scris de Mircea Vulcănescu şi publicat în revista „Memoria”, nr. 5, p. 20-34.

8. ACNSAS, fond Penal, dosar 232, vol. 23, f. 47.

9. Ibidem, vol. 5, f. 26

10. Ibidem, vol. 1, f. 86, 103v.

11. Alina Tudor, op. cit., p. 183.

12. Ibidem, p. 183.

13. ACNSAS, fond Penal, dosar 232, vol. 23, f. 2, 32, 47.

14. Ibidem, f. 46; Alina Tudor, op. cit., p. 183.

15. ACNSAS, fond Penal, dosar 232, voi. 23, f. 3, 13.

16. Ibidem, f. 5-6.

17. Ibidem, f. 24, 25, 50.

18. Ion Diaconescu, Temnița – destinul generației noastre, Nemira, 1998, p. 54.

19. Ştefan J. Fay, op. cit., p. 126.

20. Gabriel Bălănescu, Din împărăția morții. Cronica rezumată din închisori, Madrid, Editura Dacia, 1981, p. 334-335.

21. Ibidem, p. 275-276. Episodul este confirmat în Ştefan J. Fay, op. cit., p. 129.

22. Zosim Oancea, închisorile unui preot ortodox, ediție îngrijită de Răzvan Codrescu, Bucureşti, Editura Christiana, 2004, p. 164.

23. Ştefan J. Fay, op. cit., p. 142. De observat că acestea nu sunt ultimele cuvinte spuse de Vulcănescu înaintea morții. Prin urmare, pot fi asimilate, la fel ca cele relatate de Gabriel Bălănescu.

Editurile, autorii, graficienii, designerii de carte, ilustratorii din România și Republica Moldova pot înscrie cărți apărute în ultimul an în concursul național de design de carte. Înscrierile au loc până pe data de 31 august.
Jurizarea va avea loc în perioada 11 – 12 septembrie la București, iar cărțile selectate vor face parte dintr-o expoziție itinerantă în țară și în străinătate și, de asemenea, vor reprezenta România în competiția internațională de design de carte Best Book Design from All Over the World, Leipzig 2018.

Proiectul cultural este finanțat cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național.
Regulament, aici.
Formular de înscriere, aici.

În această ediție juriul va acorda două noi premii: Premiul pentru CARTE DE FOTOGRAFIE și Premiul pentru DESIGN DE COLECȚIE, pe de o parte pentru a încuraja folosirea cărții drept mediu de expresie, iar pe de alta, pentru a promova importanța designului de carte în cazul cărților de tiraj mare.

Premiul pentru tânăr designer este acordat de ICR și Centrul Național al Cărții și constă în susținerea unei deplasări și participarea unui artist la programul unui târg internațional de carte în străinătate.

Membrii juriului sunt: Alina Șerban (critic și istoric de artă), Ovidiu Hrin (designer și arhitect), Timotei Nădășan (designer, artist, editor), Adina Cojocaru (designer, artist), Alexe Popescu (graphic designer), Ramona Chirica (ilustrator, curator) și Lysiane Bollenbach (autor, graphic designer, director artistic și artist vizual), invitată din Franța cu sprijinul Institutului Francez din București.

Înscrierile sunt așteptate la:
Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi
Str. Londra nr. 39, București, sector 1
În atenția Despinei Hașegan
Telefon 0722 437 747
sau
Asociația pentru Performanță și Cultură
Str. Cometei nr. 5, etaj 3, Cluj-Napoca
În atenția Alexandrei Chițu
Telefon 0722 818 231

Pentru mai multe informații sau confirmarea primirii înscrierii ne puteți contacta pe acasa@celemaifrumoasecarti.ro sau la numerele de telefon 0722 437 747 sau 0722 818 231.

Cinepub anunță participarea ca membru-fondator în proiectul european CELA (Creating Emerging Literary Artists), un program de doi ani pentru scriitori și traducători europeni. CELA, susținut de Programul Creative Europe al UE, demarează în septembrie 2017 și este un consorțiu care aduce împreună șapte parteneri din șase țări: Booktailors (Portugalia), Cinepub (România), Escuela de Escritores (Madrid/Spania), Huis de Buren și Passa Porta (Belgia), Pisa Book Festival (Italia) și Wintertuin (Olanda).

Obiectivul CELA este de a selecta 18 scriitori și 24 de traducători în curs de afirmare și de a-i ghida printr-un parcurs intens de workshopuri în diferițe țări și în direcții de specializare diverse, pentru a-i pregăti să se afirme în context european, înarmîndu-i cu tehnicile profesionale necesare cuceririi redutei profesionale internaționale, de obicei închisă noilor veniți, indiferent de vârstă.

Bref CELA este un hub de networking, profesionalizare și lobby pentru autorii și traducătorii care vor să treacă frontierele țării natale, o mână întinsă noilor generații de profesioniști ai scrisului  și o șansă pentru aceștia de a fi traduși în șase limbi europene și prezentați în festivaluri internaționale de profiluri diverse, interdisciplinare.

Scopul pe termen lung al CELA este crearea unei infrastructuri sustenabile de dezvoltare a noilor talente în context multilingvistic și pluricultural, bazată pe mobilitate transnațională și găsirea de noi modalități de generare de surse de venit pentru autori integrați într-un concept european de succes.

”Cinepub nu e (doar) un site de cinema, sau (doar) cea mai importantă arhivă legală de filme românești online sau (doar) un FVOD la îndemână, ci o echipă de prieteni, de susținători entuziaști, de profesioniști din artele vizuale, cinema și scris, de cititori și spectatori celebri sau anonimi, pe scurt o întreagă lume, liberă, creativă, fără granițe. Toate acestea dar și absența oportunităților reale pentru autorii emergenți de a se face cunoscuți, cât și lipsa pe care cinepub o resimte direct, acut, de traducători profesioniști, de bună calitate și de înalt nivel filologic, ne-au făcut să ne alăturăm CELA, un proiect unic în miriadele de proiecte culturale europene actuale” a declarat profesorul și cineastul Lucian Georgescu, fondator cinepub.ro.

Selecția națională CELA

Între 5 iulie și 15 august 2017 Cinepub organizează selecția națională CELA. Sunt căutați trei prozatori români, publicați local (în volum propriu sau cel puțin un text publicat într-un volum colectiv) și cinci traducători din română într-una din limbile autorilor CELA: spaniolă, italiană, olandeză, portugheză, olandeză – aceștia din urmă trebuie să facă dovada unei bune cunoașteri a limbii respective și a existenței unor texte traduse profesional în limbile respective.

Scriitorii aleși vor putea participa, la alegere, la unul dintre cele cinci workshopuri ale proiectului, cu o durată de două săptămâni:

• Pedagogia scrisului creativ la Madrid – Escuela de Escritores – pentru acei scriitori care vor să învețe predarea scrierii creative;
• Despre vizibilitate – la Pisa – în cadrul Pisa Book Fair – pentru cei care vor să afle secretele ”vînzării personale” în festivaluri și networking de profil;
• Transmedia Storytelling – în Olanda, la Wintertuin, pentru cei care vor să experimenteze noi tehnici de scris și noi modele transformaționale ale textelor de ficțiune;
• Marketing de carte în Portugalia cu BookTailors;
• Tehnici de adaptare a prozei scurte într-un scenariu de scurt metraj de ficțiune, la Cinepub, în București.

Traducătorii selecționați vor avea obligativitatea traducerii de texte ale colegilor străini în limba în care s-au specializat și vor participa la Pisa Book Fair și alte festivaluri de gen în Olanda și Belgia. Atît scriitorii cât și traducătorii vor fi publicați într-un preview editorial (chapbook) și vor fi introduși, prin texte și în persoană, în festivaluri de gen europene în cursul anului 2019.

Detalii înscrieri

Aplicanții români trebuie să trimită pe adresa cela@cinepub.ro, pînă la data limită 15.08.2017, următoarele documente:

Prozatorii  – scurtă biografie în română și engleză; un fragment de text (proză) publicat sau în curs de publicare/căutare de editor, cu o lungime între 5 și 20 de pagini dactilografiate; o scrisoare de motivație a participării și alegerii unui curs dintre cele cinci prezentate mai sus; referința bibliografică a volumelor/textelor publicate în volum, volume colective sau antologii literare; date de contact (email, telefon, adresă)

Traducătorii – scurtă biografie în română și engleză; un fragment de text (proză) tradus, publicat sau în curs de publicare, cu o lungime între 5 și 20 de pagini dactilografiate; o scrisoare de motivație a participării la CELA; referințe profesionale (atestare, apartenență la o asociație, dovezi ale activității etc), referințe bibliografice ale textelor traduse și publicate (acolo unde este cazul); date de contact (email, telefon, adresă)

Toți aplicanții selectați trebuie să aibă o Carte de Identitate europeană sau un pașaport valabile și să fie disponibili în perioada 23-27 septembrie 2017 pentru a participa la cursul introductiv care va avea loc la Passaporta, în Bruxelles. Pentru alte informații sau datele cursurilor disponibile, accesați www.wintertuin.nl/programma/cela.

Aplicanții selectați vor fi înștiințați via e-mail până la data de 04.09.2017 și le vor fi comunicate detaliile referitoare la agenda finală a cursurilor, datele de participare și facilitățile de deplasare și acomodare asigurate de organizatori.

C.C.

Elaborarea seriei bilingve de sinteze “Civilizația românească/ Romanian Civilization”, permanentizarea și îmbogățirea Colecției “Basarabica”, extinderea rețelei de institute de cercetări ale Academiei în străinătate se numără printre obiectivele din Programul de sărbătorire a Centenarului Marii Uniri, redactat și aprobat în cadrul Biroului Prezidiului Academiei Române.

“Academia Română își asumă obligația de a oferi societății un exemplu de viziune și responsabilitate, în deplin acord cu menirea sa și, alături de alte instituții culturale, științifice, de învățământ, spirituale și politice, își aduce contribuția la manifestările oficiale de cinstire a eroilor și de sărbătorire a Centenarului. În această privință conducerea Academiei Române își propune un set de proiecte strategice, știut fiind faptul că unele dintre acestea vor continua și după momentul 1 Decembrie 2018”, informează Biroul de presă al Academiei, într-un comunicat transmis joi.

* Academia Română își propune elaborarea de către specialiști de înaltă calificare a unei serii de volume (seria bilingvă de sinteze “Civilizația românească/ Romanian Civilization”) în care să fie sumarizate evoluțiile din România, din cele mai vechi timpuri până astăzi, și va trata următoarele domenii: agricultura, biologia, chimia, fizica, geografia, demografia, dreptul — instituțiile și relațiile internaționale, economia, arta teatrală și cinematografică, muzica, etnologia, evoluția limbii, arhitectura, artele vizuale, bisericile și cultele, filosofia, învățământul, literatura, matematica și astronomia, moneda și sistemul bancar, tehnica, medicina, sociologia, istoria generală, fiind prevăzut să apără un număr de 25 volume. Fiecare volum va fi publicat în română și engleză, eventual și în alte limbi de largă circulație.

* Academia Română propune extinderea rețelei institutelor românești de cercetări din străinătate prin deschiderea unor noi centre, deocamdată la Freiburg, Berlin, Viena, Paris, Madrid și Istanbul. Împreună cu Ministerul de Externe, Institutul Cultural Român și Ministerul Culturii și Identității Naționale, care și-au exprimat disponibilitatea de a participa la acest demers, Academia Română își asumă sarcina elaborării planurilor științifice de perspectivă pentru viitorii săi bursieri și dotarea imobilelor cu literatură științifică adecvată.

* Introducerea constantă în circuitul științific din România al celor mai valoroase contribuții ale specialiștilor din Republica Moldova reprezintă o altă direcție prioritară de acțiune a Academiei Române. Cu sprijinul Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, Academia Română a lansat în decembrie 2016 colecția “Basarabica”, în care au apărut deja două lucrări de o valoare incontestabilă, altele trei aflându-se în pregătire.

* Academia Română dorește includerea proiectelor de restaurare și funcționalizare a Clubului Oamenilor de Știință, caselor memoriale Coandă, Călinescu, Oprescu din București și a Conacului Ghica din Căciulați.

* Împreună cu Ministerul Culturii, Academia Română se va implica în elaborarea unui program național de artă monumentală, care să dea coerență diverselor inițiative în acest sens. Programul în cauză trebuie să pună la dispoziție autorităților locale și centrale o listă a personalităților a căror memorie este de dorit să fie onorată prin arta monumentală, dezvelirea plăcilor memoriale, inscripționarea pe monumente etc.

* Academia își propune să organizeze o serie de conferințe științifice internaționale și de prelegeri ale unor personalități științifice românești. Până în momentul de față sunt deja convenite conferințe și prelegeri care se vor desfășura la Viena, Freiburg, Chișinău, Cluj-Napoca, Iași și București.

* Circulația internațională a informației științifice românești poate fi impulsionată semnificativ prin transferarea publicațiilor de sub egida Academiei în format electronic (“Academica Romanian Index” — arhiva electronică a publicațiilor științifice românești, aflate sub egida Academiei Române). Ulterior, baza de date poate include și publicații științifice care nu funcționează sub egida prestigiosului for.

* Academia Română urmează să elaboreze împreună cu Ministerul Educației Naționale, Ministerul Cercetării și Inovării și Ministerul Culturii și Identității Naționale un program complex de măsuri care vizează consolidarea cunoștințelor istorice în rândul tinerilor și al copiilor, care va include cicluri de conferințe, vizite la locuri ale memoriei istorice și publicarea în mediul virtual al conținuturilor științifice istorice în formate destinate tinerelor generații.

Potrivit sursei citate, “necesitatea unui astfel de program este dictată de scăderea dramatică a nivelului de cunoaștere a istoriei naționale în rândul tinerelor generații, fenomen ce poate avea consecințe dramatice în viitorul apropiat”.

Documentul poate fi consultat pe site-ul Academiei Române, la adresa www.academiaromana.ro.

D.P.

Poetul Ioan Vintilă Fintiș îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere, prilej cu care redacția 24pharte.ro și Cenaclul I.L. Caragiale Ploiești îi urează Maestrului „Mulți Ani cu sănătate și plini de realizări atât în activitatea literară, cât și în viața de zi cu zi!

Ioan VINTILĂ FINTIȘ, pseudonimul lui Ion Vintilă, n. 6 iulie 1954, Finta, jud. Dâmbovița. Poet. Absolvent al Facultății de Tehnologia Prelucrării Țițeiului și Petrochimie, Universitatea Petrol și Gaze din Ploiești.

Frecventează Şcoala Generală din Finta (1961-1969), Liceul Industrial de Petrol din Ploieşti (1969-1974) şi Facultatea de Tehnologia Prelucrării Ţiţeiului şi Petrochimie a Institutului de Petrol şi Gaze din acelaşi oraş (1975-1980). Devenit inginer, lucrează în petrochimie la Piteşti (1980-1983) şi, ulterior, la Ploieşti.

În timpul studenţiei frecventează Cenaclul   literar „I.L. Caragiale” din Ploieşti, se afirmă ca autor de poezii şi interpret de muzică folk la Amfiteatrul Artelor (1979), la Numele Poetului (condus de Cezar Ivănescu) şi la „Liviu Rebreanu” din Piteşti. Poetul Ion Stratan îl introduce la „Cenaclul de Luni”.

Debutează în ziarul „Flamura Prahovei” (1976) şi editorial în antologia colectivă Supremă iubire (Ploieşti, 1977). Primul volum personal, Singurătatea supremă, îl tipăreşte în 1991. Colaborează la „Familia”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Argeş”, „Apostrof”, „Calende”, „Porto-Franco”, „Dacia literară”, „Tomis”, „Axioma”, „Poesis”, „Convorbiri literare” etc. Se numără printre fondatorii Grupului de la Ploieşti (1992) şi participă la editarea revistei „Sinteze” ca secretar de redacţie (din 1995) şi redactor-şef. A mai semnat Ion Vintilă (la debut) şi Fintiş (volumul Amintiri de pe malul celălalt, 1994).

La apariţia plachetei Singurătatea supremă, cu ecou în opinia critică, Vintilă Fintiş nu era un necunoscut. Constanţa Buzea îi consemnase prezenţa cu un bogat lot de poeme în cenaclul revistei „Amfiteatru” (1979), Ion Gheorghe îl susţinuse pentru publicare în suplimentul 15 poeţi din „Biblioteca «Luceafărul»” (1980), iar Al. Cistelecan îi prefaţase un ciclu de versuri în „Familia” (1982), notând câteva semne („constanţa de formă poetică”, „unitatea tonului, ritualic şi incantatoriu”, „coerenţa viziunii lirice”) de bun augur în perspectiva evoluţiei poetului. Confirmarea o aduc după un deceniu primele sale cărţi – Singurătatea supremă, Obiecte după frig (1993; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Braşov), Amintiri de pe malul celălalt. Comentariile criticii vizează nota diferenţială a unui poet „ataşat biografic – şi nu numai – generaţiei poetice optzeciste” (Ştefan Ion Ghilimescu), situându-i poezia cumva în răspăr cu „poetica optzecistă tensionată de turnura ludico-ironică ” (Nicolae Oprea).

Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 1995. A debutat în 1980 cu volumul colectiv 15 poeți la Biblioteca Luceafărul. A publicat poezie și cronică literară în Luceafărul, Vatra, Poesis, Convorbiri literare, Dacia literară, Ramuri, Timpul, Calende, Cronica, Astra, Axioma, Sinteze literare, Esteu, Artpanorama, Steaua, Argeş, Cafeneaua Literară, Oglinda literară, Revista nouă, Arca, Familia, Banatul, Actualitatea literară etc. Prezent în antologii de poezie: Lumina laterală – Streiflicht eine auswahl zeitgonossischer Rumanicher lyrik  (antologie româno-germană); Aripa și roata (1998); Brașovul în 100 de poeme (2007). Coordonator la antologiei Cenaclului Atitudini Melancolie Diesel (2010) și al lucrării Pentarombul. Ploieștiul în cinci prieteni, alături de Ion Stratan, Costin Lupu, Martin Culcea și Filip Köllö. Premii literare: premii ale filialei Brașov ale Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele Obiecte în frig (1994), Ceremonii de iarnă (2003), Bufonul și KlaRaRegina (2010); premiul pentru poezie în cadrul Festivalului Național „Moștenirea Văcăreștilor”, Târgoviște, 1993. Totodată, este președintele Cenaclului I.L. Caragiale Ploiești.

OPERA: Singurătatea supremă (1991);  Obiecte după frig (1993);  Amintiri de malul celălalt (1994);  Dealul (l996, reed. 2007); Hierofania (1997, reed. 2006); Halucinaţia (1998); Obiecte după frig, antologie de autor (1999); Ceremonii de iarnă (2002); Sonete (2002); Visul toboşarului,  poeme rotite, scrise împreună cu poetul Costin Lupu (2003); Timp muzical (2008); Bufonul şi KlaRaRegina (2009); Icoana din apă  (2010); Făptura căzută din mit (2011); Lupta cu umbra (2014).; Fântânile frigului (2014) ș.a..

REFERINȚE CRITICE (selectiv): Poeți români postmoderni (2008); Dicționarul General al Literaturii Române, vol.VI; M. Zaciu et al., B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi, Iași: Porțile Orientului, 2011; I. Boldea, Iulian Boldea, Ioan Moldovan, Șt.I. Ghilimescu, Romulus Bucur, Nicolae Oprea, Vasile Spiridon, Miruna Mureșan, Dan Silviu Boerescu, Victor Sterom, Gheorghe Mocuța, Liviu Comșia, Nicolae Dumitrescu, Nicolae Stoie, Lucian Gruia, Dumitru Augustin Doman, Loredana Englisch, Constantin Trandafir, Eugen Evu, Horia Gârbea.

Încheiem cu un citat din volumul „Fântânile frigului”:

„prinţ al deznădejdei

urc fiecare treaptă

a iluziei că exist

într-un vis

într-o carte

cuvânt întrupat

tainică înviere.”

La 20 iulie 2017, Familia Regală a României aniversează împlinirea a nouă decenii de când Majestatea Sa Regele Mihai I al României a fost pentru prima oară învestit cu funcţia supremă în stat, aceea de Cap al Statului, aşa cum o denumea Constituţia din 1923.

20 iulie 1927 rămâne, ca toate succesiunile regale, o zi ambivalentă, prin faptul pierderii de către România a marelui său Suveran unificator, Ferdinand I. Însă, prin efectul imutabil al dictonului “Regele a murit. Trăiască Regele!”, transpus în dreptul succesoral dinastic prin formula franceză “le mort saisit le vif”, 20 iulie reprezintă şi data începutului primei domnii a Regelui Mihai I, şi cu aceasta începutul unor pagini pline de semnificaţie pentru istoria contemporană a României.

Şi totuşi, lucrurile se întâmplau cu 90 de ani în urmă, aproape un secol, într-o altă lume, interbelică, aflată în acel moment într-o expansiune fără precedent; o lume cu alte viziuni, cu alte idealuri, cu alte principii, decât a noastră. Faptul că Regele Mihai I se află încă printre noi şi a împărtăşit cu diferiţi jurnalişti şi scriitori amintiri din acea epocă arată că Regele nostru este un pod peste generaţii, peste vremuri, şi un adevărat manual viu de istorie.

Privind comparativ, la nivel global, Regele îşi consolidează poziţia unică în istoria lumii, prin câteva noi recorduri (pe lângă cel, foarte cunoscut, de unic supravieţuitor dintre şefii de stat în viaţă în Al Doilea Război Mondial):

– al doilea monarh ca longevitate, din lume (luând în calcul numai cei de după 1800, ale căror date biografice sunt confirmate)[1];

– monarhul cu cea mai lungă viaţă de după asumarea poziţiei, confirmată istoric;

– unul dintre monarhii cu cele mai lungi domnii verificabile, asumând caracterul forţat al abdicării din 1947, şi excluzând 10 ani, durata domniei lui Carol al II-lea[2].

Ce s-a întâmplat în aceşti 90 de ani? Probabil, în afară de înfiinţarea Dinastiei şi de Marea Unire, majoritatea lucrurilor care definesc România de astăzi. Între 1927 şi 2017, România şi-a schimbat faţa profund. Din acel an, România a trecut prin etapele de democraţie, autoritarism, dictatură, restauraţia democratică, ascensiunea comunistă, totalitarism, pentru a reveni apoi la democraţie, dar nu şi la o Constituţie legitimă monarhică.

S-au schimbat, în această perioadă, nu mai puţin de 82 de guverne, luând în calcul toate regimurile politice (inclusiv formulele cu prim-ministru interimar, şi numărând de mai multe ori guvernele cu acelaşi prim-ministru, după remanieri), ceea ce arată o instabilitate destul de cronică a executivului românesc.

Numele României s-a schimat de patru ori. Imnul României s-a schimbat tot de patru ori. Stema României s-a schimbat de şase ori (inclusiv cea mai recentă modificare, prin reintroducerea Coroanei de Oţel). Am avut şase Patriarhi şi 20 de Preşedinţi ai Academiei Române. Şi multe, multe altele.

Prin toate aceste schimbări, Regele a rămas singur, permanent, uneori actor principal al istoriei, alteori un martor influent, care a văzut şi a contabilizat toate câte se întâmplau cu ţara lui. Probabil că momentul 23 august 1944 rămâne cel în care Regele şi-a folosit toată puterea personală şi statală pentru a schimba destinul României. Dar în 90 de ani el a avut ocazia de a face acest lucru, pe planuri mai mici, zi de zi, de la rolul său în ajutorarea celor persecutaţi şi victimizaţi în Al Doilea Război Mondial, până la vocea românească unică pe care a reprezentat-o în Exil, ori în timpul negocierilor pentru admiterea în NATO şi în Uniunea Europeană.

Regele este o parte vie a istoriei României. Este şi unul dintre motivele morale pentru care, astăzi, activitatea publică a Familiei Regale este în sarcina Custodelui Coroanei, care astfel îşi consolidează poziţia de succesoare a unui simbol unic în România şi în lume. Regele continuă însă să fie informat, să fie sursa legitimităţii dinastice, decidentul final în cadrul Familiei Regale şi mai ales, de 90 de ani, purtătorul simbolic al Coroanei Române.

La Mulţi Ani, Majestate!

—————–

[1]  Pe locul I se află Marele Duce Jean al Luxemburgului (abdicat voluntar în 2000, în favoarea fiului său), care în prezent are 96, faţă de Regele Mihai, mai tânăr cu 293 de zile. Dacă includem şi Regenţii, atunci pe locul I s-ar afla Prem Tinsulanonda, Regent al Thailandei anul trecut, pentru câteva zile, născut în 1920.

[2]  Dintre monarhii unor state independente (deci excluzând pe cei ai statelor federate malaeziene şi indiene), în secolul II, în faţa Regelui Mihai s-ar afla numai Regele Sobhuza al II-lea al Swazilandului, care a domnit aproape 83 de ani, dacă includem, ca şi în cazul Regelui Mihai, perioada domniei sub o Regenţă.

avocat dr. Ioan-Luca Vlad

Cu ocazia împlinirii, la 20 iulie 2017, a 90 de ani de la proclamarea Majestății Sale Mihai I ca rege al României, vă invităm să vizionați un film-document, realizat în anul 1929:

Alteța Sa Regală Principele Radu a primit marți, 4 iulie 2017, în Salonul Alb al Palatului Elisabeta, vizita șefului Statului Major al Forțelor Navale române (SMFN), viceamiral dr. Alexandru Mîrșu.

Cu această ocazie, domnul viceamiral a prezentat Medalia de Onoare a Statului Major al Forțelor Navale conferită Majestății Sale Regelui Mihai I.

Majestatea Sa va împlini, peste câteva zile, 90 de ani de la proclamarea ca rege al României (20 iulie 1927).

Forțele Navale au fost, de-a lungul istoriei moderne a României, profund legate de Coroană. Primele achiziții importante ale Forțelor Navale române au fost făcute din ordinul Principelui Suveran Carol I, încă din anii 1860. Regele Ferdinand I a continuat tradiția legăturilor strânse dintre militarii Forțelor Navale și Casa Regală a României. În timpul domniei Regelui Ferdinand și, mai ales, în timpul domniei Regelui Carol al II-lea, Forțele Navale își întregesc capacitatea de luptă și apărare într-o măsură fără precedent. În anul 1930 sunt achiziționate distrugătoarele Regele Ferdinand și Regina Maria, iar în anul 1939 intră în serviciu Bricul Mircea.

Astăzi, cele două fregate ale Marinei Militare, achiziționate în anul 2003, poartă numele Regele Ferdinand și Regina Maria, în memoria distrugătoarelor din dotarea Marinei Militare a anilor 1930. Fregata Regele Ferdinand este nava-amiral a Marinei Militare Române.

C.R.

La ediţia a 27-a a Festivalului Naţional de Teatru vor fi prezentate spectacole din Bucureşti, Sfântu-Gheorghe, Oradea, Târgu-Mureş, Craiova, Iaşi, Brăila, Ploieşti, Cluj-Napoca, Timişoara şi Sibiu.

În selecţia oficială, anunţată miercuri de directorul artistic al festivalului, Marina Constantinescu, se regăsesc spectacole puse în scenă de Gigi Căciuleanu, Victor Ioan Frunză, Ion Caramitru, Gianina Cărbunariu, Mihai Măniuţiu, Radu Afrim, Vlad Massaci, Michal Docekal, Andreea Vulpe, Carmen Lidia Vidu, Yuri Kordonsky, Alexander Morfov, Alexandru Dabija, David Doiashvili, Răzvan Mazilu, Vlad Cristache, dar și „RĂZBOIUL NU A ÎNCEPUT ÎNCĂ” de Mikhail Durnenkov, traducerea Raluca Rădulescu, regia Bobi Pricop, decorul Adrian Damian, costumele Corina Boboc, un spectacol al Teatrului „Toma Caragiu” Ploieşti .

Printre spectacolele din programul FNT 2017 se numără ”#EmojiPlay”, un spectacol de teatru coregrafic de Gigi Căciuleanu, scenografia video şi animaţia Les Ateliers Nomad, costumele Corina Boboc, producţie a Teatrului Excelsior, în parteneriat cu ”Gigi Căciuleanu Romania Dance Company”, Bucureşti; ”Amadeus”, de Peter Shaffer, traducerea Adrian Solomon, în direcţia de scenă Victor Ioan Frunză, cu decorul şi costumele Adrianei Grand, producţie a Teatrului Metropolis Bucureşti, ”Angajare de Clovn”, de Matei Vişniec, în regia lui Ion Caramitru, decorul Florilena Popescu Fărcăşanu, costumele Liliana Cenean, Teatrul Naţional ”I.L.Caragiale” din Bucureşti.

De asemenea, în FNT va fi prezentat şi spectacolul ”Bulgakov 17” (după ”Maestrul şi Margareta”), dramatizat şi adaptat scenic de Zsolt Benedek şi Roxana Marian, în regia lui László Bocsárdi, decorul József Bartha, costumele Zsuzsánna Kiss, Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Compania ”Liviu Rebreanu”.

Este urmat de ”Camera mea frigorifică”, de Joël Pommerat, traducerea Forgách András, regia Theodor Cristian Popescu, scenografia Irina Moscu, Teatrul ”Szigligeti” din Oradea, ”Dacă am gândi cu voce tare”, de Adnan Lugonić, în regia lui Radu Afrim, decorul Vanda Maria Sturdza, costumele Lia Dogaru, Teatrul Naţional ”Marin Sorescu” Craiova, ”Deşteptarea primăverii”, de Frank Wedekind, regia Charles Muller, decorul Helmut Stürmer, costumele Ioana Popescu, Teatrul German de Stat Timişoara şi ”Deşteptarea primăverii”, de Frank Wedekind, traducerea Victor Scoradeţ, regia şi scenografia Vlad Cristache, Teatrul Mic Bucureşti.

Selecţionerul FNT, Marina Constantinescu a inclus în ediţia de anul acesta şi ”Jurnalul lui Robinson Crusoe”, un musical după Insula de Gellu Naum, regia Mihai Măniuţiu, cântece Ada Milea, decorul Adrian Damian, costumele Andrada Chiriac, Teatrul Odeon Bucureşti, ”Karamazovii”, de Horia Lovinescu şi Dan Micu, după romanul ”Fraţii Karamazov” de F.M. Dostoievski, adaptarea şi regia Nona Ciobanu, scenografia Peter Košir şi Nona Ciobanu, costumele Doina Levintza, Teatrul Mic Bucureşti, ”Macbeth”, de William Shakespeare, traducerea Horia Gârbea, dramaturgia Daniel Pribyl, regia Michal Docekal, decorul Martin Chocholousek, costumele Hana Fischerova, Teatrul ”Lucia Sturdza Bulandra” Bucureşti.

În programul FNT vor fi şi ”No Man’s Land”, de Danis Tanović, traducerea Andrei Marinescu, adaptarea, regia şi ilustraţia muzicală Alexander Morfov, decorul Nikola Toromanov, costumele Andrada Chiriac, Teatrul Naţional ”I.L.Caragiale” din Bucureşti, ”Pasărea retro se loveşte de bloc şi cade pe asfaltul fierbinte”, scenariul şi regia Radu Afrim, scenografia Irina Moscu, Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Compania ”Tompa Miklós”, ”Procesul”, după Franz Kafka, traducerea Gellu Naum, dramatizarea Mihaela Panainte şi Daniel Ilea, regia Mihaela Panainte, scenografia Helmut Stürmer, Teatrul Naţional Cluj-Napoca.

”Regele Lear”, de William Shakespeare, regia şi scenografia David Doiashvili, costumele Liliana Cenean, Teatrul Naţional ”I.L.Caragiale” din Bucureşti, ”Rocky Horror Show”, de Richard O’Brian, traducerea Peca Ştefan, regia Cosmin Chivu, scenografia Alin Gavrilă, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu. Co-producători: InterArt Group şi Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu şi ”Umbre”, de Marilia Samper, traducerea Florin Galiş şi Iunia Mircescu, regia, scenografia, ilustraţia muzicală şi lighting design Vlad Cristache, Teatrul Naţional ”I.L.Caragiale” din Bucureşti. Lista completă a spectacolelor poate fi consultată pe uniter.ro.

Ediţia 2017 a FNT este dedicată actorului Victor Rebengiuc.

Festivalul este produs de UNITER, ARCUB şi Teatrul Naţional ”I.L. Caragiale” din Bucureşti şi finanţat de Ministerul Culturii şi Primăria Municipiului Bucureşti, partener fiind Institutul Cultural Român.

A.M.

Un număr de 40 de persoane din 15 țări participă la ediția din acest a cursurilor de limbă, cultură și civilizație românească, organizate de Institutul Cultural Român (ICR) la Universitatea “Transilvania Brașov”.

Cursanții sunt din Marea Britanie, Italia, Islanda, Portugalia, Spania, Belgia, Germania, Olanda, Slovenia, Elveția, Ungaria, SUA, Canada, Brazilia și China, participă la ediția din acest an.

“Este un curs căutat de străini, iar acest lucru îl constatăm când vedem că sunt cursanți care vin pentru a doua, a treia sau a patra oară. La ediția din acest an avem un număr de 14 cursanți care vin pentru a doua oară, dar avem cursanți din Olanda care vin pentru a patra oară sau din Brazilia, pentru a cincea oară. Sunt profesori, traducători, cercetători care vin din plăcere, puțini sunt cei care vin să studieze o limbă străină. Majoritatea cursanților au un interes profesional pentru a învăța limba română și asta este foarte bine pentru că sunt foarte mulți care fac cercetare. Printre aceștia, Alzir Oliveira, profesor de limbi clasice și lingvistică romanică la Universidad Federal do Rio Grande do Norte, din Natal Brazilia. A venit la aceste cursuri prima dată în anul 2013 și de atunci vine în fiecare an. La Universitatea la care predă a propus un curs opțional de limba română și, în prezent, are peste 50 de cursanți”, a precizat pentru AGERPRES coordonatorul cursurilor, Anca Borca.

Unul dintre cursanți, originar din Sardinia, Italia, dar care locuiește și lucrează în Belgia, se află pentru a doua oară la cursuri.

“Îmi place foarte mult România. Acum patru ani am fost pentru prima dată în România, iar la plecare, în gară, am plâns. Pentru mine, această țară a fost o descoperire foarte interesantă. Limba română mă interesează pentru că este o limbă latină estică vorbită într-o țară ortodoxă. România este o țară foarte originală, în sens pozitiv. Eu trăiesc în Belgia și este foarte diferit. În România am mai vizitat Maramureșul și Munții Apuseni și este ceva impresionant, extraordinar. Îmi doresc să vin și anul viitor la aceste cursuri. Limba română este o limbă grea, la fel și gramatica, dar tot ce văd aici mă impresionează și mă face să revin foarte des. Voi veni și cu prietenii”, a afirmat pentru AGERPRES cursantul din Italia.

Cursurile de limbă, cultură și civilizație românească — cel mai longeviv program al ICR și unul dintre cele mai importante programe de promovare a limbii și culturii române din țară — se desfășoară în perioada 4-29 iulie 2017, fiind organizate în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universității “Transilvania”, Muzeul “Casa Mureșenilor” și Centrul Cultural “Reduta”.

Programul evenimentului cuprinde 60 de ore de cursuri intensive de limbă română și o serie de prelegeri pe tematici diferite susținute de prof.univ.dr. Mihaela Gheorghe, prof.univ.dr.Adrian Cioroianu, Ioana Pârvulescu — scriitoare și critic literar, criticul de film Irina Margareta Nistor și de regizorul Vicente Pascual, participant al Școlii de Vară la cinci ediții.

Programul de documentare culturală le oferă studenților excursii la Gura Râului, județul Sibiu, pe Transfăgărășan, la Sighișoara și Mălâncrav în județul Mureș, Canionul 7 Scări în județul Brașov, Casa Memorială George Enescu de la Sinaia și la Conacul Urlățeanu, din județul Prahova. De asemenea, vor avea loc vizite ghidate în Cetatea Brașovului, concursuri interactive cu premii în orașul vechi, cine festive, petreceri tematice și o seară internațională, în care este sărbătorit multiculturalismul acestui eveniment, potrivit sursei citate.

Jana Pintili