close

Poezie

Poezie

„La umbră de răspântie…” de Adina Faur

femeie-padure

A crescut drumul în mine…

Zvârcolindu-se-n în contorsionări de suflet.

Și-atâtea răspântii au fost…!

Răspântie de cuget și simțire.

Răspântie de descântec și ursire.

Răspântie de blestem, de bocet și de tânguire.

Răspântie de hohot, de sacrilegiu și de blasfemie.

Capătul potecilor, însă, mi s-a rătacit în irisul albastru.

Și de atunci, irisul a devenit capăt de drum…

Capăt de drum de taină, de pâine și de vin.

Eu sunt însăși drumul meu oglindit într-o privire ciobită de o puzderie de stări.

Eu sunt femeia-răspântie cu iris de capăt de drum!!!

Adina Faur

mai mult
Poezie

„TOAMNA” de Adina Adina

toamnaa1

„Și, totuși, vine toamna…
Și, vai, suntem bătrâni ..!” (A. P.)

Care este unitatea de masură a sufletului? Toamna…
Toamna… dezgolind gregar sentimentul, lăsând doar ochii goi, cu priviri triste, ochi de drumeț cu inima-corabie.

Toamna… acutizând nostalgii precare, lăsând doar un surâs letargic, aninat de colțurile unei guri flămânde de seva unui alt anotimp.

Toamna… reverberându-și țipătul trist în inchisori rutinate deja.

Îmi plânge ochiul a toamnă…
A toamnă-rug, a toamnă cu iz de țărână. Și lut de suflet… Și toamna e o frunză-n mine. O frunză de plop. O frunză cu tremur uscat ce s-a lepădat de nemarginire. Și-mi atârnă sub gene, cioburi de melancolie.
Pentru că toamna din mine are formă de clepsidră…

mai mult
Poezie

Natalia Pântea – o talentată tânără din Basarabia pasionată de poezie şi muzică

Natalia_Pantea

O tânără de 21 de ani din Republica Moldova, care iubeşte poezia şi muzica, a reuşit să-şi vadă visul împlinit la finele anului trecut când i-a apărut primul volum de versuri în limba română. Pasionată de muzică, basarabeanca şi-a transpus poeziile pe muzică pe care le-a înregistrat pe un CD.

Natalia Pântea s-a născut în anul 1996 în satul Măcăreşti, raionul Ungheni, din Republica Moldova. A studiat la Liceul teoretic „Elada” din localitatea natală până în clasa a XI-a, când a fost nevoită să renunţe pentru a se angaja. A făcut apoi clasa a XII-a la Liceul seral numărul 1 din Chişinău, pe care l-a absolvit în acest an.

Pasionată de poezie şi muzică

Natalia Pântea are pasiunea scrisului încă din şcoală. Prima poezie pe care a publicat-o a fost în ziarul raional „Unghiul”, iar primul articol i-a apărut în revista „Florile Dalbe” din Chişinău când era elevă în clasa a VII-a. La finele anului trecut această dragoste pentru poeziei a Nataliei Pântea a fost încununată de apariţia volumului său de debut, sugestiv intitulat „Amurgul tăcerii”.  „Poezia pentru mine înseamnă  sursă de viaţă. Ea îmi dă şansa să spun ce simt, ce gândesc… Poezia mă ascultă când plâng şi o să am nevoie de prietenia ei toată viaţa. Simt că mai am multe de spus prin poezie de aceea n-o să mă opresc aici. Visez să mai editez cărţi…”, spune Natalia Pântea.

Natalia_Pantea1În egală măsură, Natalia Pântea este psionată şi de muzică. În timpul liceului a cântat în ansamblul folcloric “Prutenii”. A mers şi la concursuri şi festivaluri, unde a obţinut premii importante. La concursul de romanţe şi tangouri “Ochiul dragostei” a obţinut locul II, iar la concursul de poezie şi proză “Florii 2014” a obţinut marele premiu. Tocmai de aceea s-a gândit să-şi înregistreze muzical câteva poezii, în felul acesta editând un CD, o colecţie de 15 poezii de-ale sale puse pe muzică.

Limba română – comoara cea mai de preţ

Natalia Pântea spune că îi place foarte mult să citească, iar cartea “Romanul adolescentului miop”, de Mircea Eliade, a fascinate-o tocmai pentru că ţinea şi ea un jurnal în care îşi scria gândurile, iar în romanul lui Mircea Eliade a găsit afinităţi cu stările sale sufleteşti, regăsindu-se în acestea. Tânăra poetă din Basarbia mai spune că scrie poezie în limba română, deoarece este singura limbă în care îşi poate exprima sentimentele pe care le trăieşte. “Limba română este cartea mea de vizită, comoara cea mai de preţ pe care nu poate să mi-o fure nimeni, niciodată, iar românii sunt oameni calzi, amabili, foarte talentaţi”, mai adaugă tânăra poetă.

Natalia_Pantea2Ca perspective de viitor, Natalia Pântea spune că şi-ar dori să îşi facă o carieră în televiziune, ca prezentator TV. Deoacamdată nu s-a decis la ce facultate se va înscrie, însă este convinsă ca va opta fie pentru jurnalism, fie pentru filosofie.

Mircea Popescu

mai mult
Poezie

LACUL ȘI OJA de Toma Boholț

oja

Stând pe masă spate-n spate
În sticluțe colorate
Cele două vechi surate
Mormăie pe înfundate…

I-auzi, soro, ce să-ți spun,
S-a trezit Lacul să zică,
Că sunt mică și n-am cum
Să fac unghia voinică,

Zise Oja suparată…

Lacul mormăie, se-ntoarce,
Cu privirea o străpunge
Se îndreaptă apoi pleacă…
Ce să-ți spun… vopsea de oase.

de Toma Boholț-28.09.2017-10 ani

mai mult
Poezie

„Narcoticele flori” de Paul Spirescu

flori-apa

Narcoticele flori izbesc în lună                                     
cu raze lungi încremenite în oglinzi
clădim iubito un castel de mătrăgună
pentru copiii noştri suferinzi

se lasă frig şi curge apa prin perete
şi nicio navă nu mai ancorează-n port
noi înălţăm iubito sonete desuete
spre ispăşirea visului meu mort

explozia nu poate să înceapă
decât să pui tu degetul pe buze
şi să-nflorească tremurând din apă
narcoticele flori stârnind meduze

şi să-nflorească tremurând din ape
secunde condensate-n picături de ploaie
la care vine singur să se-adape
un număr spânzurat într-o odaie

narcoticele flori încremenite
îmbracă trupuri de femei de iască
şi nu mai am nici vorbe potrivite
nici golul clipei care să mă nască

tu porţi otrava lunii în ureche
şi sângele în vine ţi-a fost demult secat
narcoticele flori din catedrala veche
în care plânge un călugăr desfrânat…

mai mult
Poezie

RĂSPUNS de Dan Minoiu

asteptare

Unei prietene, Liliana Lylyana

RĂSPUNS

Ce plânset pe piatră acum
Când lumea o calcă-n picioare
Băieţii cu fumuri duium
Strivesc – cu ciorapii-n sandale?!…

Ce vaiet e-n apa ce trece
Sub zgomot de barcă neunsă
E freamăt în ea şi e rece
Sirena-i prin valuri ascunsă?!…

Ce hohot de vis nedormit
Ne bântuie astăzi tristeţea
Când numai un lanţ ruginit
Ne leagă de mal tinereţea?!…

Ce rouă plecată-n alai
Împarte cu mâna dreptate
Când jur cu credinţa ce-mi dai
Că lumea ar vrea, dar nu poate?!…

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

„EA” de Mihaela Taulet

femeie-carte

EA – Femeia care

Fata a avut vise.

A umplut lumea

Cu ele.

Ea, mama

Tuturor celor

Ce n-au voce,

Ea.

Singura

Iubita,

Parasita.

Flori pe campuri,

Ea în mijloc

De soare,

Ea voce,

Voința.

Cade Viața

Fără Frumusețe,

Cade Moartea,

Fără Tandrețe.

Avea EA,

Un câmp secret,

Unde nimeni,

Nu trecea.

Avea EA,

Răsuflet

Cu Aur,

Unde nimeni,

Nu prețuia.

Mihaela Taulet

17 august 2017, St. Denis

mai mult
Poezie

„Anotimpuri trec şi vin” de Maria Ioana

timpul

Anotimpuri trec şi vin

Anotimpuri trec şi vin, timpul în clipe se cerne,
Fruntea eu însămi înclin, când lacrimi adun sub gene,
Viaţa mi-o petrec prin ele, chiar de-s ploi şi vânturi bat,
Dorurile de-mi sunt grele, cu paşi mici eu le străbat.

Iar de simt ades veninul cunoscând ce-i răutatea,
Gustu-amar ca şi pelinul îl plătesc cu bunătatea
Mă încântă doar seninul, ceru-albastru, fără nori,
Ce cuprinde-n el sublimul, privindu-l de mai multe ori.

Când culorile îşi schimbă, rând pe rând, un anotimp,
Gândul liber mi se plimbă neţinând seama de timp
Curcubeie când se-arată, vremea bună-mi prevestesc,
Ele dându-mi, iar, speranţa simţind că mă înveselesc.

Viaţa mea e-n anotimpuri, ce doar timpul le împarte,
Clipele-mi sunt amăgiri ce de ele eu am parte
Fărâme îmi sunt din viaţă, eu prin ele-s trecătoare,
Pe rând ele mă învaţă cum pot fi învingătoare.

Doar nisipul din clepsidră ce se scurge neîncetat,
Schimbă primăvara-n vară rămânând de neuitat
Curge lin nisipul fin şi-n al toamnei bland alint,
În clipe ce trec pe rând simt cum visele mă mint.

Dar încet pe nesimţite, iarna gerul mi-l aduce,
Din nori fluturi albi trimite, viscolul în zbor îi duce
Cu ochi umezi îi privesc şi dorinţele-mi inec,
Iar în lacrimi ce-mi vestesc clipele ce se petrec!

În clepsidră-i firul vieţii ce se scurge şi-n curând,
Revăd anii tinereţii ce-i păstrez numai în gând
Sunt florile ce înfloresc şi prin suflet toate trec,
Se întrec în frumuseţe, dar în timp se tot petrec.

Anotimpuri se perindă, sufletul însă nu-mi schimbă
Căci iubirea le cuprinde şi prin clipe ea le plimbă
Simt trăiri ce poartă-n ele amintiri ce îmi sunt dragi
Destinul nimeni nu-l ştie, secretul nu-l stiu nici magii!

Maria Ioana

mai mult
Poezie

OMUL – PRIVIRE de Adina Adina

ad

Privirea e o artă în sine. O artă a grăirii de dincolo de cuvinte și o artă a descifrării unui labirint. E firul Ariadnei spre un abscons templu interior.
Unii au rime duioase în priviri, cu tandre muzicalități crestate-n zbateri de inimă elegiacă. Aceștia sunt oamenii ce au sufletul crestat de lama lucioasă a vieții.
Alții sunt poeme cu lungi și întortocheate stihuri – oameni cu firi complexe, cu zbateri interioare profunde, cu trăiri ridicate la rang de mistuire.
Pe fețele unora joacă umbre de pragmatice satire – sunt oamenii ce trec prin lume și prin suflete, fără căințe, fără a-și permite luxul empatiei covârșitoare.
În ape de ochi minunați de starea de a fi, se mai regăsesc ermetice, intelectualizate, criptice versuri – sunt oamenii gânditori, ce trec dincolo de aparențele frivole ale gândului fugar, oamenii cu suflet ascuns după paravane grele, indescifrabile.
Iar unora, pe sub pleoape, se păstrează, încă, urme ale rondelurilor clare, de altădată – sunt oameni simpli, ce iau viața ca atare, trăind-o ca moment al eternului „acum”.

Adina Adina

mai mult
Poezie

AMINTIRILE CURG, MI-E DOR… de Cristiana Maria Diaconu

pasare

AMINTIRILE CURG, MI-E DOR…

O noapte grea, încă o noapte…
Și printre stingeri, în neștire,
Se mai strecoară vechi tipare,
O pajură-nghițând un cap de mire…

O noapte grea, o pajură-nrăită,
Cu cioc de-argint și gheare alămite,
Și ninge-n dormitor și patu-i gol,
Amintirile curg, mi-e dor, iubite.

Cristiana Maria Diaconu

Cristiana Maria Purdescu – din volumul “Mai tânără cu un cuvânt” / “Più giovane d’una parola”
Versione italiana: Geo Vasile
Editura Muzeul Literaturii Române, București, România, 2006

mai mult
Poezie

ETERNELE POVERI de Dan Minoiu

femeie-zid

Unei prietene, Maria Piticaş

ETERNELE POVERI

Pe lungul braţ albastru
Al cerului ivit
În cântec de sihastru
Iubito, te-am zidit.

Şi-atunci când cărămida
Te-acoperea încet
Eu te-am lovit în pântec
Cu dalta-mi de poet.

Şi când din temelie
Nimic n-a mai căzut
M-am dăruit tot ţie
Cu aripi moi, de lut…

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

„Timpul trece lăsând urme” de Maria Ioana

ceas1 (2)

Timpul trece lăsând urme

Timpul trece lăsând urme
Doruri multe- n suflet strâng, 
În zadar te strig pe nume
Căci la tine nu ajung!

De e zi ori de e noapte
Tu îmi eşti mereu în gând,
Mi- este dor de acele şoapte
Aş vrea să te văd curând.

Doare clipa care trece
În absenţa ta doar plâng,
Totu- mi e pustiu şi rece
Tristeţea nu pot s- alung.

Doar cu ochii minţii- ajung
Chipul tău să ţi- l zăresc,
Mi se pare că te- ating
Dar în vis te risipesc.

În tăcere privesc cerul
Albatrosi se pierd în zare,
Valuri repezi ating ţărmul
Iar în larg vuieşte marea!

Maria Ioana

mai mult
Poezie

„Fior” de Dan Minoiu

clepsidra

Unei Prietene, Stela Cheregi
Fior

Zbaterea mării, clopot uitat pe hotar
Zgomotul nopţii, şoaptă pierdută la zar
Şi sufletul care din noi a trecut
Se întoarce veşnic pentr-un nou început.

Sunt versuri pe apă, pe foc şi duium
Şi timpul îndeamnă drumeţii la drum
Nisipul se varsă, clepsidră în şoapte
Când verbul aşterne doar ploi într-o noapte.

Mi-e teamă de valul ce pleacă din mal
Când sângele nostru-i doar floare pe ram
Şi simte cu gustul de vers nerostit
C-ai plecat cu-o taină şi n-ai mai venit…

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

„PARCURS” de Dan Minoiu

femeie-umbra

Unei prietene, Elena Maria

PARCURS
Să-mi laşi, te rog, răvaş la despărţire
Şi-n două – trei cuvinte să îmi spui
De ce ţi-ai luat bagajul cu potire
În care fierbeam ierburi – vândute nimănui?

Să-mi spui de ce speranţei atingerea plecării
I-a fărâmat cununa de a mai fi în doi
Şi-n praful de lumină din calea împăcării
De ce cerşeam în taină neluându-te-napoi?

………………………………………….

Să-mi spui cuvinte negre rostite nimănui
Făcând să nu mai doară privirea cea trecută
Şi-n praf de gară surdă plecată-ntr-un hai-hui
Să te ascunzi în jocul din cartea prefăcută.

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

„Nu pot să cred” de Suflet Pereche Maria Ioana

suflet-pereche

Privesc spre cer cum norii albicioși se plimbă alene,
Iar soarele cu raze aurii își face drum spre asfințit 
În suflet simt același dor ce vrea să mă îndemne,
Să cred că dragostea cu lacrimi calde mi-am plătit.

Din așteptări mi-am tot clădit mereu doar vise,
Pe rând am pus în ele dragoste și drag de tine
În ochi mei senini sunt lacrimi de tristețe-atinse,
Ce-mi răscolesc iubirea pură ce- o păstrez în mine. .

Nu pot să cred că tot ce-a fost tu vrei să dai uitării,
Când ști căci din iubire pentru tine am știut să iert
Mai sper că nu e prea târziu și-n urmă întristării,
Cu o îmbrățișare și cu un sărut iubite am să te cert!

Suflet Pereche Maria Ioana

mai mult
Poezie

„Nisip” de Dan Minoiu

pescarus

Unei prietene, soţia mea, Camelia
Nisip

Am întâlnit, aseară, un pescăruş în zbor
Mi-a spus că-i este teamă şi încă-i este dor
De glasul tău fierbinte stropit cu apă rece
Când timpul se preface, revine dar nu trece.

Mi-a spus, azi, pescăruşul despre povestea lui
Şi-am îngânat-o tainic, şoptind-o nimănui
I-am spus şi eu că noaptea se schimbă într-un vis
Şi tâmpla se va sparge în focul interzis.

A respirat cuvinte nemaiputând vorbi
Şi-n clipocit cuminte s-a dus spre a muri…
În şipote de taină care s-au scurs în noi
L-am sărutat pe ochii întoarcerii în doi.

Dan Minoiu

mai mult
1 19 20 21 22 23
Page 21 of 23