Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023)

Căci deviza noastră este
”Nicio masă fără pește”

Maria Băescu, fost președinte al Alianței Civice Prahova, ne propune două delicii ale bucătăriei poloneze, servite ca felul unu și felul doi, în următoarea ordine:

Se iau unu-doi heringi sărați, două cepe, un ou, muștar, oțet și puțin untdelemn. Fileurile de heringi se scot de pe oase și se țin două-trei ore în vin (se recomandă vin alb, pentru ca fileurile să nu-și modifice culoarea). În acest fel, se desărează și se fezandează. Peste fileurile scoase din vin se toarnă sos de muștar, care se prepară cu un gălbenuș, puțin oțet și puțin untdelemn. Se bat până se formează o maioneză subțirică. Fileurile se servesc cu felii de ceapă alături. Heringii sunt un gen de ”antre”.

Se trece apoi la felul doi. Se iau 400 grame carne de vițel sau porc, 100 g unt, o ceapă, doi-trei căței de usturoi, o ceșcuță cu vin alb, sare și piper. Carnea se taie felii și se bate bine, ca pentru șnițel. Se sărează și se piperează, iar feliile de carne se prăjesc în unt, cu ceapa și usturoiul tăiate mărunt. Se scot apoi feliile din tigaie, sosul se stinge cu vin alb și se toarnă peste șnițele. Șnițelele se servesc cu cartofi fierți natur și cu gogoșari.

Secretul frumuseții polonezelor

”Am servit pentru prima dată aceste feluri de mâncare într-o excursie făcută în Polonia, la Cracovia. Acolo am intrat într-un local cu mâncăruri tradiționale. Mâncarea de bază este acest șnițel cu cartofi, care reprezintă felul doi. După ce veți consuma aceste feluri, o să aveți o dorință de a merge în Polonia. Sunt mâncăruri pe care vi le recomand cu toată căldura, mai ales că peștele este atât de sănătos. Da, sunt de acord cu vechiul îndemn: nicio masă fără pește. Că e pe bune. Numai că, pe vremea lui Ceașcă mâncam peștele de sărăcie, acum e prea scump.
Bucătăria poloneză e picantă. Și a noastră e bună și variată. În Polonia se mănâncă destul de mult pește și ați văzut ce frumoase sunt polonezele”.

”Un alt motiv să merg în Polonia”, mi-am zis imediat, entuziasmat.

                                                          A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                      care și-a făcut bagajele pentru Cracovia

          Pericolele credinței în reîncarnare – o perspectivă ortodoxă

  Voi publica primul meu proiect de cateheză scrisă, care după cum scrie și în titlu, este despre pericolele credinței în reîncarnare. Voi trata principalele probleme care afectează credința în Hristos și de ce reîncarnarea nu este compatibilă cu învățăturile bisericii și Sfintei Scripturi. De asemenea, argumentele pot fi privite și ca motive pentru care reîncarnarea este invalidă în mod general. Mulțumesc Revistei 24pharte.ro pentru găzduire!

Ce Este Reîncarnarea, Unde A  Aparut, Despre Origenism

Reîncarnarea este un concept religios apărut în Asia, care presupune că sufletul omului se poate întrupa din nou după moartea corpului trăind un număr infinit de vieți pentru a echilibra balanță cosmică în favoarea lor, karma; conceptul este întâlnit în Hinduism, Jainism, Budism. Pentru a fi posibilă reîncarnarea, sufletul trebuie să existe de dinaintea trupului pentru a poseda un corp nou după moartea celui vechi. Origenismul, numit după Origen, este doctrina prin care spune că sufletul este preexistent trupului, neagă caracterul etern al pedepsei de după moarte. În primele secole creșține, circulau peste tot astfel de doctrine  atrăgătoare, care doar încurcă oamenii și îi înlătură de Sfânta Biserica și de posibilitatea de a cunoaște pe adevăratul Dumnezeu și căile Lui. Astfel s-au făcut sinoade pentru a stabili calea adevărată, prin ispiratia Sfântului Duh: Dacă cineva crede în fabuloasă preexistentă a sufletelor și în acea condamnabilă restaurare (apocatastasia), adică restabilirea, tuturor lucrurilor așa cum era la început, să fie anatema”. -Sinodul din Coslantinopol, din 543.[1]

Este Reîncarnarea Prezentă În Biblie?

Diavolul, care vrea să ne oprească din a ne afla în prezenta și slava Domnului, furișează în mințile oamenilor idei cum că ar exista dovezi biblice care susțin că reincarnarea este demonstrată de biblie, cel mai cunoscut caz este despre Sfântul Ioan Botezatorul, presupusa reîncarnare a Sfanțului Ilie „Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce vă să vină„(Mt. 11.14); Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr vă veni şi vă aşeza la loc toate. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului vă pătimi de la ei. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul. (Mt. 17. 11-13). Interpretarea acestor texte în tradiția bisericii ne oferă un răspuns simplu și puternic , având și temei scripturistic: Şi vă merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, că să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilol. (Lc. 1. 17).

Argumentul arată că „duhul și puterea lui Ilie” nu se referă la identitatea personală a lui Ilie, ci reprezintă un caz de tipologie biblică, asta înseamnă să privești unele persoane din vechiul testament ca fiind prefigurări ale unor personaje din noul testament [2]. La schimbarea la față a Domnului Iisus Hristos, s-a arătat Ilie alături de Domnul, nu sfântul Ioan Botezatorul. Pentru a fi posibila reîncarnare, Ilie ar fi trebuit să moara, iar Sfânta scriptura ne spune: „Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer” (4 Regi 2. 11), astfel sufletul lui Ilie nu a părăsit niciodată trupul pentru a putea să se reincarneze. Cuprins Reincarnarea rămâne pentru oameni un concept foarte atrăgător, ideea că după moarte urmează iar viață pe pamânt și că iți poți repara greșelile în viață viitore, face că totul să para ușor și simplu, dar este numai o minciună, o perspectiva falsa, care păcălește oamenii și le crează o viziune falsa a drumului spre mântuire Biserica Ortodoxa nu a preferat și nu preferă nimic înaintea adevărului. Chiar daca uneori adevărul este asemenea unei doctorii amare, el este singurul care duce la mântuire.

Adevăratele Pericole Ale Doctrinei Reîncarnării

În primul rand, credința în reîncarnare compromite suveranitatea Domnului față de creație ca fiind neputincios, fară control asupra balanței binelui și a răului și sugerează că are nevoie de karma pentru a echilibra energiile cosmice, astfel devine un spectator în fata suferinței umane . Dar Sfânta Scriptură arată altfel, că El, din Iubirea pe care o poartă pentru oameni, le-a oferit liber arbitru, că fiecare să își facă propriile alegeri,  înseamnă să fim conștienți de ele și să ne asumam consecințele și că ne vă oferi întotdeauna cât putem să ducem [3] „ Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda” (I Cor. 10. 13).

În al doilea rând, reîncarnarea îl face pe om să fie o persoană pasivă, el crede că pote să își repare greșelile într-o viață viitoare, iar în caz că sunt părtași la o nedreptate cum ar fi crima, jaf, război, viol etc. poate considera, de fapt că acționează karma și nu trebuie să intervină. Asemenea mentalitate este în contradictoriu cu virtuțile și valorile creștine pe care le-am dobândit de la Iisus Hristos Mântuitorul, care ne predică despre calea iubirii aproapelui, chiar și a vrășmașului. Doctrina reîncarnării susține că vom trăi o viață viitoare pentru a scapă de păcate, cea ce amenință însăși piatra de temelie a bisericii, anume jerfa lui Hristos pentru iertarea păcatelor. Daca reîncarnarea ar fi adevărată, atunci jertfa Domnului nu este pentru ridicarea din păcat a omenirii și ai oferi calea către mântuire, ci pentru păcatele lui Iisus dintr-o viață anterioara.[4]

De asemenea trebuie să ținem cont că reîncarnarea distruge percepția omului că persoana unica. Daca sufletul își schimba corpul, că pe o cochilie, și devine altcineva în viață următoare, nu poate exista un caracter singular personal, dispare unicitatea și cel mai important, înlătură capacitatea omului de a simți dragoste fata de altcineva sau cum este relația dintre părinți și copii[5]. Prin iubire, oamenii dobândesc capacitatea de a crede că persoanele iubite vor fi salvate de Domnul și vor trai veșnic mântuiți în Împărăția Cerurilor. Nu în ultimul rand, doctrina reincarnării este în contradictoriu cu învățătură bisericii despre învierea morților de la sfârșitul veacurilor și a înfricoșătoarei judecați din Sfânta Scriptura

„Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor. Şi am văzut, iar, un tron mare alb şi pe Cel ce şedea pe el, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit şi loc nu s-a mai găsit pentru ele. Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor. Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale. Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc. Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc.” (Apocalipsa 20. 10-15).

De Ce Nu Este Reîncarnarea Compatibila Cu Credința Creștina 

Trupul și sufletul au apărut în același timp, ele împreună ne fac pe noi oameni. Suntem după chipul și asemănarea Domnului și suflarea de viață de la El; în planul Lui, noi suntem nemuritori și în prezenta Lui permanenta[6], dar căderea în păcat ne-a făcut să nu îl mai vedem. Păcatul și răul prin puterea lui, încearcă să distrugă omul, cea mai mare și personala creați a Domnului, prin moarte, care este separarea trupului de suflet.

Identitatea noastră s-ar pierde daca am fi capabili de reîncarnare, prin faptul că trupul nu este doar o cochilie de materie care tine un suflet în el pentru o periada de timp. Pe cât de atrăgătoare este credință în reincarnare, aceasta nu este susținută cu argumente , altele înafară de niste marturii scoase de la oameni sub efectul hipnozei sau de la visele unor copii. Ea se contrazice cu idea de identitate personala, transforma sufletul într-un fel de spirit în căutarea unei noi cochilie umana, care nu aparține de nimeni și nu poate înțelege cu adevărat ce înseamnă dragostea; moralitatea și etica creștină sunt transformate în caractere passive; credință esențială în învierea morților și sacrificiul Domnului pe Sfânta Cruce devin nule, iar karma ar devein mecanismul metafizic însărcinat cu pedepsirea răului. Concluzia la care se ajunge este că un creștin adevărat nu poate crede în reîncarnare, este o erezie din punctul de vedere al bisericii.

[1] https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/pravila-bisericeasca/dogmele-81936.html

[2] ERNEST M. VALEA REÎNCARNARE ŞI ÎNVIERE O analiză din perspectiva filosofiei minţii şi a credinţei creştine

Sapientia Iasi 2019 pp. 242-244

[3] Danion Vasile, S.O.S. – Despre reincarnare şi invazia extraterestră, Edit. Bunavestire, 2003 p. 19

[4] ERNEST M. VALEA REÎNCARNARE ŞI ÎNVIERE O analiză din perspectiva filosofiei minţii şi a credinţei creştine

Sapientia Iasi 2019 pp. 255

[5] Danion Vasile, S.O.S. – Despre reincarnare şi invazia extraterestră, Edit. Bunavestire, 2003 p. 20

[6] Sfantul Maxim Marturisitorul, Ambigua, trad. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Edit. INSTITUTULUI BIBLIC DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURESTI 2006 p. 112

Bibliografie

ERNEST M. VALEA REÎNCARNARE ŞI ÎNVIERE O analiză din perspectiva filosofiei minţii şi a credinţei creştine, o perspectiva catoloca dar foarte relevanta pentru crestinii ortodoxi

Danion Vasile, S.O.S. – Despre reincarnare şi invazia extraterestră

Sfantul Maxim Marturisitorul, Ambigua, tradus de  Pr. Prof. Dumitru Staniloae

Text: Liviu Ioan Manole

Editor: Liviu Ioan Manole

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca – 18 octombrie

Din neam din Antiohia Siriei, zidar iscusit, dar și doctor ales, Sfântul Luca a mers până la Ierusalim în vremea în care Mântuitorul propovăduia creștinismul. Și intrând în ceata celor 70 de apostoli, a început și Sfântul Apostol Luca să le spună tuturor că Mesia Cel mult așteptat a venit în lume. Și după ce a pătimit Hristos și a înviat, pe când se tânguia Sfântul Luca alături de Cleopa în drumul spre Emaus, Mântuitorul S-a arătat și le-a șters lacrimile.
După 15 ani de la Înălțarea Domnului la Cer, Sfântul Luca a scris Evanghelia Domnului și a mers în multe locuri, pentru a-i învăța pe cei neștiutori și a-i vindeca pe cei bolnavi. Și ajungând la vârsta de 80 de ani, a trecut la cele veșnice, la mormântul lui izvorând apă care îi tămăduia pe cei care nu vedeau. Sfintele moaște au fost mutate apoi în Biserica Sfinților Apostoli

text: Cătălin Rusu

Editor: Liviu Ioan Manole

Limba română, limba noastră nu ruginește în nicio toamnă.

Cele mai recente creații sunt citite de către L

Membrii Cenaclului I.L.Caragiale, Ploiești și-au reînceput activitatea cu întâlnirea dedicată zilei de 31 august, Ziua Limbii Române.

uminița Bratu (inclusiv pentru Lecția de poezie), Emilia Petrescu și Ramona Müller. Emilia Luchian ne prezintă o viziune interesantă și originală despre urs, ca spirit, putere și curaj. Ursul celtic pentru șamani reprezenta vindecarea corpului, minții și dezvoltarea spirituală. Spiritul ursului oferă echilibru și sănătate (puterea ursului). Simbolismul unui urs este prezent în multe farmece și coliere. Gheara ursului aduce forță și noroc războinicilor.  În România ursul se regăsește în jocul urșilor, obicei care se practică în ajunul Anului Nou. În Europa de Vest biserica a contribuit în urmă cu aproape un mileniu la detronarea ursului din poziția de rege al animalelor, unde a fost plasat leul. Ursul era pe la noi prăznuit în mai multe zile din an: ”Macaveiul Urșilor” sau ”Împuiatul Urșilor”. 1 august și primele trei zile ale lunii februarie sunt dedicate unor divinități preistorice numite ”Martinii de Iarnă”, patroni ai urșilor. Sunt multe expresii în română legate de Moș Martin, dincolo de celebra ”s-a strâns lumea ca la urs”. Când nu-ți plăcea de cineva, se zicea că-l iubești ”ca ursul pe lup”, iar despre cineva care era obligat să facă ceva ce nu voia se spunea că ”joacă precum ursul”. Sâmbata Ursului era serbată în postul Paștelui, înaintea Blagoveșteniei (25 martie). Femeile țineau Sâmbăta Ursului ca să nu fie atacate în timpul verii, când umblă prin codri după zmeură, afine, mure și altele.

Gabriela Petri ne prezintă și ne analizează programul Universității Populare ”Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte, ediția LXX-a, 13-14 august 2023. Au fost susținute conferințe de către d-na academician G.Filitti, d-nul academician V.Matei și M. Cimpoi. Ziua de luni, 14 aug a fost un regal. Masa rotundă cu tema ”Limba și literatura unui popor-fundamentul identității naționale”.Dezbaterile au fost susținute de d-nul acad Gh. Chivu, V. Matei, M Cimpoi, N. Băciuț. Ei au evidențiat formarea acestei limbi și rezistența ei de-a lungul secolelor; a existat un consens nescris a multor învățați, preoți, cronicari de a menține unitatea limbii române. Dl Cimpoi spunea că nu este in Europa așa o limbă unitară, chiar dc spațiul geografic a fost divizat în țărișoare. Un duș rece a venit din partea lui Ionuț Vulpescu,fost ministru al Culturii atrăgând atenția asupra pericolelor ce planează asupra integrității și corectitudinii lb. române (roengleza, multe cuv împrumutate, chiar dacă ele există cu același înțeles în română, ex. a ”dilita” – delete – în loc de ”a șterge”); pocirea cuvintelor, pendularea între forme, ultimilor/ultimelor; nesiguranță în folosirea lor și sărăcirea vocabularului prin inutilizarea  mullor cuvinte.

Dimitrie Cantemir întruchipează figura celui mai mare umanist din perioada feudală a literaturii române, primul academician și ”primul om de știință român”. Domnitorul Moldovei a fost scriitor, om politic, cărturar, etnograf, enciclopedist, geograf, filosof, istoric, muzician. Personalitatea lui Cantemir a depăşit graniţele Moldovei.  Manuscrisele sale (scrise la Iaşi, Constantinopol, Moscova, Sankt Petersburg), au ajuns în Moscova. Astăzi manuscrisele şi documentele lui Cantemir se găsesc în Moscova şi Sankt Petersburg şi se păstrează în condiţii foarte bune. Scanările manuscriselor şi documentelor aflate în Rusia durează din 2009. Şi vor mai dura, fiindcă mai sunt, în principal, 13 manuscrise aflate la Sankt Petersburg şi 75 de lăzi cu manuscrise şi documente la Moscova.

Acestei manifestări anuale de la Vălenii de Munte ar trebui să i se acorde o mai mare atenție din partea instituțiilor de cultură, dar și promovarea ei ar trebui amplificată pentru a ajunge și la tinerii interesați.

Florin Dochia ne citește din cel mai recent volum de poezii ”Elegii de pe strada mea”, ed. eCreator, 2023.

Suntem doar umbre, sub copaci așteptăm căderea ploii,

căderea îngerilor, căderea imperiilor de mucava peste

iarba în creștere, peste orice ar fi putut fi dacă

libertatea de a fi ar fi existat.

Ar trebui să te refugiezi în celălalt, să te închizi în el

până la plecarea celui binevenit, până la deschiderea

testamentului săucare te va face să plângi pe tronurile

prăbușite în praf și în pulbere, aici, sub copaci,

unde suntem doar umbre, doar umbre suntem și ne iubim

cu patimă neostoită, neostoiți ne iubim ca niște umbre umede

plutind deasupra ierbii în creștere, printre ruinele imperiilor

de mucava, pictate pe cer înainte de căderea ploii,

înainte de căderea îngerilor, înainte de Cădere.

Respectul față de limba română trebuie dovedit prin felul în care scrii și vorbești corect românește.

Se deapănă secvențe din trecutul cenaclului, prilej de reamintire despre oamenii și scriitorii care au făcut parte din Cenaclul I.L.Caragiale, cu implicații sentimentale, dar și intelectuale.

Christian Crăciun simte un pesimism acut, socotind că limba română este abandonată chiar de Academia Română. Doom-ul ar fi trebuit să pună granițe ferme în acceptarea unor englezisme, care nu au ce căuta în limba română, atâta timp cât pentru acestea există corespondente. Problemele identitare ale limbii române trebuie luate foarte serios în calcul. Cazul Gheboasă poartă vina intelectualilor care s-au grăbit să îl laude, expresia subculturii fiind egală cu cea a culturii. Subvalorile sunt promovate ca valori, deoarece se laudă și se încurajează în mod sistematic. ”Literatura română din școli nu mai este ceea ce a fost, dispărând autori consacrați din manuale. Sadoveanu este plicticos, Creangă este dușmanul de clasă pentru că are un limbaj atât de dificil, încât sărmanul copil obosește și îl traumatizează. Limba română este astăzi o limbă pe care o bat toate vânturile și pe care nu o apără nimeni, în primul rând intelectualii și scriitorii. Clasicii trebuie să rămână puncte de referință.” ”În prezent nu mai avem funcționalitatea limbii. În momentul în care valorile nu se mai dezvoltă pe vertical, ci pe orizontală, atunci ai anulat orice fel de literatură și act de cultură. Singurul criteriu valabil este meritocrația.”

A consemnat Ramona Müller, secretar literar al Cenaclului I.L.Caragiale, Ploiești

sub egida Asociației 24PHarte

Nu există patriotism fără patrimoniu.

Editor: Liviu Ioan Manole

Rețete cu povești
(prima ediție: 1 iunie 2023

Șapte decenii de sănătate 

Prof. Al.I. Bădulescu, fost coordonator al Muzeului Memorial și vicepreședintele Cenaclului Muzical ”Paul Constantinescu”, ne-a mărturisit că nu este un excelent bucătar, ”dar tot prepar câte ceva”.

”Un pachet de margarină, două linguri și jumătate de untură, două lingurițe de sare, două ouă, un cub de țaic (drojdie) de 30 de grame dizolvat într-un borcan de iaurt, făină cât cuprinde – acesta este amestecul. Se frământă după rețeta aluatului franțuzesc. Care aluat se împăturește și se introduce în frigider unde va sta o oră. Procedeul de împăturire se efectuează de trei ori. După fiecare împăturire, mai puțin după ultima, aluatul se introduce în frigider pentru o oră”.

După aceea, se întinde foaia, se unge cu ou crud bătut, se presară chimen și brânza rasă. Cantitatea de brânză poate fi reglată după placul consumatorului. Apoi, se taie saleurile, se pun într-o tavă și se bagă la copt. Se lasă până se rumenesc. Când sunt rumene la culoare se scot de la cuptor.

Bune cu bere sau șpriț și la conferințele de presă

”Saleurile merg și la aperitive, merg și după masă la un șpriț sau la bere. Sunt mai puțin costisitoare decât cele de pe piață, se prepară ușor și le poți avea tot timpul pe masă. Când primești o vizită, saleurile te salvează. Ele rezistă foarte mult, putând fi consumate multe zile după preparare. Se servesc și dimineața, la ceai (cine preferă cafea să bea cafea), și după masa de prânz, preferabil cu un vinișor sec. Ele își mai dovedesc eficiența la mesele de protocol și la conferințele de presă (unde vinul și/sau berea lipsesc – n.r.). Am preparat aceste saleuri pentru prima dată în urmă cu aproape șapte decenii (autorul rețetei avea o vârstă venerabilă – n.r.), sub îndrumările unei bucătărese, și sunt sănătos tun”, mărturisea prof. Bădulescu.

                                                                                     A consemnat și consumat eficient,
                                                                                                                            Leonida Corneliu CHIFU

Biserica şi Universitatea trebuie să formeze şi să ajute tinerii împreună, le-a transmis Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, studenților, miercuri, într-un mesaj adresat cu ocazia începutului noului an universitar, potrivit Agerpres.

Patriarhul Daniel le-a transmis un mesaj studenților la începutul anului universitar, sugerând apropierea dintre Biserica și Universitate: “Împreună trebuie să formeze tinerii pentru ca aceştia, la rândul lor, să cultive cu încredere şi iubire valorile credinţei şi ale culturii creştine. (…) Cu prilejul deschiderii noului an universitar 2023 – 2024, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Învăţătorul şi Pedagogul divin, să vă dăruiască tuturor, dascălilor, studenţilor, părinţilor şi bunicilor, sănătate şi pace, ajutor şi bucurie în activitatea şi viaţa dumneavoastră!”, a mai spus Patriarhul Daniel.

Mesajul integral al Patriarhului Daniel, cu ocazia începutul de an universitar:

“La începutul noului an universitar 2023 – 2024, adresăm un mesaj de binecuvântare tuturor studenţilor şi profesorilor din învăţământul universitar şi postuniversitar, rugându-ne lui Dumnezeu să le lumineze minţile şi să le dăruiască mult spor în activitatea de studiere, cercetare şi aprofundare a valorilor spirituale şi ştiinţifice. Biserica şi Şcoala sunt chemate să ofere copiilor şi tinerilor nu numai ştiinţă şi educaţie, ci şi sens, pentru a trăi viaţa în comuniune de iubire şi preţuire reciprocă. Împreună, Biserica şi Universitatea trebuie să preţuiască, să formeze şi să ajute tinerii de astăzi, ca aceştia, la rândul lor, să cultive cu încredere şi iubire valorile credinţei şi ale culturii creştine, potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi: ‘Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului’ (Coloseni 3, 20)”, a subliniat Patriarhul.

Biserica Ortodoxă Română încearcă să răspundă nevoilor de formare a tinerilor şi de conştientizare a importanţei relaţiei dintre generaţii prin programe care se desfăşoară atât în ţară, cât şi în străinătate, adaptate fiecărei comunităţi, precum întâlnirile tinerilor ortodocşi din toată lumea, activităţile Asociaţiei Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români (ASCOR), Programul Naţional Catehetic ‘Hristos împărtăşit copiilor’, proiectul educaţional ‘Alege Şcoala!’, tabere de tineret, pelerinaje pentru elevi şi studenţi, proiecte social-filantropice, dezvoltate de centrele eparhiale, protopopiate, parohii şi mănăstiri.

Apreciem în mod deosebit activităţile de voluntariat organizate de studenţii ortodocşi în folosul persoanelor vârstnice, care nu mai au pe nimeni, prin susţinerea unor acţiuni umanitare, precum: asigurarea cumpărăturilor de strictă necesitate, sprijin material şi emoţional, consiliere psihologică şi alte servicii de îngrijiri la domiciliu, aducând prin toate acestea alinare, încurajare şi speranţă. Cu prilejul deschiderii noului an universitar 2023 – 2024, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Învăţătorul şi Pedagogul divin, să vă dăruiască tuturor, dascălilor, studenţilor, părinţilor şi bunicilor, sănătate şi pace, ajutor şi bucurie în activitatea şi viaţa dumneavoastră!”.

Sursa: https://www.edupedu.ro/biserica-si-universitatea-impreuna-trebuie-sa-formeze-si-sa-ajute-tinerii-mesajul-patriarhului-daniel-la-inceput-de-an-universitar/?fbclid=IwAR1x2Mn6vdmznJiDatF8KCdMQd94n2CFFefQ2rZwCC-EtYVGoofDV3gdmoM

Cele mai recente creații aparțin Luminița Bratu, Emiliei Luchian, Doinei Ofelia Davidescu, Adrian Iliescu și lui Gabriel Comanroni.

Ramona Müller aduce un omagiu tinerei poete Adriana Mîrzea, mult prea devreme plecată dintre noi, citind un poem din cartea ei ”Spre Nord” (premiată in 2017 la Concursul Național de Creație Literară ”Vasile Voiculescu”, Buzău).

Mihai Ioachimescu ne recomandă pelicula americană Acolo unde cântă racii (2018), sperând ca într-un viitor apropiat și unul dintre romanele Vioricăi Răduță să fie ecranizat.

Emilia Luchian ne prezintă viața și moarte în diferite mitologii și religii.

Viorica Răduță a debutat cu volumul de versuri Patimi după mine în 1998. A publicat poezie, proză și cronici în revistele Acolada, Ateneu, Argeș, Familia, Luceafărul, Prosaeculum, Spații Culturale, Viața Românească etc. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala București. Cărți publicate: Poezie: Lipsa la psalmi (2000), Al 13‑lea Iov (2003), Când amintirile, corpuri subtile (2007), Viața de apă pe uscat (2008), Cam toți murim (2010), Mama întreabă dacă stau până seara (2013) Arsura umblă după trup (2018).

; Romane: Înainte de exod (1998), Irozi (2001), Hidrapulper (2007), În exod (Cartea Românească, 2008), Mama mea moarte (2008), În două lumi (Cartea Românească, 2013); Vremea Moroiului (Cartea Românească, 2015), Orașul închis (2017), Un calcan pe Lipscani (2021) Eseuri: Graalul fără Graal (2002), Interpolări și interpolări (2007). A fost profesor de limba și literatura română la Colegiul Național ”Al. Ioan Cuza” Ploiești.

         Scriitorul și criticul literar  Christian Crăciun o cunoaște pe Viorica Răduță de o viață. I-a citit întreaga operă. O consideră unul dintre cei mai puternici scriitori pe care țara noastră îi are, atât din punct de vedere al prozei, cât și al poeziei. Este impresionantă ideea de forță pe care Viorica o redă în scrierile sale prin tăietura frazei, a imaginii și a sentimentului pe care ți-l provoacă. Moartea este o temă referențială, titlurile volumelor de poezii fiind edificatoare în acest sens. Arsura umblă după trup este o carte dedicată tragediei de la Colectiv, scrisă într-o manieră tranșantă, fără iz politic și fără a avea ceva revanșant. Moartea în opera Vioricăi Răduță nu înseamnă jale/jelire, ci o asumarea doliului față de cineva drag și față de existență, o asumarea la nivel spiritual. Fiind un formidabil prozator al locurilor prin faptul că a ”nemurit” trei orașe prin operele ei – Boldești Scăieni (Hidrapulper), Râmnicu Sărat (Orașul închis), Ploiești (Un calcan pe Lipscani).  Primul este  în accepțiunea lui Christian Crăciun un roman extrem de important. Să poți capta spiritul unui oraș într-un volum înseamnă să îl introduci în geografia literară atât ca mediu social, dar și ca mediu uman și fizic. Viorica Răduță este irepetabilă în scrierile sale urbane. Viziunea sumbră asupra existenței nu este una pesimistă, ci este una de taifun, pentru că este un om extrem de puternic prin stilul său literar.

Viorica Răduță ne citește din Mama întreabă dacă stau până deseară, poemul Ziua departe:

cu ziua departe

îi cade o depărtare pe trup

apoi o îmbracă

vântul bate în tabla casei

cu paşi mari

mama e umbra lui

fuge pielea de pe mine, spune

are să treacă, spun

nu mai trece

vântul e deodată lucrul ei de mână

îşi trage picioare de nuntă

dar mâinile rămân afară

mama întreabă când se face ziuă

vântul pleacă din piele şi ea întreabă

cu depărtarea din lâna spălată

din lâna toarsă din lâna împletită

suflarea e în mâinile tari

când

când

Urmează Moarte în gând  în lectura lui Christian Crăciun, despre bunicul scriitoarei care a murit înghețat în zăpadă, Și dacă zilele, În visele mele. Sunt citite poeziile Noaptea de vineri, Păturile sunt oameni, N-avem cuvinte pentru trupuri și Doi deodată incluse în  Arsura umblă după trup.

Ramona Müller consideră realitatea poeziei Vioricăi fiind una asumată, iar percepția cititorului este una senzorială, organoleptică prin profunzimea trăilor descrise. Marian Zmaranda apreziază modul în care Viorica Răduță a surprins dramatismul episodului de la Colectiv.

Cum îngheață rochia miresei este următorul volum al Vioricăi Răduță, rochia fiind cupola de război, fără a aduce în discuție Ucraina, ci mai degrabă o realitate mai profundă, aflată sub realitatea noastră aparentă și meschină. Mama întreabă dacă stau până seara este o carte care face referire la trecere. Scriitoarea și-a îngrijit cu dedicație mama aflată pe patul de moarte. Cel mai mult am trăit și am notat şoapta ca o respirație prin uşă deschisă, o verificam pe mama să văd dacă mai respiră din 30 în 30 minute.  Hidrapulper ar trebui să fie pus pe locul unde a existat fabrica de hârtie de le Boldeșți Scăieni, în semn de omagiu și indicator al identității industriale prahovene. ”Romanele nu trebuie să fie uscate, ele  trebuie să conțină și trăirile proprii, chiar dacă sunt documentate, trebuie să aibă și puls. Romanele mele sunt vii, nu  trebuie să fie pline de cărturărie.”

În Orașul închis este vorba despre Vișinescu și închisoarea din Râmnicu Sărat în apropierea căreia scriitoarea a locuit doi ani. Închisoarea era aproape de gară, având ziduri imense. La un moment dat, ca un flasch din trecut, o imagine din adolescență îi reapare în minte. Pe Bulevardul Gării, cam pe vreo 30 de metri se înșiraseră niște cadavre, niște deținuți cu fețele pământii cu uniforme în dungi. Imaginea a fost developată destul de târziu. La fel ca și la Colectiv, emoțiile și trăirile sunt foarte puternice. ”Realitatea aceasta clară pentru noi este doar un contur de la care începem să trăim în scris”. Livia Dimulescu consideră că volumele Vioricăi Răduță se pliază pe sensibilitatea ei, datorită tragismului, prin modul profund în care asimilează suferința. Subiectele în literatură sunt diverse, dar important este cum scrii. Așa cum scrie Viorica Răduță, în modul ei special, foarte puțini scriitori contemporani o fac. Dacă o luăm ca exemplu, putem înțelege că puterea ei vine din lectură și experiența literară, mii de cărți asimilate ”până la os”. Nu este vorba despre o inspirație sau o idee de moment. Este vorba de muncă. E nevoie de spirit critic. Marian Zmaranda remarcă în scrierile Vioricăi Răduță lipsa de patetism, fenomenul morții fiind înțeles și subînțeles. Singurul reper consolator este acceptarea.

Și pentru că viața scriitorului, pe parcursul căreia el imaginează sau recreează realitatea, este inseparabilă de opera lui, ne bucurăm că Viorica Răduță ne-a încântat cu prezența sa. Personalitate complexă, cu un real polimorfism creator, Viorica Răduță se înscrie în rândul celor mai buni și originali scriitori naționali.

A consemnat Ramona Müller, secretar literar al Cenaclului I.L.Caragiale, Ploiești

sub egida Asociației Culturale 24PHarte

”Nu există patrimoniu fără patriotism.”

Atitudinea Biroului de presă al Arhiepiscopiei Sibiului este absolut firească (v.1), în sensul că este un act de recunoaștere a faptului că orice om (regizor, evreu, dansator, budist) e supus greșelii, iar Biserica Ortodoxă, mamă bună și iubitoare, nu se poate comporta decât exemplar cu oricine de pe fața pământului, fie că îi este copil care o recunoaște sau nu sau este un copil de altă credință sau e incult ori rău intenționat etc.

Duhovnicește însă, acțiunea cu pricina este una față de care credinciosul nu are a se purta altfel decât, însuși Mântuitorul, iar mai apoi, mucenicii și cuvioșii, au făcut-o. De aceea, cum spune și Pascal, “să nu dormim în tot acest timp”.
Altfel spus, ce poate face un cântec de leagăn, cum este și acest film, celui aflat în trezvie. Cât despre ceilalți, la mila Domnului și în grija noastră, a Bisericii.

1: http://mitropolia-ardealului.ro/scrisoare-deschisa-cu-privire-la-proiectia-in-spatiul-public-a-filmului-arsenie-viata-de-apoi-realizat-de-regizorul-alexandru-solomon/?fbclid=IwAR3SzDXlckB9aKvaKpg3R_D4LgL7mBIj9P95OqmtFmacT7AXSeoGyMky1mY

Hariton Baniciu

– dimineața răsare oarecum democratic, cu bucurie, speranță și egalitate de șanse: un ochi râde smoală, altu’ plânge verde, chip alb ca laptele, pletele curg bălai pe umărul drept, cafeniu pe cel stâng;
– drepturile omului fug prin lume cu picioare albastre de frig, gură setoasă de Africa, respirație prin nasul Cleopatrei, caucazul feței doare ca un cal verde de albastru-al lui Nichita, limba hindu e mai puțin picantă, tu ești mai mult ca perfect, Asia se așterne la masă – bob fierbinte de orez – lângă alte bunătăți tot închipuite, da’ zemoase, aromate, mmm, de-li-cioa-se;
– prânzul prinde arc lumea-n curcubeu, copiii pământului desenează mii de mama Africa, Europa-i trage de urechi și jocul se dă de-a dura pe toate continentele;
– după amiezele se-nfig ațâțate-n vârf de aisberg să-l topească, încălzirea globală dezgheață și mai obraznic fundul oceanului, coralii sunt guri senzuale scufundate-n sărut;
– e vară indiană și totu-mprejur arde mocnit a dragoste abia cunoscută și deja pârguită, (par)fumul ivit din jar schițează geografia profilului iubit, urcă până la tâmple și intră încet și adânc în ele.

Lumea asta inventată dispare brusc atunci când ochii tăi îmi toarnă direct în vene ciocolata lor caldă.

Savurez ce primesc și promit c-o voi lua mereu de la capăt dimineața, cu o altă viață, altă piele, din alt colț de lume, până când, în sfârșit (și doar dacă), ne vom săruta, pardon, sătura de povești

Text: Amorena Minculescu

Editor: Liviu Ioan Manole

Rețete cu povești
(Prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Ajută la creșterea nivelului de performanță

Ștefan Dumitrescu, ex-directorul Direcției Județene pentru Sport (DJS) Prahova, știe ca nimeni altul ce rol important are alimentația în obținerea performanțelor sportive. Tocmai de aceea l-am rugat să ne prezinte o rețetă culinară care să nu necesite mult timp pentru preparare, dar a cărei eficiență să fie de necontestat.

Prin urmare, ”se iau patru cotlete și se rumenesc în ulei. După ce se scot din ulei, se țin la cald. Se mai iau două sau trei cepe, după plac (eu, spre exemplu, consum foarte multă ceapă), se toacă mărunt și se călesc în uleiul rămas după rumenirea fripturii (antricoatelor), imediat după ce acestea au fost scoase (exact ca la fasolea bătută), până se rumenește și ceapa. Peste ceapa rumenită adăugăm 3-4 linguri de smântânică. Se formează un sos extrem de plăcut la gust. Cotletele se așază într-un vas (preferabil de Jena), după care se toarnă peste ele sos”.

Răsfățatul

În timp ce nările încearcă să adulmece mirosul, domnul director continuă: ”Nu-mi mai amintesc când am consumat prima dată această delicatesă. Originile ei sunt de descoperit undeva în copilăria mea. Când vreau să mă răsfăț, prepar câte o mâncărică de-asta. Ah, era să uit: ar fi preferabil să avem alături și o ciupercuță umplută cu mujdei de usturoi. Piciorul ciupercuței se dă deoparte (îl folosiți la alte preparate), iar mujdeiul se pune în (nu pe) pălărie”. 

Un ”concert” de arome

”Rezultă un amestec foarte interesant de arome, un <<concert>>.
Sunt cam mâncău și, uneori, m-apucă așa, câte un chef de o bunătate de-asta. Când ne adunăm trei-patru prieteni, punem de un antricot. Dar fără un pahar-două de vin roșu sec alături, plăcerea este înjumătățită”.

Directorul este de părere că performanțele sportive cresc dacă vom consuma frecvent acest fel de mâncare. ”Și, dacă mai adăugăm și vinul roșu sec, <<puterea ursului>>, ce să mai…”.

                                                       A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                       care și-a început urcușul spre performanță

Știi, tată,
Credeam că doar
Alți tați nu sunt nemuritori
Și mai credeam că
Tu poți învinge timpul
Până la infinit
Și poți duce
Și aduce
Eternitatea
În acest corp material
Azi, tată,
Un gol s-a alăturat
Altor goluri
În suflet
O stea clipește acum familiar
Ochiului meu
Din suflet
Dar jos
Pe pământ,
E o salină
De lacrimi
E un doi octombrie trist, tată
Un vals de frunze
Așternute pe
Un portativ efemer
Ce susură
O muzică oarbă
A unui dor
De la a durea
Nespus
Do minor
De la dor cu
Sol minor
De la solitudine…
M-ai așteptat cât
Să-ți strâng
Mâna dreaptă
Apoi îngerul tău
Răbdător,
Te-a înălțat în
Necuprinsuri
Știi, tată,
Pare nedrept să
Ne lăsăm copiii
Fără busolă dar
Acolo, sus
Lin, printre
Alți lini îți doresc să
Te regăsești
Întregindu-te
Râdeam astăzi
Între doua sărate
Liane de lacrimi,
Amintirilor
Cu noi
E un doi octombrie trist, tată
Și ultim.
Te iubesc!

In memoriam tatălui meu trecut în neființă astăzi, 02 octombrie 2023, orele 11,45 a.m.
– Ploiești, Cornelia Prisaca

Editor: Liviu Ioan Manole

Azi, pe 4 octombrie se împlinesc 30 de ani de la plecarea la Domnul a Părintelui Dumitru Stăniloae, profesor de teologie, dogmatist, filosof, istoric, ziarist, traducător și cel mai mare teolog al secolului al XX-lea.

A fost închis timp de 5 ani (1958 – 1963), în temnițele comuniste, pentru că a participat la întâlnirile Grupării Rugul Aprins.

Lui îi datorăm traducerea Filocaliei, în 12 volume, la care a lucrat din 1946 până în 1991.

Editor: Liviu Ioan Manole

Rețete cu povești
(Prima ediție. joi, 1 iunie 2023)

Spune-mi ce mâncăruri poftești, ca să-ți spun cine ești!

Nicolae Vicol, proiecționist film la Cercul Militar Ploiești și solist de muzică populară, și-a amenajat la Cerc un studio de imprimări. Printre calificările sale mai figurează acelea de profesor de religie (licențiat în Teologie la Universitatea București), sociolog (cu master în Sociologie – specializarea Antropologie Socială și Dezvoltare Comunitară – la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București).

Bragă rece

”Făcea mama o plăcințică fiartă cu bostan, cu chiroști (piroști) sau cu brânză dulce și stafide de ai fi mâncat platouri întregi”, ne-a declarat, pentru început, proiecționistul teolog cu masterat în sociologie. ”Pentru preparare, ne trebuie apă, drojdie, sare, făină, ca la pâine. Trebuie să obținem o foaie, dar mai subțire, ca pentru pizza. Prin urmare, aluatul rezultat se lasă la dospit, apoi se întinde foaia cu sucitorul. Foaia se taie pătrate, funcție de mărimea dorită. Dimensiunile trebuie să fie cel puțin de 10 pe 10 centimetri”.

Umplutura. ”Aceasta poate varia, funcție de preferințe. Poate fi de cartofi, cu dovleac, dar noi o facem cu brânză dulce și stafide. Separat, se prepară într-un castron conținutul, alcătuit din brânză dulce, zahăr, două ouă, ceva drojdie, ca la plăcintă. Puteți să preparați orice cantitate doriți, funcție de numărul consumatorilor. Zahăr după plac și cam două ouă întregi la ½ kg de brânză”.
Se pune umplutura în pătrățele, care se vor împături sub formă de plic. Încheieturile se presează cu furculița. După aceea, se pun la fiert în apă cu sare (sarea are rolul de a le întări), cam 10-15 minute, până își schimbă aluatul culoarea. Atunci înseamnă că sunt fierte. Se pot fierbe și în ulei, dar de obicei se fierb în apă. Apoi se scot pe un platou, se presară zahăr pudră pe ele și se consumă, preferabil cu bragă rece sau cu siropuri naturale (de cătină, de soc etc).

Inspirat de daci

Nicolae Vicol nu are pretenții de originalitate în materie de gastronomie. ”Este o rețetă destul de cunoscută. Singura noutate este că plicurile se fierb în apă, nu se prăjesc și nu se coc. Sunt mai sănătoase așa”.
”Eu sunt moldovean. Provin de pe Valea Bârladului, comuna Zorleni. Acest fel te trimite cu gândul la vechii daci, care nu aveau o tehnologie extraordinară și totuși preparau bunătăți. Îți dai seama cu ușurință că poți prepara în orice loc plăcinta aceasta. Dacă nu avem stafide, putem pune direct bobițe de strugure (sau din alte fructe) stafidite”.

”Bucătăria este o modalitate de a întreține într-o stare optimă sufletul”

După ce consumă acest fel, invitatul nostru simte ”starea aceea de libertate, de eliberare, de confort. Realizezi o legătură aparte cu natura, în sensul că nu ești dependent de tehnologia modernă. Ah, am uitat să vă spun că plăcinta se poate prepara și fără drojdie. O sacoșă de făină și un pic de sare mai găsește omul”.
Nicolae Vicol consideră că ”bucătăria este o modalitate de a întreține într-o stare optimă sufletul. Se știe că alimentația creează confort sau – din nefericire – disconfort. Poate să accelereze unele afecțiuni sau, dimpotrivă, poate să le amelioreze sau chiar să le vindece. Poate să prelungească viața sau să o limiteze. Personal, dacă se întâmplă să consum ceva cu <e>-uri, care zice-se că sunt și raționale, am alergii”.

Optim

Am preluat noțiunea de <<optim>> de la un important sociolog, Cătălin Zamfir, care este și decanul Facultății de Sociologie de la Universitatea București. Optim pentru el înseamnă <<normal>>, nu <<perfect>>. Societatea nu poate fi perfectă. Din experiența practică rezultă că așa este. Funcționarea unei societăți la nivel optim nu se poate realiza decât având ca fundament o paradigmă biblică. Poate vom mai vorbi despre asta”.

”Alimentația reprezintă o parte importantă a culturii unui popor”

”Alimentația, care pornește de la selecția alimentelor și modul de preparare a acestora, reprezintă o parte importantă a culturii unui popor. Eu mă conduc după proverbul: <<Spune-mi cu cine te însoțești (împrietenești) ca să-ți spun cine ești>>, cu aplicații în toate domeniile vieții sociale. În muzică, am putea spune: <<Spune-mi ce muzică îndrăgești…>>, iar când vine vorba de alimentație: <<Spune-mi ce mâncăruri poftești, ca să-ți spun cine ești>>.

                                                     A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                   la plăcinte, înainte…

Rețete cu povești
(Prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Bucătăria înseamnă imaginație și improvizație, ca în jazz

Maestrul Jean Stambolgiu este o figură de sport binecunoscută în sportul prahovean. Fostul consilier I al Direcției pentru Sport a Județului Prahova (DSJ) este mai puțin cunoscut însă în postura de maestru bucătar.
Pentru astăzi ne prezintă o rețetă care nu presupune foarte mare efort fizic pentru a o prepara, ”mai ales dacă o pregătești în doi”.

Se iau rinichi, ficați, cârnați și carne, numai de porc. Nu neapărat în cantități egale, cât în funcție de preferința fiecăruia pentru unul sau altul dintre aceste produse. Se taie toate cubulețe, nu subțiri, nu groase, un dumicat obișnuit. Se curăță, se spală și se pun la prăjit, preferabil în ulei, până se pătrund. Cine suportă untura, poate să o folosească. După aceea, se toarnă deasupra roșii tăiate mărunt, cât este friptura fierbinte, sau, iarna, un borcan de roșii în bulion. Urmează mirodeniile: piper măcinat, usturoi pisat, cimbru. Firește, nu va lipsi sarea, după plac. Se mai adaugă o cană și jumătate de vin alb, nu roșu, pentru a nu schimba culoarea tochiturii. Aceasta poate fi servită cu mămăligă sau cu  pâine.

La Pomana Porcului

Cantitățile de carne, cârnați și celelalte se reglează după gust și buzunar. De obicei, tochitura se prepară la pomana porcului, când dispui și de măruntaie. Sunt recomandabili în compoziție cârnații de casă. Rinichii sunt opționali, pentru că nu oricine îi suportă. Oricum, trebuie foarte bine spălați și curățați în oțet.

Băutura face poftă de mâncare, iar mâncarea face poftă de băutură

”M-am apucat de bucătărie pe la 30 de ani. Eram căsătorit, dar aveam dorința, văzând-o pe soția mea cum gătește, să improvizez și eu. Se știe că cei mai buni maeștri bucătari sunt bărbații. Apropo: se recomandă un vin roșu la masă, că tot vorbim de carne. Sec, în cel mai rău caz, ușor demisec. Simplu sau șpriț, cum ne vine mai bine. Dacă ai și o țuică de casă bună, este preferabil să o consumi înainte de masă. Deschide apetitul extraordinar. Băutura face poftă de mâncare, iar mâncarea face poftă de băutură.

Trebuie să se rețină că nu este o mâncare de post. Se recomandă mai degrabă la un șpriț cu prietenii. Nu poți mânca tochitură în fiecare zi, dar e păcat când ai toate tipurile de cărnuri la  dispoziție să faci altceva decât tochitură, mai ales că nu sunt necesare cantități mari. Poți s-o prepari și din resturi de carne. Poți s-o faci din <<nimic>>. Bucătăria? Imaginație și improvizație, ca la jazz”.

A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                             tot mai pasionat de… jazz