Promovate

Directorul Teatrului „Toma Caragiu” Ploiești, Doamna Mihaela Rus, a împlinit o frumoasă vârstă. Redacția 24pharte.ro urează distinsei Doamne un sincer La Mulți Ani plini de împliniri în viața personală, dar și în slujba artei scenice şi a spectacolului.

„Azi am 45 de ani si mi-e bine cu mine! 
Nu sunt nici tanara, nici batrana, nici inalta si nici scunda, n -am fost niciodata slaba, nici frumoasa, nici urata… nici asa… si nici asa. Dar stiu sa ma bucur, stiu sa iubesc, sa spun si sa arat, stiu sa urasc si sa ma stapanesc. Da, stiu, sunt nebuna si fac nebunii. Muncesc, gresesc, enervez, invat si sper. Imi iubesc cat eternitatea si înca o zi copilul, dar alint si copilul din mine. Stiu sa fiu cel mai bun prieten. Stiu ce si cum sa iert. Inca nu am invatat sa uit. Stiu ca nu ma iubeste toata lumea, dar nici eu nu-i iubesc pe toti. Am incredere in oameni si asta nu e tocmai bine, si sigur voi continua sa gresesc. Macar sa n-o fac cu aceeasi. 
Incerc sa nu-mi creez amintiri pe care sa le regret sau de care sa-mi fie rusine. 
Nu ma dau batuta si nu ma dau de-o parte. 
Nu las RĂUL sa-mi umple sufletul pentru ca BINELE nu ar mai avea loc. 
Asta sunt si multi ma stiti. Si daca  -as mai naste, inca o data, mi-as dori sa fiu tot EU!”, a postat Mihaela Rus pe pagina personală de Facebook.

Virgil Rădulescu

Recenta întâlnire a membrilor Cenaclului „I.L. Caragiale” Ploiești a avut ca temă principală de discuții amintiri legate de regretatul poet optzecist, Nino (Ion) Stratan, fost membru al Cenaclului ploieștean, care ar fi împlinit 62 de ani, la începutul acestei luni, dacă Dumnezeu ar fi fost mai îngăduitor şi nu l-ar fi luat la El.

Poetul Ion Stratan a absolvit cursurile Facultăţii de Filologie din Bucureşti (1981) şi a debutat în acelaşi an cu volumul Ieşirea din apă (debut publicistic în 1972, în revista Amfiteatru). Membru al cenaclului „Amfiteatru“, al „Cenaclului de Luni“ condus de Nicolae Manolescu și al cenaclului „I.L.Caragiale” din Ploiești, membru al conducerii revistei Contrapunct și bibliotecar la Biblioteca “Nicolae Iorga” din Ploiești. A colaborat cu poezie, critică literară, eseuri, traduceri la numeroase reviste literare din ţară. Semnatar, alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Florin Iaru, al volumului Aer cu diamante (1982), care a marcat consacrarea „generaţiei optzeciste”. Distins cu numeroase premii literare, între care Premiul Fundației „Nichita Stănescu“ (1990), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1993), Premiul „Mihai Eminescu“ al Academiei Române (1995), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2001).

Seara culturală a fost deschisă de președintele Cenaclului, Ioan Vintilă-Fintiș, care a citit un necrolog despre Nino Stratan, a recitat din poeziile fostului coleg și a prezentat o postfață scrisă de Ștefan Augustin Doinaș la volumul „O lume de cuvinte”, aparținând lui Ion Stratan.

Florin Manole a citit un editorial publicistic propriu, In Memoriam Nino Stratan, prezentând poezia „Moarte înceată” a regretatului poet, care a murit în mod tragic, sinucigându-se în apartamentul său din Ploiești, la data de 19 octombrie 2005. De aceea, nu mai pot fi citite decât într-o anumită cheie premonitorie titlurile cărților sale sau versuri precum: „Viața asta, moarte înceată / Și viața cealaltă, o moarte iute / Nu mai pot, nu mai vor pe-ncercate/ Primat să-și dispute / Nu mai vrea lumea cealaltă să se opună aici / Și nici existența nu vrea sa mai pară / Un gol de furnici/ S-au săturat existențele / De-atâta vid / Haide și tu, prag între dânsele / Să aluneci avid”. („Moarte înceată”, din volumul „Spălarea apei”, Editura Eminescu). De altfel, în ultimii ani, Ion Stratan a publicat cu o febrilitate luată de unii drept inexigență, de alții ca o revarsare a adâncului său poetic, împiedicat să publice timp de un deceniu de către autoritățiile comuniste.

A urmat o „șuetă” de amintiri legate de Nino, la care și-au adus aportul și Leonida Corneliu Chifu, Marian Zmaranda și Dan Constantin.

Octavian Onea a venit „înarmat” cu o mică colecție de schițe în tuș, reprezentând mai multe personalități din lumea literară și muzicală, una dintre acestea fiind a poetului Ion Stratan.

Cati Enache ne-a delectat recitând două poeme din propriile volume „Umbre”, urmată de Dan Drăguș care a ținut să citească din versurile Marthei Meideiros, versuri regăsite și în poemul lui Pablo Neruda, „Cine moare?”:

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.

Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.

Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.

Daca va fi sa furi, fura o sarutare…

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.

Daca va fi sa simti foamea, simte foamea de iubire.

Daca va fi sa doresti sa fii fercit, doreste-ti in fiecare zi!

Colegul Dan Drăguș a prezentat și propriile creații, poemul „Alt întuneric” și editorialul jurnalistic „Să ne întoarcem la triburi”.

Așa cum ne-a obișnuit, Robert Avrigeanu eseul său despre perspectiva sa despre viață și luptele spirituale existente în fiecare dintre noi, sub titlul „Perceperea imaginilor ansamblate în stasul și dimensiunea umană”, precizând că „omul, este coordonat asamblat, pe cele doua dimensiuni : cele ancestrale si cele carnale. Cele ancestrale imi coordoneaza expresiile si parametrii descoperirilor pamantesti ce imi da forme si comportamente umane in carmnalitate, intelegand de aici ca omul are forme de individualitate, gandit inainte sa fie gindit. De asemenea, eu omul sunt definit de forta programului ancestral, ce mi sa dat ininte de nastere. Vibratiile sufletesti prin contopirea celor carnale sunt perceperi memorate ca fapte dinainte predestinate in esoteric si puse pe pamant ca idei si comportament.”

Marian Zmaranda a continuat cu o analiză pertinentă pe text la articolul lui Vasile Lovinescu din „România Literară”, „Pletora simbolică”.

Serata literară, găzduită de Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești, s-a încheiat cu discuții libere între cei prezenți: Ioan Vintilă Fintiș, Florin Manole, Livia Dimulescu, Cati Rodica Enache, Marian Zmaranda, Leonida Corneliu Chifu, Dan Constantin, Octavian Onea, Robert Aristotel Avrigeanu, Dan Drăguș, Florin Oprea Sălceanu, Virgil Rădulescu. Raul Sebastian Baz, fiind învoit motivat.

Virgil Rădulescu

„Din graţia lui Dumnezeu şi prin voinţa naţională, Domn al Românilor,
La toţi de faţă, şi viitori sănătate;
Astăzi, Duminică, la 10 august, 1875, Noi, Carol de Hohenzollern, Domn al Românilor, în al treizeci şi şaselea an al naşterei Noastre, dimpreună cu Elisabetha Doamna, scumpa noastră soţie, şi cu ajutorul Celui a TotPuternic, am pus temelia Castelului Peleş, pe moşia Noastră Piatra-Arsă, în vecinătatea sfintei mănăstiri Sinaia, zidită la anul 1695, de către Spătarul Mihail Cantacuzino. Clădirea acestui Castel s’a început în anul al zecilea al Domniei Noastre, fiind preşedinte al Consiliului de miniştri, D. Lascăr Catargiu, preşedinte al Senatului, I. P. S. S. Mitropolitul Primat Calinic Miclescu, şi preşedinte al Adunarei Deputaţilor Principele Dumitru Ghica; iar Stariţ al St. Mănăstiri Sinaia S. S. Arhimandritul Onofrei. În acelaşi an s’a început şi construcţiunea drumului de fer, care va lega oraşul Ploieşti cu Braşovul, prin valea Prahovei. Drept care am subscris aceasta, spre a Noastră pomenire în veacurile viitoare.” (Carol I)

Castelul Peleş este un castel din Sinaia, România, construit între 1873 şi 1914. Este considerat unul dintre cele mai frumoase din România şi din Europa.

Castelul regal Peleş, Sinaia, România

Castelul Peleş din Sinaia, resedinta de vara a regilor Romaniei, a fost construit la dorinţa regelui Carol I al României (1866 – 1914), dupa planurile arhitecţilor Johannes Schultz şi Karel Liman, şi a fost decorat de celebrii decoratori J.D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz si Berhard Ludwig din Viena.
Castelul Peleş poate fi considerat cel mai important edificiu de tip istoric din România, având caracter de unicat şi este, prin valoarea sa istorică şi artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumatati al secolului al XIX-lea.
Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumuseţea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăşte construirea unui castel într-un loc retras şi pitoresc: Piatra Arsă. Caţiva ani mai tarziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitectului Wilhelm von Doderer. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apa sau alunecarile de teren.
Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate cateva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede romanesti cu chipul lui Carol I.
În 1883, are loc inaugurarea oficiala a Peleşului, pe care domnitorul l-a vazut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar aşezarea sa, pe Valea Prahovei, nu era întamplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea graniţa României cu Austro Ungaria. Însă, în viitor, după Unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul se va găsi chiar în inima ţării.
Peleşul va capăta apoi o tot mai mare importanţă, devenind reşedinţa de vară a familiei regale române, care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai până în noiembrie. Aici s-au ţinut importante întruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroană din 1914 (când s-a hotărât neutralitatea României din primul război mondial, care tocmai începuse) şi 1925.
Castelul a găzduit multe personalităţi ale vremii, scriitori, muzicieni, dar şi regi şi regine. Cea mai importantă vizită a fost aceea a bătrânului împărat al Austro-Ungariei, Franz Joseph, în 1896. Acesta a făcut o mulţime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumuseţea şi bogaţia castelului. În 1906, se astepta o noua vizită a împăratului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial, însă vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.
Chiar după inaugurarea sa din 1883, Peleşul va mai suferi modificări, extinzându-se mereu. La forma actuală se ajunge abia în 1914 (anul morţii regelui Carol I). Castelul are 160 de camere şi mai multe intrări şi scări interioare. Turnul central măsoară nu mai putin de 66 de metri înalţime. Pe lângă Peleşul propriu-zis, în zonă au mai fost înălţate încă două construcţii mai mici, Pelişorul şi Foişorul.
Peleșul are și o sală de teatru, cu o mică scenă si 60 de locuri, plus loja regală. Castelul avea dotări foarte moderne pentru epoca în care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticlă al holului de onoare este mobil, putând fi acționat de un motor electric. Încă din 1883, castelul are încălzire centrală.
Pe lângă castel au fost construite Pelişorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foişor, Grajdurile, Uzina Electrică şi Vila Şipot. Până la terminarea castelului (1883), Regele Carol I şi Regina Elisabeta, au locuit la casa de vânătoare, terminată înaintea castelului. Datorită uzinei electrice proprie, Peleşul a fost primul castel electrificat din Europa.
Peleşul a avut o importanţă deosebită pentru istoria ţării noastre. Aici s-a născut, în 1893, viitorul rege Carol al II-lea (1930 – 1940), primul rege al dinastiei născut pe pământ românesc şi al doilea botezat în religia ortodoxă. În 1921, la Foişor, s-a născut fiul său, regele Mihai I. În 1921, are loc la Peleş, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, la care participă o mulţime de personalităţi ale vremii, inclusiv primul ministru de atunci, Nicolae Iorga. Doi ani mai tarziu, au loc serbarile semicentenarului castelului Peleş (50 de ani de la începerea lucrărilor).
Castelul va rămâne reşedinţă a familiei regale până în 1948, când este confiscat de regimul comunist. În 1953, Peleşul va deveni muzeu, dar trebuie spus că putea fi vizitat, încă de pe vremea regelui Carol I. În 1990, şi Pelişorul este deschis publicului spre vizitare.
Un calcul sumar arată că, între 1875 şi 1914, s-au cheltuit la Peleş peste 16 milioane de lei-aur.
Este interesant de observat că Ceauşescu a vizitat castelul destul de rar. O poveste care circula în anii ‘80 spunea că soţii Ceaușescu ar fi dorit să-şi stabilească o reşedinţă de protocol la Peleş.
Cunoscandu-se faptul că aceştia aveau mania de ordona tot felul de demolări şi schimbări, muzeografii i-au speriat spunându-le că, în interiorul Castelului, este o ciupercă care atacă elementele din lemn şi este foarte dăunătoare omului. În fapt, adevărul este că o ciupercă atacase grinzile cladirii din cauza umezelii şi a neaerisirii. Din acest motiv, au demarat lucrările de restaurare, fiind înlocuită structura de rezistenţă din holul de onoare şi din sufrageria de la parter. Prudenţi, soţii Ceauşescu au petrecut o singură noapte la Castel, dormind în Foişor.
După Revoluţia din decembrie 1989, Castelul Peleș și Pelișor au fost reintegrate în circuitul turistic. În 2006, guvernul român a anunţat retrocedarea castelului fostului rege Mihai I de România. Imediat după reobţinerea titlului de proprietate, au început negocierile şi Peleş-ul a revenit în proprietatea statului român ca muzeu istoric. În schimb, guvernul român a acordat 30 de milioane de euro Casei Regale a României.

Muzeul
Castelul a fost declarat muzeu în 1953. În ultimii ani ai regimului comunist, între 1975-1990, Nicolae Ceauşescu a ordonat închiderea domeniului pentru public. Singurele persoane acceptate în acest domeniu au fost cele de întreţinere, militare şi personalul de pază. Întreaga zonă a fost declarată o zonă de interes protocolar.
Cele mai importante săli de vizitat sunt:
Holul de Onoare este grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri si stauiete. Plafonul mobil din sticla, actionat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un sistem manual, era un element de surpriza pentru vizitatorii regelui, care puteau sa admire seninul cerului in noptile de vara. A fost finalizat complet abia în 1911, sub îndrumarea lui Karel Liman.
Biblioteca regală îi atrage în special pe cei pasionaţi de cărţi rare, având coperţi din piele şi gravate cu litere de aur. Chiar şi pentru cei mai putin familiarizaţi cu universul cărţilor, există un punct de atracţie: uşa secretă, o cale de acces în spatele unui raft cu carţi, prin care regele se putea refugia în diverse încăperi ale Castelului.
Sălile de arme, amenajate în perioada anilor 1903 – 1906, adăpostesc peste 4.000 de piese europene şi orientale din secolele XIV – XVII. Cele mai prețioase sunt considerate armurile germane din secolele XVI – XVII şi o armură completă pentru cal şi cavaler, unică în România.
Sala de muzică a devenit salon de serate muzicale la dorinţa reginei Elisabeta. Mobilierul de aici a fost primit în dar de la maharajahul de Kapurtala.
Sala Florentina, denumită şi Marele Salon, impresionează prin plafonul sculptat în lemn de tei, aurit, cele două mari candelabre, şi decoraţiunile în stilul neorenaşterii italiene.
Sala Maură este opera arhitectului Charles Lecompte du Nouy, având elemente hispano-maure, cu o fântână din marmură de Carrara, copie după o piesă din Cairo.
Sala de teatru are 60 de locuri şi loja regală, fiind decorată în stilul Ludovic al XIV-lea.
La etajul I se afla Sala de Concerte, amenajată în 1906, în care se găsesc un clavecin executat la Anvers în 1621, un pian cu coadă verticală Bluthner şi o orga Rieger cu două claviaturi.
Apartamentul Imperial a fost amenajat tot în 1906, cu ocazia vizitei împăratului Austro-Ungariei, Franz Josef I, invitat la jubileul de 40 de ani de domnie a regelui Carol I.
Alte săli sunt Sala de Consilii, care seamănă cu una dintre sălile Primăriei din Lucerna, Elveţia;
Cabinetul de lucru unde se află un birou impunător şi un pupitru pentru audienţe;
Sufrageria, unde sunt expuse piese de argint de o mare valoare, este situată la etajul 1 şi are un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea;
Salonul Turcesc care adaposteşte o colecţie de vase turceşti şi persane în alamă;
Dormitorul regal care este luminat de un candelabru din cristal de Boemia.
Vitraliile Castelului Peleş au fost cumpărate şi montate între 1883 şi 1914, cele mai multe fiind aduse din Elveţia si Germania, pise datând din secolele XV si XVII. De asemenea, Castelul are şapte terase decorate cu statui din piatră, fântâni şi vase ornamentale din marmură de Carrara.
După Castelul Bran, Peleşul este considerat al doilea muzeu din ţară căutat de turişti. Numai în anul 2006 i-au trecut pragul peste 250.000 de vizitatori din ţară, dar şi din SUA, Australia, Japonia si Noua Zeelandă. Importanța Castelului este dată şi de măsurile de securitate existente: paza militară, supraveghetori şi camere video.
Sfârşirea şi inaugurarea Castelului
În cei doi ani de după punerea pietrei, lucrările urmară cu multă activitate, şi zidurile ce păreau una cu pământul, se înălţau cât omul, lăsând chiar să se vadă planul deosebitelor trupuri ale clădirei, când izbucni fără de veste războiul cu Turcia şi întrerupse lucrările. Timp de doi ani, valea ce răsuna odinioară de izbiturile uneltelor, de strigătele lucrătorilor intră iar în tăcerea’i de altădată. Cu toate acestea, cu încredere în viitor, se făcură lucrările trebuincioase pentru a păstra ceea ce fusese început. Această oprire din lucru a clădirei avu d’altminteri preţiosul rezultat de a pune la încercare soliditatea temeliilor care se sfârşiseră.  S’au constatat în adevăr câteva stricăciuni în canalizări care se astupaseră, dar în zidiri nu se vedea nici o crăpătură. În sfârşit, în primăvara anului 1879, lucrarea putu începe iar cu un nou avânt. Edificiul se înălţa de puteai vedea cu ochii. Se puteau chiar ghici faţadele, turlele şi galeriile viitorului castel. În intervalul acesta România îşi câştigase neatârnarea pe câmpul de bătaie; castelul pe care îl începuse un Domn, vasal al Sultanului, era să se sfârşească mai mândru, pentru Regele autonom al unei naţiuni libere. Regele şi Regina, până ce să poată intra în noua Lor reşedinţă, primeau în pavilionul de vânătoare, isprăvit în 1881, dar de locuit locuiau tot în mănăstire. Se duceau acolo la dejun, şi chiar acolo fură primiţi în chip oficial trimeşii extraordinari al Portugaliei, Braziliei şi Suediei, când veniră să prezinte Suveranului omagiile lor pentru proclamarea regatului. În construcţia din a doua perioadă, de la 1879 la 1883, nu e nimic special de adevăratul arhitect al castelului. Pentru a conduce lucrările, Suveranul însărcina mai întâi pe D. Stohr, care şi mai mult decât D. Schullz, fu credinciosul şi inteligentul executor al gândirei Sale. Ardoarea cu care îşi întrebuinţa talentul şi ştiinţa îi asigură un loc deosebit în istoria Castelului Peleş, cum şi în recunoştinţa Regelui. Tot Carmen Sylva ne va arăta şi ce activitate se desfăşura în timpul celor din urmă ani ai construirei: «Italienii, zice dânsa, lucrau la zidărie, românii cărau materialele, ţiganii duceau piatra şi varul, albanezii şi grecii ciopleau piatra, germanii şi ungurii lucrau la lemnărie, turcii ardeau cărămida. Se aflau maeştri polonezi şi vătafi cehi; francezii desenau; englezii măsurau. Astfel încât la această clădire se întâlneau o sută de costume naţionale deosebite şi se auzeau vorbindu-se patrusprezece limbi; era un amestec pitoresc şi zgomotos de oameni, cai şi bivoli. «Cât despre Rege, el era întotdeauna pe schelele cele mai înalte şi dirija în persoană lucrările. Nu îndrăznesc să spun că mă suiam şi eu din când în când, dar numai de plăcere, că mă făcusem bine după o boală de picioare şi că mă puteam sluji cu ele, şi mă coboram repede, pentru ca să stau de vorbă cu bătrânul meu prieten, Peleşul». Un fapt ciudat, băgat de seamă şi de Regina poetă şi care arată îndestul cât de sălbatec era încă locul unde se clădea castelul, este că urşii veneau adesea ori până lângă clădire şi, dimineaţa, lucrătorii găseau pe humă, în jurul cuptoarelor de cărămidă urmele greoaie ale labelor lor.
Mulţumită numărului de lucrători întrebuinţaţi şi zelului antreprenorilor şi al tuturor, opera se sfârşi – edificiu şi dependinţe – în toamna anului 1883. Lucra la el de zece ani; acum, în sfârşit, castelul era să’şi deschidă Suveranilor porţile şi, cu toate că l-au mai îmbogăţit şi înfrumuseţat de atunci încoace într’un chip însemnat, el conţinea de pe atunci pentru a’i primi cu un mobilier foarte confortabil, un număr mare de antichităţi, de tablouri vechi şi de opere de artă dintre cele mai însemnate. Nu mai rămânea deci decât să se inaugureze noua reşedinţă, şi solemnitatea rămase hotărâtă pentru ziua de 7 octombrie stil vechi. Se făcu iar serbare mare la care alergă lume din toate părţile României şi chiar din streinătate. Ceremonia începu după obicei printr’un serviciu divin la nouă ceasuri de dimineaţa, la biserica mănăstirească din Sinaia, fiind de faţă I. P. S. Mitropolit Primat, numeroşi demnitari ai Statului român, streini şi şefi de-ai armatei. În faţa castelului strălucitor onorurile le făcea un batalion de vânători cu drapelul desfăşurat şi cu muzica cântând. În curtea castelului împodobită cu verdeaţă şi steaguri, Mitropolitul Primat cu Vicarul său şi însoţit de călugării mănăstirei Sinaia, dete apei tradiţionala binecuvântare, după care urmă un TeDeum; pe urmă generalul Creţeanu, şeful casei militare a Regelui dete citire următorului document: Eu, Carol I, Domn şi Rege Cu Elisaveta Regina, după o silinţă neobosită de doi ani, în luptă cu un tărâm nestatornic, străbătut de izvoare, isbutitam a pune, la poalele Bucegiului, temelia acestei clădiri, în anul mântuirei 1875, iar al Domniei Noastre al IX-lea. Zidirea s’a oprit pe timpul războiului pentru neatârnarea României. Intrat-am în această casă a Noastră în anul mântuirei 1883, iar al Domniei Noastre al XVII-lea; datu-i-am nume «Castelul Peleşului».
Acest document, care istoriseşte pe scurt fazele construirei, prescris pe pergament cu litere artistice chiar de Regina, se găseşte astăzi tot într’unul din coridoarele castelului. El fu iscălit de către Suverani, de Mitropolitul Primat şi de toate personagiile mai de frunte ce erau faţă. Atunci se împărţi şi o medalie comemorativă, operă a gravorului Kullrich turnată în amintirea acestei zile. Pe când muzica intona imnul naţional şi soldaţii împrăştiau urale vesele pe care le repetau ecourile, adunarea se îndreptă către intrarea castelului. Acolo executorul operei, D. Stdlir, prezintă Suveranului, pe o pernă de catifea, cheia castelului. Cu această cheie artistic lucrată, Regele deschise uşa de onoare a reşedinţei sale, uşă care, fie zis în treacăt, este sub toate privinţele o minune, şi în ce priveşte canaturile de lemn sculptat şi în ce priveşte armătura de metal. Pe urmă cortegiul sui scara cea mare, în cap cu Mitropolitul Primat care, după rânduiala obişnuită, binecuvântă toate sălile castelului. După aceea se dete un prânz minunat la care luară parte toţi oaspeţii mai de căpetenie, şi în timpul căruia Regele ridică următorul toast: «Am clădit acest Castel ca un semn trainic că dinastia, aleasă liber de naţiune, este adânc înrădăcinată în astă frumoasă ţară şi că răsplătim dragostea poporului Nostru cu încrederea nemărginită pe careo avem în viitorul scumpei Noastre Patrii. Împlinesc dar o datorie sacră, o vie dorinţă, ridicând cu vin Românesc, în această casă a Noastră, cel întâi pahar în onoarea şi pentru fericirea României.Să trăiască draga Noastră Ţară!» Aceste cuvinte fură primite cu entusiazm de către cei de faţă cari aclamară pe Rege şi pe Regină cu urale călduroase. Ca răspuns la acest toast, d.Dumitru Ghica, preşedintele Senatului, închină, ca reprezentant al naţiunei, în sănătatea Dinastiei. Apoi poetul Alexandri, pe atunci în toată strălucirea talentului său, pronunţă următoarele cuvinte: «Pe vremea strămoşilor noştri, când un Domn, sau un boier intra în noua casă, poporul se aduna dinaintea uşei şi îi făcea urări în felul acesta: «Să aibă atâta cinste şi atâtea izbânzi câte grinzi şi cărămizi sunt în casă şi câte grăunţe de nisip sunt în ziduri». Tot astfel este urarea tradiţională ce la rându-ne aducem Majestăţilor lor în numele întregei naţiuni… Binecuvântarea cerească şi dragostea poporului să fie pentru totdeauna oaspeţii lor în noul locaş, fermecător ca o Poveste a Peleşului. Pe urmă veni rândul D-lui. C. A. Rosetti, preşedintele Camerei Deputaţilor. Printr’o improvizare pe atât de strălucită pe cât şi de neaşteptată, închină în sănătatea perechei regale, amestecând în cuvintele lui orpegii particulare la adresa Reginei Elisaveta, tot de o dată Doamnă a ţării prin voinţa dumnezeiască şi Doamnă a literelor prin învăţătura sa. În sfârşit, urmă un toast al I.P.S. Mitropolitului Primat, care vorbi în numele clerului şi altul al generalului Cernat, care vorbi în numele armatei «formată de Regele Carol şi condusă de dânsul la izbânzile rezbelului pentru neatârnare». Mai înainte de a se scula de la masă, Regele mulţumi Eforiei spitalelor civile pentru binevoitoarea ospitalitate ce îi dăduse în timp de atâţia ani în mănăstirea Sinaia, adăogând că perechea regală va păstra întotdeauna cea mai bună amintire. În seara aceleaşi zile, când se mutară în noua lor locuinţă, Regele şi Regina mai binevoiră să primească, cu toate oboselile serbarei, vr’o şaizeci de persoane, sosite cu trenul fulger Paris- Constantinopol, inaugurat la aceeaşi dată şi care erau ingineri, directori de drum de fier, oameni de Stat, jurnalişti, cărora Suveranii binevoiră să le facă onorurile noului lor castel. Astfel fu celebrată, peste opt ani după inaugurarea lucrărilor, punerea celei din urmă pietre a castelului Peleş, a acestei frumoase reşedinţe la care lucraseră numeroşi artişti şi mii de braţe timp de zece ani, pentru a realiza o singură gândire, gândirea Regelui Carol concepută cu îndrăzneală şi voită cu tărie. (Castelul Peleș – Schiță istorică și descriptivă de Leo Bachelin)
Localizarea
Castelul Peleş este situat în Sinaia (la 44 km de Braşov şi la 122 km de Bucureşti) iar pe şosea se alege Drumul european E60 sau DN1. Pe calea ferată există numeroase curse care din Ploieşti intră pe Valea Prahovei, iar Statiunea Sinaia este una dintre destinaţii.
Vizitatorii beneficiază de un tur extins al spaţiilor de la parter şi etaj I, cu ghidaj în cinci limbi străine. În luna noiembrie, Castelul Peleş este închis pentru curaţenia generală.

V.F.

Zilele toamnei culminează la Ploiești cu a 5-a ediție a Festivalului de fotografie //SECVENȚE. Clubul de Turism și Arte Escamonde Ploiești, împreună cu Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului – Apdt Prahova – și Muzeul de Științele Naturii Prahova, are plăcerea de a vă invita să redescoperiți fotografia, prin expoziții, conferințe și ateliere tematice.
Pentru 2017 am ales ca subiect principal al festivalului “Viața orașului”, cu ale lui infinit de multe secvențe. Fotografi de pe tot mapamondul și-au luat angajamentul în a vă surprinde și impresiona prin forme, culori și mai ales momente. În sprijinul lor vin alți artiști care vor contribui cu fotografii de peisaj, natură, portrete precum și imagini comerciale și industriale.
Palatul Culturii, veche cetate a științei și a artelor, o să fie plin de evenimente artistice. Ne vom întâmpina vizitatorii cu “Strada Artelor”, un eveniment cultural care va inunda treptele palatului cu scurte reprezentații artistice, cu mici meșteri artizanali, cu expoziții, culoare și sunet. Sala Pașilor Pierduți va găzdui și în acest an principalele expoziții ale festivalului, iar printre înaltele ei coloane vom avea multe curiozități dedicate celor care își vor aloca suficient timp pentru explorare și cunoaștere. Conferințele vor avea loc în sălile aceluiași palat, dar orașul Ploiești cu totul va găzdui ateliere de fotografie și expoziții foto în centrele sale culturale și comerciale.
Când emoțiile și lumina zilei se vor tempera, muzica va prelua tonul artistic al evenimentului. Vă invităm să asistați la un concert de jazz susținut de protagoniști celebri.
În seara de sâmbătă vom lansa micile noastre dorințe spre cer. Lampioanele vor lumina iarăși cerul orașului.

F.B.

Potrivit unui comunicat emis marți de Primăria Sinaia, această ediție celebrează povestea oamenilor și a locului, îmbinând clasicul care a definit acest oraș încă din cele mai vechi timpuri cu atmosfera de spirit liber a festivalului.

Pentru organizarea și desfășurarea evenimentului, accesul autoturismelor pe bulevardul Carol I va fi restricționat de joi, de la ora 20,00, până duminică la ora 20,00, circulația urmând să se facă pe rute alternative, care vor fi semnalizate corespunzător.

Organizatorii au pregătit, printre altele, spectacole pentru copii ale Teatrului Ancuța, un show interactiv cu trucuri, street entertainment cu Hangdrum și Barbarosa, statui vivante, târg de producători, dar și concerte susținute de Vescan, Irina Rimes, Mihail, Vunk, Eyedrops, Alexandra Ușurelu, Alternosfera și Voltaj.

Eventualele incidente vor putea fi semnalate, pe parcursul festivalului, la punctul de comandă al forțelor de ordine care va fi amplasat la Centrul de Informare Turistică din stațiune.

S.F.

Pasiunea pentru cai, eleganța, competiţia, adrenalina trăită la cote maxime, iubirea pentru natură şi energia unui loc istoric îşi dau întâlnire, în această toamnă, cu ocazia Karpatia Horse Show. Între 29 septembrie şi 1 octombrie, competitori din întreaga lume, campioni şi spectatori au trăit experiența unică, printre alei de castani şi ruine fermecătoare, într-un spațiu ce a aparţinut uneia dintre cele mai vechi familii româneşti, Domeniul Cantacuzino din Floreşti, județul Prahova.

Ediţia 2017 a Karpatia Horse Show a reunit elementele de show şi recreere conturate în ediţia precedentă și a reușit să le ducă la următorul nivel. Pentru publicul care a ajuns în pe domeniul din Floreşti, organizatorii au pregătit numeroase activităţi: de la prezentări de cai eleganţi, ogari şi maşini de epocă, drive test cu maşini de teren şi de lux până la accesul într-o zonă comercială variată unde vor intâlni creatori de frumos şi gust.

Special pentru familiile cu copii, în acest an, pe domeniul Cantacuzino, au fost amenajate parcuri de aventură și spații creative, care le-au permis celor mici să se distreze și să deprindă lucruri noi.

Zonele de agrement inspirate de parcul şi pădurea de pe cele 130 de hectare de domeniu fac din competiţia ecvestră un superlativ al evenimentelor de weekend outdoor pentru toţi membrii familiei. “Am dorit să dăm un semnal clar că echitaţia nu este doar un sport, ci un mod de viaţă. Am dorit ca orice iubitor de natură şi de frumos să îşi găsească locul în acest eveniment, fie că este sau nu pasionat de cai. Mulţumim celor 8000 de adulţi şi 3000 de copii care au fost alături de noi la ediţia din 2016. Anul acesta suntem și mai buni datorită lor. Oferim un mix de activitati, un weekend de povestit, in mijlocul naturii. Suntem convinși că cele trei zile de competiție vor rămâne în inimile celor care ne vor vizita”, spunea înaintea evenimentului Mihnea Vîrgolici, director al evenimentului.

Pe lângă agrement, Karpatia Horse Show înseamnă adrenalină, fiind, în primul rând, o competiție sportivă. Zeci de sportivi din întreaga lume au venit la Floreşti să ia parte la concurs.  În acest an show-ul ecvestru a adus în prim plan Campionatul Balcanic de Atelaje, disciplină la care România este în top 10 mondial.

Gabor Fintha, unul dintre cei mai faimoşi şi respectaţi designeri de obstacole de atelaje din lume, a construit pe domeniul Cantacuzino un parcurs la un nivel tehnic foarte ridicat pentru demonstrații de măiestrie.

Probele de Concurs Complet nu au lipsit nici de această dată. Au fost obstacole impresionante, cu cai care au sărit şi galopat prin apă sau au sărit buşteni şi mobilier supradimensionat, aranjate cu mare pricepere de designerul irlandez Peter Fell şi decorate de o echipă de peisagişti de top.

Toamna lui 2017 pe domeniul Cantacuzino de la Floreşti a adus momente unice de life style, o paradă nobiliară a pălăriilor, dar și doamne acompaniate de ogari eleganţi.

Detalii şi imagini de la ediţiile anterioare găsiţi pe http://www.karpatiahorse.ro sau pe pagina oficială de Facebook, https://www.facebook.com/karpatiahorse. Pentru a intra în atmosfera Karpatia Horse Show, va invităm să urmăriţi filmul de prezentare al evenimentului: https://www.youtube.com/watch?v=EV9xs4n3H1Y

C.S.

Luni, 2 octombrie, de la ora 17.00, va avea loc şedinţa bisăptămânală a Cenaclului „I.L. Caragiale” Ploiești, la Filarmonica „Paul Constantinescu” din municipiu. Întâlnirea va fi condusă de preşedintele Cenaclului, poetul Ioan Vintilă-Fintiș. Vor citi din creaţiile lor: Raul Sebastian Baz, Robert Aristotel Avrigeanu precum și alți invitați care vor răspunde prezent la lucrările Cenaclului Literar.

După cum știți, în cadrul Cenaclului vor avea loc dezbateri pe teme literare actuale, sugerate de iniţiatorii cenaclului sau cerute de participanţi, vor fi recitate sau citite ultimele creații literare și vor fi prezentate cărţi nou apărute.

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești se adresează iubitorilor de literatură care vor să se întâlnească şi să vorbească despre pasiunea lor comună.

Vă așteptăm cu drag,

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești

„Activiştii vor fi activişti toată viaţa, iar noi vom fi poeţi toată moartea” (Nichita Stănescu)

Nino, excepționalul poet Ion Stratan, exponent al generației optzeciste, urmaș al lui Nichita Stănescu, n-a fost probabil cel mai norocos om din lume, dar într-o privință, cu siguranță a avut noroc. A avut noroc de prieteni în timpul vieții, a avut noroc și prin faptul că mulți dintre ei i-au rămas la fel de fideli și în postumitate. Poate și pentru că el însuși a avut o puternică vocație a prieteniei. Nino a avut parte de vremuri mai puțin favorabile și în vechiul regim și în cel nou, dar a avut noroc de prieteni. Ultima parte a vieții a trăit-o la Ploiești, înconjurat de prieteni de nădejde și care îi păstează și acum, cu toată dragostea, memoria.

„Ion Stratan, spirit deschis, cu alonjă intelectuală, fermecator în paradox și în lacrimă, speranța dintâi a poeziei noastre” – scria Nichita Stănescu despre Ion Stratan. Cei doi au fost prieteni buni, iar stilurile lor literare sunt asemănătoare. „Nichita era cu cei mai mulți din jur doar politicos, nu ajungeai ușor la inima lui. Însă pe Nino, Nichita l-a iubit!, spunea poetul Traian T. Cosovei, fost coleg de facultate cu Stratan și prieten apropiat.

Stratan, considerat principalul urmaș al lui Nichita, a murit la aceeasi vârstă ca și marele său prieten, 50 de ani. Stratan a fost , de asemenea, cel mai distins poet al Cenaclului de Luni la o vreme când ceilalţi optzeciști încă își pregăteau ucenicia.

Poetul a absolvit cursurile Facultăţii de Filologie din Bucureşti (1981) şi a debutat în acelaşi an cu volumul Ieşirea din apă (debut publicistic în 1972, în revista Amfiteatru). Membru al cenaclului „Amfiteatru“, al „Cenaclului de Luni“ condus de Nicolae Manolescu și al cenaclului „I.L.Caragiale” din Ploiești, membru al conducerii revistei Contrapunct și bibliotecar la Biblioteca “Nicolae Iorga” din Ploiești. A colaborat cu poezie, critică literară, eseuri, traduceri la numeroase reviste literare din ţară. Semnatar, alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Florin Iaru, al volumului Aer cu diamante (1982), care a marcat consacrarea „generaţiei optzeciste”. Distins cu numeroase premii literare, între care Premiul Fundației „Nichita Stănescu“ (1990), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1993), Premiul „Mihai Eminescu“ al Academiei Române (1995), Premiul Asociaţie Scriitorilor din Bucureşti (2001).

A murit în mod tragic, sinucigându-se în apartamentul său din Ploiești, la 19 octombrie 2005. De aceea, nu mai pot fi citite decât într-o anumită cheie premonitorie titlurile cărților sale sau versuri precum: „Viața asta, moarte înceată / Și viața cealaltă, o moarte iute / Nu mai pot, nu mai vor pe-ncercate/ Primat să-și dispute / Nu mai vrea lumea cealaltă să se opună aici / Și nici existența nu vrea sa mai pară / Un gol de furnici/ S-au săturat existențele / De-atâta vid / Haide și tu, prag între dânsele / Să aluneci avid”. („Moarte înceată”, din volumul „Spălarea apei”, Editura Eminescu). De altfel, în ultimii ani, Ion Stratan a publicat cu o febrilitate luată de unii drept inexigență, de alții ca o revarsare a adâncului său poetic, împiedicat să publice timp de un deceniu de către autoritățiile comuniste.

A absolvit în 1981 Facultatea de Limbă și Literatura Română a Universității din București. În timpul studenției a fost membru al cenaclului „Amfiteatru”, apoi al „Cenaclului de Luni” condus de criticul literar Nicolae Manolescu și al „Cenaclului I.L.Caragiale” din Ploiești. A fost cel mai distins poet al Cenaclului de Luni la o vreme când ceilalți optzecisti încă își pregăteau ucenicia. A fost redactor șef al revistei Contrapunct și bibliotecar la Biblioteca „Nicolae Iorga” din Ploiești. Este unul dintre optzeciștii care a luat poezia în serios, consacrându-i viața. Prieten cu Nichita Stănescu, considerat drept cel mai important continuator al acestuia, Stratan a recurs și la izvorul celuilalt mare ploieștean al Râsu-plânsului, Ion Luca Caragiale, dar în tonul sumbru al berlinezului sensibil la dezastrul din 1907.

Ion Stratan a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București în ziua de 22 octombrie 2005, în vecinătatea nu foarte îndepărtată a bătrânului Nichita, fiind condus pe ultimul drum de către rude, prieteni, co-generi optzeciști și scriitorii importanți contemporani. Avea, la fel ca Nichita, numai 50 de ani. A fost membru al Cenaclului de Luni.

Ion Stratan rămâne poetul care cunoaşte experienţele modernităţii, dar şi experimentele şi revelaţiile postmodernităţii. Ludicul şi farsa lingvistică, atmosfera aleatorie a visului, ermetismul cu inervaţii suprarealiste, tensiunea notaţiilor eterogene, toate acestea dau naştere unei viziuni poetice pregnante, în care abstracţiunea are contururi nete, iar vectorul imaginarului adună laolaltă dispersiile eului şi avatarurile realului.

După o pauză de mai bine de trei ani, iubitorii turfului din Ploieşti şi nu numai au, duminică, şansa de a asista, din nou, la Derby-ul de Trap al României, cea mai importantă cursă organizată anual pe Hipodrom. Reuniunea organizată de Primăria Ploieşti şi Consiliul Local Ploieşti, prin Clubul Sportiv Municipal Ploieşti, va programa nu mai puţin de şapte curse, între care şi cele patru premii clasice – Criteriul cailor de 2 ani, 3 ani, 5 ani şi 4 ani -, ultimul, cunoscut  drept Derby-ul de Trap al României. În cadrul reuniunii se vor pune la bătaie premii în valoare totală de 44.400 ron.

Reuniunea va debuta la ora 10.00, iar derby-ul va fi a patra cursă din program (ora 11.45) şi va avea la start 6 din cei 7 trăpaşi care au participat în „Criteriul cailor de 4 ani” şi „Premiul de încercare”, curse desfăşurate în cele două reuniuni din luna septembrie: Star Nobel, Seniorita, Fascia, Vraja Verii, Barbarosa şi Kanur. Lipseşte iapa Ruxandra, care nu a fost înscrisă în cursă, considerându-se că nu este pregătită pentru o astfel de întrecere. În cursa vedetă a zilei, vor fi premii în valoare totală de 12.000 de lei, împărţite astfel: locul 1 – 5.400 lei; locul al 2-lea – 3.000 lei, locul al 3-lea – 1.800 lei; locul al 4-lea – 1.200 lei; locul al 5-lea – 600 lei.

Şi celelalte trei curse importante ale reuniunii, Criteriul cailor de 2 ani, 3 ani, 5 ani, vor beneficia de premii însemnate, în fiecare dintre acestea fiind puşi la bătaie 9.600 lei (locul 1 – 4.320 lei; locul al 2-lea – 2.400 lei, locul al 3-lea – 1.440 lei; locul al 4-lea – 960 lei; locul al 5-lea – 480 lei).

Biletul de intrare pentru accesul în tribună va fi în valoare de 5 ron/persoană, iar copiii cu vârsta de până la 14 ani au acces gratuit. Spectatorii care vor veni cu maşina vor achita o taxă de parcare în valoare de 2 ron/oră pentru fiecare autoturism. Accesul publicului participant la reuniune se va face prin intrarea din Bulevardul Bucureşti-DN1.

Invitat de marcă la derby: belgianul Joseph Verbeeck!

Pe lângă o serie de surprize pregătite de organizatori, reuniunea de duminică va beneficia de prezenţa unuia dintre cei mai importanţi driveri din istoria trapului mondial: belgianul Joseph Verbeek, supranumit „Diavolul belgian”. Acum în vârstă de 60 de ani (e născut pe 6 februarie 1957), Jos Verbeek este al doilea cel mai titrat driver câştigător de „Prix D’Amerique” (Campionatul Mondial de Trap Atelat, cu premiu pentru câştigător de 1 milion de euro), în care s-a impus de 4 ori, cu cai diferiţi, niciodată principalii favoriţi ai evenimentului! Într-o ierarhie a acestor trofee, primul este francezul Frank Nivard, cu 5 victorii, însă de fiecare dată conducând marii favoriţi ai cursei. Jos Verbeek vine la Ploieşti la invitaţia unor proprietari de cai şi va putea fi văzut la lucru în două curse: Criteriul cailor de 2 ani, cu calul Calypso RM, şi Criteriul cailor de 3 ani, cu calul Speedy Nobel!

Anul acesta, belgianul a fost numit ambasador al Uniunii Europene de Trap, fiind însărcinat cu promovarea trapului în rândul tinerilor.

CSM Ploiești

Continuăm seria poveștilor de succes ale tinerilor care ajută la construirea României prin pași mici, dar cu eforturi mari și despre care este nevoie să cunoaștem mai multe.

Unul dintre acești tineri este Matei Bucur Mihăescu, pianistul care își dedică viața creației și modelării altor persoane motivate. El este membru fondator și președintele Clubului M, forum dedicat persoanelor care doresc să facă performanță și care sunt mânate de profesionalism și talent.

Cunoscut publicului de când avea 11 ani, Matei Bucur Mihăescu, fără să abandoneze muzica, a pornit, acum doi ani, pe încă un drum: cel al politicii. Ce-l mână în luptă, care sunt proiectele unui tânăr căruia talentul și munca i-au asigurat un viitor luminos, dar care la 20 de ani vrea să facă ceva şi pentru alţii, aflați din primul interviu pe care l-a dat şi ca muzician și ca om politic.

La numai cei 22 de ani, Matei fiind pasionat de muzică, este preocupat de situația altor tineri ca el, talentați, dar care nu au ocazia să se afirme din cauza diferitelor bariere care le stau în cale. Prezent pe scenele diferitelor concerte internaționale încă de la o vârstă fragedă, tânărul compozitor s-a confruntat cu probleme, care de multe ori, i-au fost ușurate de prezența unor oameni care au crezut în el și i-au dat aripi.

Matei Bucur Mihăescu nu regretă alegerea de a rămâne în România pentru a ajuta la construirea unui viitor mai bun pentru el și pentru alți tineri performanți.

Astfel, avem un exemplu viu de performanță, talent și bunăvoință a unui om care a decis să stea drept în fața obstacolelor.

Matei Bucur Mihăescu este considerat un nou brand românesc. În vârstă de numai 22
ani, Matei Bucur Mihăescu este absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, secția Dirijat orchestră și al Facultății de Științe Politice a Universității Naționale București.
Ca muzician, este recunoscut ca un fenomen, un talent muzical complex, de excepţie.
Cu o foarte bogată experiență de scenă, în calitate de pianist, compozitor și dirijor de muzică clasică, Matei Bucur Mihăescu este supranumit ”Bagheta magică a muzicii
clasice româneşti contemporane”.
În timp ce repertoriul său ca solist – pianist acoperă peste 400 de ani de muzică, cuprinzând lucrări cu stiluri variate şi cu grad ridicat de dificultate din creaţiile compozitorilor clasici, moderni şi contemporani, creaţia compozitorului Matei Bucur Mihăescu numără deja peste 200 de lucrări muzicale pentru pian, orchestră, cor şi diverse formule instrumentale care au fost interpretate pe scene de primă mărime de către artişti de prestigiu.
Recitalurile şi concertele extraordinare, pe care le-a susţinut încă de la vârsta de 9 ani, au ridicat în picioare prestigioase săli de concerte din ţară şi din străinătate (Sala Mare a Ateneului Român, Opera Națională București, Teatrul de Operetă și Musical Ion Dacian, Sala de concerte a Radiodifuziunii Române, Muzeul George Enescu; Berlin, Londra, Varșovia, Veneția, Vilnius, Viena).
În anul 2008, a înfiinţat şi lansat propria orchestră CaMMerata (cu doi de M de la Matei Mihăescu) la pupitrul dirijoral al căreia a reputat numeroase succese: stagiunea muzicală
CaMMerata, Festivalul Internaţional ,,George Enescu” (ediţiile 2011- 2013), concertul extraordinar, susţinut la Opera Naţională Bucureşti, în calitate de compozitor şi dirijor, la pupitrul propriei orchestre şi al Corului Naţional de Cameră Madrigal, proiectul original
Concertarium.
În cei mai bine de 10 ani de carieră muzicală, a lansat cinci CD-uri şi un videoclip cuprinzând creații muzicale personale și au fost editate trei caiete de partituri la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România cuprinzând o selecţie din compoziţiile proprii pentru pian solo.
În semn de recunoaştere pentru activitatea sa deosebită în domeniul artei interpretării
pianistice, al compoziţiei şi dirijatului a fost editat, de către Romfilatelia în parteneriat cu
Poşta Română, un plic personalizat ,,Matei Bucur Mihăescu – pianist şi compozitor” şi
i-au fost decernate Trofeul Casei de producţie Rollywood pentru muzică, Premiul de
excelenţă al Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali din România, Titlul
de ,,mic ambasador al culturii româneşti în lume”- oferit de Ministerul Afacerilor
Externe şi Asociaţia Partenerilor Corpului Diplomatic, Diploma de excelenţă pentru
contribuţia de excepţie în domeniul creaţiei şi interpretării muzicale – oferită de ministrul
educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Începând din 2010 se organizează, anual, Concursul de interpretare muzicală Matei
Bucur Mihăescu – o adevărată pepinieră și rampă de lansare a tinerelor talente.
Modelul său de reușită în plan artistic i-a oferit lui Matei Bucur Mihăescu premisele pentru demararea unui alt proiect important și anume: realizarea unui parteneriat strategic al tinerilor români de pretutindeni prin care își propune susținerea, motivarea și promovarea acestora în scopul construirii unei Românii moderne.

E.D.

Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga” Prahova organizează „Noaptea Bibliotecilor Deschise”. Oaspeții Bibliotecii Județene sunt așteptați la activitățile organizate în cadrul evenimentului “Noaptea Bibliotecilor Deschise” în ziua de 29 septembrie, la ora 18:00 până la ora 24:00.
Primii care se vor bucura de acest eveniment vor fi copiii, cărora le este destinat momentul ce va deschide programul:
– Concurs de sah – vor fi premiați cu cărți toți copii participanți.
– Face Painting/ Pictură pe față – în noul spațiu de petrecere a timpului liber (pentru copii) aflat în incinta bibliotecii; aceștia vor putea folosi jocurile aflate acolo pentru ei și pot fi pictați pe față dacă își doresc.
– O poveste de seară – Lectură pentru copii
La Secția de Împrumut carte pentru copii se va viziona povestea “De la copac la carte” – copiilor le este prezentat drumul cărții: realizarea acesteia de la bucata de lemn la produsul final cartea.
– Cartea de patrimoniu – cei interesați de cartea rară și cartea veche vor putea admira exemplarele din fondul bibliotecii.
– Tur de bibliotecă – oaspeții vor fi invitați să viziteze secțiile bibliotecii, vor primi explicații de la bibliotecarii – ghizi care le vor prezenta organizarea bibliotecii și drumul pe care îl parcurge o carte din momentul în care intră în bibliotecă și până când ajunge în mâna cititorului.
Vernisaj expoziție: Instituții publice – Expoziție ce cuprinde colaje din paie, autor Ion Ionită, membru al Cenaclului “Arcade” al Bibliotecii Județene Nicolae Iorga Prahova.
Lansarea campaniei: “Donează o carte nouă” – să îmbogățim fondul cu cărți noi în limba română existent la Filiala “Nicolae Iorga” a instituției noastre din orașul Cimișlia, Republica Moldova.
La Secția de Împrumut carte pentru adulți, bibliotecarii vor aștepta cititorii cu ultimele noutăți achizitionate.
Cei prezenți vor fi apoi invitați în Sala “Meridian” pentru a viziona filme cu tematică selectivă (thriller, suspans, sf, clasice).

N.I.

O aplicaţie mobilă vă ajută să alegeţi mai uşor ce cărţi să citiţi. Prin ea, primiţi zilnic recomandări de titluri din literatura română contemporană şi informaţii despre volumele cele mai vândute. Aplicaţia e gratuită şi a fost dezvoltată de Biblioteca Judeţeană din Braşov, cu ajutorul unei firme IT.

Aplicația se numește IZILIT, un acronim pentru “Întâlnire zilnică cu literatura”.

Imaginea coperții, o notă scurtă despre conținut, scrisă de o persoană avizată, și o scurtă biografie a autorului. Acestea sunt datele pe care le primiți despre cărți, deocamdată doar din literatura română contemporană. Aplicația pentru mobil a fost realizată de o firmă IT, iar baza de date este administrată de angajații Bibliotecii Județene “George Barițiu” din Brașov.

Proiectul vrea să-i atragă pe tineri spre lectură.

Aplicația IZILIT va fi promovată de toate bibliotecile publice din țară și la târgurile de carte.

T.V.

Și în acest an, autoritățile locale din „Perla Carpaților” vor organiza tradiționalul festival „Sinaia Forever”, ajuns la cea de a XXIII-a ediție. Tema ediției din acest an este „Povestea oamenilor și a locului”.

Primăria Sinaia a luat decizia să nu mai organizeze Festivalul ”Sinaia Forever” la începutul lunii septembrie, ci în luna octombrie, anunț făcut pe pagina de socializare a instituției, unde a fost motivată și schimbarea:
„Lipsa spațiilor de cazare din perioada 1-3 septembrie (gradul de ocupare fiind de 100%, iar pentru artiștii prezenți la Festivalul Sinaia Forever ar fi nevoie de aproximativ 150 de locuri de cazare) si recomandările Poliției Stațiunii cu privire la traficul auto intens de pe Valea Prahovei au dus la modificarea datei desfășurării Festivalului Sinaia Forever în 06 – 08 octombrie 2017.”, se arată în postarea făcută pe internet.

Din programul Sinaia Forever 2017:

Președintele Igor Dodon a invocat data de 2 februarie 1365 ca zi în care „statalitatea Moldovei a fost recunoscută oficial”, propunând astfel a doua zi a lunii februarie drept sărbătoare oficială „Ziua Statalității”. Publicația AGORA a solicitat opinia istoricului Octavian Țîcu pentru a explica în ce măsură este întemeiată propunerea fostului lider socialist. Asfel, potrivit lui Țîcu, „este o eroare gravă să confunzi statul actual Republica Moldova cu statul medieval al Moldovei”.

Potrivit lui Octavian Țîcu, data de 2 februarie 1365 este o dată discutabilă în istoriografie. „Sunt mai multe păreri în privința apariției statului medieval moldovenesc și din punctul ăsta de vedere nu există o certitudine, fiind mai multe versiuni ale genezei statalității moldovenești feudale. Există o gravă eroare în a confunda statul actual Republica Moldova cu statul medieval al Moldovei la care face referință Igor Dodon. Asta pentru că moștenitorul legitim și toate atribuțiile juridice ale Țării Moldovei aparțin României, pentru că la 1859 Moldova s-a unit cu Țara Românească și a creat România. Astfel, referirea la statul contemporan ca la o continuitate a Țării Moldovei este o aberație și o speculație politică”, a declarat Octavian Țîcu pentru Agora.

Expertul spune că dacă vrem să vorbim despre statalitatea actuală a RM așa cum este ea, „drept dată de reper trebuie luată 2 august 1940 când prin decizia Sovietului Suprem al URSS s-a creat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească care este de fapt în actualul contur geografic care este rezultatul anexării Basarabiei”.

„Chestiunile de genul acesta nu sunt o prerogativă a președintelui, ci a mediului istoric care oferă explicații pentru un eveniment politic. O astfel de invocare a datei este o reminiscență sovietică”, a mai adăugat Țîcu.

Octavian Țîcu (n. 21 august 1972, Costuleni, Ungheni) este un istoric, politician și fost boxer profesionist din Republica Moldova, Ministru al Tineretului și Sportului din Republicii Moldova între 26 februarie – 30 mai 2013,ndupă ce l-a înlocuit pe Ion Cebanu (2011 – 2013). A fost înaintat în funcție de Partidul Liberal.

Octavian Țîcu este un fost boxer profesionist. Între 1995 și 2003, el a devenit de 7 ori campion național la box în Republica Moldova. Iar în 1996, a reprezentat Republica Moldova la Jocurile Olimpice de vară din 1996, la categoria 57-60 kg.

A făcut parte din Comisia pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, formată la 14 ianuarie 2010.

În martie 2015 el s-a alăturat grupului de inițiativă de formare a Partidului Popular European din Moldova. La alegerile locale generale din 14 iunie 2015 a fost ales în funcția de consilier raional în Ungheni din partea Blocului electoral „Platforma Populară Europeană din Moldova — Iurie Leancă”.

Pe 20 august 2015, în cadrul ședinței consiliului raional Ungheni, Octavian Țîcu a anunțat că părăsește Partidul Popular European și și-a depus și mandatul de consilier raional în Ungheni, arătându-se nemulțumit de felul cum s-a făcut coaliție la nivel raional.

Distincții, premii și decorații

• 2010 – Medalia “Meritul civic”, decorat de către Președintele Republicii Moldova.
• 2004 – Premiul Național al Tineretului în domeniul Științei și Literaturii pentru monografia – Problema Basarabiei și relațiile sovieto-române în perioada interbelică (1919-1939).
• 2004 – Premiul pentru cea mai bună carte a anului în Universitatea Liberă Internațională – Problema Basarabiei și relațiile sovieto-române în perioada interbelică (1919-1939).
• 2004 – Premiul cel mai bun șef de catedră al Universității Libere Internaționale în anul universitar 2003/2004.
• 1993 – Premiul Fundației Soros-Moldova pentru merite academice deosebite.

Sursa: Agora.md

Miercuri, 27 septembrie 2017, ora 19.00, pe scena Filarmonicii ”Paul Constantinescu” vor urca, alături de orchestra simfonică, dirijorul Walter Hilgers și tubistul Mihai Luigi Corodan pentru un concert simfonic cu totul special, desfășurat sub egida Ambasadei Germaniei la București.
Fost tubist al Filarmonicii din Viena, fondator al renumitului ansamblu de suflători de alamă ”German Brass”, profesor și dirijor, Walter Hilgers este un muzician complet, de renume internațional, ce ocupă și funcția de Director Artistic Onorific al Filarmonicii ploieștene, iar pentru seara de miercuri, 27 septembrie 2017, a ales să prezinte publicului un program artistic ce conține trei lucrări.
Așadar, seara debutează cu ”Uvertura pe trei teme rusești” din creația compozitorului Nikolai Rimsky Korsakov, ce pregătește intrarea în scenă a muzicianului Mihai Luigi Corodan, tubistul Filarmonicii ”Paul Constantinescu”. Mihai Luigi Corodan și-a desăvârșit studiile în Germania, țara cu una dintre cele mai bune școli de tubă, și cântă în exclusivitate pe instrumente Buffet Crampon – Melton Meinl Weston, firmă a cărei imagine o reprezintă în România. Tânărul tubist va interpreta ”Concertul pentru tubă și orchestră” de Alexander Arutiunian, o lucrare cu tubă solistă, o postură nu des întâlnită când vine vorba despre acest instrument, opera în care compozitorul și-a propus ”să lase tuba să cânte”.
Concertul se încheie cu ”Eroica lui Brahms”, așa cum a denumit Hans Richter, cel care a dirijat premiera, Simfonia a-III-a, în Fa Major, una dintre cele mai des cântate simfonii ale compozitorului.
Cu o zi mai devreme decât în mod obișnuit, miercuri, 27 septembrie 2017, Filarmonica ”Paul Constantinescu” vă invită în Sala ”Ion Baciu” pentru ultimul concert simfonic al lunii septembrie ce face parte din Festivalul ”Zilele Filarmonicii 65”, organizat cu ocazia aniversării a 65 de ani de tradiție în promovarea valorilor culturale.
Biletele sunt disponibile atât online, pe www.filarmonicaploiesti.ro, cât şi la Casa de Bilete a Filarmonicii “Paul Constantinescu” Ploieşti şi la Agentia Teatrală Ploieşti, la prețuri de 20 de lei – întreg, 15 lei – pensionar și 10 lei – elev și student.

Dirijor: Walter Hilgers
Solist: Mihai Luigi Corodan – tubă

Program:
Nikolai Rimsky – Korsakov – Uvertură pe 3 teme rusești, op. 28
Alexander Arutiunian – Concert pt. tubă și orchestră
Johannes Brahms – Simfonia a III-a în Fa major, op. 90

F.P.

Una dintre cele mai iubite și cunoscute ecranizări din istoria cinematografiei românești, Moromeții, va avea parte de o continuare, la 30 de ani de la lansarea filmului regizat de Stere Gulea

Povestea familiei Moromete continuă. După 32 de ani, în comuna Talpa se filmează din nou. Pelicula „Moromeţii 2” continuă acţiunea uneia dintre cele mai iubite producţii din cinematografia românească. Tot în regia lui Stere Gulea, filmul are o distribuţie de excepţie. Personajele lui Marin Preda sunt jucate de Horaţiu Mălăele, Ana Dogaru şi Iosif Paştină.

Ulița din Talpa, județul Teleorman, unde, acum 30 de ani, se filma prima parte a filmului Moromeții, este din nou animată. Actori mari joacă într-o continuare a poveştii famililei Moromete.

Horațiu Mălăiele îl interpretează pe Ilie Moromete, Ana Dogaru e Catrina, iar rolul lui Niculae e interpretat de Iosif Paștină, un tânăr de 19 ani.

Potrivit regizorului Stere Gulea, acțiunea din Moromeții 2 se petrece la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Casa lui Moromete e aceeaşi din primul film.

Dacă primul film a fost o adaptare destul de fidelă a romanului, continuarea are la bază un scenariu inspirat din Moromeții, vol. 2, Viața ca o pradă și publicistica lui Marin Preda. Scenariul reia firul poveștii familiei Moromete după cel de-Al Doilea Război Mondial, într-un context istoric extrem de frământat: instalarea com nismului . Cele două personaje principale, Ilie Moromete și fiul său, Niculae, văd aceste schimbări cu ochi diferiți, prilej de conflict permanent.

Filmările au adus bucurie și în rândurile locuitorilor din Talpa, judeţul Teleorman, mai ales că ei fac figuraţie în peliculă. Constantin Chelu are misiunea de a se plimba pe uliţă, ca un consătean al lui Moromete.

Filmările din comuna Talpa se vor încheia în aproximativ trei săptămâni, însă ele vor continua în alte localități, printre care București și Slatina.

Horațiu Mălăele a comentat în stilul propriu iminenta apariție a peliculei Moromeții 2: „Cred că va fi un film ce va arăta celor care vor dori să-l vadă istoria dulce-amară, tragică de multe ori, a țăranului român în general, a familiei Moromete în particular. O armonie milenară spulberată de experiențe sociale dezastruoase. Pentru a sparge bariera preconcepțiilor, stereotipiilor și anchilozelor de tot felul, în ceea ce privește personajul Ilie Moromete pe care îl voi interpreta, pentru că una dintre virtuțile lui este disimularea, voi răspunde curiozităților cu vorbele personajului: Să ţineţi minte că la noapte o să plouă. Dacă dă ploaia asta, o să fac o grămadă de grâu”.

„Când zic Moromeţii, zic actorie şi mi se pare, cantitativ, cel mai important film românesc din acest punct de vedere” , CRISTI PUIU, regizor

Filmul va avea premiera în cinematografele din România, pe 9 noiembrie 2018, fiind distribuit de Transilvania Film.

T.V.